Epoca, iunie 1934 (nr. 1605-1628)
1934-06-10 / nr. 1611
nr. 1611 3 tel REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI} RECLAME și INSERȚII ce primesc la adirația ziarului și la tifttl agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Duminică 10 Iunie 1934 Ziar al partidului conseritor. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPISCO Ut scumpa tara, plierea mea de munca $1 puterea mea de iubire. Nicelae nupesca Literatura primejdioasă Ministerul instrucții a mis, tuturor direcțiilor de trilicee, o listă neagră a cărților cari sunt supuse opreliștii de a îmbogăți biblioteca școlarului și implicit a școaii. Măsura este lăudabilă dar nu îndestulătoare pentru a aajunge scopul urmărit. Nu prin circulari se va stârpi literatura primejdioasă ca înțeles și mai ales ca limbă. Această măsură, mărginită la circulări, s’ar asemăna oareși cum, cu vânzarea faimoasei canapele din anecdota cunoscută. Am cetit lista și trebuie să mărturisesc că, în majoritate, lucrările trecute la îmi sunt necunoscute. „index” Ceea ce dovedește că te poți lipsi, fără părere de rău, de opere ale literaturii moderne românești. Tristă constatare. Luând în șir titlurile cărților cu pricina, îți dai seamă de ce poate fi conținutul acelor produse ale unor minți bolnăvicioase, în veci în goană după anormal. Imoralitatea și eroticul sunt tezele dezvoltate cu o bogăție, de cuvinte și descrieri de clipe in vădită opoziție cu sărăcia gândirii. „Freudismul” a făcut ravagii în mințile sarbăde ale atâtora. Literatura estină se cumpără scump. Fie că sunt din cei cari au cunoscut o altă vreme când o carte bună își făcea singură drumul, fie că mentalitatea în care am trăit era mai sănătoasă, de câte ori, azi, văd în galantarele marilor librării cum sunt „Cartea Românească”, „Alcalay”, mă întreb dacă cei cu răspundere și-au vârât nasul acolo? De câte ori cărți rele nu sunt premiate! Dacă te-ai lua după recenziile făcute de acei critici nuli și imbecili, lipsiți de cultură macar generală, ai crede că zilnic literatura românească se îmbogățește cu capodopere. Mi-amintesc de cartea atât de josnică ca sentimente d-lui Vasiliu-Barnoski, „Neamul Coțofeneștilor”, în care totul este terfelit până și ducerea la Iași a tigvei lui Mihai- Vodă Viteazul. Ce presă bună a avut. Nu voi face critica lucrărilor. Voi arăta numai că printre cei urgisiți se află un director al artelor, un fost călugăr, până și o doamnă al cărui, tilu de lucrare dă de gândit. Toate porcăriile și prostiile, scrise într’o limbă țigănească, ale editurei Ig. Hertz, se împart — după cum am văzut chiar eu — prin fascicole gratuite, elevilor, la ieșirea din liceu. Minunat mijloc de ispită. Ar trebui curmat rău, la obârșie. Interzicerea expunerii în garantare — cu acel lux neobicinuit, atrăgător al privirii — a lucrărilor rele ar da roade. Dacă în loc de cenzura politică — de obicei lipsită de judecată — care nu schimbă întru nimic apucăturile scăzute politicianiste, ar exista o cenzură inteligentă a cărților, câte foloase n’ar câștiga morala după urma ei? Prin cărțile rele se introduce otrava în organismele sănătoase. Mințile tinere mai slabe n’au îndeajuns tărie pentru a se împotrivi acelei intoxicări, încete dar sigure. Când într’un ziar străin se publică ceva neplăcut guvernului, pentru cutare sau cutare motiv, fără nici o tulburare ziarul este confiscat. Oare, dacă s’ar confisca toate specimenele de literatură pornografică și imorală, în românește și in limbi străine, aceasta nesocotită în circulara ministerului, s’ar cocoșa pământul? Hotărât nu. Dar sunt două măsuri. Susceptibilitatea nu poate fi atinsă. Morala da. Emanoil Hagi Masco In trecut — până mai acum 5—6 ani — siguranța economiilor, era o formulă sau un principiu banal, fiindcă era atât de obișnuit, deja cel mai umil