Drum Nou, mai 1970 (Anul 27, nr. 7875-7899)
1970-05-26 / nr. 7894
Pag. 2 POPORUL - UN SINGUR TRUP, O SINGURĂ VOINŢĂ N.WWIII'— N ■ ■■■ 9 înfruntă vitregiile naturii Pe ogoarele judeţului, bătălie pe două fronturi • Zi şi noapte eforturi conjugate pentru eliminarea efectelor inundaţiilor m Muncă neprecupeţită pentru a smulge pămintului cit poate rodi Animaţi de un fierbinte patriotism, pretutindeni, în satele judeţului nostru, lucrătorii întreprinderilor agricole de stat, ţăranii cooperatori, mecanizatorii muncesc neobosit pe două fronturi: la vindecarea plăgilor lăsate pe trupul pământului de ape şi limitarea efectelor recentelor inundaţii, şi, în paralel, îşi intensifică de la o zi la alta eforturile la semănat şi întreţinerea culturilor, în vederea îndeplinirii exemplare şi depăşirii producţiilor planificate. Ieri, ne-am deplasat în mai multe cooperative agricole din judeţ. Faptele întâlnite, episoadele relatate de martorii oculari, grăiesc de la sine despre eroismul cotidian al oamenilor, care, din îndemnul conştiinţei socialiste, şi-au unit eforturile într-un şuvoi mai puternic decît calamităţile care i-au năpăstuit, traducând în viaţă, ziua şi noaptea, hotărârea de neclintit de a nu precupeţi nimic pentru acoperirea, prin sporirea recoltelor, a pierderilor provocate culturilor agricole de calamităţile naturale. Solidaritatea oamenilor, prin muncă, se manifestă cu deosebită pregnanţă şi la cooperativa agricolă din Hărman, împrejurările dramatice prin care trec i-au mobilizat pe cooperatori să-şi desfăşoare activitatea neprecupeţită şi plină de dăruire pentru a ieşi biruitori din confruntarea cu stihiile naturii. — în prima etapă — ne spunea preşedintele Ion Gîrceag — au fost afectate de inundaţii 147 ha teren arabil cultivate cu grîu, orzoaice, cicoare, sfeclă de zahăr şi plante de nutreţ. In faţa pericolului, cooperatori şi mecanizatori, tineri şi vârstnici, ne-am strâns rândurile, eliberând în timp record culturile de sub povara apelor. Spusele preşedintelui sintetizează o realitate cu semnificaţii ample. In timp ce la brigada de la Podul Olt, motopompiştii Grigore Papară şi Ion Cristoloveanu, brigadierul Gibi Moldoveanu şi Ştefan Moldoveanu, secretarul organizaţiei de bază, Andrei Gladitsch, şeful brigăzii de construcţii, cu oamenii săi şi alţi 65 de cooperatori au muncit ziua şi noaptea la evacuarea animalelor din adăposturi şi respectiv a apei din cîmp, la Hărman au ieşit zilnic, printre ploi, la semănat şi întreţinerea culturilor peste 300 de oameni. Părăsind locul de muncă numai pe înserat, rezultatele obţinute sunt pe măsura strădaniilor depuse : s-au plantat cu cartofi 10 ha, cu porumb pentru silozau f°st însămânţate alte 15 ha, iar cu trifoi sub plantă protectoare s-au semănat încă 50 ha. Concomitent, s-a executat prăşitul mecanic pe 292 ha, cel manual pe 135 ha, iar erbicidatul unor culturi pe 213 ha. Dar iată că la brigada de cîmp de la Podul Olt, apele s-au năpustit din nou. Culturile abia eliberate de sub efectul lor distrugător sunt încă o dată în pericol, în timp ce conducerea cooperativei, forţele mobilizate se străduiesc să limiteze efectele calamităţii, la Hărman ceilalţi cooperatori şi mecanizatorii şi-au încordat eforturile în lupta pentru stîrpirea buruienilor şi îndeplinirea integrală a planului de însămînţări, condiţii esenţiale pentru obţinerea de recolte cît mai bogate. Şi