Ecoul Moldovei, 1896-1897 (Anul 6, nr. 1-51)

1896-10-24 / nr. 16

ANUL VI No. IB. UN NUMER 25 BANI JOI 24 OCTOMBRE 1896 ECOUL MOLDOVEI Al MONUMENTUL Pe un an..............................................Lei noi 12 )T a 6 luni Pentru străinătate se adaugă portul. / Redactor-proprietar : EM. Al. MANOLIU.[ ANUNCIURI YYRîndul în pagina III.................................Bani 60 6 yt REDACȚIA Şl ADMINISTRAŢIA Arţiv.................................26 )( La Tipografia P. C. POPOVICI str. Alexandri No. 14. Inserţiuni şi reclame 1 leu linia. -----------O rg------------Rin ale edilităţei actuale Se ştie că actualul consiliu a moştenit o sumă de lucrări, începute din timpul administaţiilor anterioare, pe care trebuind a le continua, a fost nevoit se-şi consacre mult timp pănă ce să le vadă complectate în cele mai mici detalii ale lor, ca în fine terminându-se, să corespundă adevăratelor nevoi, pentru, care au fost create. Executarea acestor lucrări deşi a reclamat o serioasă atenţiune, mai cu deosebire din partea administraţiunei actuale, în frunte cu dl. N. Gane, în ce privesc modificările unora şi complectările altora, n’a înpedicat-o de a se ocupa serios şi fără nici un sgomot de înbunătăţirile rămase în aşteptare şi pe care cetăţenii le reclamă cu un deosebit interes, fiindcă de la ele atîrnă în cea mai mare parte prosperitatea acestui oraş. Putem dar anunţa astăzi, cu o deosebită satisfacţie, că din lucrările actualei administraţiuni deja vor fi supuse în apropiata sesiune ordinară, din Noembre: 1). proectul definitiv pentru aducerea apei, în cantitate de minimum 5000 m. c. pe zi; 2) proectul pentru canalizarea Calcaviei ; 3). Cadtul de sarcini în complectul seu şi studiat în cele mai viici detaile pentru iluminatul oraşului, care se va şi putea da imediat în concesiune . (4) Cadtul de sarcini de asemuea complect în ce priveşte darea în concesie a tramvaiului, şi pentru care deja sunt propuneri aşa feliu, că această concesiune astăzi se impune deoarece va fi productivă de venituri, iar nu o sarcină pentru budgetul comunei. Afară de acestea, tot în viitoarea sesiune, administraţia comunală va supune consiliului şi alte lucrări de o importanţă foarte mare pentru oraş ca : programul pentru clădirea palatului comunal, cum şi alegerea locului unde are a se ridica această clădire, şi după care apoi să se publice concursul pentru planuri, apoi, aprobarea alegerei locurilor unde au a se clădi cele 10 şcoli comunale —dintre care 4 mixte— ca de la primavară chiar să se poată începe lucrările, şi în fine planul pentru secarea mlaştenilor din partea de jos a oraşului. Toate aceste lucrări sunt pregătite, studiate in toate amănuntele, în afară de regulamentul teatrului, al abatorului, pităriilor şi în afară de planul aproape pe sfârşite al rectificărei cursului Bahluiului. Administraţia speră în buna-voinţă a consilierilor de a sacrifica tot timpul necesar pentru resolvirea acestor mari lucrări, care fără îndoială e aşteptată de întreaga populaţiune a Iaşului. La rîndul nostru ne exprimăm convingerea că actualul consiliu va răspunde la aşteptarea administraţiei comunale, eşită din sinul seu, şi după o desbatere şi o precumpănire dreaptă a însemnătăţei lucrărilor, ce i se vor supune, î’şi va da aprobarea dovedind prin aceasta că-şî îndeplineşte cu sfinţenie angajamentele luate faţă cu cetăţenii. Falimentele jidoveşti Mult timp s’a frământat crierii Milordul nostru, A. Marghiloman, pe când era mare preot al Temisei, de a smulge din capul Minervei o lege cu care să se pună o stavilă comerciului cu falimente, simple în faţă, frauduloase în dos ; dar precum am mai spus’o şi altă dată, nu i s’a brodit planul, căci au