Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)

1890-07-22 / nr. 42

2 E­RA NO­U­A D. Gheorghian a avut şi d-lui un mo­­ment această iluzie. Şi d-sa a crezut că la Iaşi, mai departe de atmosfera vi­ciată şi vicioasă a comitetului central, locul va fi propice pentru ecloziunea a­­cestei plante fragede, care se numea cu frumosul nume de „epuraţiune“. D. D. Brătianu, venerabilul, zisese şi d-sa intr’un acces de lirism : „hoţii la puşcărie şi bănuiţii la carantină“. Dar vorba nu-i aduse noroc. Şi iată-i acum la un loc cu acei pe cari-i infiera eri. Deaceia d. Gheorghian, de natura sa mai timid, puse inainte programul. Cînd lupta se va face pe idei, şi-a zis d-sa desigur, toţi cei cari nu vin la noi decît pentru interes, ne vor părăsi. Şi-aşa, e­­puraţiunea se va face dela sine. Nu avem de gînd să reamintim aici fazele luptei ce susţinu d. Gheorghian cu cei dela centru. Am căutat atunci sa ţinem in curent pe cetitorii noştri cu cele ce se petreceau pe-aici. Astăz ruptura s-a făcut şi este foarte interesant să vedem explicaţiile ce dă Drapelul asupra atitudinei sale. Ele sînt comentând cel mai preţios al „motivelor de sănătate“,­pentru care d. Gheorghian a părăsit preşedinţia clubului naţional­­liberal. „Am cerut un program, zice Drapelul. Conducătorii partidului liberal nu sînt insă de aceiaș părere cu noi“. „Și mai la vale . „Ba am auzit chiar zicîndu-ni-se că ce­rerea noastră nu poate fi luată decît ca ofensă pentru ei, deoarece cerîndu-le program, avem aerul de a le pune la în­cercare iubirea de ţară şi de progres“. Pare că auzi glasul colectivistului, pentru care tot programul se rezumă in aceste doue cuvinte: „Domnul Brătianu“. Partidul naţional-liberal revine dar a­ ceea ce a fost ori,—el nu vra să recu­noască nici­ una din greşelele comise, el nu simte deloc nevoia de a se îndrepta. Partidul naţional-liberal nu crede că trebue să spue cari sînt vederile sale asupra cestiunilor cari agită astăz spi­ritele in ţară. O discuţie de idei, ar dovedi deosebirile dintre „fraţii liberali“ şi ar aduce dizolvarea partidului. Partidul naţional-liberal, crede că e de­­ajuns să numească ciocoi, reacţionari, vinduţi străinului, pe­ acei cari sînt incon­­tra lor, pentru ca ţara să ’i aducă din nou la cîrma afacerilor. Partidul naţional-liberal are un şef. Cine crede in el bine, cine nu—nu este nici naţional, nici liberal. A-l intreba ce gindeste in cutare anume cestiune, este a se indoi de patriotizmul seu. A-l in­treba ce are să facă cînd va veni la gu­vern, este a se indoi de dorul seu de progres. Aceasta este, pur şi simplu, teoria unei turme şi a unui păstor. Domnul Brătianu este păstorul, iar cei­lalţi sînt........... Pentru a dezigna această grupare po­litică, tot numele dat de d. Stătescu este cel mai adevărat şi mai potrivit . Ei au rămas tot „colectivişti“. -£Or- Post-Scriptum. Cînd am scris articolul nostru asupra breslelor, credeam terminată seria arti­colelor din Drapelul. In numerul de Duminică Drapelul insă se intreabă : Ce mai e de făcut? Deja o notă bună. Recunoaşte şi con­fratele nostru că nedreapta critică ce a făcut proiectului junimist, nu era deajuns. Poţi să fii foarte abil a unegri pe ad­versar, a judeca ideile sale cu o bună­­credinţă limitată, dar totuşi trebue la urma urmei să arăţi ce gîndeşti tu in materie. Şi iată