cooperativa din Homorod a fost lovită, puternic, de două ori de inundaţii, în mai puţin de zece zile. Abia reuşiseră oamenii de aici, după o încordare maximă, să cureţe grajdurile de mir, să înlăture sălciile şi lemnele de pe fostele semănături, că în noaptea de 24 spre 25 mai au fost nevoiţi să evacueze din nou animalele din calea furiei apelor, să scoată în afară de orice pericol un mare număr de familii şi bunuri materiale. „Loviturile grele primite de cooperativa noastră, de întreaga comună — spunea Ion Pora, preşedintele acestei unităţi — ne-au îndurerat,, însă nu ne-au descurajat. Astăzi, după ce apele au început să se retragă, cooperatorii au pornit cu şi mai multă îndîrjire la înlăturarea din nou a mitului şi a tufelor dezrădăcinate". Dîrzenia şi abnegaţia cu care Mihai Homner, Dumitru Pora, Ion Cirică, Nicolae Pelei, Ion Şirea, Ion Popa şi ceilalţi cooperatori din Homorod luptă pentru a şterge rănile lăsate de inundaţii, sunt demne de luat in seamă. Aici, au fost acoperite de ape peste 600 hectare teren agricol, din care suprafeţe apreciabile cu sfeclă de zahăr, cartofi, grîu şi alte culturi. O bună parte din aceste suprafeţe trebuie reînsămînţate. Pe terenurile mai ridicate, s-a trecut la pregătirea terenului, iar tractoristul Nemeş Gheorghe, cu o maşină S.P.G.-6, seamănă porumbul. La Feldioara, zeci de cooperatori au lucrat zile în şir la construirea unui dig pe malurile rîului Vulcăniţa pentru a salva de inundaţie cele 110 hectare cultivate cu legume. In noaptea de 24 spre 25 mai, apele învolburate ale rîului au depăşit digurile, inundînd întreaga grădină. „Pierderile sunt mari — spunea cu durere în suflet Gheorghe Cotinghiu, preşedintele cooperativei. Insă, nu vom da înapoi. După retragerea apelor vom reînsămînţa întreaga grădină, astfel ca producţia stabilită prin plan să fie integral realizată". De remarcat este şi faptul că, la Feldioara, zeci de cooperatori, organizaţi în echipe speciale, au ieşit la evacuarea apelor care băltesc şi pe culturile din cîmpul mare. In sprijinul lor au venit muncitori de la fabrica „Reconstrucţia" şi şantierul T.C.M.M. din localitate. Cu ajutorul a 4 motopompe se evacuează fără întrerupere sute de metri cubi de apă. Culturile trebuie salvate cu orice preţ. Producţia agricolă nu poate fi diminuată. In acest scop se depun eforturi neprecupeţite. La C.A.P. Hălchiu, după cum ne spunea preşedintele Günther Berger, 6 motopompe lucrează fără întrerupere pentru evacuarea apei care stagnează atît la grădină cit şi pe culturile de sfeclă de zahăr şi cartofi. începînd de azi pe terenurile mai zvîntate întregul sat este mobilizat la prăşit. „Din încleştarea cu stihiile naturii vom ieşi cu siguranţă biruitori" — a subliniat interlocutorul. Aceleaşi sentimente, aceleaşi gînduri îi stăpînesc şi pe cooperatorii din Bod, Sînpetru, Ghimbav, Codlea, Şercaia, Mîndra, Beclean şi din celelalte localităţi din judeţ, care, în aceste zile, fac tot ce depinde de ei să dea cantităţi de produse agroalimentare tot mai mari, aducîndu-şi astfel o contribuţie sporită la asigurarea fondului centralizat al statului. C. ILIESCU I. BRAGHEȘ Duminică activă (Urmată din pagina P fac aparatură electrică, motoare, tablouri de comandă, convertizoarele de sudură de la uzina ,,Automecanica" Mediaş, unde temporar producţia s-a oprit din cauza revărsării apelor. Energeticul şef al uzinei, ing. Filimon