Drum Nou, august 1970 (Anul 27, nr. 7952-7976)

1970-08-22 / nr. 7970

Nr. 7970 DRUM NOU Cu un fir de iarbă muiat in soare, copilul, iată-l, scrie pe cerul acestei zile de au­gust cîntecul vîrstei sale. Grave şi pure, literele — su­nete, sunetele — litere, co­boară pe verticala luminii, se aşază pe umerii copa­cilor şi copacii devin fla­muri de slavă, se aşază pe umerii caselor şi casele de­vin flamuri de s­lavă, pe u­­merii părinţilor şi părinţii re­devin adolescenţii-luptători, care, în aspra şcoală a vie­ţii, au învăţat formula dem­nităţii. Amintirile lor — viori sfinte , ochii lor, filă de cro­nică şi adinei ca o fîntînă cu izvorul pierdut în labirin­tul de legendă al pămîntu­­lui... Să citească copiii, să ci­tească pe îndelete cronica acelor ani patetici, cînd noul Prorheteu şi-a rupt, într-un efort suprem, lanţurile, în­­frăţindu-se cu soarele. După LETOPISEŢ 2.000 de ani de lupte, am ieşit deplin învingători. Nu­mele celor din primele rîn­­duri ? Comuniştii ! Un nume cu rezonanţe profunde, nume de eroi şi luptători, de în­vingători şi constructori, de cărturari şi înţelepţi, numele de împlinire al omului. In gîndurile lor cele mai tainice, copiii rîvnesc spre acest titlu de glorie, îi împo­dobesc cu flori roşii şi albe literele, îi închină, cu gesturi mici şi tandre toate visurile lor îndrăzneţe. Să învăţăm copiii să urce treptele dem­nităţii ! Aici, sub arcul de triumf al lui August, ei pot vedea şi mai bine, şi mai limpede, marea responsabili­tate ce o impune acest titlu. Dar, iată, îi şi văd, cute­zători şi tineri, suferind pen­tru fiecare bob pierdut, pentru fiecare gram de metal risipit şi angajîndu-se, umăr la u­­măr cu părinţii, în marea bă­tălie pentru calitate. Iată-i aplecaţi asupra hîrtiei sau pînzei, încercînd să dea formă clocotitoarelor lor simţă­minte. Poate ei vor făuri ca­podopera ! 26 de ani repre­zintă o perioadă scurtă în viaţa unei literaturi, a unei arte. In acest scurt interval nu s-a ivit, e adevărat, ca­podopera care să constituie „revelaţia artistică a epocii noastre. In schimb literatura, arta noastră nouă şi-au defi­nit cu precizie ţelurile şi ten­dinţele, au creat substanţa din care geniul — această înde­lungă răbdare a unui singur om şi a istoriei însăşi — va înălţa capodopera viitoare. Trăsătura de bază a noii li­teraturi şi arte este tocmai preocuparea umanistă de a crea eroul timpurilor noas­tre" de a descoperi şi descrie forţa şi măreţia omului. Carmen KEHIAIAN Cîntec în August OVIDIU GENARU Spre a serba in zori, a ţară, şi a cinta, pe praguri, laurii, trec mulţimi cu veri pe umeri noi trăim aici, ca iarba, ca pecete şi fruntarii la vestiri de zodii nouă pe picior de plai şi vatră. Ochi înalt, vizionar fără pleoapă, străjuieşte şi îndeamnă şi socoate într-un grai ca iarba-n rouă. Sîntem pacea unduioasă, turn bătrîn şi tînăr peste osuarul ce înspică -n­ virf de secol stemă nouă-Ancore ne cad din trupuri şi ne ţin pe plai, statornici, pe cînd fruntea lasă urmă de luceafăr mişcător. Cartea Ei de-ntemeiere cade-ne sub ochii dornici rindurile-i, ca în cronici, sunt zidiri de viitor. început de baladă... Nu caut comparaţii APATHY GÉZA Pentru ceea ce iubesc nu caut comparaţii, iubesc, pur