Epoca, mai 1923 (Anul 42, nr. 99-122)

1923-05-29 / nr. 120

2 PARCUL RADORIN Cules Clădești Po S9@in pas îs? -5 serte de tramvaiul Ro­­n au pus in vânzare Parcele de teren incepand dela ISO m. p. in sus. Toate lucrările ele edilitate ca : Apă, Canal, Lumină, Pavaj, Trotuare, Străzi și Plantații de Pomi, la curs de eiecutare. —~ Informațiani la proprietarii tarenlui in DO ¥­SI & SOUFFRIN Str. Siesel 2, Etan I­­­fak­tal Gesenkt—la Secere­zi istre orele 19.12 jum. și 3-6 Cy © 63.006 metri pätrafi Calea Victoriei îi o 71. — Telefon 41/78. Transporturi cu avionul. Scris­ori pentru toate destinațiile 9 lei. A le depune la biroul no­stru înainte de orele 10. •­" T A­ll 1F »;« Dela București Durata sbo­rului Pasageri Colore a Gemstaniu mioîîoî 3 ore 230 Fr. 2.50 Fr. kfl Belgrad 3 ore 215 Fr. 2.25 Fr. kn ■tyiena 7 ore 535 Fr. 4,75 Fr. kg Fraga 9 ore 545 Fr. 0,— Fr. kg. Paris 16 ore 910 Fr. 9,— Fr. kfi Plecarea, în fiecare zi Aerod­romul Băneasa, orele 13,30 < '­A „ PSIH ” Prima fabrica de mobile de var și brom a Metant Anonime Rom&ae fie Financiare _ BUCUREȘTI — Str. Sfinții Apostoli 40-42 COMPANIA CARABUG Director: C. TANASE Vineri 1 Iunie 1923 Deschiderea stagiune­ cu „UNA și BUNA“ Revistă în 2 acte și 4 tablouri de DURSTOY In rolurile principale : C. Tăna­­se, Titu Protopopescu, I. Piro­­ne, Gh. Popescu, D-tru Demetre­­scu, P. Codruțz, I. Șerbănescu. D-rele: Tuchi Eremia, Ecateri­­na Vasiliu, Violetta Ionescu, Li­­zica Petrescu, Puica Periețeanu, El. Bălănescu BALETUL 80 PERSOANE Corul 40 persoane. Orchestră 36 profesori, 1000 costume Biletele la Jean Peder Maestru de balet Demetrescu Constant. Maestru mont. Schițele melor­de de orchestră C. Ver­decorurilor și consta­­arhitectul pictor Van- soamen Algi și executate de Pe­trescu Muscă. Costumele în atelierele Cărăbu­șului sub conducerea d-nei Flo­­rica Scârțan. BANCA UNIVERSALA DE COMERȚ S. A. ,BUCUREȘTI, Strada Lipscani No. 24 bis Capital social Lei 69.908.380. Prima emisiune Lei 30.000.063 deplin vărsat SECȚIA ECONOMIILOR PENTRU MARIAJ SI FON­DURI PENTRU BĂTRÂNEȚE ,120 In sută Capitalizare prin dobânzi compuse 120 la sută Depunerile lunare produc după cum urmează: Depuneri lunare a câte 500 Lei In 5 ani Lei 18.250 „ 10 „ „ 44.000 „ 15 „ „ 80.000 „ 20 „ „ 132.000 depuneri lunare a câte 1000 Lei In 5 ani Lei 74.000 „ 10 „ „ 178.000 „ 15 „ „ 325.000 20 . .. 530.000 36.000 88.000 160.000 264.000 Depunând 2000 Lei lunar, se va încasa după 20 ani . cei 1.060.000 1000 lei, socotindu-se plus, conform cotelor Se primesc și sume mai mari de mărirea capitalului de atâtea ori în de mai sus. Pentru provincie se fac înscrierile prin corespon­dență, iar sumele se remit prin mandat poștal sau prin or­dine de plată la Bănci. Sumele depuse se pot retrage cu dobânzile respective, în cazul când depunătorul nu ar mai putea continua plățile. In caz de deces succesorii pot continua depunerile sau retrage capitalul adunat ,cu dobânnzile respective. Adresa telegrafica „BAN CONSTANT“. Telefon 38/55. In »» 5 ani 10 „ 15 20 î* Lei 99 99 I 1­1­1 Oțet de vin natural la Magazinul de coloniale D. Rădulescu Str. Occident 30 Lazăr Branu Advocat Și-a reluat consultațiile în Str. Nifon No. 14. 