Evenimentul Zilei, ianuarie 2003 (Anul 12, nr. 3242-3269)

2003-01-19 / nr. 3258

Nr. 3258 • duminică, 19 ianuarie 2003 __________ C­U­L­T­U­R­Ă _____________________________________________ Pagina 7 f Ne-am obișnuit ca data de 15 ianuarie să fie o zi de spectacole și șezători organizate cu scuza une celebrări a zilei de naștere a „poetului național“. Febre unui festivism de multe ori deșănțat cuprinde toate țara. Mai ales copiii din școala generală și liceenii sun­t chinuiți în fel și chip Nu se lasă nici primarii sau diverși politicieni care adulmecă momentul - încă puțină demagogie nu strică. „Evenimentul zilei“ vă prezintă un scurt raid făcut printre petrecăreții care au ținut să-și amintească într-un mod special de marele poet. Unii cu poeme, alții cu țuică fiartă, după cum veți vedea Cocktail Eminescu Coroane de flori Probabil cei mai matinali organi­zatori de festivități în acest an au fost cei de la Primăria Sectorului 4. De la ora 10.00, primarul Vasile Mihalache ar fi urmat să depună o coroană la mormîntul lui Eminescu de la Cimitiru Bellu, iar de la 10.30, la sediu instituției pe care urma să se desfă­șoare un program „Dedicație... Lucea­fărului Poeziei Românești“. Copii de la mai multe școli din sector au pre­gătit pentru acest spectacol montaje literar-artistice, obișnuitele recitări ș coruri „cu gesturi largi“. Spectacolul ar fi trebuit să înceapă la ora 10.15, dar s-a spus că este așteptat domnul pri­mar. Același lucru se întîmplase și la Bellu, dar și acolo festivitățile au înce­put fără protagonist. Cel mai inte­resant lucru a fost că, în cuvîntul de deschidere, consilierul Stela Ră­­dulescu a vorbit despre clișee „din nefericire folosite foarte des în lucrările elevilor“. Reacția a fost promptă. O fetiță din sală s-a întrebat cu voce tare „De ce din nefericire?“" Cuțimitnl, trăLi­ndu-si o fu ,ci făcuți la o come­mori ft' cu porh-m x porrsc SSk .Doamne, odihnește-l pe Mihail‘ La Uniunea Scriitorilor s-a servit Eminescu cu țuică fiartă . La sediul Uniunii Scriitorilor se anunțase pentu seara festivă de 15 ianuarie o proiecție cît clădirea, timp de două ore, de pe un CD realizat de Fundația Libra cu bani­ de la Ministerul Culturii și gîndit de poeta Dan Mircea Cipariu. Pe poet vi-l amintiți probabil din emisiunea lui Cătălin Țîrlea, unde se ocupa cu Inter­­netul. Pentru că Cipariu reprezintă în lumea noastră de azi scriitorul tînăr, descurcăreț, sincronizat cu lumea informatică, foarte pe placul greilor, preșe­dinților și moderatorilor, lipsit total de orice carisma mediatică, dar îndrăgit pentru că nonconformismul săi e departe de a fi unul autentic și deci nu reprezintă un „pericol". Așa că pentru proiecte gîndite de un Dar Mircea Cipariu se dau cu bucurie bani de la buget, ca „e de-al nostru“ La USR nu am văzut decît: un proiector rudimentar care arunca în dreapta intrării o imagine de maximum­­ 4 metri pătrați, niște copii aduși cu forța de la o școală și care începuseră să-mi spună cum au fost cărați acolo, dar a venit repede o tanti profesoară care le-a închis gura foarte pedagogic; niște bătrînei care își tot turnau țuică fiartă dintr-un termos; alții care manipulau o sticlă de votcă; pe Ion Caramitru, complimentat din toate părțile pentru cît de bine arată; pe autorul, Cipariu, învîrtindu-se mîndru de dînsul printre invitați; pe ministrul culturii l-am văzut la televizor acasă, se vede treaba că nu l-am prins, probabil agenda sa a fost deosebit de încărcată de ziua Luceafărului. CD-ul poate să fie interesant, nu mi-am putut da seama bine cu această ocazie cum stau lucrurile, dar din ce este pe Internet pare destul de simplu­, cu cîteva intrări și destul de convențional. Spectacolul însă, departe de a fi „o semnificativă întoarcere la cultură“, așa cum pretind descurcăreții într-ale fondurilor