uitat că acest cinstit comerciu în cea mai mare parte este în manile jidanilor, şi că dacă de aproape 4.000 de ani, aţâţa oameni mari prin cele mai aspre măsuri nu au fost în stare de a pune un frâu rapacităţii acestei rase de hiene cu figură omenească, apoi nu cu legi făcute precum s’ar face un program de alergări de cai, se va putea înfrâna rapacitatea jidanilor, de pe câmpul cel larg şi mănos al falimentelor. In adever n’a trecut de cât abea un an—legea a fost pusă în lucrare la 20 Iunie 1895,—şi s’a şi dat pe faţă toată insuficienţa legii cu asupra de mesurâ, căci de unde înainte de această lege salvatoare, adică în 1894 au fost declarate 26, în 1895, 17 falimente. în anul acesta, după ce jidovii s’au desmeticit de tot de învălmăşala în care se găseau aruncaţi fără veste, numai pănă acum după lămuririle luate de la Trib, s’au declarat 26 falimente, cu toate că după lămuririle luate de la judecătorii sindici, se arată a fi 32, şi anume 26 la judecătorul I şi 6 la judecătorul al II, înfiinţat acum din nou. La început se părea în adevăr că legea va pune oarecare stavilă rapacităţii jidoveşti, judecând după aceea că de la 20 iunie şi pănă la finele anului 1895 nu s'au declarat de cât 5 falimente, dar aceasta n’a ţinut de cât atâta timp cât a trebuit jidanilor ca se disecheze legea din toate articulaţiunile ei, se o esamineze cu luare aminte şi pe dos şi pe faţă, şi se vadă cum ea s’ar putea restălmăci cu bun succes ; odată această operaţiune delicată efectuată în bune condiţiuni pentru dînşiî, de îndată falimentele au început a curge cu droaea, după cum s’a văzut; şi este de aşteptat că cu cât va trece timpul şi jidanii vor dobândi mai multă experienţă de practica lucrului, vom avea atîtea falimente pe câţi jidani sunt, ba poate încă şi duble şi triple, ţinând samă şi de balabustele lor şi de progenitura lor, pe a căror nume vor deschide dughene, înadins ca să-şi lărgească câmpul afacerilor comerciului de falimente frauduloase. Nu era dar mai bine ca în loc de atâta frământare de crieri din care să nu iasă decât un ridicul ciorice, să se fi făcut un singur articol în care să se zică, se înţelege ironic : „jupâne dragă perciunat, te ai furişat în ţară, ’ ai cercat norocul odată, ’ ai cercat de două ori cu acest cinstit comerciu şi ai văzut că nu merge, prin urmare bine-voiesce de a te duce de unde te-ai furişat tâlhăreşte şi’ţi cearcă norocul şi aiurea, căci să poate să nimeresci şi se te pricopsesci ; şi se mă crezi că aceasta ’ţi o zic tocmai pentru că’ţi voesc binele, adicătele nu voesc ca să munceşti pentru alţii, şi d-ta se nu te alegi cu nimică» şi zicându-i acestea se’i şi pui în mână pasportul de emigrare, se înţălege fără drept de întoarcere în ţară, şi fără drept de a tăvăli numele de Român, prin alte ţeri, precum o fac jidanii acum, dîndu-se de Români pe când ei n’au acest drept în ţară, poate numai pentru că au duşmănit şi au pradat pe Români. Această oprire li s’ar putea face prin însuşi pasportul de emigrare, arătându-se în el condiţiunile de musafir nepoftit în care purtătorul lui s’au aflat şezînd în ţară. Şi această măsurâ a expulsării să se aplice şi celor cu prea cinstitele concordate cu 40% pe hărtie, şi în faptă cu 10—15°0 cel mult. Vom vedea dacă atuncea le va mai veni gustul de falimente. Pentru a da o mai mare notorietate cinstitelor persoane, ce actualmente au a face cu judecătorii sindici de la noi, şi pentru a se vedea că din 26 falimente lucrătoare, 24 sunt jidovesci (96°/0) şi cel al 25-lea e iarăşi a unui venetic, tot atât de cinstit ca şi cei 24, dăm mai jos lista lor nominală; şi totodată ne mirăm că Camera de Comerciu a circumscripţiunei Iaşii, găsesce mai grav faptul