Drum Nou, august 1970 (Anul 27, nr. 7952-7976)
1970-08-22 / nr. 7970
Nr. 7970 DRUM NOU Cu un fir de iarbă muiat in soare, copilul, iată-l, scrie pe cerul acestei zile de august cîntecul vîrstei sale. Grave şi pure, literele — sunete, sunetele — litere, coboară pe verticala luminii, se aşază pe umerii copacilor şi copacii devin flamuri de slavă, se aşază pe umerii caselor şi casele devin flamuri de slavă, pe umerii părinţilor şi părinţii redevin adolescenţii-luptători, care, în aspra şcoală a vieţii, au învăţat formula demnităţii. Amintirile lor — viori sfinte , ochii lor, filă de cronică şi adinei ca o fîntînă cu izvorul pierdut în labirintul de legendă al pămîntului... Să citească copiii, să citească pe îndelete cronica acelor ani patetici, cînd noul Prorheteu şi-a rupt, într-un efort suprem, lanţurile, înfrăţindu-se cu soarele. După LETOPISEŢ 2.000 de ani de lupte, am ieşit deplin învingători. Numele celor din primele rînduri ? Comuniştii ! Un nume cu rezonanţe profunde, nume de eroi şi luptători, de învingători şi constructori, de cărturari şi înţelepţi, numele de împlinire al omului. In gîndurile lor cele mai tainice, copiii rîvnesc spre acest titlu de glorie, îi împodobesc cu flori roşii şi albe literele, îi închină, cu gesturi mici şi tandre toate visurile lor îndrăzneţe. Să învăţăm copiii să urce treptele demnităţii ! Aici, sub arcul de triumf al lui August, ei pot vedea şi mai bine, şi mai limpede, marea responsabilitate ce o impune acest titlu. Dar, iată, îi şi văd, cutezători şi tineri, suferind pentru fiecare bob pierdut, pentru fiecare gram de metal risipit şi angajîndu-se, umăr la umăr cu părinţii, în marea bătălie pentru calitate. Iată-i aplecaţi asupra hîrtiei sau pînzei, încercînd să dea formă clocotitoarelor lor simţăminte. Poate ei vor făuri capodopera ! 26 de ani reprezintă o perioadă scurtă în viaţa unei literaturi, a unei arte. In acest scurt interval nu s-a ivit, e adevărat, capodopera care să constituie „revelaţia artistică a epocii noastre. In schimb literatura, arta noastră nouă şi-au definit cu precizie ţelurile şi tendinţele, au creat substanţa din care geniul — această îndelungă răbdare a unui singur om şi a istoriei însăşi — va înălţa capodopera viitoare. Trăsătura de bază a noii literaturi şi arte este tocmai preocuparea umanistă de a crea eroul timpurilor noastre" de a descoperi şi descrie forţa şi măreţia omului. Carmen KEHIAIAN Cîntec în August OVIDIU GENARU Spre a serba in zori, a ţară, şi a cinta, pe praguri, laurii, trec mulţimi cu veri pe umeri noi trăim aici, ca iarba, ca pecete şi fruntarii la vestiri de zodii nouă pe picior de plai şi vatră. Ochi înalt, vizionar fără pleoapă, străjuieşte şi îndeamnă şi socoate într-un grai ca iarba-n rouă. Sîntem pacea unduioasă, turn bătrîn şi tînăr peste osuarul ce înspică -n virf de secol stemă nouă-Ancore ne cad din trupuri şi ne ţin pe plai, statornici, pe cînd fruntea lasă urmă de luceafăr mişcător. Cartea Ei de-ntemeiere cade-ne sub ochii dornici rindurile-i, ca în cronici, sunt zidiri de viitor. început de baladă... Nu caut comparaţii APATHY GÉZA Pentru ceea ce iubesc nu caut comparaţii, iubesc, pur şi simplu. Nu spun despre mama că-i cea mai bună şi nu o compar cu toate mamele lumii. Nici despre iubită nu spun că ea, doar ea, e cea mai frumoasă, şi nu o compar cu fetele lumii. Cu patria mea mă mindresc, cu soarele ei de august — nepreţuita mea dragoste, — totuşi, nu o compar cu altă ţară din lume : o iubesc, o slăvesc şi o cint, pur şi simplu, şi nu încerc să caut comparaţii. VERONA BUCUR-BĂLAȘ zvoare cuminii HANS SCHULLER La un drum