Evenimentul, iulie-septembrie 1902 (Anul 10, nr. 122-196)
1902-07-31 / nr. 146
Redacția și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU. 44. --------------— Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. 10 Dani—Seria II, Anul X, No. 146 MERCUR! 31 IULIE 1002 ZI sex con.Istrator Abonamentul ” Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 le pe 3 luni 6 lei; in străinătate pe un an 36 lei — — ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rindul. Ii)tțrwițl/il d-lii Sturdza In ultimul număr din Frankfurter Zeitung a apărut un interwiew, pe care cunoscutul ziarist german, d. dr. Hugo Ganz, la avut cu domnu Dim. Sturdza, președintele nostru de consiliu. Ziarele se ocupă de acel interviev, dindu-i o importanță deosebită: însuși ziaristul german, care, prin reflecțiile, cu care însoțește spusele d-lui Sturdza, pare că a fos mînat de un gînd mai mul ironic, afirmă că nu știe dacă d. Sturdza a fost sincer, dar că i s’a părut că e o personalitate puternică. După cetirea comentariilor, cu care d. Ganz răstoarnă în treacăt teoriile micului vizir, această apreciare pare o zeflemea, de nu o politeță. De la început, d. Sturdza se arată îmbibat de spusele antisemiților. Veți mărturisi că procedeul e foarte curios, pentru un om de stat, care vorbește cu un gazetar occidental. Ba d. Sturdza insistă așa de mult asupra machinanațiunelor „Alianței israelite“ încît gazetarul german spune că nici a cercat să mai combată această idee fixă a d-lui Sturdza. Vă închipuiți adevărul formulei „personalitate puternică!“ Personalitate puternică cu manii! Acelaș lucru i se întîmplă d-lui Sturdza, cînd vorbește de șovinizmul maghiar, ca și de d. de Szell.—In treacăt, sună curios chipul d-lui Sturdza de a vorbi de ministrul ungur , colegul meu d. de Széll. Ai zice că d. Sturdza e primministru al coroanei sfîntului Ștefan.—D. Sturza afirmă că nu e dușmănie în Ungaria în contra Romîniei, numai fiindcă d de Szél pune zăgaz șovinizmului. Vă închipuiți ce serviciu face „colegului!“ Părerile d-lui Sturdza despre partid și parlament sînt iarăși curioase. D. Sturdza se pretinde om de stat; în atare calitate, d-sa nu admite ca partidul să gîndească. El— d. Sturdza, șeful și omul de stat,—trebue să dea „ordinul de marș“ și „partidul“ trebue să se supue. Veți mărturisi că pentru un șef de liberali , teoria e, cel puțin, ciudată. D. Ganz, obișnuit cu oameni, ale căror credinți intime să corespundă cu rolul lor social, nu se poate împedeca de a spune că i se pare că partidul d-lui Sturdza nu-i bine botezat liberal-iuniona\ și că ar trebui numit numai naționalist. „Liberalismul“ d-lui Sturdza mai dă greș, cînd actualul prim-ministru ne vorbește de „Casa“ Sturdza, de-o potrivă cu un Domnitor, ce întemeează dinastii. Dar nu numai liberalismul său sună curios, ci și naționalismul. Intr’adevăr, d. Sturdza afirmă că familia—„Casa“—Sturdza e reprezentanta germanismului în țară și, ca să-i dovedească desnaționalizarea, povestește că însuși și-a primit educația, adică plămădirea sufletească, în Germania, iar că unicul său fiu nu numai că a fost crescut în Germania, dar timp de unsprezece ani, de cînd a părăsit băncile școalei, și-a făcut vocul în raidurile armatei prusace. Mi se pare, cetind aceste linii, că d-nu.1 Ganz, ca o zefleme, după ce a retezat calificativul de liberal din titulatura politică a d-lui Sturdza, l-a lăsat pe cel de naționalist. Observ că nu am relevat