6—8 d. a. Dr, Eufoslisa O.Buznsa Boli de femei, venerice, sifilis S’a mutat In 2 Str, Bucovinei 2 Consult­ 3 — 7 idiîNISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea iutifciară PUBLICAȚIUNE D-ra Ștefana N. Popescu, do­miciliată în București, a făcut cerere­­ acesui minister de a fi autorizată să schimbe numele său patronimic de Popescu în acela de Silhy, spre a se numi Ștefana Silny. Ministerul publică aceasta, con­­­form art. 9 din legea asupra nu­­­melui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în ter­menul­ prevăzut de aliniatul II al zisului articol. Ma și Parcul din Popești se vor vinde definitiv până la 7 IUNIE Pentru vizitarea acestei proprietăți, indiscutabil cea mai frumoasa din Smprejurimile Capitalei­­ 1( KSI. depărtare) și pentru condițiile vSnzării amatorii se vor adresa d-lui C. fl. COSTA-FORB, 3 Id­eea Mitropoliei tel. 7—88 m­H­1­I : i­B­i I -I BfeTM ' 1 S­P­a­c­J» Mișcarea artistică și culturală SPECTACOLE Astăzi: Luni NAȚIONAL: Do­amna Im­ Iere­­mia. ATENEU: Concert simfonic. POPULAR: Sarmală, tm amic al poporului. TEATRUL MIC... .... și-a încins aseară porțile. Vi­neri, d-1 Puiu Iancovescu pleacă la Paris unde îl așteaptă d-na El­vira Popescu și d-l Al. Mihalescu. Românii din metropola Franței îi vor vedea în curând pe toți trei a­­părând și jucând în mijlocul lor. * In ziua de 20 Mai, Duminică, s-a făcut alegerea noului Consiliu de 35 al Societăți de cultură Mace­­do-Română. Iată și numele fiecărui consi­lier : Ion C. Grădișteanu; L Va­­laori; Thoma Dinischiotu; N. Ba­­laria; dr. I. D. Ghiulamila; Ep. Balamace; Const. Btraileanu; dr. V. Caracotta; T. Cheale; Vangh Ciamba; Gh. Simotta; C. Dabo; N. Velo; Ton­ Hagigogu; Matei Ghe­­rasi; dr. V. Dudumi­­­ tru Babaș; Matei Lega; Gorge Murnu; P. Marcu; dr. C. Leonte; S. Lavru; dr. P. Pacerea; C. Cicona; Chr. Iulfu; T. Catana; V. Hristan Păr. Ciomandra; Cezar Papacostea; I. C. Rizescu; Iorgu Steriu; Zottu Tașula; N. Tacit; dr. L Dam­ani; Tănase Sotir. chile tradiții, proclamă că m­așinia ce­rebrală are oarecare șansă să funcțio­neze mai bine într-un corp armonios echilibrat, desvoltat, în care circulă un sânge mai viu. Tânăra generație, în care mocnește literatura de mâine, e în totalitatea ei sportivă. Pe când altădată sportul nu era în literatură de­cât un accesoriu, de azi înnainte el va ocupa un loc din ce în ce mai mare în psihologia personagii­lor și va fi tratat pentru el însuși, pen­tru propria-i valoare estetică și mo­rală. Ne putem întreba, așa­dar, până unde se va întinde această mișcare născândă și ce acțiune reală va avea asupra literaturii de mâine. Această in­fluență nu e încă de­cât timidă și su­perficială. Adevărata influență însă se va simți numai când generația care acum sare, luptă, își lărgește plămânii, își desvol­­tă mușchii pe pajiști, se va închina Literilor­ » •«» «*«••« ••«•«■a* Literatura și spertu. Sub acest titlu, un interesant articol publică d. Ch. Tardieu de curând în „Le Figaro“. D-sa face câteva constatări foarte juste care sunt menite să arate clar însemnătatea educației fizice pentru înnobilarea sufletească. Desvoltarea dintr’o dată a sporturi­lor și a mentalității sportive pare a a­­vea oarecare influență asupra tinerei literaturi. Aceasta e o caracteristică a epocei. Suntem tocmai în momentul în care spiritul sportiv triumfă asupra superstițiilor și a prejudecăților. Nece­sitatea culturiii fizice și a jocurilor în aer liber nu mai e discutată de­cât de neștiutori sau retrograzi. Inteligența în floare, revenind la vc „de a vizita magaziile șî depoz?" „tele cu grâu­ obligând pe ceți" ».nătorî de a aduce jumătate din „cantitatea găsită la târgurile din ,,apropiere­ pentru a fi vândute „prețul fixat de guvern (exportul „fiind prohibit sub pedeapsa ga­­terelor). Efectul acestor măsuri „violente, a fost ca cea mai mare­­,din cultivatori au­ ren­untat de a „mai cultiva grâu. ”.La 16 Noemb. 