Evenimentul Zilei, august 2012 (Anul 21, nr. 6560-6586)

2012-08-02 / nr. 6561

V « Silviu Sergiu Silviu.sergiu@evz.rc A ■ ■■ r\~\ r\n 11 Opinii 02.08. _______________________EDITORIALUL EVZ Sufletele moarte ale USL N­u știu daca Crin Antonescu l-a plagiat discret pe N.V. Gogol, când a deplâns in­capacitatea instituțiilor de a ține o evidență cât mai exactă a nu­mărului de votanți. Deși nu a citat din romanul “Suflete moarte“, i-a tri­mis în rândul drepților pe cei care nu s-au prezentat la referendum. Despre “morți“ numai de rău. έn romanul cu pricina, Gogol critica­­ L faptul că, în Rusia secolului XIX, ac­tualizarea statisticilor publice avea loc foarte rar. Odată la 30 de ani. Astfel de disfuncționalități ale statului împiedi­cau dezvoltarea țării. Mai mult, favori­zau corupția. Așa se face că Pavel Iva­­novici Cicikov, eroul principal, un fost vameș corupt și falsificator al testa­mentului mătușii sale (orice asemăna­re cu actualitatea politică româneas­că este pur întâmplătoare- n.a.) să se îmbogățească din comerțul cu suflete moarte. Cicikov cumpăra țăranii care dădeau ortul popii între două recen­săminte, iar moșierii ruși nu mai erau obligați astfel să plătească biruri pen­tru ei. Mai departe, îi vindea statului pe sume importante. Tranzacțiile erau exclusiv pe hârtie, nu aveau acoperi­re in realitate. Cicikov a scapat de fie­care dată datorită proastei funcționări a administrației, așa cum Antonescu vrea validarea referendumului, profi­tând de ineficiența statului român în a actualiza statisticile oficiale. D­e la intrarea țării noastre în UE, pe fondul intensificării migrației forței de mun­că, operațiunea a devenit foar­te complexă. Unii conaționali s-au stabilit defini­­­­­--­­­­­tiv în străinătate și nu au informat autoritățile române. Alții vin doar o singură dată în țară, în concediul din august. De aceea, cifrele Ministeru­lui de Interne sunt mai relevante decât cele ale Institutului Național de Sta­tistică, invocate de USL. MAI deține dovezi ale “existenței“ acestora în mo­mentul în care au trecut granița spre România. Când au redevenit ființe din neființe, cum ar spune șeful PNL, acest Charon modern, care pretinde câte un bănuț de la fiecare “mort“ din Diaspora ce vrea să voteze (vezi ideea cu impozitarea suplimentară). USL nu are niciun drept să conteste existența celor care nu au putut fi numărați cu exactitate, pentru a-i exclude in cor­pore din procesul electoral. Când Ci­cikov cumpăra țărani morți, mergea la sigur. Puteau fi folosiți ca mase de ma­nevră, fără ca aceștia să se revolte și fără ca statul rus să poată demonstra cu documente frauda "Viii" au cerut validarea referendumului, după ce au făcut pe morții la recensământ. A­ntonescu pro­cedează invers decât eroul lui Go­gol. Vrea să obțină un beneficiu­ politic în acest caz, “omo­­rându-i“ pe cei vii. O veste proastă: cei pe care-i consideră “morți poli­tici“ trăiesc. Trimit bani în țară anu­al. Cicikov “făcea bani din morți“ cum ar zice Mircea Badea, lui Anto­nescu “morții“ în plătesc salariul. Unii zic că degeaba, că statul își face pomana. Sa fie primit! E­ste absurd să pretinzi folosirea ci­frelor de la recensământul din 2011. Sunt parțiale, deci irelevante. Vor fi utilizabile abia după ce va fi ve­rificată în amănunt tocmai situația “stranierilor“. Mai mult decât atât, li­derii USL au cerut propriului electo­rat să boicoteze recensământul. Mulți dintre alegătorii lor au refuzat ast­fel să intre în rândul “viilor“. Din per­spectiva evidenței populației, sunt “spectre“. Crin Antonescu și Victor Ponta susțin însă că sunt vii politic. Cu alte cuvinte, “viii“ au cerut valida­rea referendumului, după ce au făcut pe morții la recensământ, în aces­te condiții, cum poate fi scăzut masiv pragul de prezență necesar