fara popas lingă apele Mureşului, lingă apele Oltului, urc spre zborul porumbeilor, străluminat de lumina zilei incandescente dueînd-o ca-ntr-o legendă, pe umărul sting, înclinat uşor spre bătăile inimii. Urc spre baladele prezentului, mereu şi fără popas. Urc strigat de dorul de-mplinire al pămintului, urc spre izvoarele din care fluviile îşi adună apele, miraculoase oglinzi cu peşti argintii şi arcade. Spre munţii înalţi şi fără de sfîrşit urc de veacuri spre izvoarele luminii prin alba înălţare a Patriei. Şi iată-mă, deci, intrat în istorie prin vara aceasta fierbinte, prin orele cutremurate de foc şi rotundele cercuri ale împlinirii. I Inscripţie în cuvînt CARMEN TUDORA întotdeauna scriem Patrie cu literă mare, scriem Partid cu literă mare, şi mai sînt atîtea şi atltea cuvinte mereu alese-n strai de sărbătoare. Nu pentru cîntecul lor de vocale, pentru dulcea lor legănare ci pentru că rostindu-le, demnitate rostim, viaţă rostim împlinită într-un august fierbinte hotar de legendă între întuneric şi soare. Programul manifestărilor cultural-artistice DUMINICĂ, 23 AUGUST • ESTRADA NOUA , (începînd de la orele 16); orchestra de muzică populară şi uşoară a sindicatului complex C.F.R.; formaţia de estradă a Fabricii de stofe ; orchestra de muzică uşoară a uzinei „Hidromecanica" ; taraful sindicatului I.T.Bv, cu solişti vocali şi instrumentişti. • ESTRADA VALEA RACADAULUI: (începînd de la orele 15); orchestra de muzică populară şi uşoară a Uzinei 2; formaţia de estradă a uzinei „Metrom" ; ansamblul artistic al uzinei „Rulmentul". LUNI, 24 AUGUST A ESTRADA NOUA: (orele 10—14) întreceri sportive, fotbal, volei, demonstraţii de lupte, box, concurs de canotaj cu premii; orele 14—19 ; formaţiile artistice de muzică populară şi uşoară ale Uzinei de autocamioane ; formaţiile artistice ale cooperativelor „Igiena", „Munca manuală", „Sîrguinţa" şi „Progresul"; formaţia de estradă a Teatrului muzical. VALEA RACADAULUI:orel( 10—14): întreceri sportive , demonstraţii de lupte, box, etc.; orele 14—19: formaţiile artistice ale uzinei „Tractorul" ; formaţiile de muzică populară şi uşoară ale Fabricii de şuruburi și „Temelia". Există o permanenţă a pămintului, a curajului şi omeniei... Aş putea să o numesc liniştea profundă, calmul nezdruncinat al gliei. Aş putea să găsesc o mulţime de metafore. Dar atunci, de mult, în acel august fierbinte alonului 1944 nu era timp de astfel de căutări : ne-am întîlnit, pur şi simplu, cu această tărie de neclintit a pămintului românesc, a oamenilor acestui pămînt : această tărie de neclintit era metafora fiecăruia dintre noi." Dar, să las mai bine amintirile să vorbească. Prima oară, cînd o ceată de ţărani s-a ataşat voluntar trupelor noastre, încleştate în luptă aprigâ, pe viaţă şi pe I moarte, cu maşina de , război hitlerista, pe însîngerata Vaie a Prahovei, am înţeles că ei au în- I ceput a pătrunde sensul acestei noi lupte, a intră- rii noastre intr-o nouă is- I forîe. A doua oară am întîlnit forţa calmă, de . neclintit, într-un fapt divers, obişnuit, dar cu o neasemuită şi neuitată semnificaţie. ... Se înnoptase. Rezistasem, deşi eram numai o mină de oameni, poate cel mult treizeci — unor atacuri copleşitoare. Nu le mai ştiu numărul. Abia aveam timp să ne răcim ţevile mitralierelor. Era trecut de miezul nopţii, cînd, ca din senin s-a dezlănţuit o furtună. Dar o furtună aspră, de munte, cu fulgere, tunete şi potop nesfîrşit de ape. Vlăguiţi, sleiţi, potopiţi de focul inamicului şi de rafalele ploii dezlănţuite, abia mai rezistam. Ne încrîncercam să nu dăm un pas înapoi. Nu ştiu cite clipe, cite