cetățean — bancher — până la cele mai înalte instituțiuni de credit din țară. ■S’a întâmplat însă, — cauzele sunt prea cunoscute, că cineva a făcut o mică spărtură în acest zid, spărtură care s’a mărit, până când am ajuns să înaintăm cu toții în cea mai mare nesiguranță. Principiul clasic a fost inversat, prin siguranța datoriilor. Ești debitor? Foarte bine. Nu plăti căci are să fie și mai bine. Din aceste cauze, mari și vechi instituții de credit, au tras obloanele, lovind în cea mai nevinovată clasă, în cetățeanul muncitor, care a strâns un ban, și l-a depus la bancă, dii. Au fost și sunt adevărate tragenoapte,în familiile sărăcite într'o De atunci viața noastră economico-financiară, a fost lovită la rându-i de o mare nenorocire: aceia a tezaurizării. Oricine strângea o sumă cât de mică, n’o mai depunea la bănci, — în baza cărora acestea acordau diverse credite — ci o depunea la ciorap, renunțând bucuros la dobândă. Deabia atunci s’a văzut ce important rol jucase economiile, în viața economică a unei țări, căutându-se că să reînvie, sau mai bine zis să încurajeze din nou depunerile spre fructificare, prin diferite legi, scutire de impozite etc. Se neglija, un singur lucru: nu se dădea siguranța banului depus; deaceia totalul depunerilor erau departe de cifra reală. In această nesiguranță generală, a apărut o instituție de economii garantată de stat: „Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale” cu sediul la Casa de Depuneri. Zilele trecute, am văzut bilanțul acestei instituții, bilanț care constituie cea mai strălucită dovadă, că acolo unde este încredere, se pot face adevărate minuni. Este o instituție fără capital, unde însă datorită încrederii, bilanțul arată că la 31 Decembrie, totalul depunerilor spre fructificare, era de un miliard cinci sute paruzeci milioane. Și cifra este cu atât mai impresionantă, cu cât este depusă de către cei mai umili cetățeni ai țării, în schimbul unei dobânzi modeste. Ghișeurile acestei case, sunt asaltate zilnic de oameni nevoiași, servitori, femei, văduve, pensionare, rândași, mici funcționari toți, vin și depun câte 50-100-1000 lei alții mai mult, după cum pot, adunându-se, cum am spus mai sus, imensa sumă de un miliard jumătate. Din bilanțul publicat în ziare, se vede că este o instituție foarte bine administrată, și de viitor, cu atât mai mult cu cât criza de încredere va domni in celelate instituții de credit. Avem totuși de făcut unele mici observațiuni de ordin administrativ, convinși fiind că ne pot realiza. Am spus mai sus ,că majoritatea deponenților acestei case, o formează cei mai umili cetățeni ai noștri cari depun cât 50-100 sau maximum o mie lei lunar, cetățeni cari nici nu știe să semneze. De multe ori, ba chiar de foarte multe ori aceste umile albine, sunt și mai umilite tocmai de această casă de economie, pri funcționarii ei de la ghișee, funcționari cari uită prea ușor, că pe lângă operațiunile propriu zise, de încasări și plăți mai au și un rol de educatori, acela de a încuraja economia în rândurile clasei sărace! Așa cum se procedează azi, scopul e departe de a fi atins. Și e păcat și este și inadmisibil. Este păcat, fiindcă nu trebue abuzat de faptul că ție funcționar cult să-ți bați joc de o femeie bătrână care vine, — din cine știe ce fundătură, — pentru prima oară și nu știe la ce ghișeu se dau formulare, cum se depun bani, e păcat să fie tratați neomenește pe motiv că instituția are destui deponenți E păcat să fie bruscați acești oameni nevoiași cari din contră, trebuesc îndrumați, dându-li-se toate relațiunile, arătându-li-se cum se complectează un formular, și unde trebuește prezentat, etc.; este păcat să profite de deponent că e prea bătrân și nu vede bine, ocazie de a-i da o monedă falsă, sau din greșală mai puțin. Și este inadmisibil