Costan, este plecat de mai bine de o săptămînă la Mediaş cu o echipă de 20 de oameni. Ei demontează acolo motoare, aparatură şi le trimit la Braşov. Aici sunt spălate, curăţate, uscate, refăcute bucăţică cu bucăţică, sunt vopsite, ambalate şi expediate spre uzina unde se refac rănile pricinuite de revărsări." Un circuit continuu, un,circuit simbolic care vorbeşte despre solidaritatea muncitorilor din uzinele patriei. îţi dai seama mai bine de aceasta dacă îl asculţi pe maistrul Frăţilă . — In ziua de 16 mai, am fost anunţat că la ora 23.00 ne va sosi un transport de utilaje de la Mediaş. La noi nu se lucrează în schimburi de noapte. Am povestit oamenilor despre ce este vorba. Cei care erau în schimbul doi au rămas să lucreze în continuare. Alţii, au venit de acasă. De atunci, în atelier se lucrează zi şi noapte, s-au organizat schimburi prelungite de cîte 12 ore. Il priveam pe acest maistru, înalt, cu privirea inteligentă, faţa puţin obosită, probabil şi de ritmul cu care se lucrează de vreo 10 zile în atelier. M-am uitat şi la cele cîteva motoare şi convertizoare de sudură venite de la Mediaş. Le-am văzut şi pe cele reparate care arătau ca şi noi şi am avut imaginea reală a felului cum s-a lucrat în atelier timp de mai bine de o săptămînă. Cred că cele mai potrivite cuvinte sînt exemplar şi eroic. Exemplar pentru că echipamentul electric arată ca scos de la cutie. Eroic, pentru că oamenii s-au întrecut pe ei înşişi. Ne spunea maistrul Frăţilă : — Am asigurat toate reparaţiile urgente necesare uzinei noastre. Am refăcut pînă acum pentru „Automecanica" Mediaş, 16 grupuri de sudură, 181 motoare electrice, 72 tablouri electrice, 3 motoare mari de 200 kW. Ca să vă daţi seama cum s-a lucrat, vă rog să reţineţi că noi reparăm nu într-o săptămînă, ci într-o lună pentru uzina „Tractorul’ 200 de motoare şi 14 maşini. Avem în aceste cifre, în această dăruire de energie nu numai imaginea solidarităţii umane, ci şi a înaltei conştiinţe patriotice, a dimensiunilor, a forţei uriaşe pe care poporul nostru o pune în joc pentru a revitaliza pulsul vieţii şi al muncii în localităţile sinistrate. Şi mai aproape, mai bine am avut imaginea îngemănării, fuziunea destinului oamenilor din oraşele greu lovite cu al celor din localităţile pe care furia apei le-a ocolit, când ni s-a arătat în secţie o ladă în care erau cabluri, patroane, relee, izoberbanci, şurubelniţe, patente şi cizme de cauciuc. — Sunt pentru maistrul Gheorghe Szotyori şi electricienii Constantin Frumuşelu, Gheorghe Samoilă, Ervin Promm etc., ne spune şeful atelierului. Mîine dimineaţă pleacă şi ei. Nu l-am mai întrebat pe maistrul Frăţilă cum, de ce şi unde pleacă. Mai mult decît orice o spuneau acele cizme de cauciuc pe care le-am văzut şi revăzut în aceste zile de zeci şi zeci de ori la televizor, în picioarele oamenilor pe frontul apelor. Un nou echipaj al constructorilor de tractoare se duce în linia întâi, completînd dimensiuni mai ample sprijinului pe care marea uzină braşoveana îl dă oraşelor sinistrate. Ajutorul efectiv, extrem de preţios, pe care constructorii de tractoare îl dau în linia întîi, se conjugă cu fluviul de lapte pe care ei l-au pus în mişcare, fiecare la locul său de producţie. O zi, o singură zi şi e suficientă pentru a demonstra abnegaţia cu care colectivul uzinei acţionează în aceste clipe de grea încercare. Duminică, 24 mai, de pe