şi simplu. Nu spun despre mama că-i cea mai bună şi nu o compar cu toate mamele lumii. Nici despre iubită nu spun că ea, doar ea, e cea mai frumoasă, şi nu o compar cu fetele lumii. Cu patria mea mă mindresc, cu soarele ei de august — nepreţuita mea dragoste, — totuşi, nu o compar cu altă ţară din lume : o iubesc, o slăvesc şi o cint, pur şi simplu, şi nu încerc să caut comparaţii. VERONA BUCUR-BĂLAȘ zvoare c­uminii HANS SCHULLER La un drum fara popas lingă apele Mureşului, lingă apele Oltului, urc spre zborul porumbeilor, străluminat de lumina zilei incandescente dueînd-o ca-ntr-o legendă, pe umărul sting, înclinat uşor spre bătăile inimii. Urc spre baladele prezentului, mereu şi fără popas. Urc strigat de dorul de-mplinire­ al pămintului, urc spre izvoarele din care fluviile îşi adună apele, miraculoase oglinzi cu peşti argintii şi arcade. Spre munţii înalţi şi fără de sfîrşit urc de veacuri spre izvoarele luminii prin alba înălţare a Patriei. Şi iată-mă, deci, intrat în istorie prin vara aceasta fierbinte, prin orele cutremurate de foc şi rotundele cercuri ale împlinirii. I I­nscripţie în cuvînt CARMEN TUDORA întotdeauna scriem Patrie­ cu literă mare, scriem Partid cu literă mare, şi mai sînt atîtea şi atltea cuvinte mereu alese-n strai de sărbătoare. Nu pentru cîntecul lor de vocale, pentru dulcea lor legănare ci pentru că rostindu-le, demnitate rostim, viaţă rostim împlinită într-un august fierbinte hotar de legendă între întuneric şi soare. Programul manifestărilor cultural-artistice DUMINICĂ, 23 AUGUST • ESTRADA NOUA , (înce­­pînd de la orele 16); or­chestra de muzică populară şi uşoară a sindicatului complex C.F.R.; formaţia de estradă a Fabricii de stofe ; orchestra de muzică uşoară a uzinei „Hidro­mecanica" ; taraful sindica­tului I.T.Bv, cu solişti vo­cali şi instrumentişti. • ESTRADA VALEA RACA­­DAULUI: (începînd de la orele 15); orchestra de muzică populară şi uşoară a Uzinei 2; formaţia de es­tradă a uzinei „Metrom" ; ansamblul artistic al uzinei „Rulmentul". LUNI, 24 AUGUST A ESTRADA NOUA: (orele 10—14)­­ întreceri sportive, fotbal, volei, demonstraţii de lupte, box, concurs de canotaj cu premii; orele 14—19 ; formaţiile artistice de muzică populară şi u­­şoară ale Uzinei de auto­camioane ; formaţiile artis­­tice ale cooperativelor „I­­giena", „Munca manuală", „Sîrguinţa" şi „Progresul"; formaţia de estradă a Tea­trului muzical. VALEA RACADAULUI:­­o­rel( 10—14): întreceri spor­tive , demonstraţii de lupte, box, etc.; orele 14—19: formaţiile artistice ale uzi­nei „Tractorul" ; formaţiile de muzică populară şi u­­şoară ale Fabricii de şuru­buri și „Temelia". Există o permanenţă a pămintului, a curajului şi omeniei... Aş putea să o numesc liniştea profundă, calmul nezdruncinat al gliei. Aş putea să găsesc o mulţime de metafore. Dar atunci, de mult, în acel august fierbinte al­­onului 1944 nu era timp de astfel de căutări : ne-am întîlnit, pur şi sim­­­­plu, cu această tărie de neclintit a pămintului ro­mânesc, a oamenilor a­­cestui pămînt : această tărie de neclintit era me­­­­tafora fiecăruia dintre noi.