ministeriale, maeștrii limbajului de lemn de azi, a fost o jalnică adunare, în care cîțiva zgribuliți au fost martorii unui show provincial. Un ministru neinspirat trebuia să investească ceva bani și în Eminescu, măcar de ziua lui. Și atunci a găsit de cuviință că o fantomă proiectată pe pereții Uniunii n-ar strica nimănui. Nu s-a putut stabili cu exactitate succesul marelui „proiect". Cert e că țuica a avut mare succes. (L.M.) Spectatorii erau programați Dacă nu credeau­ că așa ceva există ar trebui să vedeți sala de festivități a Primăriei Sectorului 4. Pe scenă, pe tot peretele, cineva s-a gîndit să realizeze un aranjament „de efect“. Sus, deasupra frescei, sînt scrise niște lozinci actualizate. „Nihil sine Deo“ apoi este expusă stema României, iar sub frescă imaginea este completată de un adagiu pe care un neavizat ca mine ar putea să-l considere ironic: „Facta non verba“ (fapte, nu vorbe). Dar adevărata „realizare“ este fresca. Unsprezece figuri celebre din istoria României sînt înfățișate conștiincios, așa cum trebuie, ecvestre... etc. Totuși din frescă lipsea cineva. Este greu de spus cum în „decorul“ respectiv putea să se întîmple un lucru ferit de clișee, dar și mai grozav este zelul organizatorilor. In programul pus la dispoziție cu amabilitate de Serviciul Administrare Unități de Învățămînt era menționată și un fel de rezervare a locurilor din sală. Practic, erau programați spectatorii și chiar așa scria: „Spectatori, ora 10.00, Școala nr. 74 «Ienăchiță Văcărescu» - 20 elevi. (...) ora 12.00. Școala nr. 11S «Vasile Voiculescu» - 20 elev Copiii ascultă cuminți Centrul Cultural „Mihai Eminescu” a lansat, la fel de festiv, un festival de creație. Aici spectatorii erau copii de la Centrul Luminița. Lor li se pregătise un decor, să spunem, de sezon. Pe peretele în fața căruia aveau să se rostească discursurile erau agățate două steaguri. Ca pe vremuri, ar spu­ne un răuvoitor. Poate că așa ne-am obișnuit pentru că în foarte multe instituții publice se văd expuse, ca de obicei, două drapeluri: al României ș al Uniunii Europene. în sfîrșit, fără vic o legătură cu steagurile, invitați lansării au fost primarul sectorului 2, Neculai Onțanu, care a deschis seria discursurilor de încurajare a posibililor participanți la concurs. Ceilalți invitaț au fost scriitorii Fănuș Neagu ș Mircea Micu. Aceștia au ținut să fie conștiincioși și la obiect. Fănuș Neagu a venit pregătit cu un discurs despre ce-i venea la gură din poeziile eminesciene, pe care l-a citit relaxat,... permițîndu-și chiar să explice copiilor cuminți din sală ce înseamnă un cuvînt sau altul din textul său despre Eminescu. Așa am aflat multe lucruri interesante. De exemplu, acum știu ce înseamnă „cinegetic“, „adică «de vînătoare domneasc㻓 și mai știu că „Emi­nescu este fulgerul rotund (sic), adică de vară“, doar nu o să-l contrazică ci­neva pe domnul Neagu. O intervenție amicală a ținut să aibă scriitorul Mircea Micu. Dînsul a citit o scrisoare a unuia din frații lui Eminescu în care se făcea o descriere fizică a poetului, înălțime, musculatură, cum avea talpa piciorului... etc. Dînsul a încheiat cu o poezie „Voevodul stelar“. Ați auzit de poezia aceasta? Copiii de la Centrul Luminița o știau pe dinafară. Nu se putea fără o recitare afectată, așa cum trebuie, a poeziilor. Cu acest aspect a fost responsabilă doamna Adela Mărculescu. Pînă la urmă, copiii din sală au fost cuminți și la recitalul cvartetului Dor al Academiei de Muzică „Ciprian Porumbescu“. Măcar aceștia veniseră cu niște piese mai puțin ascultate. Liceul care își sărbătorea u­n fel de onomastică Pentru 15 ianuarie, Colegiul Național „Mihai Eminescu“ a pus la punct o „Zi a Porților Deschise“ la care s-a pregătit un recital de poezie semnat Claudiu Komartin și spectaco­le ale trupei de