partea, în care d. Sturdza batjocorește partidul conservator, acuzîndu-l de lipsă de patriotism. Cred, însă, că e inutil a mai insista asupra acestei chestiuni, deoarece aceasta dulce manie a premierului e destul de cunoscută, ca și obiceiul necalificabil de a insinua, cu orice ocazie, o infamie la adresa d-lui Take Ionescu; acum spune că broșurile defavorabile Romîniei, cari circulă în străinătate, se datoresc fostului ministru conservator. Nu am relevat aceasta, fiindcă tot d. Sturdza, în inconștiența sa, aduce cel mai strălucit omagiu ministerului Cantacuzino. Ascultați: „In anul 1899 a fost o recoltă rea, cum nu s’a mai pomenit și ale căreia urmări n’au fost încă reparate. N’a crescut atunci absolut nimic, nici chiar sămînța. Toată polațiunea a trebuit să fie înreținută, ca să zicem așa, pe cheltuiala Statului timp de un an de zile. Atunci a început mizeria, pe cari unii vor s’o prezinte ca pe un rău cronic. Fiecare gospodărie s’a mărginit în cheltueli, chiar și cea mai bogată. Servitorii au fost reduși, s’au făcut economii din toate părțile. In aceste condițiuni au suferit mais ales proletarii din Moldova, cari chiar și în timpuri normale duc cel mai restrînsj trai, ce se poate imagina și cari în perioada scumpetei și a nevoei erau aproape ame ființați să piară de foame. Din aceasta se fac acum acuzării guvernului român, facîndu-l < responsabil și pentru reaua re-1roită“. II Un singur lucru a uitat d l Sturdza: să adoge la acestablou adevărat că guverul conservator a făcut misiunea să indestuleze țara cu resursele slente ale budgetelor din acei ani și că liberalii au dus campanii în contai pe aceste teme, [vezi]ombaterea moratorului, a autoarelor date țăranilor etc... ] Spuneam că intervierul l-lui Sturdza prezintă o importanță chiar pentru noi. j sa e așa de puțin „puternică personalitate“, încît despopere adevăruri ca acesta: c ,evreii au comun cu romînii numai aparatul respirator.“ Strașnic academician și „puernică personalitate“! - ------aoocuaoooK------[ cel de mai multe coloane, găsi d cuviință să insinueze, la adresa foștilor epitropi conservatori,—mai to oameni în virstă,—ca, de pildă, protejare de nimfe, etc. Noi ne-ai mărginit așa de mult la acest punc încît nici nu am relevat „pretinși abuz în sarcina unui funcționa superior al Epitropiei." Aceasta spunem pentru a restabili faptel și a arăta ce ne-a mînat în polemică. De aceea găsim curioasă amenințarea „Liberalului": „Să o ști și „Evenimentul" că noi nu ne voi liniști cît timp nu vă veți liniși voi. De vă este îndemînă, începeți ! Această paradă de invitațiuni a 1 Fontenoy devine, acum, ridicolă. Doarece au făcut insinuări și aluzi, spue ce au de spus, că noi voi răspunde cu vîrf,—n’aiba grijă. Dar o datorie de imparțialitate fiind că am reprodus și noi somaiunea Viitorului, ne obligă a recunoaște că Liberalul ridică mănușa Credem că organul asanatorilor nu va da îndărăt acum, cînd Liberali relevînd sfidarea, arată că va spun și el „cu fapte și date precise, ceea ce s’a făcut în trecut în deosebitei administrațiuni publice, de conservatorii d-lui Carp.