ore, cite veacuri, am căzut într-un fel de amorţeală fără scăpare. Eram ameţit, buimac, năucit de tunete şi explozii, de parcă pămintul şi cerul dănţuiau într-o horă nebună. Am deschis, cu greu ochii, în faţa mea, în purpura zorilor, se afla, pe un ascuţiş de stîncă, un cioban bătrin, ţîşnit parcă din adîncul fierbinte al pămintului încins. Stătea nemişcat. Părea înfipt acolo de mii şi mii de ani. De pe vremea dacilor sau poate de şi mai demult, de cînd a început viaţa oamenilor pe aceste plaiuri... Sarica mitoasă strălucea argintiu în bătaia razelor matinale. Semăna cu cineva binecunoscut. Poate cu Horia, poate cu Cloşca sau Crişan. Aşa o fi arătat, desigur, şi baciul care a dat glas „Mioriţei", cel care a înflorit pe buze, pentru prima oară, acel inegalabil început de baladă : ,,Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai..." Ciobanul nu se urnea, nici nu clipea, părea un stei dur, de granit. Abia se potolise artileria inamică și păcurarul răsărise din străfundul istoriei masiv, colțuros, ferm, liniștit și mărit în tăcerea sa milenară. Se iscase ca o baladă, sau ca o doină adîncă, izvorîtă dintr-un caval străvechi. Rostii așa, mai mult ca sa ma conving ca nu-i doar o părere,a mea, că e aievea, și să văd dacă îmi poate răspunde . - Ce cauți aici ? îmi răspunse cu o voce gravă și hotărîtă, ce venea parcă din străbunele cronici ce grăiesc despre faptele galerioase ale celor care, de-a lungul vremii, au luptat aşijderea, cu arma intină pentru neatîrnarea pămîntului românesc. No, mă chibzuiam de pot să aduc oile... In glasul adine şi în privirea adîncă, pătrunzătoare, în hotărîrea sa temerară, descifrai calmul şi siguranţa permanenţelor, a pămintului, a apelor, a stelelor şi doi de Nicolae TAUTU nelor, a „Mioriţei" de la începutul cîntecului. Da, la fel ar fi răspuns şi Avram Iancu şi Horia, Cloşca, Crişan şi căpeteniile lui Decebal. Glasul său avea tăria şi ecoul lui Gelu din legendă. Cîteva împuşcături mă readuseră la realitatea extrem de dramatică a cîmpului de luptă. II avertizai pe păstor cu un ton de comandă, aspru, metalic, pătrunzător: — Dispari de pe creastă !.. . Te pot ucide . . . Hai, pleacă mai repede... Molcom, ciobanul privi liniștit, mai departe, și nu se clinti măcar un singur pas. Avea în atitudinea sa demnitatea munţilor, a stîncilor din preajmă, tăria veşniciei lor, a permanentelor. Ca prin farmec (poate a fost numai o intim,plate) au tăcut, parcă intimidate, şi mitralierele fasciste. Păstorul, după ce-şi mai roti o dată privirea, ne spuse cu o uşoară imputare în glas, ca unul care ar fi văzut zeci şi zeci de răboaie, zeci şi zeci de veacuri desfăşurîndu-se, pe, rînd, în faţa sa : — No, gătaţi o dată cu ei... Aici e rostul nostru şi se cuvine să ne chibzuim singuri şi, e timpul, fără teamă. Şi-apoi, e musai să aducem oile . . . In aceste cuvinte rezuma, el, de fapt, întreaga noastră istorie, atît de frămîntată, dar atît de bogată în fapte de glorie. Cuvintele lui ne-au înflăcărat mai mult decit o mie de poeme ; sunau simplu și concis, ca un ordin de atac, ca cea mai importantă misiune de luptă. Ne transmitea, electrizîndu-ne, tăria şi calmul său. Vorbele sale exprimau clar dorinţa de totdeauna a întregului nostru neam, atît de greu încercat. îmi amintesc, că, doar după cîteva minute, am reluat atacul , şi toţi din campanie l-am simţit pe cioban lingă noi. Ca pe Horia, ca pe Iancu, ca pe Gelu. ★ . . . De-atunci au trecut ani. Chipurile camarazilor mei de pe front îmi apar cu trăsăturile dure, masive, colțuroase, dar calme ale ciobanului iscat la răscrucea istoriei, din stîncile găurite de