Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)

1897-07-31 / nr. 4

ANUL VII No. 4 ABONAMENTUL Pe un an...................................................Lei noi „ G Ioni........................................................... „ Pentru »trftinatate b« adaugă portul. » ):( 6);( )l( UN NUMER 25 BANI JOI 31 IULIE 1897 Redactor-proprietar : EM. Al. MANOLId. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14. )( ANUNCIURI ) ^Rîndul )t ■ h_ în pagina 111 „ IV....................... Inserţiuni şi reclame 1 leu linia. Bai 60 „ 26 Activitatea Consiliului Comunal La atacurile zilnice cu care presa opoziţionista din localitate cauta sa sdruncine în opinia publica prestigiul actualului consiliu comunal, nu am cautat sa ripostam pană acuma, convingi fiind că cetăţenii, în judecata lor imparţială, ştiu mai bine să-i cîntarească faptele şi să tragă concluziuni în favoarea sau defavoarea interesului ce şi-l pune pentru buna îndrumare a inflorirei oraşului, cumşi priceperii şi activităţei ce a desfăşurat-o păna în prezent. Nici astăzi nu ne vom încerca de a riposta acelor atacuri, indreptate cu atâta furie, mai ales în contra administraţiei comunale, şi susţinute cu atâta rea credinţa de mercenarii condeiului, recrutaţi dintre evrei ; dar credem de datoria noastră că e timpul să reamintim cetăţenilor căteva macar din actele pe care acest consiliu le-a îndeplinit, acte de o însemnătate necontestată pentru viitorul laşului, în numele şi pentru binele căruia noi în totdeauna am rădicat glasul, şi am înfierat pe acei cari, fiind puşi în fruntea lui, s’au ilustrat prin indolenţa, sau prin fapte opuse cu desăvârşire adevăratelor sale interese. Cine nu’şi aminteşte de starea de zăpăceală *în care se aflau consiliile ce s’au succedat la comuna noastră, sub regimul trecut, cum şi de hărţuciele vecinice în care se gaseau din cauza elementelor ce le alcătuiau, elemente înduşmănite, cari stricau sau ţineau în loc ori ce lucrare serioasa şi zădărniceau ori ce iniţiativă,—ce s’ar fi ivit,—parcă a fost înadins ca să nu lese de cît o amintire tristă a trecerei lor pe la comună. O aseminea stare de lucruri din fericire, pentru mult încercatul Iaşi, încetă odată cu prăvălirea de la putere a partidului conservator, ros pănă la măduvă de însuşi auxiliarii ce’şi luasă, în scop de a se mai susţinea cîtva timp, în contra curentului puternic ce şi’l creasă în ţară. Actualul consiliu, eşit din sinul partidului naţional-liberal, era o garanţie pentru cetăţenii ieşeni, fiindcă toţi membrii sei aveau o unitate de vederi în chestiunile mari, cari aşteptau să fie resolvite cît mai grabnic. Şi în adevăr, unele din lucrările proectate de consiliul liberal, înainte de 1888, şi din care cele date de regimul conservator au căutat să îndeplinească, numai mulţumită unităţei de vederi din consiliul actual şi hotărîrei sale de a le da sfîrşit, cu oarecare reduceri pe cât a mai fost posibil, putem spune astăzi că le poseda oraşul, atît de încurcată a fost găsită comuna cu aceste lucrări, şi atît fu de angajată în cheltueli de prisos cu ele ! Să zicem însă că lucrările moştenite trebuiau continuate și că era fatal ca actualul consiliu să le termene ; dar chestiunea apei, a stradelor, a canalizărilor, a luminei, a asanărei, a sfarămărei cartelelor celor care spiculă cu alimentarea publică, etc., dacă din când în când au fost pomenite în sinul consiliilor regimului trecut, aceasta au fost pentru a se achita oarecum membrii lor faţă cu alegătorii şi a le lăsa apoi iarăş sub valul uitărei. Consiliul actual însă nu s’a mulţumit cu atita , cu chestiunea apei, cea mai vitala dintre toate, s’a ocupat în numeroase şedinţi şi dacă după un an, de la închierea contractului cu d-nul Paianu, a văzut că nu ar putea ajunge la resultatul dorit, a chemat pe d-nul Lindley, hidrolog de o mare reputaţie europeana, cu care a contractat pentru aducerea apei trebuitoare Iaşului şi care deja a şi început studiile preliminare. Aceasta dovedeşte interesul mare ce’şi dă administraţia ca şi întregul consiliu ca să curme cu chestiunea