că pentru depune sau a ridica 2-300 Ioi, să fii a ținut un ceas, este inadmisibil ca un deponent să fie tratat într-un limbaj care nu face cinste funcționarilor acestei case, și care uită mereu că sunt plătiți tocmai de acești umili depunători cari fac coadă la ghișee. Sunt constatări făcute de noi, în calitate de foarte modest depunător. De aceia sugerăm d-lui Director General, ideia de a face din când în când, un control inopinat pentru a se convinge de aceste mici șicane, căutând a fi înlăturate, și totodată ar fi bine dacă ar detașa un funcționar în sală, care să nu fără altceva decât să complecteze formularele cam complicate pentru neștiutorii de carte sau pentru oamenii bătrâni.... GUM. Simple constatări Siguranța economiilor f« Nu vor fi sancțiuni . Urmărind atent dezbaterile comisiei de anchetă parlamentară în cetea Skoda-Seletski, arate adâncești în convingerea că nicio dată nu se va face lumină deplină în această tristă țesătură de nepăsare, nepricepere și imoralitate. E păcat de paginile întregi sacrificate de ziare relatării acestor dezbateri. E păcat de cheltuiala stenografierii. Nu, nu vor fi sancțiuni. Nici măcar cele de ordin moral, pentru că nu ne-am hotărît încă să dăm alte aspecte vieții noastre politice. „Purificarea” d-lui Mihalache rămâne o problemă pentru mai târziu. Cândva se va citi în fața unei Camere distrate un raport de precizări îndoelnice și se va trece la ordinea zilei cu un reținut oftat de ușurare. De șase ani cerem, zi cu zi, sancțiuni. Și n’ar fi fost vânt de redresare mai prielnic decât cel pornit din tânguirea unei duzini de spânzurători înălțate în piața teatrului. Dar dacă, din tot ce s’a petrecut ar fi rămas măcar atât, voința hotărită de a nu mai fi și mâne ce-a fost era — ar fi destul. Să lăsăm trecutul. Lespede grea peste tot ce-a fost scădere și delict. Și ca niște noui născuți plăpânzi să ne zburătăcim cu aripi curate pe arena spălată de stârvurile trecutului mocirlos. N’om muri plătind tot cât s’a furat. Și palatele ridicate din furtișaguri s’or purifica din razele soarelui și ale uitării. Iar clăditorilor rău famați li s’o perde și amintirea, — strigoi chemați mâne de doici să potolească zvăpăiala țincilor neadormiți. Dar să fie, hotărît, altfel. Mai curând vântul morții de cât iar șoaptele comisioanelor și ale traficului de conștiințe când este vorba despre înzestrarea armatei. Atâta bărbăție putem avea. Atâta curățenie poate țâșni și din miasme de cadavre. Altfel vom merge mâine să ne încercăm puterile cu brațele și flăcăi nevinovați vor mușca pământul, îmbrățișându-l și blestemându-ne. Scrisoarea patriarhului și criza morală tueaLă” IV Lupta împotriva scrierilor pornografice „Trebue dusă o luptă fără rezerve — o cruciadă — împotriva scrierilor pornografice și imorale”. * De acord. E drept că acest fel de scrieri are o influență nefastă. Dar cum să ducem o astfel de luptă? Ce Înțelegem prin imoralitate și pornografie? In cei mai de seamă reprezentanți ai cugetului omenesc găsim pasagii cari ar putea fi socotite „pornografice” sau chiar „imorale”. E cunoscut procesul lui Flaubert pentru Madame Bovary și e cunoscut și procesul lui Hașdeu pentru imoralitate. Snoava spune că Hașdeu ar fi convins juriul că el nu este imoral în scrisul său, citind fragmente din Horațiu, Juvenal și Ovidiu. Pe tema imoralității, habotnic Înțeleasă, trei sferturi din literatura consacrată de secole ar trebui pusă la index. In Shakespeare sunt adevărate indecențe și nu Euripide chiar monstruozități morale. Ce ne facem cu acești vinovați? Unde și când îi punem la stâlp? Și totuși I. P. S. Sa are dreptate, dar cu o nuanță deosebitoare: trebue făcut ceva să înceteze TENDINȚA MURDARITOARE din literatură. Nu scrisul pornografic în sine este dăunător, ci spiritul abusiv, care țintește intenționat