Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)

1898-06-25 / nr. 138

ANUL VII No. 138. Un millier IO bani. JOI 25 IUNIE 1898. ECOUL MOLDOV ROMINIA A ROMÂNILOR ktc sr.r Z I AE­­ST TISE 2s. XT A . . St Apare pentru vacanție numai de două ori pe septdinănoi ,Joia și Duminica ** ABONAMENTUL Pe un an...............................................Lei noi 20 „ șase luni................................................„ „ 11 Pentru străinătate se adaugă portul. Director-proprietar: EM. AL. MAJOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA La Tipografia Naţională Strada, Alexandri No. 11. cine a Îndrăgit strâjnii, MUNCA I AR INIMA C |NII, MÍNCAI­ AR CASA I'l’STIA, ȘI NEAMUL NEMERNICIA. 3­. Eminescu. ANUNȚURI Rândul in pagina III...............................bani 80 ,­­ IV....................................... ,25 Inserţiuni şi reclame..........................1 leu linia Un număr vechiu.....................................bani 50. Cosmopoliţii şi Origina Antisemitismului Cosmopoliţii puşi pe gînduri­le trăinicia şi succesul ce­ ca­­pătă zilnic antisemiţii în toate ţările înde această idee a pătruns, s’au t­us întro posiţiune ca acea a fi­­­losofului, care judecă lumea cu cea mai dreaptă raţiune şi cu cea mai rece nepărtinire, ca să’şi ex­­pli­ce existenţa acestei mişcări, precum şi origina ei. Care de care dintre corifeii ,osmopoliţi să întrec a’şi explica irigina antisemitismului cu cele m­ai născocite teorii: aşa, unii spun că e de pe timpul feudali­­or, alţii pun cauza în religie, pe care o transmit apoi cu galanto- Nie în patriotism, şi în fine cu­lţii cred că au deslegat proble­ma, cu toate că presintă adese­ori cele mai nemărginite contra­ziceri. Spre a dovedi aceasta n’a­­vem de­cît să luăm următorul exemplu : nu de mult, marele sa­vant şi erudit sociolog, Elise Reclus, a ţinut o conferinţă la bruxelles în contra antisemitis­mului, unde a susţinut că, evreii sunt un popor ca şi ori­care al­tul, fără însuşirile cari i se atri­­bue de cătră antisemiţi, şi că nu prezintă nici un desavantaj ţerei care i-a primit. Cu totul alt­felia zice d-sa în „Noua Geografie Universală“, cine vorbeşte despre Austria, (după cum s’a văzut în unul din nu­­merile noastre trecute) aice arată că evreii sunt neasimiaibili, cum strînşi într’un mare cerc în Po­lonia, măestrul păianjen îşi în­tinde pînzele peste întreaga Eu­ropă şi cum cei 60.000 de evrei au pus mâna pe Viena. Cei cari arată origina antisemitismului in feodalism, sunt mai curioşi. Cum se poate ca să fi existat o riva­litate între nobilii feodali şi evrei ? Cu toţii ştim că a existat o duş­mănie, însă între feodali şi rege, ci între comunele susţinute de a­­cest din urmă şi feodali. Poate ni s’ar spune că evreii locuiau în comuni, dar majoritatea locuito­rilor din comuni, erau industriaşi iberi, cari numai evrei nu puteau fi. Cum de nu a continuat a trăi­t ură între industriaşi şi nobili? Dar 3-lor poate că vorbesc de ura­re exista între poporul de jos şi evrei, dacă le-ar fi vorba aşa, a­­tunci au dreptate, căci bogătaşii hrăpăreţi întrebuinţau în trecut ca şi acum, evreul ca cel mai bun in­strument pentru a exploata pe ţarani. Aceasta s’a întîmplat pretutindene şi mai ales în Rusia şi România. Dar de aice reesă armonia între nobili şi evrei şi ura între popor şi evrei, luându-se în consideraţie că antisemitismul nu e o ură ere­ditară şi nebazată, cum pretind mulţi a crede. Prin faptul că noi antisemiţii, tot­deauna am aparat religia şi naţionalitatea, unii au crezut că în religie e origina antisemitis­mului. Nu. Domnilor, istoria ne arată că, mai înverşunate lupte şi mai