“ Socot că aceasta nepotrivită amenințare nu va îngheța zelul Viitorului pentu binele public. Cum am cerut Liberalului să răspundă la somația Viitorului, cerem acestui din urmă și au rămîs dator cu desvălirile, ce se promisese. Prior. -------------------*00OOQOO*----------------- Invitația „Liberalului“! „Liberalul“, în numărul de aseară, are un articol întitulat: Răspuns la o somațiune, în care, între altele, afirmă că : „Nu criticăm nici una din administrațiunile conservatoare“. ...Cetitorii comuni pot să adece noi am intervenit în discuția dintre Viitorul și Liberalul cînd , acest din urmă, într’un lung arti- ‘ inf £ f Vst și fiață. Savanți. Există o sumă de indivizi, idioți din naștere, cari au aptitudini speciale cu totul disproporționate cu desvoltarea lor intelectuală. Așa, de pildă, s'a văzut imbecili care aveau extrem de desvoltată fie facultatea ritmetică, fie cea muzicală, fie o memorie pecială, aptitudinea de a modela, de a resemna, de a juca șah etc. Iată cîteva exemple interesante :D. Howe descrie pe un idiot, care abe putea vorbi, dar care calcula, totuși, cu opeziciune uimitoare. Cînd ii spunea lista cuiva, el calcula, aproape într’ lpă, numărul minutelor, pe care le trăisceastă persoană. Atunci medicii sp inceiară să-l invețe matematica, dar el nu priopea nimic, deoarece nu pricepea iieperațiile pe care le efectua el singur. Tom Fuller, calculatorul Virginian, erin negru din Africa, iară știință de carte ar cu o uimitoare facultate aritmetică. A întrebai, de pildă, cite secunde suntr’un an și jumătate sau in 17 zile și 1ro ? El răspundea exact in mai puțin două minute. Dasc, un german născut la 1824, era cu stupiditate absolută și, totuși, înmulțea si linte, numai in 54 de secunde, de pild 9 532.853 cu 98.758.470. Să venim acum la facultatea muzicală Tom Blind, un negru născut in Cheorgia 1 1840, orb din naștere, idiot, așa că ni ata învăța să vorbească, avea o memorii redigioasă. Ilecita, cu greu, din orbirii, un text grec, latin, francez cauz, sai arman, pe care 1 auzise numai o singuristă. Cînta la piano, din memorie, orice burtă de versuri, fie cît de grea, care fuse odată executată in prezența lui. Știem din afară peste 500 bucăți de muzică își putea înmulți citațiile la nesfirșit— scot, însă, că aceasta e nefolositor. Dacă aceste „calități", cari se credeau omagiul dezvoltat ei intelectuale sunt totu de bine proprietatea unor idioți, atunci, are o valoarea selecțiunei mintale ? Ce ai reprezintă savanții, talentații, geniile lastre? Oare idioția și prostia să fie viruto așa de aproape cu anormalitatea străvitoare a minții omenești ? Mister. Lorenzaccio. ------------------*0.3CN890l«|-------------------- omnii Sturdza și Stătescu Secolul publică un articol, intulat Domnul Stătescu, în fiul îmbobocit, cu care ne-a obișnuit d. Pavo, latinescul nume al d-lui Păun. Nu atîta numele și valoarea intrinsecă a articolului, cît faptul că s'a publicat în fruntea coloanelor Secolului, îi dă o importanță deosebită. Așa, articolul sfîrșește prin anunțarea că intrarea d-lui Stătescu însamnă un „răspuns faptic la fanfaronadele „ regeneratorilor “ din 23 și 24 Iunie trecut.“ Cu alte cuvinte, e vorba de ruperea faimosului cartel sturdzisto-brătienisto-carpist. Dar despre aceasta, puțin ne importă. Mai însemnat e articolul, cînd vorbeste cu dispreț suveran de foștii colaboratori ai lui loan Brătianu, care sau răsluit de acesta. El îi numește „sfnțișori sperioși” „șerpîrle “ etc. punînd pe acelaș picior de egalitate pe domnii Eugen Stătescu și Sturdza; pe cel de întâi îl proclamă „reprezentantul legitimist“ al colectiviștilor, fratele loan“ al lui I. Brătianu, căruia, ca Isus vizionarului din Patmos, fostul vizir i-a lăsat moștenirea-i politică. Intrarea d-lui Stătescu în minister. Secolul