Era Nouă, 1893-1894 (Anul 5, nr. 211-263)
1894-07-31 / nr. 252
ERA NOUA APARE DUMINICA Anul V. Nr. 2A2. laşi. Duminică 31 Iulie 1834. 10 bani numărul. laşi, 30 Iulie 1834. Cu ocazia apropieri alegerilor comunale, pressa liberal-naţională a întreprins o campanie violentă contra partidului conservator. Această campanie a dat loc unei polemici care a degenerat la adversarii noştri in ameninţări ce sunt cu atât mai puţin justificate, cu cât limbagiul organelor de publicitate ale partidului conservator, a fost departe de a le provoca. Este se pare un fapt bine stabilit astăzi că liberalii naţionali aşa de mult s-au perdut cumpătul, atât sunt de desorientaţi când se ved ţinuţi la distanţă de putere, atât in fine sunt de puţin obicinuiţi cu situaţia de simplii cetăţeni particulari, încât nu mai ştiu se susţie ceea ce se chiamă în limbagiul urban: o discuţie. Ei şi gazetele lor s’au aruncat azi cu totul în vârtejul atacurilor celor mai violente pe care le aduc zilnic conservatorilor, înlăturând cu deseverşire orice desbatere serioasă şi demnă, în lupta ce susţin contra partidului conservator. Cu cât apoi alegerile comunale se aproprie, cu atât liberalii naţionali devin mai vehemenţi. Ziarele adversarilor noştrii merg până a ameninţa cu cuţite şi arme de foc pe conservatori, şi nu toate criticele mai mult decât aspre ce ne adresează, nu se zoreşte măcar de loc o scânteie de argumentare serioasă, umbra unui fapt, o idee cât de şchioapă. Totul se mărgineşte la un potop de cuvinte lipsite de orice urbanitate, la un cataract de fraze goale necioplite, fără miez şi fără lustru chiar. Este curios de observat cum în decursul atâtor ani de rosatură în politică, adversarii noştrii nu au parvenit încă se-şi civilizeze deprinderele şi se şi schimbe obiceiurile. Ei nu pot să se aclimatizeze cu ideea că pătura electorală in specie şi opinia publică in genere capătă pe zi ce merge o mai întinsă cunoştinţă despre lucruri şi oameni, că prin urmare lumea care formează mişcarea politică ştie din ce in ce tot mai bine se aprecieze unele împrejurări date, şi că in fine vorbele goale, fără miez, nu mai au absolut nici un curs. Apoi bine, cred oare adversarii noştrii că cu cât vor ataca mai violent pe conservatori şi cu cât se vor sustrage mai mult de la sarcina ce au ca partid militant de a se presenta urnei cu idei noui, cu propuneri care se conţin inbunătăţiri serioase şi utile mersului progresiv al trebilor ţârei, cu atât ei vor fi mai bine văzuţi şi mai bine primiţi de massa electorală ? Nu pot ei pricepe, că astăzi declamaţiile umflate nu mai au nici o influenţă cât de mică asupra alegătorilor, şi că atacurile oricât de violente ar fi ele, nu mai constituesc astăzi un argument? Modul cum liberalii naţionali deschid campania electorală in ajunul căreia abie ne aflăm, dovedeşte până la evidenţă, că adversarii noştrii nici n'au învaţat nici n’au uitat nimic. Ei se încăpăţinează de a se arăta lu mei ceea ce sunt, un partid fără idei, fără program, şi fără conştiinţă de datoriile sale faţă cu opiniunea luminată a ţarei. In asemenea condiţiuni, trebuie să aibă cineva o mare doză de suficienţă pentru a putea spera in macar umbra unui succes, afară numai dacă — ceea ce şi noi presupunem — liberalii consideră opinia publică ca aruncată in cea mai neagră ignoranţă despre situaţia in care ei se găsesc. CHESTIA APEI. RAPORTUL I) lui G. BECHMANN Inginer-Şef de Poduri şi Şosele din Franţa, Şef al Serviciului de Asanare a Parisului, Profesor la şcoala Naţională de Poduri şi Şosele (Urmare). § II. Alimentarea actuală a oraşului. Principala resursă a oraşului constă încă şi astăzi in utilizarea făntănelor, un număr aproape de o mie, care au fost sapate in toate cartierele oraşului şi unde se găseşte apă la adâncimi variând de la ()’“, 80 la 27m. Câteva mici cişmele şi chiar riul Bahlui servesc şi ele la alimentare. Cu toate aceste este mai bine de un secol, de cînd s a creat in Iaşi o distribuţiune elementară de apă aducînd, prin o canalisaţie ce trece valea Calcaviei şi ajunge la Golia, apă culeasă pe talusul sud-vestic a platoului Aroneanu, aşezat la mică distanţă şi la nord-est a oraşului. Captaţiunele primitive, care poartă data dela 1707, şi prin ajutorul cărora s’au căutat a reuni isvoarele cele mai aparente, au fost obiectul mai multor reflecţiuni succesive, in urma scăderilor reiterate debiturilor , in 1823, in 1843 şi de tot recent incă a trebuit, a se procede la lucrări de acest gen. In momentul chiar a vizitei mele, toamna trecută,am putut vedea un tranşeu adănc, deschis in talusul ridicat şi foarte in pantă ce mărgineşte platoul, cu scop de a aşeza acolo un dren in oale de lut pe o direcţie normală cătră creştet ; executarea unui asemenea tranşeu in un teren foate mobil şi umed nu e fără ca să presinte o adevărată dificultate*, şi înălţimea crescând repede pe măsură cum se înfundă in talus, oligă de a se opri indată pentru a aşeza conducte şi a ramblea; se menajează inainte o mică cămăruţă zi