­­" Dar, să las mai bine amintirile să vorbească. Prima oară, cînd o ceată­­ de ţărani s-a ataşat vo­luntar trupelor noastre,­­ încleştate în luptă a­­prigâ, pe viaţă şi pe I moarte, cu maşina de , război hitlerista, pe însîn­­gerata Vaie a Prahovei, am înţeles că ei au în- I ceput a pătrunde sensul acestei noi lupte, a intră-­­ rii noastre intr-o nouă is- I forîe. A doua oară am întîlnit forţa calmă, de . neclintit, într-un fapt di­vers, obişnuit, dar cu o neasemuită şi neuitată semnificaţie. ... Se înnoptase. Rezis­tasem,­­ deşi eram nu­mai o mină de oameni, poate cel mult treizeci — unor atacuri copleşitoare. Nu le mai ştiu numărul. Abia aveam timp să ne răcim ţevile mitralierelor. Era trecut de miezul nop­ţii, cînd, ca din senin s-a dezlănţuit o furtună. Dar o furtună aspră, de munte, cu fulgere, tunete şi potop nesfîrşit de ape. Vlăguiţi, sleiţi, potopiţi de focul inamicului şi de rafalele ploii dezlănţuite, abia mai rezistam. Ne încrîncercam să nu dăm un pas înapoi. Nu ştiu cite clipe, cite ore, cite veacuri, am căzut într-un fel de amorţeală fără scăpare. Eram ameţit, buimac, năucit de tunete şi explozii, de parcă pă­­mintul şi cerul dănţuiau într-o horă nebună. Am deschis, cu greu ochii, în faţa mea, în purpura zorilor, se afla, pe un as­cuţiş de stîncă, un cio­ban bătrin, ţîşnit parcă din adîncul fierbinte al pămintului încins. Stătea nemişcat. Părea înfipt a­­colo de mii şi mii de ani. De pe vremea daci­lor sau poate de şi mai demult, de cînd a început viaţa oamenilor pe aceste plaiuri... Sarica mitoasă strălu­cea argintiu în bătaia razelor matinale. Semăna cu cineva binecunoscut. Poate cu Horia, poate cu Cloşca sau Crişan. Aşa o fi arătat, desigur, şi baciul care a dat glas „Mioriţei", cel care a înflorit pe buze, pentru prima oară, acel inegala­bil început de baladă : ,,Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai..." Ciobanul nu se urnea, nici nu clipea, părea un stei dur, de granit. Abia se potolise artileria ina­mică și păcurarul răsă­rise din străfundul isto­riei masiv, colțuros, ferm, liniștit și mărit în tăcerea sa milenară. Se iscase ca o baladă, sau ca o doină adîncă, izvorîtă din­­tr-un caval străvechi. Rostii așa, mai mult ca sa ma conving ca nu-i doar o părere,­a mea, că e aievea, și să văd dacă îmi poate răspunde . - Ce cauți aici ? îmi răspunse cu o voce gravă și hotărîtă, ce ve­nea parcă din străbu­nele cronici ce grăiesc despre faptele galerioase ale celor care, de-a lun­gul vremii, au luptat aşij­­derea, cu arma in­tină pentru neatîrnarea pă­­mîntului românesc.­­ No, mă chibzuiam de pot să aduc oile... In glasul adine şi în privirea adîncă, pătrun­zătoare, în hotărîrea sa temerară, descifrai cal­mul şi siguranţa perma­nenţelor, a pămintului, a apelor, a stelelor şi doi­ de Nicolae TAUTU nelor, a „Mioriţei" de la începutul cîntecului. Da, la fel ar fi răspuns şi Avram Iancu şi Horia, Cloşca, Crişan şi căpe­teniile lui Decebal. Gla­sul său avea tăria şi e­­coul lui Gelu din le­gendă. Cîteva împuşcături mă readuseră la realitatea extrem de dramatică a cîmpului de luptă. II a­­vertizai pe păstor cu un ton de comandă, aspru, metalic, pătrunzător: — Dispari de pe creas­tă !.. . Te pot ucide . . . Hai, pleacă mai repede... Molcom, ciobanul privi liniștit, mai departe, și nu se clinti