teatru „Arlechino“. în afară de acestea, s-a încercat o săr­bătorire în cadrul căreia să fie ele­mente cît mai variate. Profesorii au organizat o serie de ateliere de lucru pe o temă aleasă din creația lui Emi­nescu. în programul „Zilei Porților Deschise" a existat și un punct deli­cat. Moment omagial la statuia poe­tului. O vreme, a fost și aici așteptat domnul primar al sectorului, dar nu a apărut. Au fost scoși afară elevii liceului care au făcut cuminți loc astfel încît printre ei să poată trece cîțiva elevi aleși să poarte coroana care urma să fie depusă la monument. Momentul s-a vrut liric, în acest sens, lîngă statuie, dintr-un casetofon a fost difuzată o înregistrare cu o baladă în interpretarea lui Gheorghe Zamfir. După cîte se vede, ziua de naștere a lui Eminescu încă mai este o ocazie de organizare a unor momente nostalgice în linia omagiilor pe care, orice am face, nu putem să ni le scoatem din obișnuință. COSMIN TUPA um _ Asta da lectură­ în Franța, va f recitată în întregime cunoscuta operă a lui Victor Hugo, Legenda Seco­lelor. Lectura va fi publică, într-un muzeu din Amiens, și va dura nu mai puțin de 32 de ore. Va începe pe 25 ianuarie la ora 11.30 și se va încheia abia a doua zi, la 20.30. Acest omagiu adus marelui scriitor a fost pregătit timp de trei luni. Recitatoarea profe­sionistă care s-a angajat la acest maraton, Marianne Cantacuzene, nu e la prima experiență de acest gen: în 2001 a recitat romanul Don Quijote al lui Cervantes. „Simt că trebuie să citești cu voce tare, fără să lași cartea din mînă, pentru a reda perfect di­mensiunea titanică a acestor opere“, a declarat ciudata cititoare. • „Harry Potter and the Order of the Phoenix“, a cincea carte din celebra serie a scriitoarei J. K. Rowling, va apărea pe 21 iunie 2003. Lansarea va avea loc concomitent în Marea Bri­­tanie, Australia, USA și Canada. Vo­lumul din 2000 a înregistrat vînzări-re­­cord: 3 milioane de exemplare. Vestea a fost foarte bine primită la bursă: pe Wall Street au sărit acțiunile editurii­­ cu peste opt procente. Tinerii cititori au primit vestea ca pe o ușurare. „Mă simt de parcă aș fi așteptat 20 de ani“, a declarat un fan în vîrstă de 12 ani care a citit fiecare dintre aventurile lui Potter de cîte trei ori. „Aventurile lui Harry Potter“ au fost patru ani la rînd cele mai bine vîndute cărți. Cartea a fost tradusă în 55 de limbi și s-au vîndut 192 de milioane de exemplare în toată lumea Trupa studenților de la Sorbona, Compagnie des Minuits, prezintă, pe 20 și 21 ianuarie, la sala Elvira Popescu a Institutului Francez, două spectacole de teatru cu „Georges Dandin“, de Moliere, și „Cîntăreața cheală“, de Eugen Ionesco. Patru scaune sînt singurul decor al montării, în rest, veți putea găsi din plin „fraze fără nici o legătură, proverbe fără sens, onomatopee, înșiruiri de sunete, personaje fără consistență, fără psihologie, marionete acționate de o mînă necunoscută“, după cum au declarat actorii piesei respective. Spectacolul a fost bine primit la Festivalul Off d’Avignon, în 1999. Reprezentațiile de la București fac parte dintr-un turneu european al Compagnie des Minuits, care mai cuprinde Bulgaria, Belgia, Polonia și Germania. • în Florența s-a deschis un muzeu al pantofilor celebri. Găsiți acolo pantofii lui Marilyn Monroe, Audrey Hepburn sau Madonna, Muzeul poartă numele lui Salvatore Ferragamo, un faimos creator de încălțăminte de origine italiană, care a emigrat în SUA și a devenit preferatul regizorilor, care i-au cerut să creeze încălțăminte din diferite epoci, în funcție de nevoile filmelor. Colecția Ferragamo cuprinde 10.000 de perechi de pantofi, expuși prin rotație în sălile muzeului. Cea mai mare parte din încălțămintea expusă aparține unor femei celebre ca Marlene Dietrich, Greta Garbo, Ava Gardner, Rita