spune că samănă cu răspunsul unui arhistrateg la chemarea sulor arme,—un fel de generalisim, care ia comanda. După cum se vede, lăsînd la o parte frazeologia plină de reminiscențe mitologice. Secolul, nici mai puțin, nici mai mult, vorbește de d. Stătescu ca de șeful partidului liberal. Ironie,—sau prevedere,—în acelaș timp, în Frankfurter Zeitung, apărea articolul d-lui Gantz, de care vorbim aiurea. D. Sturdza declară în el: Dar despre asta (partidul) d. Sturdza nu vrea să știe nimic. „Partidul e pentru omul de stat un instrument, o armată. Ordinul de marș îl dă acesta.“ Duelul Sturdza- Stătescu începe ; d. Stătescu, care, sub pretext de expectativă, a grupat un număr considerabil de liberali în juru-i, intră fățiș în luptă. Jarcial. --------------------------------------------------- Ultima DIN LOCALITATE . — Ora 4 p. m. — JL/ Luca Ionescu, care a fost , *ieri în Iași, a declarat că și a înaintat demisia pe ziua de 1 August. I D. Ionescu se va stabili la moșia sa din Dobrogea și se va ocupa cu agricultura. __ 1 £ amatori Eliei Marcovici, Gluckman, Rothbard și încă un al patrulea, al căror nume ne scapă, dații la instrucție pentru că au făcut camătă ilicită în dauna minorului Elias Grinberg, au dispărut din Iași. intr’adevăr, citați pentru astăzi cu mandat de aducere de judecătorul de instrucție Sculy, ei n’au putut fi descoperiți de poliția noastră Nici vorbă că ei n’au plecat din țară și că se află prin imprejurimele Iașului. Judecătorul de instrucție este decis a proceda cu cea mai mare severitate, pentru a putea face instrucția complectă. [Corespondentul nostru din Rono comunică ca in vederea iarmarocului, care începe in acel oraș ia 1 August, se observă o afluență neobicinuită de lume. Se speră că anul acesta transacțiile comerciale vor fi cu mult mai mari decit in alți ani. IT afirmăm că in Septembre d. ** ^Săndulescu va fi numit prefect de oraș. E probabil că actualul prefect, d. Șendrea să treacă la eforie, în locul d-lui Săndulescu. Ej te bucura de buna-voința nu ^ ni. lui Săndulescu însamnă a mai avea sa Slănio grijă de nimica. Intre altele pentru astăzi cităm un funcționar Gh. Gozma, care și el, după exemplul epitropilor, a deșertat mobila de la hotelul regal Racovitza pentru a mobila o altă odaie, unde avea să locuiască. Acest Cozma nu este tocmai unul dintre acei, care au deprinderea de a sta numai cu draperii de pluș. Nu ■ Cozma e un ciubotar despre, care ar putea da relațiuni d.. Pojița, care are atelierul de încălțăminte visi-a-vis de Mitropolie, tragem atențiunea «cetitorii ~lor noștrii asupra articolului de fond din "numărul nostru de astăzi, cu privire intervievul d-lui Dim. Sturdza, precum și asupra coloanei a ^1- a, unde publicăm un studiu etnografic foarte important, în care autorul tinde să dovedească că evreii blonzi sunt de origină slavă, fie la cabinetul judecătorului ^^de instrucție No. 1 l’a trimis la penitenciar pe Sava Goldan, inculpat de tâlhărie la drumul mare, săvîrșită asupra lui Mantu din comuna Copou. Șeful stației Dolhasca, d. Șerban, ne scrie că nu este exact că d-sa ar fi fost suspendat din serviciu, din cauză că s’ar fi perdut ogătură între trenuri. Adevărul i e că impiegatul Ionescu a fost suspendat timp de 6 ore, pănă cînd s’a constatat nevinovăția împingatului. Apoi n’a fost vorbă de o legătură cu expresul, ci o juncțiune între tronurile 318 și 18. 0 dramă familiar. Viața fericită.— Boala — Operația.— Consecințele.