explozii și ude de ploi, de sînge... Gesturile lor seamănă aidoma cu gesturile ciobanului ivit din miezul fierbinte al pămintului. Istoria permanentelor și a certitudinilor este astăzi în fiecare din noi... PERMANENŢĂ Pag. 5 AC» CIMATOWICĂ Filmele programate pentru săptămîna de la 24 la 30 august oferă spre vizionare două comedii, o producţie din categoria filmelor de artă şi două westernuri, din care unul cu un pronunţat caracter muzical. Poate ar fi nedrept dacă am propune întîietăirea uneia din cele două premiere ale săptămînii, întrucît ambele, deşi diverse ca factură, întrunesc o apropiată optică spectaculară. Vom începe totuşi cu filmul polonez „INTRUSA" (programat la cinematograful „ARTA"), care la Festivalul internaţional al filmului de la Rio din 1969 a obţinut o menţiune pentru imagine şi pentru prezentarea omului în cadrul naturii. Wladyslaw Slesicki, regizor de filme documentare, multe dintre ele premiate la diverse festivaluri inernaţionale, aduce în această primă realizare artistică a sa o temă preferată: dragostea omului pentru natură. Adevărat poem al naturii, filmul este impregnat de o poezie delicată, subliniată în mod special de o imagine foarte frumoasă și nostalgică, realizată de W. Rutowicz, în împrejurimile portului Leba, pe litoralul Mării Baltice. Prin aceste elemente, cărora îi se adaugă ritmul alert al acţiunii şi montajul îndrăzneţ, filmul reuşeşte să captiveze şi să emoţioneze, în centrul acţiunii, un tată cu fiul său de 11-12 ani aflaţi în vacanţa pe malul mării şi o „intrusă* a cărei prezenţă în mijlocul lor le tulbură liniştea. În rolurile principale: M. Walczewski (tatăl), M. Braunok („intrusa"), G. Zuchowicz (băiatul). In completare, scurt- metrajul: Intre Atlas si oaze. Excelentul actor de comedie, Peter Seillers este protagonistul producţiei, plină de haz, realizată în studiourile americanei ,,PETRECEREA" din programul cinem® tografului „PATRIA". După apariţiile din „Tom Degeţelul", „Braţul nedrept al ierii", „Domnul Topaze" în „Petrecere** îl vom revedea pe Peter Sellers în fața unui paşnic indian care, fiind invitat la o petrecere în vila unui producător de me, comite cele mai năstruşnice pom# spre disperarea gazdelor şi panica învăţaţilor. Regia este semnată de Blake Bdwards. In completare, scurt-metrajul: O® menii şi apele. In reluare vom putea viziona: „JANDARMUL SE ÎNSOARĂ" — coproducţii franco-italiană, în culori, cinemascop .* la cinematograful „COSMOS" (în comn pletore, scurt-metrajul: lamal, marginea pămintului); „RĂZBUNĂTORUL" - pro ducţîe a studiourilor italiene, în culoe la cinematograful „POPULAR" (în comn pletore, scurt-metrajul: Soarele negru); „FREDDY Şl CÎNTECUL PREERIEI" - ca producţie vest-germano-iugoslavă, în valori, cinemascop - la cinematograful „TirNERETULUI, de la 25 la 30 august (în completare, scurt-metrajul: Anotimp şi înv brâcăminte). La acelaşi cinematograf în ziua de 24 august vor rula, de la orele 11 şi 19 filmul românesc „CASTELUL CONDAMNAŢILOR", iar de la orele 9, 15; 17 și 21 producția bulgară „AL 3-LEA". L E. Programul unităţilor comerciale în zilele de 21, 22 şi 23 august în zilele de vineri 21 şi sîmbată 22 august, orarul de funcţionare al unităţilor de desfacere cu amănuntul, al halelor şi pieţelor se va prelungi cu 1-2 ore, după necesităţile locale; în zilele de 21 şi 22 august, măcelăriile care au mai mult de salariat nu-şî vor întrerupe programul la prînz, asigurîndu-se desfacerea permanentă a produselor între orele 6—21; îrn ziua de 23 august — în cursul dimineţii — vor funcţiona tutungeriile, iar unităţile alimentaţiei publice (cu excepţia