amare rivalităţi au fost în­tre sectarii religiunei creştine, de­cît între creştini şi evrei. Şi dacă au fost cîte­va persecuţii, acestea au fost din causa religiunei ebraice săl­batecă şi a bigoţilor cari se con­formau perfect cu prescripţiile Ghemarei. Am aparat şi vom a­­para tot­deauna religiunea şi na­ţionalitatea pentru că acestea for­mează puterea unui stat, întoar­ceţi puţin privirile cătră trecut şi veţi vedea ori­care conformarea propunerei noastre. Ce a făcut pe Italia puternică, cum e astăzi, dacă nu patriotismul ? Ce a făcut pe Franţa să fie în decursul atîtor veacuri în fruntea Eropei dacă nu unitatea de religie şi naţiune?Ce a făcut pe Germania să stea sfâ­şiată de puteri atîta vreme, dacă nu consecinţele neînţelegerilor şi răsboaelor religioase ? Austria, oare nu-şi menţine foarte mult e­­chilibrul centralismului prin reli­giunea catolică? Diferitele ten­­dinţi ale diferitelor provincii, pre­cum şi lupta dintre protestantism şi catolicism nu fac pe Germania mai slabă de­cît Franţa? Menţi­nerea religiei şi a naţiunei însamnă menţinerea statului şi a indepen­denţei de activitate a indivizilor ce îl compun. Cînd cine­va vine să ne dis­trugă religia, caută să ne distrugă şi naţionalitatea; în şcoalele ca­tolice viitoarele mame de cetăţeni romîni, nu invaţă numai că Papa e infailibil, ci şi că Ştefan şi Mi­­hai au fost nişte şefi de bandiţi, şi fraţii noştri din Ardeal sînt nişte bestii. Nu ne priveşte pe noi dacă s’ar inchina evreii şi la stele, dar un lucru trebue să ştie cosmopoliţii: cît timp vor cota origina antisemitismului în isvoare seci şi închipuite tot­deauna vor greşi şi se vor contrazice. Căutaţi, Domnilor cosmopoliţi, origina antisemitismului în ca­racterul evreului şi veţi găsi a­­devărul. Gh. A. Constantinescu: Cum se conduc jidanii Cu ocazia aniversării pentru împlini­rea a 50 de ani de domnie a împeratu­­lui Frantz-Iosef, scrisese „Tribuna“ şi ne încunoştiinţează acum în urmă şi un prieten al nostru din Transilvania, că jida­nii din comuna Verek, s’au strîns în num­er mare la biserică, şi pe cînd se oficia serviciul divin, au început a hui­dui şi fluera pe preot şi pe creştinii a­­dunaţi ca să sărbătorească acea zi. Fără îndoială că această manifestaţie hostiliî, ce ţintea de fapt pe împăratul Franţ-Iosif, o făceau ca să complacă ungurilor, a căror sentimente jidovimea din Ungaria le măguleşte în interesul de a-i acapara tot mai mult economiceşte şi politiceşte. Jocul ce-l fac jidanii e din cele mai infame. In Austria se dau de buni aus­­triaci şi nu găsesc calificative mai pu­ternice în contra Ungurilor, cei din Un­garia se manifestă prin presă şi gravi contra Austriacilor , cei de la noi se dau de patrioţi romîni şi cu toate acestea nu scapă ocazia de a ne batjocori nepe­depsiţi, nu numai în străinătate dar chiar şi în ţară, prin presă şi întruniri ; celor din Franţa li se încreţeşte pielea cînd li se spune curat că­ s trădători de ţară, fără a înceta însă de a o compromite aproape zilnic şi a o fura în mod neruşinat. Cît despre Germania să ştie că sunt în cîte­va state mai cu samă ca şi stăpîni, şi că în Rusia se încumetează a ridica capul, după cum s’a descoperit acum în urmă, prin formarea unei secţiuni a ni­­hiliştilor compusă din lucrători exclusiv jidani, după cum dovedeşte Libre Pa­role după o informaţie pozitivă, ce o că­pătă în privinţa reorganizări comitetelor socialiste din Germania şi Rusia. Iată dar cine sunt jidanii şi felul lor de a se conduce faţă cu popoarele în mijlocul cărora trăesc; ei nu întrebuinţează de­cît mijloacele de distrugere a tot ce le stă în cale pentru a’şi ajunge