— Cererea soțului.—Divorțul.—Desperarea—încercarea de sinucidere. Cetitorii vor înțelege, din amănuntele pe care le dăm mai jos, de ce nu publicăm numele eroilor dramei familiare, care preocupă mult un anumit cerc a societăței noastre. Totuși, foarte mulți vor ințelege despre cine ie vorba. Un trai fericit, pe cit se poate, ținea pe soții X. Nici un nou nu venise să tulbure seninătatea traiui conjugal, căci o iubire și încredere reciprocă a domnit între ambii soți. D-na X, deși frumoasă,și mult curtată, trecea, totuși, drept una din femeile model.* Soarta, însă, geloasă totdeauna de traiul bun al oamenilor, făcu curînd să dispară aceasta fericire. D-na se înbolnăvi greu și fu nevoita să plece la băi în streinătate pentru a consulta o somitate medicală și pentru a se supune mai tirziu unei grele operațiuni. Intervenția chirurgicală salvă viața doamnei, dar o puse intr’o anumită condiție. Ea trebui sa renunțe de a mai fi soție, de a mai putea cînd va gusta plăcerea unei apropieri mai intime de soțul ei. Lucrul constitui o piedică serioasă in dăinuirea mai departe a căsătoriei. Soțul nu putu renunța tot atit de ușor și de aci o serie de explicațiuni violente, urmate de amenințări din partea soțului că va intenta acțiune de divors. Motivul era puternic și nimic n’ar fi putut împedica pronunțarea divorsului. Soția își dădea seama de acest lucru și de aci o mare desnadejde . La început lacrimi și plînsete, mai tîrziu accente de disperare. Dar nu era nimic de tăcut. Soțul părea inflexibil. De desperare d-na X. încercă oarecare substanțe otrăvitoare pentru a se sinucide. S’a aflat din timp și medicii, chemați în cea mai mare grabă, au dat ajutoarele cuvenite și soția sa pentru a doua oară scăpată de la moarte sigură. Dar cu tot misterul, de care s a incunjurat întreaga această tristă intîmplare, ceva, ceva tot a străbătut in public și astfel am putut și noi înregistra faptului.Jta. funcționar superior de la ^’'direcția generală a poștelor și telegrafului a sosit in Iași, spre a face cercetări la biroul vamal din localitate, in vederea procesului de reorganizare a birourilor vamale. 3>e ziua de astazi s’a constatat în oraș două cazuri de maladii infecțioase, dintre care unul de febră tifoidă. Are ziua de 1 August se sfirșește concediul d-lui Argintoianu, comisar de poliție D-sa revine iniine dimineață în Iași, revizoratul școlar al jude &*** țului Iași a sosit o adresă din partea ministerului de instrucție, prin care se face cunoscut că s’a autorizat înființarea unei școli primare a comunităței israelite in orașul Tirgu- Frumos, cu condițiunea că populația acelei școale nu va putea depăși numărul de 108 elevi. e Evreii blonzi O discuție antropologică.—Doctonul Lagneau.—Altă discuție.—Elevii evrei blonzi.—Slavi evrei. — Cuceri rele Iudaismului. In Octombrie 1865, Societatea antropologică din Paris discuta, ca mai înainte deja și de atunci încoace încă, această cestiune israelită din punctul de vedere etnologic. Ea desbătu faptele, cari in parte sunt foarte remarcabile și ciudate cum obișnuiesc a face bărbații culți in toate țările civilzate. La sfirșitul discuțiunei Dr. Daily, profesor la Școala antropologică din Paris, zise : „Această discuție asupra Evreilor ar putea deveni interesantă și fecundă, cind acei dintre colegii noștri, cari participă, la dînsa, ar binevoi a ne spune mai Întâi, ce înțeleg ei sub denumirea de Evrei blonzi și oacheși, mari și