1693, Pontchar­­..tradu, luă altă dispoziție greși­tă, și anume, de a DECLARA C~ OBLIGA­TORIE CULTURA DE GRAU. Rezultatul acestei dispozi­­­tiuni a fost SECETA ANULUI ,­1694. *situația aceasta nenorocită, nu­­­ s’a restabilit în Franța de­cât „în anul 1699, când ministerul ,­a luat măsuri pentru libertatea „comerțului de grâu‘‘. Dacă istoria ne aduce atâtea exemple dezastruoase, pentru atâ­tea generații nu urmează de­cât noul regim al grâului să fie des­­tul de bine studiat, pentru salv­gardarea intereselor aât ale pro­ducătorilor cât și a consumato­rilor. Contrariu falimentul economic ne așteaptă, așa cum cel finan­ciar îl simțim. PANDELE STANCESCU Diabeticii, Artii- * satóss** APA BE­LACIUL at a boarere de rinichi, ficat etc. SA BEA NUMAI LA SURSA Cea­iași renumiți apă «termală, conține radiun dătător de viață. N’A­R­E CONCURENȚI Hotel COZIA ofesta vizitatorii or aă» camere bine amenajate, confort modern, ci­ preturiie ce­e mai avantajoase. Un restaurant de primul rang va serui cele mai' alese mâncări de regim­$1 fară regim. Asigurări : Bulevardul Clisabeta 39, București GALIMANEȘTI Climă plăcută pentru adulți și copii, la adăpost de curenți s’. Se găsesc băi sulfuroase și apă minerală purgativă BANCHET în onoarea ingineru­lui Elie Radu­ Sâmbătă seara, 26 Mai, a avut loc în sala restaurantului Athenée Palace, un banchet dat în onoa­rea inginerului inspector general Elie Radu, cu ocazia împlinirei a 45 ani de activitate tehnică în ser­viciul țării, a acestuia. Banchetul a fost organizat de inginerii ro­mâni, foști și actuali colaboratori ai sărbătoritului. Cu această ocaziune, s’a oferit, ca un omagiu adus muncei rodni­ce și cinstei desăvârșite a ingine­rului ce împlinea aproape mătate de secol de activitate o sa­în serviciul Patriei, un pergament a­­coperit de semnăturile inginerilor români, pergament legat în piele, pe coperta căruia era scris : „Pre­ședintelui Consiliului Teh­nic, Elie Radu, 45 ani de activitate“. Elie Radu, este acela care a fă­cut multe linii de cale ferată (Ga­­lați-Bârlad; Tg.­Ocna-Palanca ; Comănești-Moinești, Craiova-Cala Safat, Bacău-Piatra) și tot el a fă­cut primele alimentări cu apă ale orașelor București, Sinaia,­­-Seve­rin, Sulina. Tot lui se datoresc fru­moasele poduri de peste Jiu, Olt, Argeș, Siret, Ialomița, Moldova, etc. Șoselele Lainici-Bumbești-Pa­­latiște, Moreni-Sinaia, Slănic-Tg.­­Ocna, Titana-Voinești, și alte lu­crări teh­nice și utile și artistice. La banchetul de Sâmbătă sea­ra seria cuvântărilor a fost deschi­să de d. ministru Angelescu, care în cuvinte însuflețite, arătând deo­sebitele merite ale inginerului Elie Radu, toastează pentru Suverani și Sărbătorit. D-sale îi urmează la cuvânt ing. C. Bușilă, care în numele societa­­tei „A. G. I. R.