măcar un singur pas. Avea în ati­tudinea sa demnitatea munţilor, a stîncilor din preajmă, tăria veşniciei lor, a permanentelor. Ca prin farmec (poate a fost numai o intim­,­plate) au tăcut, parcă intimidate, şi mitralierele fasciste. Păstorul, după ce-şi mai roti o dată pri­virea, ne spuse cu o u­­şoară imputare în glas, ca unul care ar fi văzut zeci şi zeci de răboaie, zeci şi zeci de veacuri desfăşurîndu-se, pe, rînd, în faţa sa : — No, gătaţi o dată cu ei... Aici e rostul nos­tru şi se cuvine să ne chibzuim singuri şi, e timpul, fără teamă. Şi-a­­poi, e musai să aducem oile . . . In aceste cuvinte re­zuma, el, de fapt, în­treaga noastră istorie, a­­tît de frămîntată, dar a­­tît de bogată în fapte de glorie. Cuvintele lui ne-au înflăcărat mai mult decit o mie de poeme ; sunau simplu și concis, ca un ordin de atac, ca cea mai importantă mi­siune de luptă. Ne transmitea, elec­­trizîndu-ne, tăria şi cal­mul său. Vorbele sale exprimau clar dorinţa de totdeauna a întregului nostru neam, atît de greu încercat. îmi amintesc, că, doar după cîteva mi­nute, am reluat atacul , şi toţi din campanie l-am simţit pe cioban lingă noi. Ca pe Horia, ca pe Iancu, ca pe Gelu. ★ . . . De-atunci au tre­cut ani. Chipurile cama­razilor mei de pe front îmi apar cu trăsăturile dure, masive, colțuroase, dar calme ale ciobanu­lui iscat la răscrucea is­toriei, din stîncile gău­rite de explozii și ude de ploi, de sînge... Ges­turile lor seamănă ai­doma cu gesturile cioba­nului ivit din miezul fier­binte al pămintului. Isto­ria permanentelor și a certitudinilor este astăzi în fiecare din noi... PERMANENŢĂ ­ Pag. 5 AC» CIMATOWICĂ Filmele programate pentru săptămîna de la 24 la 30 august oferă spre vizionare două comedii, o producţie din categoria filmelor de artă şi două westernuri, din care unul cu un pronunţat caracter mu­zical. Poate ar fi nedrept dacă am propune întîietăirea uneia din cele două premiere ale săptămînii, întrucît ambele, deşi di­verse ca factură, întrunesc o apropiată op­tică spectaculară. Vom începe totuşi cu filmul polonez „INTRUSA" (programat la cinematograful „ARTA"), care la Festiva­lul internaţional al filmului de la Rio din 1969 a obţinut o menţiune pentru imagi­ne şi pentru prezentarea omului în ca­drul naturii. Wladyslaw Slesicki, regizor de filme do­cumentare, multe dintre ele premiate la diverse festivaluri inernaţionale, aduce în această primă realizare artistică a sa o temă preferată: dragostea omului pentru natură. Adevărat poem al naturii, filmul este impregnat de o poezie delicată, sub­liniată în mod special de o imagine foar­te frumoasă și nostalgică, realizată de W. Rutowicz, în împrejurimile portului Leba, pe litoralul Mării Baltice. Prin aces­te elemente, cărora îi se adaugă ritmul alert al acţiunii şi montajul îndrăzneţ, filmul reuşeşte să captiveze şi să emo­ţioneze, în centrul acţiunii, un tată cu fiul său de 11-12 ani aflaţi în vacanţa pe malul mării şi o „intrusă* a cărei prezenţă în mijlocul lor le tulbură liniş­tea. În rolurile principale: M. Walczewski (tatăl), M. Braunok („intrusa"), G. Zu­chowicz (băiatul). In completare, scurt- metrajul: Intre Atlas si oaze. Excelentul actor de comedie, Peter