banda de montaj au ieşit 50 de tractoare, s-au mai realizat 72 tone piese turnate din fontă, 46 tone piese turnate din oţel ş.a. L-am întîlnit într-o secţie pe ing. Vasile Sechel, directorul uzinei, într-un alt sector pe ing. Mihai Mălăcea, în altul pe ing. Constantin Sasu. Ne-au relatat că duminică, 24 mai, toate cadrele tehnico-inginereşti au fost prezente la lucru alături de colectivul uzinei, şi-au semnat o fişă în alb (adică, ziua de duminică, ei au lucrat gratuit). Cele cîteva imagini pe care le-am surprins într-o singură uzină s-au petrecut duminică, multiplicate de sute şi sute de ori, în zeci şi zeci de alte întreprinderi braşovene. Iar ele nu semnifică altceva decît uriaşul reflex al conştiinţei oamenilor, al răspunderii cu care ei participă la chemarea partidului, pentru ca în întreaga ţară pulsul vieţii să-şi recapete ritmul, armonia, vitalitatea. Baldovineștii Brăilei în zilele marilor încercări. DRUM NOU Aici a fost Şcoala generală nr. 1 din Sighişoara. Abecedarele, fizica şi algebra, încearcă să se salveze din mii. Viaţa făcuse aici cuib de meritată mulţumire. Tăvălugul apelor l-a năruit. Nr. 7894 Oltul ne din Am refăcut ieri un itinerar ce şi-a cîştigat, în această primăvară frămîntată de furia apelor, o tristă reputaţie. L-aş numi sec un itinerar al dezastrului, pentru că ceea ce a pustiit Oltul, devenit acum fluviu de-a lungul malurilor fără maluri, adună în dreptul pagubelor milioane, zeci de milioane. FĂGĂRAŞ : Oraşul a trăit din nou asaltul perfid al şuvoaielor dezlănţuite şi cifrele vin să confirme amploarea inundaţiilor, fără precedent prin aceste locuri. 12 străzi cuprinse de furia apelor, 170 case inundate, 290 familii evacuate, 6 poduri şi podeţe avariate, 6 unităţi productive afectate de revărsarea puhoaielor, 2 alunecări de terenuri — iată un prim bilanţ al nopţii de 23 spre 24 mai, cînd apele Oltului au atins aici cota maximă înregistrată vreodată : 480 cm. Ora 15. Cota apelor creşte îngrijorător, în amonte anunţîndu-se o nouă viitură. Treptat, străzile Tăbăcarilor, Codru Drăguşanu, Podului, Livezii, Galaţului sunt înconjurate de valuri. Se dă alarma pentru evacuarea imobilelor. Gărzile patriotice, detaşamentele voluntare alcătuite din utecişti — aproape 400 de oameni — intervin cu operativitate, venind în sprijinul sinistraţilor. 30 autocamioane şi 15 tractoare cu remorci transportă avutul, bunurile fiecărei familii. Ora 18. La Baza de recepţie din oraş, 10 vagoane de cereale sunt periclitate. Trebuiau în cel mai scurt timp transportate într-o altă magazie. Sarcina şi-au asumat-o 80 de tineri de la Şcoala profesională de chimie. Ora 19. Apele cresc. Cota maximă: 450 cm. Magaziile de la subsolul restaurantelor „Ardealul" şi „Bîlea" sunt în primejdie. Apa ameninţă zeci, sute de lăzi cu mărfuri. Intervin cu operativitate elevii Liceului industrial, ai Şcolii tehnice de maiştri, ai Şcolii tehnice postliceale. Ora 19,30. La I.A.S. 300 de vaci sunt evacuate din calea apelor şi transportate la Beclean. Ora 20 Continuă evacuarea depozitelor O.C.L. şi I.C.R.A. La întreprinderea de industrie locală secţia de mobilă este salvată. Meritul revine unei companii a gărzilor patriotice comandate de căpitan în rezervă Radu Victor. Ora 20,45. Abia repusă în funcţiune, după primul val al inundaţiilor, Fabrica de cărămidă este din nou sub apă. Pagube, aproape 4 milioane lei ! Ora 22. Nivelul