porcăria. O scenă indecentă, descrisă cu fereală, ca o simplă obligație firească a împrejurărilor narative, nu-i imorală și nu conrupe. O povestire scabroasă, cu accent de scârbă pus în deznodământul natural al peripețiilor, e poate chiar foarte morală, fiindcă stârnește reacțiuni de apărare ale spiritului. DAR INTENȚIA LASCIVA, efortul visibil spre excitația josnică, căutarea anume a scoborârei morale, asta strică mai ales. Ați băgat de seamă cum mânjește societatea românească sensul cuvintelor, alăturând vorbelor cu un înțeles de dicționar, alt înțeles alusiv scos din viața nupțială? Sunt cuvinte pe cari aproape că ți-e rușine să le pronunți, fiindcă le-a mânjit imaginația coruptă a societăței întregi’. Nu odată veți vedea roșind femeile și clipind șiret din ochi: bărbații,în plină reuniune serioasă, la pronunțarea unei vorbe ca: „afacere”, „daravelă”, „istorie”, „combinație”, „rahat”, „șecspir”, etc. Tendința asta murdăritoare, care începe în limba țăranului (deprins să înjure toate lucrurile și reprezentările lor ideale printr’un apel la viața genitală), s’a întins în limba culte și prinde azi și în literatură. Imoralitatea de azi stă mai mult în titluri decât in tratarea subiectelor; e o silință generală de a aduce mereu, ca simplu scop, mintea în jurul câtorva preocupări vulgare (sexuale în primul rând). Și aici iar nu stă în prima luni Ig. Hertz ci stau scriitorii noștri cu reputație. In acelaș timp și la aceeaș vitrină văzui într’o zi următoarele volume: „Fecioare la licitație”; „Amantul de vis-avis”; „,Fecioare orizontale”; „Pentru un petec de negreață„întoarcerea din rai” (pe copertă având o femee goală cu picioarele in sus și capul în jos, cu coapsele desfăcute în cădere); „Flămând de dragoste” (pe copertă fiind ilustrate o banană și două mere, compuse dintr-un grup foarte sugestiv). Toate acestea sunt romane de lume bună, nu de pârliți cari citesc fascicular prin trenuri. Romanele astea le-am văzut pe mese de familii alese, în cari se găsesc și băeți și fete in apropierea pubertății. In rândurile descrierei din aceste romane , insă adesea constaț o insuficiență stranie de talent și o nepotrivire totală între titlu și poveste. Amatorii de excitații lubrice sunt chiar decepționați, căci nu găsesc înăuntru picanteria promisă pe tartaj și când o găsesc constată că este de o calitate cu totul scăzută. Atunci de ce goana asta după stimul prin titlu? Eu cred că e un rest al gâdiliturilor josnice pe care le-a lăsat în spirite războiul trecut. Este un semn de scădere a chiar puterei de folosință sexuală, prin abuz de excitație. Nu-i fără interes să se știe de pildă că, Ltm.ence, care fusese UU lat lite' • , •«*." äCt%& Amantul Lady- Chaterly după ce a ajuns impotent și anormal. In literatura imorală eu văd o scădere a spiritului public, întreținută mereu de scriitori insuficient dotați. De la cabotinajul literar la gustul public se stabilește întotdeauna un cerc vițios în care se amestecă vulgar spiritele. Dar aici nu există leac decât ca prin reacțiunea scrisului unor talente mai mari să se schimbe gustul public. Și un rol imens, deschizător de interes și de căi noi îl poate avea critica serioasă literară. Dar de când cu moartea „Vieții Românești” unde se mai vede Critica, susținută și inteligentă care să cârmuiască gustul public? Dr. Gr. T. Popa Urmează: Politica in școală și biserică. Răsfoind ziarele D. T. Pisani se miră ea pe vremurile acestea de cruntă sărăcie ne îngăduim să facem noui numiri. Trăim în plină aiureală, conchide d. Pisani. Desigur. Dar ce anume a venit peste noi ca să ne dezmeticim? Când va veni, vom vedea! * D. Kirițescu cere să înfunde pușcăria măcar unul din turma tâlharilor. „Mezelic la cumplita noastră foame de dreptate”. Mezelicuri, acum, când n’avem nici de coșniță?! „Viitorul” cântă