pentru ce Drapelul se întreabă ce e de făcut. Lucru de mirat, lucru de neaşteptat, lucru uimitor,—lucru care nu ştii cum să-l mai explici;—după ce in trei lungi articole a ridicat pănă la ceruri iniţiativa individuală, economistul de la Drapelul găseşte soluţiunea crisei nr.... asociaţiunile de meseriaşi! !! Vra­ să­ zică iar breslele. Nu, de o­ mie­ de ori nu! Drapelul are grija de-a spune că „aceste asociaţiuni n'au nimic a face cu breslele d-lui Carp“. Economistul nostru crede de bunăcredinţă că prin proiectul d-lui Carp ne întorceam ia evul-mediu. Economistul o spune curat „că ele vor trebui să iee naştere din iniţiativă privată, c­ Ml chiar din indemnul unui guvern conştiincios“......... Sau chiar, este o adevărată perlă. Acuma remîne întrebarea de-a se şti care este acest guvern conştiincios. Cită vreme a publicat cele trei articole, Dra­pelul era organ naţional-liberal, sub di­recţiunea unui comitet. Guvernul conşti­incios era clar, desigur, atunci, guvernul naţional-liberal. Cu numărul din urmă insă, după cum o spune singur, „arce relaţiuni intre ziarul nostru şi Clubul naţional-liberal din Iaşi au incetat.u Remînc dar ca viitorul să ne arăte care va fi pentru Drapelul acel guvern conştiincios. Pănă atunci insă Drapelul ne spune că asociaţiunilor de meseriaşi li se vor da ajutoruri din partea statului, deschizin­­du-li-se credite ca să poată înfiinţa fa­brice. Aşa­dar: 1°. Statul va trebui să caute meseriaşi; 2°. Să-i silească să se constitue in aso­­ciaţiune; 3°. Să le dee ajutoare ; 40. Să le deschidă credite ca să poată înfiinţa fabrice. Aceasta in numele ideilor liberale, in numele concurenţei libere, a libertăţei in­dividuale, etc., etc.,—principii proclamate dealungul coloanelor Drapelului. Or cuvintele şi-au schimbat înţelesul, or Drapelul s’a cam încurcat. Ce e dept, a şi fost necăjit zilele acestea. 1 LEON NEGRUZZI. Unul din fruntaşii societăţei noastre ieşene, omul iubit şi stimat de toţi cei ce l’au cunoscut, Leon Negruzzi, a fost răpit de mîna morţii, in urma unei crude şi neertătoare suferinţi. însuşirile sale de om şi cetăţean, bu­nătatea inimei şi probitatea sa de caracter îl făcuse, am putea zice, figura cea mai simpatică şi mai populară din Iaşi. Per­­derea sa prin urmare lasă un gol greu de inplinit, şi ne umple de durere pe toţi. Societatea Junimea, din care făce parte incă de la începuturile ei, va însemna cu jale adîncă incă un nume pe lista intris­­tătoare a celor căzuţi din şirurile mem­brilor sei . Leon Negruzzi a fost unul din colaboratorii de căpitenie a „Convorbi­rilor“ din cei dintâi ani, şi Vintul Spartei, o bucată literară de preţ, va documenta inpreună cu alte nuvele, activitatea sa literară. Inutil de-a mai aminti cum Leon Ne­gruzzi a ocupat însemnate funcţiuni de stat, şi că totdeauna urmat de conside­rarea fără rezervă a concetăţenilor sei, in viaţa publică şi politică a fost la înăl­ţimea oficiilor încredinţate lui. De aceia şi popularitatea de care se bucura, era o popularitate demnă, sinceră şi mai presus de toate curată, încheind aici aceste linii, şi mihniţi un suflet de perderea prematură a cetăţanului vrednic şi a amicului iubit, ne asociăm la doliul general şi trimitem crudincer­­catei sale familii condoleanţele noastre. Amintirea lui Leon Negruzzi deapurul va fi trainică pentru noi.

Next