scopul pe care îl urmăresc, de cînd umblu ră­tăcind prin lume, adecă acapararea eco­nomică şi apoi cea politică spre a domni asupra popoarelor, ca ast­fel să poată zice că: patria lor e lumea întreagă, iar popoarele ei iloţii cari să lu­creze pentru­­linşi! şi prin aceasta să se împlinească zisele bibliei că : poporul evreu este poporul ales, căruia toate cele­l’alte îi vor fi supuse. întrebarea e dacă acele popoare că­rora jidovismul le pregăteşte jugul, se vor lasa de bună voe să cadă sub o aşa ruşinoasă cotropire, şi dacă nu vor lua mă­­suri mai din vreme pentru dejucarea spe­ranţelor jidanilor insuflate de strămoşii lor prin biblie. 3) Legătură de interese In articolele noastre precedente am aratat că, partidul social-democrat ro­mân e un partid filosemit,sub a cărui umbră se îndesesc evreii spre a-şi continua pla­nurile lor de exploatare asupra neamului romînesc şi pe calea politică. Li-am vă­zut numărul mare de muncitori, pe care îl pretind fără ruşine în­­ faţa lumei şi am văzut iarăşi la ce concluzii ajung şi cum îi cred pe evrei, aceşti porecliţi so­cialişti. Acum vom vedea pănă la ce hal ajung ei, cînd pe temeiul legăturei de interes între muncitori susţin darea drep­turilor politice la evrei. Mai dăunăzi (s’ar putea scrie aşa : dăună­zi , dar s’a schimbat înţelesul) citeam în ziarul „Lu­mea Nouă“: a venit timpul să lăsăm sgomotul oraşului, şi să mergem pe la ţară unde munca noastră va aduce roade mai........ Frumos lucru : ţărănimea e setoasă de a se instrui, şi e lipsită de o organizaţie care i-ar folosi atît de mult; dar un lucru am vrea să ştim pe cine vei trimite pe la ţară. Domnule Nădejde ? Pe evreii de cari ţi-e plin clubul ? Căci romîni şi mai ales propagandişti, mi se pare că se găsesc prea puţini. La ţară ar trebui tineri romîni, cres­cuţi în mijlocul poporului care îi cu­noaşte nevoile, traiul şi mai ales mora­vurile de care ţăranul nostru e­­ nedes­­lipit , nu băeţi de prin prăvălii, evrei, streini de tot ce-i romănesc, cari n’ar fi de­cît obiectul de curiozitate al celor mai mari, şi de distracţie al celor mai inte­ligenţi. Dar cea ce ne pare şi mai cu­rios e faptul : cum cred filosemiţi, că in­teresele muncitorilor romîni sunt şi pot fi legate cu interesele evreilor. Nu-i credem atît de puţin pricepuţi pe cît se fac, căci parcă D-lor vin cu teoriile lungi şi late ale societăţei bur­gheze pe care se pretind tot­deauna că o înţeleg perfect ; şi cum se poate că pe cînd într’un loc vin şi ne arată că pro­prietatea mare lipseşte la noi, deci Ro­­mînia din acest punct de vedere, prezintă cu totul altă faţă de cît ţările occiden­tale; acum ne întoxichează mereu cu doza de internaţionalism, atît pe noi cît şi pe ţărani. Industria mare într o ţară va aduce şi proprietatea mare, şi odată cu aceasta şi burghezia în sensul cel mai modern. Răs­­pîndirea producţiei pe pieţele cele mai în­depărtate, concentrarea capitalurilor, pro­ducţiei şi mijloacele productive , iată de­mersul marei burghezii. In ţările cu in­dustria şi proprietatea mare, masele de muncitori, lipsiţi de ori­ce avere, afară de­cît braţele, fără altă temelie de exis­tenţă, de cit salarul pe zi, expuşi a ră­­mînea pe drumuri la ori ce schimbare în concurenţă ; acolo interesele muncitorilor de ori ce naţiune sunt aproape aceleaşi, şi deci internaţionalismul socialist ar avea loc, după cum vedem că a şi prins ră­dăcini. In ţara noastră după cum s’a mai spus şi se ştie de toată lumea, există mica proprietate şi aceasta pe o scară destul de intinsă, aşa că mai nu avem repre­zentanţi ai marei burghezii, deci nu ne mai revine de cît burghezia mijlocie şi

Next