Hayworth, Lauren Bacall, Sophia Loren. Creatorul italian respecta stilul fiecăreia și crea încălțăminte din toate materialele, de la cele mai prețioase la cele mai neobișnuite. Ferragamo a obținut premiul Neiman Marcus în 1947, la Dallas, cea mai prestigioasă distincție a breslei, pentru o pereche de încălțăminte „invizibilă“, făcută din fire de ață de pescuit împletite. Piesa cea mai prețioasă este un pantof din aur de 18 carate cu un dragon sculptat pe toc, creat în 1956 pentru soția unui miliardar australian rasiurii Caragiale de ziua lui Eminescu Miercuri, cînd mai toate canalele de televiziune gemeau de spectacole cu Eminescu, după ce la știri se auzise doina lui Ion Aldei Teodorovici, cel care l-a băgat în ce mai oribil kitsch pe „domnul Emi­nescu“, exact deci pe 15 ianuarie la România i s-a putut vedea o emisiune cu adevărat occidentală despre... Caragiale. Lucru rar pentru că cu greu se poate găsi pe canalele românești de televiziune o emisiune culturală nu extraordinară, ci măcar suportabilă. Orice ai vedea, începînd de la știrile agramate Info Cultural , pînă la interminabilele talkshow-uri ci foștii oameni de cultură a comunismului - aproape totul îi provoacă o adîncă depresie și îi reaprinde gîndul plecării din România. Cu Ungheanu, Mircea Micu sai Fănuș Neagu pe ecrane, alături de niște moderatori cu creierul spălat ș zîmbet de lingăi, nimic nu pare schimbat în țara noastră, iar speranța se confundă cu stupizenia Greu de crezut ca tocmai de ziua lui Eminescu, care nu mai este de mult ziua acestui extraordinar poet, e ziua tuturor țoapelor înfiorate „întru poetul nepereche“, greu de crezut deci ca telespectatorul să fi avut parte de o emisiune nu doar decentă, c chiar cu parfum vestic. Și totuși... La „Nocturna artelor“, moderată de Marina Constantinescu, au fost invitați Ioana Pîrvulescu, Alexandru Solomon și Vivi Drăgan Vasile ca să vorbească despre exilu berlinez al lui I.L. Caragiale Alexandru Solomon și Vivi Drăgan Vasile au făcut un film despre Caragiale la Berlin. Filmul se numește „Franzela exilului“ și, din fragmentele prezentate în emisiune, nu pare să aibă nimic în comun cu festivismele ș închinăciunile obișnuite. Ioana Pîr­vulescu este lector la Facultatea de Litere din București (una dintre acele profesoare rare în sistemul nostru academic care îmbină eleganța ș bunul gust cu informația exemplară ș deschiderea culturală), redactor la „România literară“ de mulți ani și a petrecut, în ultimul timp, cîteva stagi de cerecetare la Berlin. S-a discutat relaxat despre o mulțime de lucruri , niciodată n-am avut senzația că s-a bătut apa în piuă, nici vreun aer de superioritate enervantă nu a adiat prin acel studio aranjat, în sfîrșit, după modelul studiourilor de Europa, cu un panou pentru proiecția imaginilor, ci scaune care le permit invitaților poziți firești, cu o moderatoare care știe nu doar să vorbească, ci și să se îmbrace și să zîmbească A fost chiar o surpriză: de ziua la Eminescu am auzit povești frumoase și spuse cu farmec despre celălalt clasic, mai pămîntean, la inițiativa unor oameni care par să înceapă să facă astfel de cultură la televiziune Pagină realizată de LUMINIȚA MARCO cine face reftrr? Cele două studii etnologice ale lui Gorovei au fost publicate inițial în 1909 și, respectiv, 1910. Cele două studii prezintă cele mai variate tra­diții din mediul rural legate de două momentele „vesele“ ale comuni­tății tradiționale, reușind să noteze diferitele scenarii de desfășurare a ceremoniilor fără să adauge prea multă interpretare „cultă“ Este povestea tinerilor chinezi care, în plină perioadă maoistă, în­cearcă să evadeze cu ajutorul lite­raturii. A sedus cititorii din peste 30 de țări. Editura Polirom Editura Paideia Dai Lu­ie Balzac și Micuța Croitoreasă chineză IPOUROM

Next