succesul d-lui dr. Angelescu. Teribilul om școlii a izbutit să înscrie în bualget fonduri crescute pentru toate direcțiile departamentului său. Rămâne acum să se mai fixeze și un amănunt de nimic, de unde banii. După unele versiuni d. dr. Angelescu va complecta o parte a deficitului din averea sa personală. Deși puțin cam greoi, dar de imortalizare. * D. Tătărăscu a dat următoarele lămuriri despre știutele demisiei al unor subsecretari de stat: „Lucările pentru întocmirea budgetului ne-au dezvăluit adevărata situație financiară a Statului și îndatoririle ce se impun acelora cari poartă răspunderea conducerii în împrejurările grele de azi. E nevoe de măsuri eroice și de economii severe, cari nu mai pot rămâne simple formule de zile mari. „In fața realităților brutale pilda trebue să vină de sus. De aceea unii din membrii guvernului au ținut să dea această pildă, oferindu-și demisiile, ca o contribuție simbolică la opera generală de simplificare și de adaptare structurei Statului la nevoile reale și la inevitabilele comandamente financiare ale vremii. Acesta este rostul politic al reducerii echipei ministeriale”. Concomitent, altă știre înviorătoare venită de sus: budgetul crescut cu trei miliarde. Se zice că subsecretarii de stat ,văzând cum merge treaba, se vor constitui într’o ligă de apărare a intereselor profesionale. Oamenii ar, avea dreptate!. ....... Proces împotriva unor ziariști pentru calificativul nou-nouț dat unei acțiuni politice: aventură. Nu vom discuta chestia. Dar vom întreba de câte ori a fost calificată în „îndreptarea”, aventură, acțiunea altora? * D. Iorga schițează o trăsătură de unire între d. Ion Mihalache și Mihalache Kogălniceanu. E nedrept. Sânt mai drepte judecățile pe măsura vremii și a oamenilor ei. Iar dacă este să facem comparații cu trecutul, să le facem de la generație la generație. X Ceea ce nu înseamnă că noi ne-am burzului dacă ni s'ar spune că d. lorga este singurul din generația de azi, care poate suporta fără pagubă pentru d-sa, această comparație. Dar dece permanenta bruftuluială a unui om, care, în definitiv, vrea mai, binele tuturora, de care am fost alături, apreciindu-l și. care, el însuși nu se vrea zeificat? —— —' * * Se desminte știrea întrevederii Mussolini-Hitler LONDRA. 8. (Rador). — Corespondentul din Roma al agenției „Reuter” anunță : „ In cercurile autorizate se declară că nu s’a făcut până in prezent nici o propunere din partea guvernului italian, în vederea unei întâlniri intre d-nii Mussolini și Hitler. Pe de altă parte se anunță că nici guvernul german n’a făcut vreo propunere în acest sens. Se pare deci că nici o întâlnire nu este probabilă pentru moment intre cei doi șefi de guverne. BERLIN, 8 (Rador)).— Ziarele germane scriu din sursă bine informată că eventualitatea unei întâlniri între d-nii Hitler și Mussolini a fost într’adevăr examinată în cercurile oficiale germane. Deocamdată însă, nu s’a hotărât nimic precis cu privire la locul și data întâlnirii. Reducerea dobânzii la bonurile franceze ale Apărării naționale PARIS. 8 (Rador). — Oficial se anunță că guvernul a dat un decret prin care se reduce de la 3 și jumătate la sută la 3 la sută, dobânda la bonurile Apărărei Naționale. Deasemeni a fost redusă la 2.75 la ’ sută dobânda la bonurile ordinare de tezaur. Dobânda la celelalte bonuri emise de Frajița rămâne neschimbată,: In atenția d-lui Ministru al Instrucțiunii Publice Răspunderea organelor subalterne D. profesor dr. C. Angelescu are reputația consacrată de om al școalei, însuflețit de cele mai bune intenții, nu numai de a veni în ajutorul membrilor corpului didactic, dar de a înlătura orice arbitrarii, orice nedreptăți, orice ilegalități i s’ar aduce la cunoștință. Avem această convingere. Un ministru însă, oricâtă bunăvoință ar