“ arată variile ser­vicii ce sărbătoritul a condus cu multă înțelepciune în cursul carie­rei sale, precum amintește și fap­tul că Elie Radu este primul ingi­ner care a făcut construcțiuni în beton armat la noi, arându-i viață lungă și mulțumire sufletească. Iau în urmă cuvântul d-nii­ ge­neral Văleanu și I. Grădișteanu, ambii foști miniștri de lucrări publi­ce, cari arătând importanța covâr­șitoare pe care inginerul sărbăto­rit a avut-o în teh­nica româneas­că, l’au recomandat ca exemplu de internsă și rodnică muncă și de desăvârșită cinste. D. I. Petrovici, fost ministru de lucrări publice, profesor universi­tar la Iași, spune că numele lui E­­lie Radu echivalează cu: „muncă, cinste, modestie“. Mai iau cuvântul inginerii C. Mi­ronescu, Vasilescu-Carpen, Ștefan N. Mirea, avocat A. Eliescu și alții penultimul în numele foștilor elevi ai lui Elie Radu, toți aducând oma­giul lor de recunoștință celui ce 45 aici a făcut fața corpului teh­­nic român. S’au citit numeroase telegrame de felicitări, printre cari reținem pe a d-lor: I. C. Brătianu, preșe­dintele consiliului de miniștri, Al. Constantinescu, ministru de dome­nii, gen. Moșoiu, ministrul comuni­cațiilor, A. Cozma, Alex. Marghi­loman, C. Olănescu și alții. Banchetul a luat sfârșit la orele 1, într’o atmosferă de mulțumire sufletească. Mărcile Cuza, după cum am arătat, prezintă pentru valoarea de 20 parale, două varietăți de semn. Deosebirile dintre cele două varietăți sunt mai multe, dar noi nu vom înregistra decât pe cea mai importantă dintre ele pe aceea a cărei examinare este suficientă pentru a deosebi cele două varie­tăți, și anume : La unele din mărci, ovalul mij­lociu are un punct de contact cu cadrul pătrat care înconjoară mar­ca, iar la alte mărci ovalul e des­părțit de acest cadru. Cataloagele înregistrează aceste două varietăți sub denumirea de­­ tipul I și ti­pul II. Aceste mărci de 20 de parale au fost, foarte rar, tăiate în două, pen­tru a servi ca marcă de 10 parale și se găsesc în această stare pe plicuri de scrisori din vremea a­­ceea. Și acum începe povestea intere­santă a „essais-urilor“ (probelor) de mărci Cuza . Spre sfârșitul a­­nului 1865 piatra litografică pe care se tipăreau mărcile în curs, se uzase atât de mult încât deve­nise utilizabilă. De aceia oficia­litatea s’a gândit să scoată alte mărci. In consecință s’a publicat un concurs printre artiști și gravori pentru alegerea celui mai frum­os tip de mărci noui. A fost ales de­­semnul prezentat de un anume Debauche. Acest desemn a fost gravat pe metal și s’au și tras un număr oare­care de foi. Dar măr­cile n’au fost puse în circulație findcă într’acestea a survenit ab­dicarea domnitorului Cuza. Mărcile astfel tipărite au fost depuse în arhivele Statului unde au pierit în marele incendiu de la 1873. Foarte puține din ele au pu­tut intra pe mâna colecționarilor, iar azi au devenit cu totul tare. A­­ceste mărci, rămase astfel numai ca simple „essais-uri“ se imprima­seră la București. In acelaș timp guvernul român se pusese în legătură și cu un cu­noscut gravor din Paris anume Duloz căruia îi comandă să exe­cute mărci de un alt desemn. Măr­cile gravate de acest Duloz au fost puse în stare de tipărire de către un imprimeur anume Poite­­vin, care a executat tirajul com­plect pentru marca de 20 parale roșie, și a tras și numeroase foi din mărcile de 2 