Seil­lers este protagonistul producţiei, plină de haz, realizată în studiourile americanei ,,PETRECEREA"­­ din programul cinem® tografului „PATRIA". După apariţiile din „Tom Degeţelul", „Braţul nedrept al ie­rii", „Domnul Topaze"­­ în „Petrecere** îl vom revedea pe Peter Sellers în fața unui paşnic indian care, fiind invitat la o petrecere în vila unui producător de me, comite cele mai năstruşnice pom# spre disperarea gazdelor şi panica învă­ţaţilor. Regia este semnată de Blake Bd­wards. In completare, scurt-metrajul: O® menii şi apele. In reluare vom putea viziona: „JAN­­DARMUL SE ÎNSOARĂ" — coproducţii franco-italiană, în culori, cinemascop .* la cinematograful „COSMOS" (în comn pletore, scurt-metrajul: lamal, marginea pămintului); „RĂZBUNĂTORUL" - pro ducţîe a studiourilor italiene, în culoe­­ la cinematograful „POPULAR" (în comn pletore, scurt-metrajul: Soarele negru); „FREDDY Şl CÎNTECUL PREERIEI" - ca producţie vest-germano-iugoslavă, în va­lori, cinemascop - la cinematograful „Tir­NERETULUI, de la 25 la 30 august (în completare, scurt-metrajul: Anotimp şi înv brâcăminte). La acelaşi cinematograf în ziua de 24 august vor rula, de la orele 11 şi 19 filmul românesc „CASTELUL CON­DAMNAŢILOR", iar de la orele 9, 15; 17 și 21 producția bulgară „AL 3-LEA". L E. Programul unităţilor comerciale în zilele de 21, 22 şi 23 august în zilele de vineri 21 şi sîmbată 22 au­gust, orarul de funcţionare al unităţilor de desfacere cu amănuntul, al halelor şi pieţelor se va prelungi cu 1-2 ore, după necesităţile locale; în zilele de 21 şi 22 august, măcelăriile care au mai mult de­­ salariat nu-şî vor întrerupe programul la prînz, asigurîndu-se desfacerea perma­nentă a produselor între orele 6—21; îrn ziua de 23 august — în cursul dimineţii — vor funcţiona tutungeriile, iar unităţile alimentaţiei publice (cu excepţia celor organizate pe traseele unde va avea loc demonstraţia oamenilor muncii şi cofetă­riilor care nu vînd băuturi alcoolice) se vor deschide numai după terminarea de­monstraţiei oamenilor muncii; în ziua de 23 august vor funcţiona numai unităţile care au program obişnuit de duminică. DUMINICĂ, 23 AUGUST 3:00 Transimsiune de la Parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii din Ca­pitală şi din ţară cu prilejul celei de-a 26-a aniversări a eliberării patriei de sub jugul fascist; 12:00 Cintâm zile de lumină; 14.30 Deschiderea emisiunii de după-amia­ză. Muzică de promenadă; 15,00 Dumini­că sportiva. Campionatele Europene de Motonautism de la Maribor - Iugoslavia. Dirt cele mai frumoase goluri ale Cupei Mondiale Mexic’ 70; 17,00 Studioul „N”; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,15 Treptele ţării. Emisiune de versuri; 20,30 Panora­mic în... miez de vară. Spectacol muzica­l- distractiv TV; 22,00 Tele-recital de come­die cu Octavian Cotescu; 23,00 Telejurna­lul de noapte; 23,15 Cintece de petrecere; 23,30 închiderea emisiunii. LUNI, 24 AUGUST 9.00 Deschiderea emisiunii de dimineaţă. Vara copiilor. Filmul Califul Barză; 11,05 Pagini îndrăgite de muzică simfonică; 11,35 Salbe şi mărgăritare - muzică popu­lară; 12,30 Interpreţi preferaţi de muzică uşoară; 13,00 închiderea emisiunii de di­mineaţă; 17,00 