Era Nouă, 1893-1894 (Anul 5, nr. 211-263)

1893-10-24 / nr. 212

Anul V. Nr. 212. NO­U A7 APARE DUMINICA Duminică 24 Octombre, 1893. 10 bani numărul. f y * ! * V i ■? \ r V, # O datorie patriotică. Sunt experienţi de care ar trebui să profităm cînd comparăm starea inapoiată in care se află ţara noas­tră faţă cu statele occidentale ; res­­punsul cu care ne consolăm de o­­biceiu este că noi nam avut incă cultura îndelungată care a produs in streinatate roadele ei că le admirăm cu toţii. Dar nu avem nevoe să ne ducem prea departe pană in ţările occiden­tului şi să ne comparăm cu ţări care au avut o cultură seculară. Este de ajuns să trecem graniţa prin partea de nord a Moldovei şi vom intra intro ţară care a fost des­părţită de noi de abea de un veac şi cîţi­va ani, şi cu toate acestea vom simţi indată că ne aflăm intr'o lume cu totul deosebită de a noastră. Lucrurile şi oamenii par altfel de­cît la noi, şi nu numai aparenţa este alta, ci ch­iar şi realitatea. Administraţie mai conştiincioasă, încrederea publică in dreptatea ei mai respăndită, munca mai harnică, în­văţătura mai bună în şcoli, biserica susţinută de preoţi mai culţi, banii publici intrebuinţaţi cu mai multă durere de inimă şi cu mai mult spor, producţie mai bogată, moravuri mai solide, atîtea şi atîtea puncte de pro­gres a acelui­aş popor romîn în com­paraţie cu cea ce se petrece la noi. Şi cum s a realizat acest progres ? Nu cumva oare sub regimul unor libertăţi politice cum le-ar dori să le aibă orce popor şi cum le a­­vem noi? Ştim insă cu toţii că Bucovina nu a avut acest sistem de guvernămînt şi că tot progresul cultural ce a reali­zat această provincie este datorit re­gimului public energic dar conştiin­cios introdus de Austria. Ei bine, credem că au fost de a­­juns anii de cînd însufleţiţi de re­naşterea noastră politică ne-am în­trebuinţat timpul uităndu-ne numai la formele ei. A sosit vremea să ne întoarcem privirele cu tot dinadinsul cătră mie­zul care trebue să umple aceste forme. Credem că este de datoria orcă­­rui guvern ca odată cu reformele le­gislative menite a organiza puterile de viaţă a acestui popor, să inaugu­reze şi era regenerărei moravurilor noastre lăsătoare şi păcătoase, care ţin pe loc, viciază şi compromit e­­fectele salutare şi progresive pe care ţara ar trebui să le culeagă pe ur­mele orcărei cârmuiri. Ştim foarte bine că această luptă pentru regenerare şi progres, parti­dul conservator trebue să o susţină în acelaş timp cînd trebue să se a­­pere de atacurile nedrepte ce-i aduc adversarii. Ştim că aceşti adversari nu se sfiesc să ’ş facă arme de luptă din mărturisirele sincere pe care noi le facem cu privire la starea inapoiată în care se găseşte organismul nos­tru administrativ. Ştim că pot fi unii dintre prieteni care conduşi de interesele partidului ar dori ca aceste lucruri să nu mai fie desvălite, iar alţii care ne bă­­nuesc intenţiile crezînd că ridicăm această chestie pentru a obţinea suc­cese politice. Dar toate aceste consideraţii nu sunt destul de puternice spre a ne face să ne inşălăm pe noi înşine sau să încetăm de a spune cea ce este adevarat, cea ce­­ in interesul ţarei. Criticele adversarilor şi hesitările prietenilor nu ne pot i­i­uri. Dacă am fi ţinut samă de asemene conside­raţii de a două mină, partidul con­servator nu ar avea astăz la activul seu meritul unui program de reforme legislative realizate spre binele ţărei. Noi suntem convinşi că partidul conservator are datoria patriotică de a incepe realisarea acestei misiuni. Or va reuşi şi atunci meritele lui vor fi depline. Or din contra urmă­rind binele, dar neglijîndu- intere­sele de partid va fi nevoit să cadă, şi atunci incă îş va fi îndeplinit o datorie sacră cătră ţară. Pe urmele acelei căderi vor resări colţii semin­ţei aruncate de partidul conservator. Liberalii ajunşi la putere vor fi si­liţi să continue şi ei acţiunea înce­pută de conservatori ; căci orce s'ar zice, începuturile bune nu pier. Poate oposiţia cu judecata ei pă­timaşă să critice tot ce face un gu­vern. S'a verificat insă că aceas oa­meni cînd vin la guvern şi nu mai au interes să judece cu pasiune, se simt obligaţi de puterea morală a binelui şi sunt nevoiţi astfel să con­tinue actele începute pe care ei le­­au combătut cînd erau in oposiţie. Meritele patriotice ale partidului conservator ar fi deci in tot cazul foarte însemnate. * Ce-ar trebui insă să facă guver­nul pentru ca să se simtă pretutin­­denea inm­urirea bunelor sale intenţii ce de atîtea ani de cînd avem re­gim constituţional pleacă dela cen­tru şi tot nu mai ajung pănă la or­ganele cărmuirei ? Iată o chestiune ce se poate re­­solva in cunoştinţă de causa numai l­a g

Next