celor organizate pe traseele unde va avea loc demonstraţia oamenilor muncii şi cofetăriilor care nu vînd băuturi alcoolice) se vor deschide numai după terminarea demonstraţiei oamenilor muncii; în ziua de 23 august vor funcţiona numai unităţile care au program obişnuit de duminică. DUMINICĂ, 23 AUGUST 3:00 Transimsiune de la Parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii din Capitală şi din ţară cu prilejul celei de-a 26-a aniversări a eliberării patriei de sub jugul fascist; 12:00 Cintâm zile de lumină; 14.30 Deschiderea emisiunii de după-amiază. Muzică de promenadă; 15,00 Duminică sportiva. Campionatele Europene de Motonautism de la Maribor - Iugoslavia. Dirt cele mai frumoase goluri ale Cupei Mondiale Mexic’ 70; 17,00 Studioul „N”; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,15 Treptele ţării. Emisiune de versuri; 20,30 Panoramic în... miez de vară. Spectacol muzical- distractiv TV; 22,00 Tele-recital de comedie cu Octavian Cotescu; 23,00 Telejurnalul de noapte; 23,15 Cintece de petrecere; 23,30 închiderea emisiunii. LUNI, 24 AUGUST 9.00 Deschiderea emisiunii de dimineaţă. Vara copiilor. Filmul Califul Barză; 11,05 Pagini îndrăgite de muzică simfonică; 11,35 Salbe şi mărgăritare - muzică populară; 12,30 Interpreţi preferaţi de muzică uşoară; 13,00 închiderea emisiunii de dimineaţă; 17,00 Deschiderea emisiunii de după-amiazâ. Fotbal; 18,00 Să cîntâm cu voie bună - itinerar muzical-coregrafic; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Microrecital Ion Voicu; 20,10 înfăptuiri, confirmări - Reportaj; 20,40 Film artistic - Odiseea; 22,15 Dialog muzical. Anda Călugăreanu - Therese Steinmetz; 23,10 Telejurnalul de noapte. Sport; 23,30 Închiderea emisiunii. MARȚI, 25 AUGUST 18,00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremieră; 18,05 La porţile meseriei; 18,25 Armonii în Sol major; 18,45 Actualitatea în economie; 19,15 Anunţuri-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Stagiune lirică TV. Titanul operei - Fragmente celebre din operele lui Giuseppe Verdi; 21,25 Reportaj TV. Zilele, nopţile - pămîntul şi marea; 21,45 Greierele şi furnica. Gigolo şi Gigolette. Două schiţe de S. Maugham, ecranizate; 22,25 Telejurnalul de noapte; 22,40 Cîntecele mării: muzică uşoară; 23,05 închiderea emisiunii. MIERCURI, 26 AUGUST 18,00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremieră; 18,05 Universal-şotron literar; 18,30 Cabinetul economic TV; 19,15 Anunţuri-publicitate; 19,20 — 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Tele-cinemateca. Domnişoara Iulia; 21,35 „Thesiassa" - reportaj TV; 21,50 Reflexe; 22,20 Telejurnalul de noapte; 22,35 Gala marilor interpreţi români. George Georgescu; 23,05 închiderea emisiunii. JOI, 27 AUGUST 16.00 Deschiderea emisiunii. Rugby: Dinamo Bucureşti - Rugby Club Tarbes (Franţa); 17,30 Emisiune în limba maghiară; 18,00 Mult e dulce şi frumoasă; 18,25 La volan; 18,40 Cadran internaţional; 19,15 Anunţure-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Roman foileton. Moara de pe Pad (V); 21,15 Dezbateri ideologice. Dinamica democraţiei socialiste; 21,45 Bucuria muzicii; 22,15 Telejurnalul de noapte; 22,30 Viaţa literară; 23,00 închiderea emisiunii. VINERI, 23 AUGUST 18.00 Deschiderea emisiunii. Sumarul serii. „Turism-vacanţă”; 18,20 Căminul; 19,15 Anunţuri-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Reflector; 20,15 Film artistic. Crăciun cu Elisabeta; 21,50 Mai aveţi o întrebare? 22,45 Telejurnalul de noapte; 22,55 Din carnetul cu amintiri al „Cerbului de aur". Franckie Avalone; 23,10 închiderea emisiunii. SIMBATA, 29 AUGUST 17.