și 5 parale, de cu­loare galbenă și albastră. Dar a intervenit, după cum am spus, abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, și tipograful a rămas cu co­manda efectuată în mare parte, dar neridicată și deci neplătită de guvernul român. Ca să se despăgubească tipogra­ful a vândut întreg tirajul unor ne­gustor de mărci cari i-au risipit în toată lumea, la colecționari. Deși acest tiraj era foarte mare, aceste „essais“-uri Duloz, au devenit și ele cu timpul rare, dar nu atât de rare ca cele Debauche. Cum autorul acestor rânduri izbutit să-și procure recent un mic a stoc din „essais-urile“ Duloz, în curând și pentru a da și o ilustra­ție povestirei sale asupra poștelor române, le va pune la dispoziția ci­titorilor, sub o formă sau alta, pen­tru ca să-și dea seama cât mai mulți de ceea ce au fost aceste „essais“-uri. Detronarea domnitorului Cuza s’a produs la 23 Februarie 1866 și după el a urmat curând, Carol I, mai întâi domn și apoi Rege al Ro­mâniei. Evenimentul acesta impunea nouă mărci și ajungem astfel mult căutatele mărci „Carol cu fa­la­vorite“, cărora cataloagele, în ce privește cota, nu le dau de­loc cin­stea cuvenită, — și despre cari ne vom ocupa în rubrica viitoare. INFORMATIUNI Ne-a fost dat zilele acestea să vedem la cunoscutul filatelist din Capitală, d. S. Lupovici, o marcă din cele cari nu se văd de­cât foarte rar. E voba de marca de 15 bani roșie, Carol cu favoriți, e­­misiunea a treia, pe hârtie văr­gată. Această marcă este desigur tot atât de rară ca și mărcile cap de bou rotund, deși cataloagele franceze nu o apreciază la justa ei valoare, dându-i o cotă care deși foarte mare, e foarte mică în ra­port cu raritatea ei. Marca văzută de noi, deși nu este în stare absolut perfectă, a­­vând o îndoitură mediocră, va face totuși obiectul celor mai in­teresante supralicitații din partea tuturor filateliștilor specialiști în mărci românești. POȘTA REDACȚIEI L. U. Gala­i — De­sigur că po­șta a binevoit să piardă și în ce vă privește, numerile trimise. Po­șta îmi cauzează pagube cari au să mă fac să renunț de a mă mai ocupa cu filatelia. Vă trimit azi din nou acele numere. D-TRESCU. Cluj. — In plicul d-lui B. era și lotul d­ vs. Cereți deci să vă dea jumătate din ce i-am trimis. I. H. P.­N. — Nu mai am acel număr. L. B., Bacău. — Am primit. ANGH., Bârlad. — Azi, în sfâr­șit, Colțul Filateliștilor — Apare în fiecare Luni și n oi — Sin­isfirhul Poștelor iosnaise Ceneb­ral filatelie Capon lo. 8 MICA PUBLICITATE FILATE­LICA — 50 bani cuvântul — MAX ZAIGHER București, str. Sărindar fi, vinde mărci străine și Româ­nești, noui și vechi, cu prețurile cele mai reduse. CASA FRIEDMANN înștiințează că nu mai face schimb de mărci cu filateliștii din provincie și roagă sa nu­ i­ se mai facă trimiteri. CAUT relațiuni serioase în toa­­te orașele din Moldova și Basara­bia pentru preluarea în comision de mărci poștale și articole filate­lice. V. Nathansohn, Moșilor 90, București. CADOUL cel mai frumos nu poa­te fi alcătuit decâ­t din mărci de la magazinul S. Lupovici- calea Vic­toriei 65, București. CUMPĂR colecțiini abandona­­te. Liszt, la ziar. SCHIMB. Dau mar­ci streine bune contra mărci romanești din nainte de 1872. Bază catalogul y vert pe 1923. Liszt la ziar. SCHIMB de mărci străine și ro­mâne cu colecționarii debutanți și mijlocii. Adresați:. I. IANGU, că­suța flatelică No. 3, la ziarul E­­poca. MARCI, contra depozit de 20.