Deschiderea emisiunii de după-amiazâ. Fotbal; 18,00 Să cîntâm cu voie bună - itinerar muzical-coregrafic; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Micro­­recital Ion Voicu; 20,10 înfăptuiri, confir­mări - Reportaj; 20,40 Film artistic - Odi­seea; 22,15 Dialog muzical. Anda Călugă­­reanu - Therese Steinmetz; 23,10 Telejurna­lul de noapte. Sport; 23,30 Închiderea e­­misiunii. MARȚI, 25 AUGUST 18,00 Deschiderea emisiunii. Microavan­­premieră; 18,05 La porţile meseriei; 18,25 Armonii în Sol major; 18,45 Actualitatea în economie; 19,15 Anunţuri-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Stagiune lirică TV. Titanul o­­perei - Fragmente celebre din operele lui Giuseppe Verdi; 21,25 Reportaj TV. Zi­lele, nopţile - pămîntul şi marea; 21,45 Greierele şi furnica. Gigolo şi Gigolette. Două schiţe de S. Maugham, ecranizate; 22,25 Telejurnalul de noapte; 22,40 Cînte­­cele mării: muzică uşoară; 23,05 închide­rea emisiunii. MIERCURI, 26 AUGUST 18,00 Deschiderea emisiunii. Microavan­­premieră; 18,05 Universal-şotron­­ litera­r; 18,30 Cabinetul economic TV; 19,15 Anun­ţuri-publicitate; 19,20 — 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Tele-cinema­­teca. Domnişoara Iulia; 21,35 „Thesiassa" - reportaj TV; 21,50 Reflexe; 22,20 Tele­jurnalul de noapte; 22,35 Gala marilor in­terpreţi români. George Georgescu; 23,05 închiderea emisiunii. JOI, 27 AUGUST 16.00 Deschiderea emisiunii. Rugby: Di­namo Bucureşti - Rugby Club Tarbes (Franţa); 17,30 Emisiune în limba maghia­ră; 18,00 Mult e dulce şi frumoasă; 18,25 La volan; 18,40 Cadran internaţional; 19,15 Anunţure-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Roman foileton. Moara de pe Pad (V); 21,15 Dez­bateri ideologice. Dinamica democraţiei socialiste; 21,45 Bucuria muzicii; 22,15 Te­lejurnalul de noapte; 22,30 Viaţa literară; 23,00 închiderea emisiunii. VINERI, 23 AUGUST 18.00 Deschiderea emisiunii. Sumarul se­rii. „Turism-vacanţă”; 18,20 Căminul; 19,15 Anunţuri-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Reflec­tor; 20,15 Film artistic. Crăciun cu Elisa­­beta; 21,50 Mai aveţi o întrebare? 22,45 Telejurnalul de noapte; 22,55 Din carnetul cu amintiri al „Cerbului de aur". Franckie Avalone; 23,10 închiderea emisiunii. SIMBATA, 29 AUGUST 17.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune in limba germană; 18,15 Bună seara, fete! Bună seara, băieţi !; 19,15 Anunţuri-publi­­citate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejur­nalul de seară; 20,00 Tele-enciclopedia; 21,00 Film serial. Incoruptibilii. Catul lui Giamino; 21,50 Fapt divers; 22,05 „Intr-o seară de vară”. Program de romanţe; 22,30 Telejurnalul de noapte. Sport; 22,50 Revistele săptăminii; 23,00 Festivalul in­ternaţional al cîntecului Sopot - 1970 (se­­lecţiuni); 23,30 închiderea emisiunii. DIALOGURI POSIBILE Negarea p­rovin­cialismului DIRIBIBIBMBIBIBIH­BIOMHiai Tjt !