Era Nouă, 1893-1894 (Anul 5, nr. 211-263)

1894-07-31 / nr. 252

ERA NOUA APARE DUMINICA Anul V. Nr. 2A2. laşi. Duminică 31 Iulie 1834. 10 bani numărul. laşi, 30 Iulie 1834. Cu ocazia apropieri alegerilor co­munale, pressa liberal-naţională a întreprins o campanie violentă con­tra partidului conservator. Această campanie a dat loc unei polemici care a degenerat la adversarii noştri in ameninţări ce sunt cu atât mai puţin justificate, cu cât limbagiul organelor de publicitate a­le parti­dului conservator, a fost departe de a le provoca. Este se pare un fapt bine stabi­lit astăzi că liberalii­ naţionali aşa de mult s-au perdut cumpătul, atât sunt de desorientaţi când se ved ţinuţi la distanţă de putere, atât in fine sunt de puţin obicinuiţi cu situaţia de simplii cetăţeni particulari, încât nu mai ştiu se susţie ceea ce se chiamă în limbagiul urban: o dis­cuţie. Ei şi gazetele lor s’au arun­cat azi cu totul în vârtejul atacuri­lor celor mai violente pe care le a­­duc zilnic conservatorilor, înlăturând cu deseverşire ori­ce desbatere se­rioasă şi demnă, în lupta ce susţin contra partidului conservator. Cu cât apoi alegerile comunale se aproprie, cu atât liberalii­ naţio­nali devin mai vehemenţi. Ziarele adversarilor noştrii merg până a a­­meninţa cu cuţite şi arme de foc pe conservatori, şi nu toate criticele mai mult de­cât aspre ce ne adre­sează, nu se zoreşte măcar de loc o scânteie de argumentare serioasă, umbra unui fapt, o idee cât de şchioapă. Totul se mărgineşte la un potop de cuvinte lipsite de ori­ce urbanitate, la un cataract de fraze goale necioplite, fără miez şi fără lustru chiar. Este curios de observat cum în decursul atâtor ani de rosatură în politică, adversarii noştrii nu au par­venit încă se-şi civilizeze deprinde­­rele şi se­ şi schimbe obiceiurile. Ei nu pot să se aclimatizeze cu ideea că pătura electorală in specie şi opinia publică in genere capătă pe zi ce merge o mai întinsă cu­noştinţă despre lucruri şi oameni, că prin urmare lumea care formează mişcarea politică ştie din ce in ce tot mai bine se aprecieze unele îm­prejurări date, şi că in fine vorbele goale, fără miez, nu mai au absolut nici un curs. Apoi bine, cred oare adversarii noştrii că cu cât vor ataca mai vio­lent pe conservatori şi cu cât se vor sustrage mai mult de la sarcina ce au ca partid militant de a se pre­senta­­ urnei cu idei noui, cu pro­puneri care se conţin inbunătăţiri serioase şi utile mersului progresiv al trebilor ţârei, cu atât ei vor fi mai bine văzuţi şi mai bine primiţi de massa electorală ? Nu pot ei pricepe, că astăzi de­clamaţiile umflate nu mai au nici o influenţă cât de mică asupra alegă­torilor, şi că atacurile oricât de vio­lente ar fi ele, nu mai constituesc astăzi un argument? Modul cum liberalii­ naţionali des­chid campania electorală in ajunul căreia abie ne aflăm, dovedeşte până la evidenţă, că adversarii noştrii nici n'au învaţat nici n’au uitat nimic. Ei se încăpăţinează de a se arăta lu mei ceea ce sunt, un partid fără idei, fără program, şi fără conşti­inţă de datoriile sale faţă cu opi­­niunea luminată a ţarei. In asemenea condiţiuni, trebuie să aibă cineva o mare doză de sufici­enţă pentru a putea spera in macar umbra unui succes, afară numai dacă — ceea ce şi noi presupunem — liberalii consideră opinia publică ca aruncată in cea mai neagră igno­ranţă despre situaţia in care ei se găsesc. CHESTIA APEI. RAPORTUL I) lui G. BECHMANN Inginer-Şef de Poduri şi Şosele din Franţa, Şef al Serviciului de Asanare a Parisului, Profesor la şcoala Naţională de Poduri şi Şosele (Urmare). § II. Alimentarea actuală a oraşului. Principala resursă a oraşului constă încă şi astăzi in utilizarea făntănelor, un număr aproape de o mie, care au fost sapate in toate cartierele oraşului şi unde se găseşte apă la adâncimi variând de la ()’“, 80 la 27m. Câteva mici cişmele şi chiar riul Bahlui servesc şi ele la ali­mentare. Cu toate aceste este mai bine de un secol, de cînd s a creat in Iaşi o distri­­buţiune elementară de apă aducînd, prin o canalisaţie ce trece valea Calcaviei şi ajunge la Golia, apă culeasă pe talusul sud-vestic a platoului Aroneanu, aşezat la mică distanţă şi la nord-est a oraşu­lui. Captaţiunele primitive, care poartă data dela 1707, şi prin ajutorul cărora s’au căutat a reuni isvoarele cele mai aparente, au fost obiectul mai multor re­­flecţiuni succesive, in urma scăderilor reiterate debiturilor , in 1823, in 1843 şi de tot recent incă a trebuit, a se pro­cede la lucrări de acest gen. In momen­tul chiar a vizitei mele, toamna trecută,­­am putut vedea un tranşeu adănc, des­chis in talusul ridicat şi foarte in pantă ce mărgineşte platoul, cu scop de a aşeza acolo un dren in oale de lut pe o di­recţie normală cătră creştet ; executarea unui asemenea tranşeu in un teren foate mobil şi umed nu e fără ca să presinte o adevărată dificultate*, şi înălţimea cres­când repede pe măsură cum se înfundă in talus, ol­igă de a se opri indată pen­tru a aşeza conducte şi a ramblea; se menajează inainte o mică cămăruţă zi­

Next