avea, nu poate, de la o zi la alta, stârpi unele deprinderi rele cari ajung uneori să degenereze în fapte reprobabile, și cari cu părere de rău trebue să constatăm că s’au încuibat în administrația superioară școlară, ca o molimă generală. Nu de mult s’au anunțat, de către Ministerul de Instrucție, examene de capacitate — concursuri de valorificare a cunoștințelor pe specialități, pentru dobândirea drepturilor de stabilitate în învățământul de toate categoriile. Asemenea examene de capacitate se țin în București. Examene de capacitate pentru maestre de țesătorie, examene de capacitate pentru mode și flori, examene de capacitate pentru haine de copii, examene de capacitate pentru maeștri la școlile de arte și meserii, examene de capacitate pentru croitorie, examene de capacitate pentru rufărie și așa mai departe... un fel de examinare ca pentru jumătate de secol... Din toate unghiurile tarei o lume didactică forfotește în Capitală. Și fiecare trage nădejde că după merit, după cunoștințe,, după capacitate, — că doar, dragă Doamne, de asta li se zice examene de capacitate — să dobândească un titlu de stabilitate, un drept în cariera didactică. Și câtă cheltuială pe fiecare, — masă, casă și câte altele, o lună și mai bine, cât fine examenul, — pe socoteala unui mizerabil salar, cijmuit în atâtea rânduri pentru economii bugetare. Mai zilele trecute s’au dat probele scrise. Rezultatele la aceste probe încă nu s’au afișat și au și început să curgă reclamațiile. DacăȘse oricine la școala ,,RobescuA ș’ar să prindă trăgând cu urechia, câtă nemulțămire, câtă neîncredere au cuprins suflete îngrijorate și câte incriminări nu se preferă la adresa examinatoarelor. Dacă ar fi să dăm crezare vorbelor care circulă din gură în gură, hotărît că ar fi să credem că ne găsim în fața unei tarapanale. Sunt suficient de pregătită, îmi spunea cu lacrimi în ochi, una din candidate, dar cu ce curaj să mă mai prezint, când circulă zvonul că pentru suma de douăzeci de mii, mergi la sigur. La ce bun, munca, pregătirea și practica din atâția ani de școală și de atelier. In aceste vorbe citesc disperarea neîncrederei în... dreptatea care trebue să vie de sus. Să fie oare adevărat, mă ’ntreb? — Să fie ceva adevărat în aceste zvonuri. M’ași crud. Și totuși o presumptie de neregulă, de parțialitate, de mistificare a acestor examene, de șurubărie — poate infernală, ne-o furnizează însăși comisiunea prin glasul uneia din prezidente. Iri poartă școlii „Robescu“ citesc umătoarea înștiințare: „Candidatele care au depus lucrarea scrisă la examenul de capacitate specialitatea croitoriei, sunt invitate a trimite delegație de zece dintre d-Ior, să asiste la deschiderea lucrărilor scrise, care va avea loc în biroul Inspectoratului Învățământului Profesional, in ziua de 9 Iunie ale curentei, orele 8. Rezultatul se va afișa în aceiași zi la școala profesională „A. F. Robescu” la orele 14. 5 Iunie 1934. Președinta comisiunei: TEREZA POPESCU Când s’a mai pomenit la noi acest control sovietic. Ascultați: zece candidate să controleze comisiunea examinatoare. Cu ce autoritate, cu ce prestigiu mai rămâne o asemenea comisiune, care recurge, la un asemenea control? Mai există vr’un precedent?Mai rămâne cu vr’o încredere autoritatea superioară? „De unde nu-i fac, nu iesă fum“. Nu cumva, comisiunea care recurge la un asemenea control se știe cu musca pe căciulă și caută să se acopere o stranie acoperire... și triste vremuri... Dacă am ajuns până aici, nu-i exclus ca mâine să auzim că un elev a fost poftit să controleze pe profesor sau că zece candidate sunt invitate să facă... perchezițiune corporală unei comisiuni examinatoare. î'Stil Cam peste tot, aceleași plângeri. "La examenul de capacitate pentru maestrele de țesătorie, aceleași proteste, aceleași, reclamațiuni, pe urma cărora, aud că probele scrise s’au ridicat de către Minister, din manele comisiunei ,și ca rezultat al cercetărilor, că examenul s’a casat. Minunată ispravă. ■ . Apoi nu-i păcat de truda* și detuîata candidatelor.