­­ Ţi-aş propune de data a­ceasta să discutăm despre ceea ce se numeşte „ne­garea provincialismului". Am în minte două exemple, care pot, cred, constitui un bun punct de plecare în discuţia noas­tră. O actriţă, după absolvirea institutu­lui a fost repartizată la un teatru din pro­vincie. Găseşte aici un climat foarte po­trivit pentru dezvoltarea personalităţii sa­le, un colectiv format în mare parte din tineri care ii ajută să se acomodeze re­pede, să se afirme repede. Dar, într-o bună zi, ce şi-a zis actriţa noastră: „Se vede treaba că, dacă mă tratează cu a­­tîta atenţie şi respect, am un talent ne­maipomenit şi nu vor să mă piardă. Dar, dacă-i aşa, de ce să stau eu în provincie?" Şi, chiar a doua zi, şi-a făcut bagajele şi... dusă a fost. Am întîlnit-o de curînd în Bucureşti. Era tare mîhnită şi regreta sincer gestul ei necugetat. Pentru că, vezi, teatrele bucureştene nu stăteau cu sche­ma necompletată aşteptînd-o pe ea, ceea ce a făcut, firesc, ca actriţa noastră să-şi piardă timpul în căutări lungi şi zadar­nice. Un al doilea exemplu este cel al unui muzician care, deşi avea deschise „porţile Capitalei", a preferat să vină într-un oraş de provincie unde a început să muncească cu pasiune şi dăruire, îm­părtăşind şi altora din ştiinţa sa.­­ Intr-adevăr, exemplele mi se par foar­te potrivite. Astăzi, diferenţa dintre Ca­pitala şi provincie devine tot mai iluzorie. Un om care vrea, cu adevărat, să se îm­plinească­ să-şi desăvîrşească talentul şi care, în acelaşi timp, nu fuge de respon­sabilităţile sociale ce-i revin, va găsi în oricare oraş din patria noastră excelente condiţii de muncă, de creaţie. Cînd vor­bim de dispariţia provincialismului nu ne­­ referim numai la noua arhitectonică a o­­raşelor noastre, la stilul modern al clă­dirilor, la debordanta fantezie cu care se clădeşte ci, mai ales, la mutaţiile ce au avut foc în conştiinţă, la faptul că acel bacovian tîrg, pecetluit de eroziu­ne şi sărăcie, este azi doar o amintire tristă, o efigie de muzeu.­­ Da, dar n-ar fi oare potrivit să ope­răm cu exemple mai concrete? — Ajungeam oricum acolo. Voiam să spun că azi, oricare oraş al ţării, fie că e vorba de Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova, ca să dau numai cîteva nume, are o industrie puternică, un ritm de viaţă trepidant, şi,, pe planul suprastruc­turii, instituţii de cultură şi artă capabile să asigure un climat si­ritual elevat, să fie un veritabil catalizator al dorinţei de frumos. Ceea ce mi se pare demn de sub­liniat este însă şi un alt aspect. Şi mă refer la această aprehensiune pentru ca­litate, la creşterea nivelului de exigenţa al publicului în raport direct cu exigenţa artiştilor. Filarmonica, teatrul, opera, miş­carea artistică de amatori din provincie nu se mai desfăşoară într-un cadru res­­trîns, handicapate fiind de cine ştie ce raţiuni meschine. Ele se impun tot mai mult pe un plan mult mai larg, naţional şi chiar internaţional. — Dar ce înseamnă depăşirea aspectu­lui particular spre universal? Este oare vorba de o treptată renunţare la un a­­nume specific strict local şi de împlinirea unei osmoze totale cu aceste categorii mult mai largi, ceea ce va duce la asi­milarea unor caracteristici... universal va­labile? — Nu, să nu mă înţelegeţi greşit. Nu este nicidecum vorba de o nega­re a particularului, care prin de­finiţie are capacitatea de a inclu­de în cuprinsul său generalul, fără a-şi pierde specificul. Gîndeşte-te la „Amintiri din copilărie" de Ion Creangă, această carte