apei depăşeşte cota maximă înregistrată în urmă cu o săptămînă. La Comandamentul de apărare împotriva inundaţiilor agenţii de legătură aduc veşti şi pleacă apoi cu noi ordine. Sunt 15 tineri conduşi de utecistul Dan Buta şi nimeni nu mai ştie kilometrii parcurşi de ei în această noapte febrilă. Ora 24. Este miezul nopţii şi din cartierele sinistrate continuă evacuarea celor rămaşi. Lucia Rînea, loveşte nou elevă in anul al IV-lea la Liceul industrial, dirijează convoiul autovehiculelor ce se duc şi vin din străzile inundate. Cele 15 fete din detaşamentul de pregătire militară unde este comandantă, aduc un aport preţios în aceste clipe de supremă încordare. Ora 1. Apele cresc mereu. Sunt străzi unde nu se mai poate ajunge decît cu bărcile. în prima linie sunt din nou gărzile patriotice. Acţionează companiile comandate de It. col. în rezervă Vasile Antonescu şi maior în rezervă Ionel Gavrilescu. Ora 2 Cu zgomot surd un acoperiş se prăbuşeşte şi apele lacome îl înghit cu furie. Apoi altul şi altul. Dimineaţa, numărul caselor luate de valuri se ridică la 11. Ora 3. Mai sunt de evacuat încă 20—30 familii. Este ora cînd s-au aruncat în viitoare ostaşii. Oamenii sunt purtaţi pe braţe sau pe umeri. Nimeni nu este lăsat în mijlocul furiilor dezlănţuite. Ora 7:30. Oltul atinge cota maximă înregistrată vreodată la Făgăraş: 480 cm., cu 24 cm. mai mult decît la 15 mai. Dimineaţa, după 24 de ore de precipitaţii continue, norii părăsesc cerul Făgăraşului. In cetate, la Grupul şcolar de chimie, peste tot unde s-au afectat spaţii provizorii destinate sinistraţilor, se întreprind acţiuni de ajutorare. Prima atenţie este acordată copiilor, iar grija cu care sunt înconjuraţi le readuce zîmbetul pe chipuri. 25 mai, ora 12. O veste îmbucurătoare înconjoară oraşul. Apele Oltului încep să scadă. Peste tot acţiuni energice limitează cit mai mult pagubele. Asemenea unui roi de harnice albine făgărăşenii, greu încercaţi de revărsările consecutive, îşi apără localitatea. O limbă senină de cer se arată deasupra munţilor. Dar pe creştet uriaşii mai au încă zăpadă... Dumitru RUJAN P.S. Ora 21. La telefon Făgăraşul : Comandamentul de apărare împotriva inundaţiilor ne-a comunicat că nivelul Oltului scăzuse la 470 cm. La înciiderea ediţiei PREJMER. ,,Se revarsă Rîul Negru ș I vestea s-a răspîndit ca fulgerul în întreaga Fabrică de postav din Prejmer. Nu era timp de pierdut. Orice clipă se putea solda cu pagube ireparabile. „Toţi bărbaţii la dig !“ — a fost chemarea lansată de organizaţia de partid. „Dacă consolidăm digul, am salvat fabrica de inundaţie. Urmînd exemplul comuniştilor, zeci de muncitori au pus mina pe lopeţi, tîrnăcoape, birleţe şi au alergat la digul de apărare. Apele creşteau vertiginos. Se lăsase înserarea. Din norii tuciurii a început să cearnă o ploaie măruntă şi rece. Gheorghe Florian, Ion Banu, Vasile Domindc, Konrad Ion şi toţi ceilalţi muncitori, în încleştarea cu furia oarbă a valurilor, nu simţeau nici frigul nici oboseala. Ştiau doar atît că, cu cit vor înălţa digul, cu atît mai mult va fi asigurata salvarea fabricii de inundaţii. Şi munceau din răsputeri. La lăsarea serii, conducerea întreprinderii a trimis încă un grup de 40 de muncitori. Fabrica trebuia salvată cu orice preţ. Directorul întreprinderii ne-a asigurat că în jurul orei 21, digul a fost în aşa fel consolidat incit va putea rezista cotelor ridicate