demiterii președintelui? Cât de relevante sunt cifrele din 2011? Vlad Mistor vlad.Mistor_evz.ro Din nou despre România fracturată A­venturile cele mai recente ale României sunt pentru un privitor relaxat cât se poate de haluci­nante. Opt virgulă cinci milioane votează, dintre care aproape opt milioa­ne împotriva actualului președinte și toa­te acestea într-o țară în care nu se știe cu precizie dacă numărul total al cetățenilor cu drept vot este de 19 milioane+ sau nu­mai de 16 milioane­ €­. Acest vot, însă, unii cred că trebuie cu totul neglijat, aruncat în derizoriu, disprețuit și asta în virtutea unor violent declarate drepturi democra­tice. Este ciudat, nu s-a inventat încă țara în care neprezentarea la vot să determine decizia democratică. R­idicolul situației pleacă din faptul că atât Traian Băsescu cât și Dan Diaco­­nescu își revendică în același timp tota­litatea voturilor neexprimate, conside­rând că acelea nu exprimă nimic altceva decât, după unii opțiunea pro-Băsescu, după alții soluția anti-sistem. Pe aceas­tă cale, foarte curând singura realitate publică românească consistentă din per­spectiva dezbateriii politice o va repre­zenta haosul. R­omânia s-a întors din nou la arbitra­jul Curții Constituționale. Știm cu toții că această instituție a ajuns să joace un rol politic fundamental din două motive cât se poate de bine conturate: în primul rând datorită certelor imperfecțiuni ale actu­alei Constituții a Româ­niei și, în al doilea rând, datorită unui fapt im­posibil de neglijat,acela al manipulării poli­ticianiste a textelor constituționale, a favorizării interpretării Constituției în litera sa împotriva interpre­tării Constituției în spiritul ei. Toate aces­tea nu se întâmplă de prin anii 2006-2007, atunci când­ jocul în jurul Constituției a de­venit unul dintre principalele argumente PĂREREA LUI mm asmsimm­­eU NU MAI AM CE CĂUTA ÎN POLITICĂ, DACĂ NU VOM FI NOUĂ MILIOANA DE ROMANI CORAȚI. ÎN LUMINĂ, IN PICIOARE/“ TIIPEISTE TERENTE Curtea Constituționala este obligată să aleagă între spiritul Constituției și litera unei legi oarecare­ politice în societatea românească. D­e fapt, Curtea Constituționala este obligată să aleagă între spiritul Constituției și litera unei legi oarecare. Ce va face Curtea Constituțională? Și, ma important, ce va face după aceea Parla­mentul României, în calitatea sa de depo­zitar al suveranității naționale? La ora la care scriu aceste rânduri încă nu am răs­punsuri la aceste între­bări, dar știu cu certitu­dine că de aceste răs­punsuri depinde viitorul României, că în funcție de acest răspuns Româ­nia își va reveni sau vaf aruncată pentru multă vreme în haos, ordinea politică din Româ­nia își va recăpăta sau nu credibilitatea internațională. N­eaflându-mă în țară, am încer­cat un experiment. Pretextând necunoașterea realităților din România, am interogat telefonic doi prieteni foarte diferiți din punctul de vedere al opiniilor lor politice - primul un susținător al lui Traian Băsescu, dar care nu recunoaște deschis această realitate, cel de-al doilea un adversar vocal al președintelui ales. Interesant este faptul că detaliile faptice ale evoluției vieții publice românești mi­au fost relatate extrem de asemănător. Interpretările erau halucinant de diferi­te. Am să dau un singur exemplu, acela al documentului apărut public zilele trecu­te, provenind de la Comisia Națională de Statistică, care vorbește de un cu totul alt număr de electori decât cei 19 milioane. O interpretare a fost că acel document este unul fundamental, care pune diferit date­le problemei. Cealaltă a fost că nu avem de a face decât cu o hârtie oarecare lipsi­tă total de relevanță, o hârtie cum putem­ scrie oricare dintre noi. A­ceasta este România de astăzi și ne putem imagina ce va urma.

Next