protestării unei poliţe (cambii) şi astfel publică toate poliţile protestate, în buletinul seu, şi nu găsesce încă şi mai grav faptul unui faliment, pentru a-l da şi pe acela publicităţii. Să nu se obiecteze că legea nu o cere aceasta, precum o cere pentru poliţi, căci lucrul bun se impune de la sine şi fără lege, şi de sigur că, bun lucru este ca lumea se cunoască cât mai mult pe neguţitori de falimente frauduloase pentru a se putea feri de ei ca de părjol. Acestea zise, întrebarea vine acum: cum rămânem noi cu creditul nostru în străinătate, care îngrozită de atâtea falimente, plămădite de toţi veneticii în paguba ţerii şi a creditului ei, a fost declarat că nu ne va mai face credit nici de un ban, şi noi pentru a nu cădea sub asemenea urgie am făcut înadins o lege în scop ca se o asigure pentru viitor, şi lucrul s’a sfetit cu totul din contra? Nu trebue oare să ne grăbim a drege cea ce s’a stricat, pentru a nu avea mai tîrziu a plânge şi mai amar greşelele ce am făcut? Credem că dar şi aceasta cât mai curând ; pănă atuncea însă şi cei în drept ar face bine se nu lipsască aşa de uşor de azilul gratuit ce legea acordă la aseminea indivizi prea cinstiţi, în otelul de la poarta Verde. Fiecare jidan, care încă n’a fost falit, este de sigur candidat de falimente frauduloase. Falimente lucrătoare în 1896. JUDEC. I. ii Moritz Reinharz, 2. Iacob Rosenberg, 3. Dim. Drosulis, 4. Aron sin Meer, 5. Isac Nadler, 6. Aron Mendelovici, 7. Paulina Iacovitz, 8. S. Wagner, 9. Aba Naftalea, 10. Moses Mantel, 11. Iacob Moscovici, 12. Meer Kaiser, 13. Ana Grünberg, 14. V. Sifris, 15. Avram Mendelovici, 16. M. I. Lazar, 17 Ghidali și Adolf Lazar, 18. Basa Grosman, 19. Hers Ghelberg, 20. Iosef I. S. Marcus. JUDEC, al II-le. 1. Petru Spituz, 2. Chaim L. Goldstein, 3. Mark & Pollack, 4. Moise Fruchtman, 5. Şarlota Lazar, 6. Iosef Margulies. Constantin Corjescu Constantin Corjescu, unul din cei mai mari agricultori din partea de sus a Moldovei, a încetat din viaţă după o îndelungată suferinţă, în noaptea despre Duminică 20 Octombrie, în etatea de 67 de ani. Defunctul a fost un exemplu de stăruinţă şi muncă, ceia ce-l făcu să se ridice de timpuriu din nevoi şi dotat fiind de o inteligenţă şi o pătrundere mare, câştigă un loc însemnat în mişcarea politică a cercurilor ieşene. Constantin Corjescu a fost uinul dintre fruntaşii grupului fracţionist, şi după fusionarea acestuia în partidul liberal, a continuat a fi sprijinitorul devotat al principiilor lui, pentru triumful cărora adesa a făcut şi sacrificii materiale. El s’a bucurat întotdeauna de încrederea cetăţenilor ieşeni, ceia ce şi esplică faptul că de la intrarea sa în arena politică, a fost aproape continuu reprezentantul Iaşului în Parlament. Ca bun român şi doritor de progresul ţărei întregi, Constantin Corjescu nu numai o dată s’a ridicat protestând în contra neglijerei, în care se lăsa de cei de la centru Moldova şi vechea capitală a ei , condus de acest simţimînt în 1890,—după două luni de la apariţiunea ziarului nostru— se folosi de curentul pornit şi isbuti se formeze Liga pentru apararea intereselor acestei părţi a ţerei, sub preşidenţia sa, care deşi de scurtă durată, totuşi a produs câteva resultate satisfăcătore, care-1 făcură să mai uite din deziluziile în care căzuse din cauza nestatorniciei omineşti. Constantin Corjescu a fost un om de caracter şi de o cinste exemplară, ceia ce-1 făce se fie regretat de toţi câţi l-au cunoscut. Inmormîntarea a avut loc Marţioarele 2 p. m. la cimitirul Eternitatea şi carul funebru a fost urmat de familia desolată şi de foarte mulţi amici cunoscuţi şi conluptători politici. Cordoanele au fost ţinute de d-nui V. Ghiorghian.