ale Rîului Negru. Şoseaua Braşov—Sighişoara a devenit în ultima săptămînă o veritabilă prefaţă a peisajului pe care îl oferă acum pitorescul burg de pe Tîrnavă. Unul după altul, camioanele trec grăbite. Dar o privire asupra încărcăturii lor este suficientă pentru a prefigura tematica activităţilor pe care le deservesc. Maşini de Braşov, Bucureşti, Covasna cară lăzi cu apă minerală, pîine, lapte, carburant, motoare electrice, motopompe, saci cu făină, zahăr, orez, carne, îmbrăcăminte... Sunt ajutoarele solidarităţii umane în fluviul lor neîntrerupt.Un şir de 10 tractoare noi-nouţe, de 45 de cai, aleargă cu maximă viteză, avînd numerele scrise în grabă cu creta, semn al urgenţei fără îngăduinţă. Am aflat de la localnici că minunatele tractoare româneşti, lucrînd cu puterea întreagă sub nivelul de apă, au făcut adevărate minuni la remorcarea maşinilor abandonate, a remorcilor de serviciu, la dizlocarea buştenilor, a gardurilor şi a diferitelor obstacole din calea retragerii apei. Panglica cenuşie a asfaltului nu spune nimic despre cumplita încercare pe care a suferit-o. Dar ici şi colo cîmpia, mănoasele lunci din vecinătatea rîurilor băltesc încă sinistru sub oglinda unor ape care par a nu mai voi să le părăsească. La Albeşti, primele semne dramatice. Oameni murdari de noroi, maşini încărcate cu resturi de mobilă... „Faianţa" şi „Nicovala", semeţele construcţii industriale de la intrarea în oraş, lucrează din plin. In timpul potopului n-au avut altceva de suferit decît absenţa oamenilor mobilizaţi la lupta cu valurile. Doar echipe speciale şi cadrele tehnice de bază au asigurat continuitatea focului la cuptoare şi apărarea utilajelor. Valea Tîrnavei. O ştiam flancată de arbori şi pomi, de grădini cu piersici şi viţă de vie, cu case cochete în care viaţa aşezase cuib de meritată mulţumire. Imaginea pe care o oferă acum este apocaliptică. O imensă gură pustiită de lumina dinţilor rînjeşte sinistru. Cu rădăcinile în sus, trunchiurile de copaci zac năclăite, tîrîte din rostul lor de furia bezmetică a naturii. Casele s-au fărîmat ca jucăriile de lut. O sută de case distruse sau grav avariate. Unde au fost temelii de beton, au rămas temeliile. Unde au fost de piatră, nici atît. Străvechiul pod de lemn — monument din secolul al XVIHea — a fost lovit năprasnic. A rezistat apelor lacome deşi pămîntul sub el şi împrejur a fost devorat. — Podul a salvat oraşul ! spun sighișorenii, convinşi că viitura care a sărit din albie la curba rîului inundînd centrul pînă la parterul clădirilor, ar fi făcut totul praf dacă n-ar fi întîlnit mai întîi stavila grinzilor de-a curmezișul. In ziua vizitei noastre oamenii scoteau din case și magazine mitul în care s-au dizolvat atîtea bunuri făurite cu trudă : textile, discuri muzicale, jucării, săpun, albume de artă, aparate de radio, ciocolată... Camioane descărcau în Tîrnavă saci cu zahăr, făină şi alte alimente infectate de aluviuni. Rîul le primeşte cuminte ca pe un drept ăl lui şi curge liniştit de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. In zvîrcolirile sale şi-a schimbat albia, croindu-şi acum alta nouă, mai apropiată de oraş. In cartierul Corneşti, a înghiţit 30 de metri la malul sting, ducînd spre Mureş, spre Tisa, spre Dunăre, peticul de cîmp verde şi însorit pe care se jucau puştanii. Oamenii încearcă acum să adune din mii scaunele, pernele, hainele cu care îşi