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune in limba germană; 18,15 Bună seara, fete! Bună seara, băieţi !; 19,15 Anunţuri-publicitate; 19,20 - 1001 de seri; 19,30 Telejurnalul de seară; 20,00 Tele-enciclopedia; 21,00 Film serial. Incoruptibilii. Catul lui Giamino; 21,50 Fapt divers; 22,05 „Intr-o seară de vară”. Program de romanţe; 22,30 Telejurnalul de noapte. Sport; 22,50 Revistele săptăminii; 23,00 Festivalul internaţional al cîntecului Sopot - 1970 (selecţiuni); 23,30 închiderea emisiunii. DIALOGURI POSIBILE Negarea provincialismului DIRIBIBIBMBIBIBIHBIOMHiai Tjt ! Ţi-aş propune de data aceasta să discutăm despre ceea ce se numeşte „negarea provincialismului". Am în minte două exemple, care pot, cred, constitui un bun punct de plecare în discuţia noastră. O actriţă, după absolvirea institutului a fost repartizată la un teatru din provincie. Găseşte aici un climat foarte potrivit pentru dezvoltarea personalităţii sale, un colectiv format în mare parte din tineri care ii ajută să se acomodeze repede, să se afirme repede. Dar, într-o bună zi, ce şi-a zis actriţa noastră: „Se vede treaba că, dacă mă tratează cu atîta atenţie şi respect, am un talent nemaipomenit şi nu vor să mă piardă. Dar, dacă-i aşa, de ce să stau eu în provincie?" Şi, chiar a doua zi, şi-a făcut bagajele şi... dusă a fost. Am întîlnit-o de curînd în Bucureşti. Era tare mîhnită şi regreta sincer gestul ei necugetat. Pentru că, vezi, teatrele bucureştene nu stăteau cu schema necompletată aşteptînd-o pe ea, ceea ce a făcut, firesc, ca actriţa noastră să-şi piardă timpul în căutări lungi şi zadarnice. Un al doilea exemplu este cel al unui muzician care, deşi avea deschise „porţile Capitalei", a preferat să vină într-un oraş de provincie unde a început să muncească cu pasiune şi dăruire, împărtăşind şi altora din ştiinţa sa. Intr-adevăr, exemplele mi se par foarte potrivite. Astăzi, diferenţa dintre Capitala şi provincie devine tot mai iluzorie. Un om care vrea, cu adevărat, să se împlinească să-şi desăvîrşească talentul şi care, în acelaşi timp, nu fuge de responsabilităţile sociale ce-i revin, va găsi în oricare oraş din patria noastră excelente condiţii de muncă, de creaţie. Cînd vorbim de dispariţia provincialismului nu ne referim numai la noua arhitectonică a oraşelor noastre, la stilul modern al clădirilor, la debordanta fantezie cu care se clădeşte ci, mai ales, la mutaţiile ce au avut foc în conştiinţă, la faptul că acel bacovian tîrg, pecetluit de eroziune şi sărăcie, este azi doar o amintire tristă, o efigie de muzeu. Da, dar n-ar fi oare potrivit să operăm cu exemple mai concrete? — Ajungeam oricum acolo. Voiam să spun că azi, oricare oraş al ţării, fie că e vorba de Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova, ca să dau numai cîteva nume, are o industrie puternică, un ritm de viaţă trepidant, şi,, pe planul suprastructurii, instituţii de cultură şi artă capabile să asigure un climat siritual elevat, să fie un veritabil catalizator al dorinţei de frumos. Ceea ce mi se pare demn de subliniat este însă şi un alt aspect. Şi mă refer la această aprehensiune pentru calitate, la creşterea nivelului de exigenţa al publicului în raport direct cu exigenţa artiştilor. Filarmonica, teatrul, opera, mişcarea artistică de amatori din provincie nu se mai desfăşoară într-un cadru restrîns, handicapate fiind de cine ştie ce raţiuni meschine. Ele se impun tot mai mult pe un plan mult mai larg, naţional şi chiar internaţional. — Dar ce înseamnă depăşirea aspectului particular spre universal? Este oare vorba de o treptată renunţare