—; 50.—; 100.— lei, trimit mărci spre alegere pe foi „à choix“ cotate cu reducere de 65 la sută asupra cata­logului Yvert 1923. I. IANCU, căsu­ța filatelică No. 1, la ziarul EPOCA MARCI Românești vechi și ju­biliare cumpăr, plătind prețuri mari. Max Zaigher, București, str. Săridar 6. CASA Friedmann, București str. Mircea Vodă No. 9. anunță apariția Prețului Curent No. 1. îl trimite la cerere contra 3 lei. MARCI ROMANE cumpăr ori­ce cantitate. Plătesc prețuri bu­ne. Adresați: BERCOVICI, că­suța poștală 552, București. MARCI ROMANE cumpăr or ce cantitate. Plătesc prețuri bu­ne. Adresați: BERCOVICI, că­­suța poștală 552, București. In zilele de 30 Maiu și 1 Iu­­­nie a­­c. st­a. va avea loc pe terenul de lângă hipodromul Băneasa al noulea concurs hi­pic național și expoziția-târg de cai, organizate de „Socie­­­tatea hipică română”* sub Im­­nalta prezidenție a M. S. Re­gelui. 1 © — Cum ? un sacrificiu cere sân­gele. ! — Le vom da libertatea ! Și ei vor sbura la cer, drept la tronul și va primi. Dă-mi voe, te rog, dragă tată. Olympiador n’avu curajul să se opună și fata, deslegând porum­beii, le dădu libertatea. Cu o bâ­­tie veselă a aripilor lor albe, ei zburară spre cer, „spre tronul A­­froditei“. I Apărându-și ochii cu mâna, sa­­crificatorul privia dispărând în port ofranda creștinei, pe când A­­maryllis săria veselă și striga : ! — Afrodita ! Afrodita ! primește a pest sacrificiu nurt Olimpiador ieși. Iulian, solemn și plin de teamă, se apropie de A­­maryllis, obrajii lui se împurpu­­rară și vocea lui tremură pronun­țând numele fetei: — Amaryllis! ți-am adus... — A ! vroiam de mult să te în­treb ce e ? — E... o triremă...­­— O triremă ! Ce vrei să spui ? — O adevărată triremă libur­­niană... Repede, el începu să-și despacheteze cadoul și, în fața fetei care-l privia, deodată, el în­cercă un nespus sentiment de ru­șine, se tulbură și, implorând cu privirea pe Amaryllis, lăsă jucăria să alunece în bazin. — Uite, Amaryllis... e o trire­mă... o adevărată­­ triremă... cu pânzele ei... cârma ei.... uite ce bine plutește ! Dar Amaryllis rise sgomotos : — Caraghios mai ești­­.„ Ce vrei să fac cu trirema ta ? Ea nu m’ar duce departe. Aceasta e o corabie pentru șoareci și cini pe... Fă-o dar Psycheei, va fi foarte fericită. ” Iulian, deși profund mâhnit, în­cerca să facă pe nepăsătorul, în ciuda lacrimilor cari nu-l lăsau să vorbească, făcând o sforțare, spuse disprețuitor, cu buzele tre­­murînde : — Văd că nu înțelegi nimic... în artă! Amaryllis zise încă și mai tare. Ca culme a jignirei, o chemară lângă logodnicul ei, negustor bo­gat din Samos, rău îmbrăcat, prea parfumat și comițând adevărate crime gramaticale în convorbire. Iulian nu-l putea suferi și, când a­­flă sosirea Samiorului, toată casa își pierdu farmecul. Din odaea vecină ajungea până la el flecăreala nebunească a A­­maryllei și vocea logodnicului ei. Fără a spune o vorbă, cu o ură rece, Iulian apucă scumpa lui tri­remă, adevărata lui triremă libur­­niană, care îi ceruse atâta muncă, și, în fața Psycheei speriată, spar­se catargul, smulse pânzele, în­curcă tacâmul, calcă în picioare jucăria astfel, încât să nu mai ră­mână nimic din ea. Amarylis se