îmbrăcau copiii... Au feţele pămîntii ca mîlul in care scurmă. O femeie își adună lacrimile în batistă. Bărbatul o dojenește cu privirea : „Ce lacrimi avem nevoie acum ?", par a spune privirile lui. Femeia pune capul în piept. în casă nu le-a mai rămas nimic. Doi copii se joacă , sub o geană de soare pe un balot de carton gudronat. Li se pare absolut nefiresc să-i vadă pe oamenii mari jucîndu-se nestingheriţi în noroi, de vreme ce lor le este interzis să coboare de pe locul unde au fost aşezaţi. Tîrnava nu este pentru prima oară oaspetele nepoftit în casele sighişorenilor. în 1932, in 1956, ea a lins cu limbi de reptilă pragurile caselor, dar niciodată ca acum nu s-a dovedit mai bezmetică. Surprinşi de prima viitură, mulţi au reuşit să supravieţuiască numai ajutorului primit la timp din partea echipelor de salvare. Am stat de vorbă pe malul apei cu un băiat care timp de 2 zile a fost „pe lista morţilor" - cum spuneau cei care mi l-au prezentat. După ce a remorcat cu tractorul un autobuz avariat, plin cu pasageri şi surprins de apă, s-a dus să-şi caute remorca. A ajuns la podul abatorului dar, apele erau pînă la gît... A doua zi, oamenii au găsit tractorul dar trupul tractoristului, oricît l-au căutat prin mii şi printre răgălii, nu l-au putut afla. „L-or fi dus apele ca pe atîţia alţii" şi-au spus ei, plecînd în cele din urmă la alte treburi urgente. Dar tractoristul - pe nume Ştefan Mica - a înotat cit a putut ferindu-se din calea unui automobil pe care apa îl rostogolea ca pe o minge, apoi a găsit o uşă smulsă cine ştie de unde, cu care a plutit o noapte întreagă pînă cînd a fost pescuit aproape de Mediaş. Şi-a reluat « hmomerii în mii PREFAŢĂ LA UN PEISAJ SINISTRU • OASPETE NEPOFTIT # ŞTERS DE PE „LISTA MORŢILOR" • OMUL ÎNFRUNTĂ DESTINUL tractorul în primire şi acum,cata moloz. La Spitalul din Sighişoara fusese adusă o femeie cu un copil de doi ani. Au cules-o din vîrful unui copac unde petrecuse o noapte de groază, de apă şi de vînt. Au trebuit să rupă creanga din copac pentru cămina femeii înţepenise iremediabil pe creangă. Copilul lăsase răni adînci pe gîtul mamei strîngînd-o de spaimă. Acum mama şi copilul sînt în afara pericolului. Şi ei au fost pe lista morţilor. A doua viitură, din 23 mai, mai neputincioasă decît prima, nu a fost totu?. .mai puţin dureroasă. Izbind ca într-o rană vie, apa venită a îngreuiat şi a lungit perioada de refacere. Sighişorenii de azi vor avea ce povesti urmaşilor. Lovitura năprasnică a apelor, dîrzenia cu care oamenii i s-au opus, spiritul de sacrificiu al salvatorilor, îndîrjita bătălie pentru refacere dar şi căldura de frate a celor care au întins mina de ajutor. Braşovenii au fost de toată omenia - spun ei. încă din primele ore ale dezastrului s-au trimis spre Sighişoara cisterne cu apă potabilă, camioane cu apă minerală, alimente, autosalvări, echipe de tehnicieni pentru salvarea şi refacerea industriei şi a reţelei de alimentare. S-au organizat bucătării de campanie unde sinistraţii au primit masă gratuită, adăposturi în şcoli şi instituţii publice. Acum, străvechiul burg îşi spală faţa, îşi vindecă rănile. Doi copii se joacă fericiţi pe un balot de carton gudronat. Un liliac devastat de potop continuă să înflorească. Este gestul anonim dar de invincibilă perenitate prin care omul şi planta înfruntă destinul potrivnic, îl sfidează şi îl infringe. Daniel DRĂGAN