apei, aducând şi astfel cu una din cele mai mari îmbunătăţiri ce reclamă Iaşul de mai bine de 40 de ani. Apoi, în privinţa stradelor pe lângăcă a studiat cu deamănuntul nevoia unde ar trebui mai întăi să se facă, pentru un grup de 67 strade, toate calculate cu profilele și nevilimentele lor, având şi sumele disponibile pentru punerea în lucrare. Asemenea cu canalizarea oraşului , şi ca dovada despre începutul unei lucrări atît de însemnată, este deja darea în întreprindere a canalizărei Calcaviei, lucrare care va fi o adevarata binefacere pentru Iaşi, mai ales ca în acea parte se află focarul atîtor epidemii ce bîntue populaţiunea lui. In sfîrşit dintre lucrările mari a căror execuţie va fi de aseminea o onoare pentru consiliul actual, mai este facerea tramvailui, a cărei licitaţie să va ţine în Septembre, cum şi luminarea oraşului cu electricitate, fără se mai numeram deschiderea pieţei Unirea, planul de aliniare a stradelor şi fara a mai aminti de însemnata lucrare a ridicărei planului oraşului ce-i aproape terminată, cum nici de măsura salutară a casăpiilor comunale, care a pus cu botul pe labe pe speculanţii neruşinaţi ai alimentarei publice. Ca încoronarea atîtor acte de o valoare netăgăduita pentru viitorul Iaşului, neaparat că e de nevoe ca propunerea Directorului nostru în Consiliu, privitoare la rectificarea şi canalizarea Bahluiului, şi care deja a şi trecut în stare de proect, să se pue cât mai curînd în executare, căci de la aseminea lucrare atârna în cea mai mare parte asanarea oraşului dacă nu şi afirmarea multor începuturi de industrii. In sfîrşit ca sa închiem pentru minierul acesta, credem că cetăţenii ieşeni sunt convinşi ca şi noi că actualul consiliu este animat de cele mai bune intenţiuni pentru înflorirea Iaşului şi lucrează cu devotament la atingerea acestui scop, iar administraţia,eşită din sinul seu, să distinge prin zel şi distoinicie pregătind terenul acestor lucrări mari, cu un avînt şi o bună voinţă ce a caracterizat pe foarte puţine administraţii din trecut. IN CHESTIA PANEI Cetitorii noştri îşi aduc aminte, că noi am fost cei dintâi care am pus chestiunea morarilor şi a pitarilor în discuţiunea publică. In numărul 49 din 19 iunie a cam aratat gheşefturile lor cu toate detailurile exacte, după cum leama cules de la un morar cu maistru (bineînţeles nu de la un cartelist interesat), ci de la însuşi morarul, care efectuază fabricaţiunea făinei şi care numai el poate şti mai bine, cîtă faină, cîtă tărîţă, şi cîtă pierdere prin răsipa ce resultă la un vagon de grâu. Noi nu ne-am mulţămit a stabili faptul, ci am aratat în numărul următor 50 din 26 Iunie a. c. şi mijloacele, prin care s’ar putea conbate răul. Mulţămită stăruinţelor noastre de 3 săptămâni, de când tratăm această materie, şi care a produs o adevarată senzaţiune în oraşul nostru, astăzi vedem că a început a se ocupa de dînsa atît ziarele din localitate cît şi cele din toată ţara. Toţi or fi având intenţiunea bună, şi vreau se servească cauza : dară când vedem de esemplu pe confratele nostru de la „Evenimentul*4 în numărul seu de Duminică publicând un interview ce a avut cu unul din carteliştii morali şi totodată şi pitar, anume Sigmund Schwarz, care i-a demonstrat că îl costă kilogr. de făină41 bani şi kilogr. de pâne 33 bani. şi că prin urmare preţul panei trebueşte urcat încă de acuma înainte, fiind că altfel pitarii ar trebui să moară de foame. Aşi întreba pe stimabilul confrate, in ce scop s’a dus la cartelistul ? Ca să afle de la dînsul meşteşugul cum se exploatează poporul? Iară dacă aceasta nu ţ’a fost scopul, de ce nu sa înarmat cu argumentele cu care să’l poată combate, ca să nu’și bată joc de dînsul făcând-1 să creadă că fabricaţiunea făinei îl costă 6 lei suta de kilogi, pe când din arătările noastre putea să ştie că are contract cu dl. Carol Linke numai cu 2 lei suta de kilogi. Toate cele alte poziţiuni pe care i-a aratat evreul sunt in aceleaşi proporţiuni umflate. Confratele nostru nu şi-a ajuns scopul, ci din contra a servit cauza evreească, căci lumea citeşte în