înapoie. Fața ei purta urmele unei fericiri streine, acest prisos de viață, acest ex­ces de bucurie drăgăstoasă, care provoacă fetelor nevoia imperioa­să de a săruta și de a strânge la piept pe cei cari le înconjoară. —Iulian!... iartă-mă!... Te-am mâhnit... Iartă-mă, dragul meu! Tu știi bine că te iubesc. Și, înainte ca el să fi avut tim­pul să-și dea seama, Amaryllis, în­depărtându-și tunica, îi încleșta ca­pul în brațele ei fragede și goale. O frică dulce opri bătăile inimei lui Iulian; vedea atât de aproape de el ochii mari, negri și umezi; din carnea ei se răspândea un par­fum atât de pătrunzător și îl strân­gea atât de puternic la pieptul ei tare, încât copilul ameți. închise ochii și simți pe buzele lui un sărut dureros de lung. Vocea Samiotului distruse far­mecul. — Amaryllis!... Amaryllis! un­de ești? Iulian respinse fata cu toate forțele lui. Cu sufletul plin de durere și de ură, strigă: „Lasă-mă! Ci lasâ­­mă!“ se smulse din brațele ei și fugi. Fugia din casă, fără să audă ni­mic; fugia prin vie și prin pădurea de chiparoși, pentru a nu se opri decât la templul Afroditei. Auzia cum îl chiamă vocea veselă a Dia­fanei, anuțându-i că prăjiturile de ghimber sunt gata, dar nu răspun­se. I­ căutară. El se ascunse în tu­fișurile de dafini de la lui Eros, și obișnuiți cu picioarele sălbătă­­ciile lui ciudate, îl crezură la Ma­­cellum. Când totul reintră în liniște, Iu­lian eși din ascunzătoarea lui și privi templul zeiței Dragostei, așe­zat pe o colină destul de înaltă, descoperit din toate părțile. Mar­mora coloanelor ionice, inundată de soare, se scălda alene în azu­rul adânc și cald, care, fermecat, îmbrățișa această marmoră rece și albă ca zăpada. Fiecare colț al frontoului era în­coronat cu acrotere susținătoare de grifoni (monștri) cari, cu labele lor înarmate cu ghiare eșite, cu ciocul lor deschis de vultur și sâ­nii de femee, se desprindeau pe fondul albastru al cerului în con­­ture mândre și severe. Iulian urcă scările până la por­tic, împinse ușa de bronz și pătrun­se în interiorul templului, în nao­sul sfânt. Tăcerea și răcoarea îl împresu­rară. Apusul soarelui lumina încă capitolele, ale căror volute fine pă­reau bucle de aur, contrastând cu penumbra care umplea partea de jos a templului Trepiedul împrăștia încă miros de smirnă arsă. Iulian, sprijinit de zid, ridică cu teamă ochii, reținându-și respira­ția care expiră pe buze. Era „ea“. Sub cerul deschis, în mijlocul templului, abia născută din spuma, se înălța rece, albă, Afrodita Ana­­dyomena. Zeița privea cu un surâs ceru și marea, mirată de farmecul lor, încă neștiutoare că frumusețea ei se resfrânge, c­a prin niște oglinzi veșnice, în azur și în ape. Nici un vestmânt nu profana cor­pul ei divin; se înălța castă și goa­lă, ca cerul fără nori care plana deasupra capului ei. Iulian o privea nesățios, și, deo­dată simți cum fiorul adorărei îi sguduie corpul; copilul, în întune­cata haină monacală, îngenunche în fața Afroditei, cu fața întoarsă spre „ea“, cu mâinile apăsându-și palpitațiile inimei. Pe urmă, mereu depărtat, me­­reu intimidat, el se așeză la picio­­­rul coloanei, fără a părăsi statuia din ochi; obrazul lui se lipi de marmoră; flot; adormi,pacea îi colora în su­ Dmitri H@£ ©­kowski Moartea Zeilor Imanii in­ felin Apostatul ftsd. i\l |t I

Next