la un anume specific strict local şi de împlinirea unei osmoze totale cu aceste categorii mult mai largi, ceea ce va duce la asimilarea unor caracteristici... universal valabile? — Nu, să nu mă înţelegeţi greşit. Nu este nicidecum vorba de o negare a particularului, care prin definiţie are capacitatea de a include în cuprinsul său generalul, fără a-şi pierde specificul. Gîndeşte-te la „Amintiri din copilărie" de Ion Creangă, această carte atît de bogată în specific naţional şi totuşi atît de universală prin simbolul general al autohtoniei ce-l conţine. Răsunetul unor fenomene particulare e cu atît mai mare, mai universal cu cît valoarea lor ideologică, pozitivă, progresistă, e mai evidentă. Criteriului ideologic i se va adăuga, firesc, cel artistic. Şi cu cît realizarea artistică e mai desăvîrşită cu atît raza difuzării sale e mai mare. Cum vezi, dialectica raportului dintre conţinut şi formă funcţionează cu putere şi în cazul universalului. — Şi totuşi simpla difuziune... — Bănuiesc ce vrei să spui. Că simpla difuziune a unui fenomen artistic nu duce decît la o universalitate de suprafaţă. Vezi, abia in ultimul timp noi am început să ieşim masiv peste hotare şi să ne impunem. Poate că nu tot ce vom prezenta noi în astfel de ocazii va avea sorţi de izbîndă. Dar sunt lucruri care şi-au căpătat, de pe acum, acest drept. Dar să revenim... la provincie. Mă voi referi mai cu seamă la Braşov pentru că aici sînt... la mine acasă. O să-ţi dau şi eu cîteva exemple, revelatoare, cred, de felul cum s-au impus în ultimul timp, peste hotare, artiştii noştri. Iată mai întii, arta amatoare din judeţul nostru. Poate repet nişte lucruri arhiştiute, dar nu pot să nu amintesc, cu mîndrie, succesele obţinute în Turcia, Egipt, Cipru, Belgia, Grecia, Franţa de ansamblul „Poieniţa", succesul ansamblului de dansuri al Casei de cultură din Făgăraş repurtat în Tunis, frumoasa evoluţie a formaţiei sindicatului de la uzina „Rulmentul", „Crăişorul", pe scenele din Uniunea Sovietica. Despre multele turnee ale pianistului braşovean Radu Lupu, ce să-ţi mai spun? Cred că ştii - fiindcă nu mă îndoiesc că eşti bine informată — despre aplauzele cu care publicul irlandez l-a răsplătit, de fiecare dată, pe basul Helge Bömches, sau de succesul soliştilor Carmen Hanganu în R. F. a Germaniei şi Polonia, şi al lui Vasile Pop în Polonia. Să mai notăm apoi ieşirile (dese) în străinătate ale artiştilor plastici braşoveni, prezenţa lor în prestigioase muzee şi galerii din U.R.S.S., Cehoslovacia, Italia, R. F. a Germaniei, Anglia etc. Sunt, după cum am precizat, numai cîteva exemple, suficiente cred, pentru a te convinge de dreptatea ce o am cînd vorbesc de aceste veritabile „trepte spre universalitate". Universalul se bazează pe naţional, e un mare adevăr. Ceea ce place de fiecare dată cînd arta noastră apare în străinătate, este robusteţea, vitalitatea sa, optimismul şi suculenţa sa. Aş mai adăuga faptul că azi, noi înţelegem universalul ca o altă latură a internaţionalismului socialist, aceasta constituie baza conceptului de universal în arta şi literatura noastră în aceasta stă forţa şi marea sa putere de penetraţie; asta ne dă dreptul să credem, să avem certitudinea că acest început... de lauri se va amplifica, că noi şi noi nume se vor alătura celor enumerate mai sus. Sună poate puţin patetic, dar oare nu e aceasta cea mai puternică dovadă că provincialismul dispare, că arta, cultura braşoveană, impunîndu-se pe plan naţional, avînd un caracter naţional subliniat, un bogat specific local, au şanse la o tot mai largă difuziune universală? Cita BRAŞOVEANU