atît de bogată în specific naţional şi totuşi atît de universală prin simbolul general al autohtoniei ce-l conţine. Ră­sunetul unor fenomene particulare e cu atît mai mare, mai universal cu cît va­loarea lor ideologică, pozitivă, progre­sistă, e mai evidentă. Criteriului ideolo­gic i se va adăuga, firesc, cel artistic. Şi cu cît realizarea artistică e mai desă­­vîrşită cu atît raza difuzării sale e mai mare. Cum vezi, dialectica raportului din­tre conţinut şi formă funcţionează cu pu­tere şi în cazul universalului. — Şi totuşi simpla difuziune... — Bănuiesc ce vrei să spui. Că simpla difuziune a unui fenomen artistic nu duce decît la o universalitate de suprafaţă. Vezi, abia in ultimul timp noi am înce­put să ieşim masiv peste hotare şi să ne impunem. Poate că nu tot ce vom pre­zenta noi în astfel de ocazii va avea sorţi de izbîndă. Dar sunt lucruri care şi-au căpătat, de pe acum, acest drept. Dar să revenim... la provincie. Mă voi referi mai cu seamă la Braşov pentru că aici sînt... la mine acasă. O să-ţi dau şi eu cîteva exemple, revelatoare, cred, de felul cum s-au impus în ultimul timp, pes­te hotare, artiştii noştri. Iată mai întii, arta amatoare din judeţul nostru. Poate repet nişte lucruri arhiştiute, dar nu pot să nu amintesc, cu mîndrie, succesele ob­ţinute în Turcia, Egipt, Cipru, Belgia, Grecia, Franţa de ansamblul „Po­ieniţa", succesul ansamblului de dan­suri al Casei de cultură din Făgăraş repurtat în Tunis, frumoasa evoluţie a for­maţiei sindicatului de la uzina „Rulmen­tul", „Crăişorul", pe scenele din Uniu­nea Sovietica. Despre multele turnee ale pianistului braşovean Radu Lupu, ce să-ţi mai spun? Cred că ştii - fiindcă nu mă îndoiesc că eşti bine informată — despre aplauzele cu care publicul irlandez l-a răsplătit, de fiecare dată, pe basul Helge Bömches, sau de succesul soliştilor Car­men Hanganu în R. F. a Germaniei şi Polonia, şi al lui Vasile Pop în Polonia. Să mai notăm apoi ieşirile (dese) în străi­nătate ale artiştilor plastici braşoveni, pre­zenţa lor în prestigioase muzee şi galerii din U.R.S.S., Cehoslovacia, Italia, R. F. a Germaniei, Anglia etc. Sunt, după cum am precizat, numai cîteva exem­ple, suficiente cred, pentru a te con­vinge de dreptatea ce o am cînd vorbesc de aceste veritabile „trepte spre univer­salitate". Universalul se bazează pe naţio­nal, e un mare adevăr. Ceea ce place de fiecare dată cînd arta noastră apare în străinătate, este robusteţea, vitalitatea sa, optimismul şi suculenţa sa. Aş mai adăuga faptul că azi, noi înţelegem uni­versalul ca o altă latură a internaţiona­lismului socialist, aceasta constituie baza conceptului de universal în arta şi litera­tura noastră în aceasta stă forţa şi ma­rea sa putere de penetraţie; asta ne dă dreptul să credem, să avem certitudinea că acest început... de lauri se va ampli­fica, că noi şi noi nume se vor alătura celor enumerate mai sus. Sună poate pu­ţin patetic, dar oare nu e aceasta cea mai puternică dovadă că provincialismul dispare, că arta, cultura braşoveană, im­­punîndu-se pe plan naţional, avînd un caracter naţional subliniat, un bogat spe­cific local, au şanse la o tot mai largă difuziune universală? Cita BRAŞOVEANU

Next