^venite din provincii, ca la toamnă, să revie,pentru aceleași examene? sicasate din vina cui? — a candidatelor, socot că nu, ș’apoi ura și mai întreba, să n’aibă nimic de zis. d. Purcariu, directorul general al învățământului profesional, asupra comisiunilor recomandate de d-sa... ■Jțf-Vom smulge mușamaua fiindcă avem convingerea, că ceva necurat i-a petrecut și vom întreprinde o anchetă în lumea școlară pentru a veni în ajutorul unui ministru animat de cele mai bune intenții. Ar fi păcat ca într’o vreme de cumplită mizerie, factori cu răspundere să scoboare prestigiul autorităței școlare și să demoralizeze pe slujitorii ei. Gr. Lobau GENEVA, 8 (Rador). — Textul a, mandat al proiectului francez de rezoluție, care a fost supus astăzi biroului și comisiunii generale, are cuprinsul următor: Comisiunea generală, luând in considerare condițiunile propuse de statele neutre, de Turcia și de Uniunea Sovietică, ținând seamă de memorandele francez, italian și britanic și de declarația germană din 16 Aprilie 1934, convinsă de necesitatea ca lucrările conferinței să fie continuate pentru a se ajunge la o convenție generală de reducere și limitare a armamentelor, hotărâtă să continue fără întârziere studiile deja începute; 1) Invită biroul să caute mijloacele pe care le va crede potrivite și, in vederea acceptării generale a convenției de desarmare, să caute soluții pentru problemele pendinte fără prejudiciul conversațiilor particulare pe care guvernele ar voi să le inceapă în scopul de a înlesni succesul final prin întoarcerea Germaniei la conferință. 2) Constatând importanța deosebită pe care o prezintă studierea și soluționarea unor anumite probleme semnalate încă de la începutul discuțiunii generale in următoarele hotărâri: SECURITATEA Comisiunea hotărăște să numească un comitet special însărcinat să continue studiile preliminare pe care le va socoti potrivite, pentru a înlesni încheierea unor nouă acorduri regionale de securitate, care ar putea fi negociate în afară de conferință. Va aparține comisiunii generale să determine raporturile eventuale ale acestor acorduri cu convenția generală. Comisiunea hotărăște să numească un comitet special însărcinat, să studieze chestiunea garanțiilor de executare și să reia lucrările relative la control. AERONAUTICA Comisiunea generală însărcinează comitetul aerian să reia imediat studiul chestiunilor relative la forțele aeriene la rezolația sa din 23 Iulie 1932. 3) Comisiunea generală invită comitetul competent să reia imediat lucrările relative la fabricarea si comerțul de arme, in lumina declarației făcute de delegații Statelor Unite la 30 Mai 1934. Comitetele vor trebui să-și ducă lucrările in mod paralel, iar biroul le va coordona. Comisiunea generală lasă biroului grija de a lua la timp măsurile necesare pentru că, atunci când președintele ei o va convoca, ea să găsească in prezență, in măsura posibilului, un proiect complect de convenție. Comisiunea roagă pe președintele ei să sesizeze guvernele de propunerea sovietică tinzând să declare permanența conferinței, sub denumirea de „conferința păcii“. Primul ministru al Franței felicită pe d. Barthou PARIS. 8. (Rador). — D. Doumergue, președintele Consiliului, a făcut cunoscut d-lui Barthou că, guvernul aprobă in întregime textul proiectului de rezoluție sujris comisiunii generale de d-sa. Cu acest prilej, președintele Consiliului a transmis d-lui Barthou felicitări călduroase pentru succesul repurtat în cursul conversațiunilor de la Geneva. .. " ” " " Conferința dezarmării Ce cuprinde proectul francez de rezoluție