mici, despre cei cu ochii albaștri și negri și mă întreb, dacă, în toate acestea cazuri, e vorba de unul și acelaș lucru. Evreii de azi formează tot așa de puțin o rasă ca Creștinii și Mahomedanii. Poate să fi fost astfel înaintea erei noastre și de aceea ar fi cu cale să punem la ordinea zilei cestiunea israelită ca și cea celtică. Se va afla poate apoi, care este propriu vorbind tipul israelit, dacă l mai găsim astăzi încă pur cu vechile sale caractere și dacă diferențele anatomice, ce găsim astăzi la confesorii iudaismului, depind de încrucișări sau de modificările exterioare de existență. E lămurit de alminteri, că în urma acestor încrucișări ar rezulta posibilitatea, că unii dintr’aceia, cari printre noi formează religia israelită, n’ar mai avea in vinele lor nici o picătură de singe semitic“. Hm I Aceste cuvinte ale lui Daily, împreună cu discuțiunile, la cari se rapoartă, imi trecură prin gînd, cinci cetii mai dăunăzi, că după datele statistice asupra culoarei părului și a ochilor în Germania, și în special in Germania de nord, se află tot atîțea elevi israeliți cu păr blond și cu ochi albaștri cîți sunt și creștini. Nu e oare o ironie a soartei cînd o agitate antisemită se îndreaptă în contra descendenților semitici ? Se încruntă contra semiților și ei nu există măcar ! Ei ar fi, după străbunii lor, slavi ce au trecut la iudaism. Singura diferență ar fi că străbunii unora au persistat în confesiunea lor iudaică, pe cînd ceilalți conlocuitori și-au schimbat confesiunea in timpul reformei. Am căutat să aprofundez chestia, la 17 Iunie 1880, societatea antropologică din Paris discuta asupra măsurilor privitoare la recensemintul eventual din Franța. Unii membri nu voiau, ca să se înregistreze confesiunea. Ligneau era contrar acestei opiniuni și expuse motivele opunerei sale : .Numeroși statistici, ca Neuaillo, Boudin, Hoffmann, Lombroso, jegogi, Stokion, Houph, Finkelnburg, Zaleski, Lubeski, etc.—zise el—sunt en £ord, că evreii sau israeliții din Franța, Algeria, Germania, Prusia, r Polonia, America și din câte-va alte ari , se deosebesc de restul locuitorior de altă religie din aceleași state prin aceea, că mortalitatea, mai cu seamă a copiilor, o mai mică, vitalitatea medie mult mai mare, îmbolnăvire de boale epidemice mult mai plțin deasă, populația crește mult mai repede, ș. c. 1. „Atari diferențe demografice, fie ele de natură fiziologică ori patologică, trebue să fie fixate. „Ce condiții mi pot să serve oare drept baza acestor diferențe, ce ne oferă Evreii sau Israeliții! „Să rezide asta în rasa, cum pare a crede dr. Julius Worms din Paris ? De sigur că nu ! Căci aceleași condițiuni se manifestă în Franța, în Algeria, in Germania, în Prusia, în Polonia și Statele Unite. Apoi se știe prea bine, că evreii portughezi și spanioli, cei din Bayonne și Avignon sunt, ce-i adevărat, de rasă mai semitică, mai mult sau mai puțin amestecată, că din contra evreii germani, prusieni, polonezi și ungari, cu un cuvint, cei din Europa orientală și centrală sunt, în cea mai mare parte, descendenți din Slavi și Germani, cari între secolul al șaselea și al nouea trecută la Iudaism, precum au dovedit-o aci d-nii Broca, Primer Bey și Dubinski. Pentru numele lui D-zeu! Pretinșii semiți persecutați de Antisemiți sunt clar frați slavi. Și în această privință sunt de acord trei autorități, ca fimeezul Broca, bavarezul Pruner și polonul Duehinsky, înainte de a cerceta mai de a