Era Nouă, 1896 (Anul 7, nr. 327-358)
1896-01-07 / nr. 327
2 ERA NOUA ----------------denţa comunei, să egalizăm drepturile tuturora de a ajunge să influenţeze asupra intereselor comunale, să micşorăm puterea regimului central. Dar dacă cu aceste reforme conduse de preocupări simetrice resulta o mai bună administraţie după starea de cultură a ţărei noastre, aceasta renume necercetat, sau cel puţin pe al doilea plan. Şi tot aşa cu toate celelalte meremeturi. De aceia îi vedem că sunt jenaţi cănd este vorba să se pronunţe pe faţă contra sufragiului universal. Cum să îndrăznească a se declara pe faţă contra unei reforme care egalisează in drepturi politice pe toţi cetăţenii ? Punctul de vedere simetric a doctrinei liberale îi impedică. Aşteptăm să vedem cum se vor presenta in mod lămurit ideile vagi care circulă astăzi despre meremeturile liberale, dar dacă aceste reforme se vor ţinea strict consecvente cu cea ce a pătruns pănă acum in publicitate, ne aşteptăm să putem constata că liberalii cu capul îmbuibat de liberalism şi egalitarism individual, nu mai sunt capabili să producă vreo reformă serioasă, aşa cum sunt reclamate aceste reforme de adevăratele nevoi sociale ale ţărei noastre. -----------------------------------M. Din carnetul săptâmănei Era pănă acum şi Iaşii un fel de capitală a ţărei, a doua, cel puţin odată pe an, de anul nou. Primarul Iaşului trimetia mesagiul seu telegrafic cătră suveran, şi suveranul mulţămea iubiţilor sei cetăţeni din a doua a sa capitală, pentru felicitările ce i-au trimes. Ce i s’ai părut d-lui V. Gheorghian, nu ştim, faptul este insă că dl. V. Gheorghian, prefectul judeţului Iaşi, a cercat să decapiteze o capitală, căci ne-am trezit că d-sa vorbeşte Regelui cu ocazia anului nou, in numele locuitorilor judeţului Iaşi. Să-şi aducă aminte Iaşii cel puţin cu ocazia anului nou, că altă dată in zidurile sale mărirele domneşti primeau firitisiri, aceasta este natural, şi se esplică pentru ce Primarul ori prefectul de Iaşi venea şi esprima in numele Ieşănilor tiritismosul seu, cătră cel ce alta făcea serbătorile in Iaşi. Dar ca locuitorii de la Hărlău, Bivolari şi Podul Voaei să simtă nevoe de a se pune in contact cu tronul pentru ziua anului nou, aceasta ni se pare fără nici un rezon. Dl. Gheorghian a avut o rea inspiraţie. In oraşul, la a căruia aspiraţii de capitală, le pune capăt însuşi prefectul, in acelaş oraş e bine să se ştie că dl. Scorţescu, ajuns om de samă, a primit atâtea cărţi de visită de anul nou, in căt nici n’a mai putut respunde individual fiecăruia. Evenimentul ne comunică că dl. Scorţescu a primit peste 3000 de cărţi. VARIETATE Cunoscutul publicist Francisque Sarcet publică in Anales pol. et lit. din 22 Dec. a. c. următorul articol intitulat : Cui aparţin scrisorile Un mic incident petrecut zilele trecute a pus pe tapet o chestie de drept şi in acelaş timp o chestie morală. Tribunalele vor tranşa partea legală, partea morală insă aparţine nouă publiciştilor şi o putem discuta in toată libertatea. Unul din confraţii noştri a găsi un pachet de scrisori interesante intre nişte hârtii vechi ce fuseră autorizat a le inspecta intr’un castel din Bretania? Este ştiut că impărăteasa Eugenia avea obiceiul de a organisa la Compiègne representaţii de diletanţi, la care dacă nu participa îi plăcea să vadă luând roluri toate persoanele din jurul ei. Actriţele principale a acestor petreceri erau Doamnele Metternich, Galliftet, Pourthales şi Rothschild, iar ducele de Massa in persoană era regisorul scenei. Aceste doamne ţineau se înţelege mare corespondenţă cu nobilul lor impressario. îi scriau in grabă, cum apucau, scrisori fără pretenţii, prin care ii cereau vre-o schimbare in rolul lor ori ii istorisea fără jenă micele nimicuri si glumele curente. Aveau cu toate deplină încredere in direcţiunea ducelui de Massa, care a şi păstrat toate acestea scrisori. Iată insă că confratele nostru le descopere in acel castel. Nu ştim cine i-a permis să ia cunoştinţă de ele. Dar onorabilitatea sa este mai pe sus de orice îndoială. Pe atunci tocmai scria o carte pentru care a crezut că ar fi interesante câteva extrageri din aceste scrisori. Publică deci câteva din ele, arătând şi numele celor iscălite. Dl. de Massa s'a simţit supărat. Se pare insă că in temeiu legei nu avea drept să reclame. Numai doamnele din chestiune aveau dreptul să se tângue inaintea Tribunalului. Atunci D-l de Massa a cercat cu o denunţare sustragerea de autografe. A voit se pare să’şi degajeze răspunderea inaintea societăţei. Este mare probabilitate că nu va avea nici o reuşită, cu toate că nu intrăm in chestia de drept. Atai interesantă este chestia morală. Presupunând că confratele nostru este in posesiunea acestor scrisori intrun mod legal, îi este oare permis să le dea publicităţei? Confratele nostru invoacă justificări care par plausibile. Asemenea bileţele, ne zice el, nu interesează onoarea nici uneia din persoanele ce le-au scris, şi sunt aproape insignifiente. Au insă un merit: sunt documente istorice. Cine le ceteşte înţelege mai bine in ce stare de incurabilă frivolitate era Curtea totdeauna ocupată cu petreceri si intrigi, pricepe mai uşor care era spiritul de care să anima lumea ce incunjura pe impărăteasa si care infiuinţa decisiunile ei, decisiuni caredeveneau deseori ale bărbatului ei. „Aş fi putut fără îndoială să analizez aceste scrisori in vreun tablou de moravuri. Impresia publicului va fi mai mare insă când i le pun sub ochi. Astfel iată ce scrie la 1869 in ajunul declaraţiei resboiului D-na Metternich cătră D-l de Massa : „Sunt incăntat de rolul lui Mimi Pinson. Tot ce poate fi mai cochet şi mai graţios? Va fi insă jucat? aceasta-i chestiunea, cum zice Hamlet. La curte toată lumea se ocupă de noul minister» , terenul nu-i favorabil pentru revistă. „Iată un contrast tipic : ambasadiicea austriacă prinsă de friguri pentru un rol dintro revistă ce se prepara pe scena teatrului împărătesei este disperată de