Evenimentul, iulie-septembrie 1902 (Anul 10, nr. 122-196)

1902-07-31 / nr. 146

Redacția și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU. 44. --------------— Apare în toate zilele de lucru Un număr vech­iu 30 bani. 10 Dani—Seria II, Anul X, No. 146 MERCUR! 31 IULIE 1002 ZI sex con.Ist­rator Abonamentul ” Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 le pe 3 luni 6 lei; in străinătate pe un an 36 lei — — ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rindul. Ii)tțrwițl/­il d-lii Stu­rdza In ultimul număr din Frank­furter Zeitung a apărut un in­­terwiew, pe care cunoscutul ziarist german, d. dr. Hugo Ganz, la avut cu domnu Dim. Sturdza, președintele nostru de consiliu. Ziarele se ocupă de acel interviev, dindu-i o impor­tanță deosebită: însuși ziaris­tul german, care, prin reflec­țiile, cu care însoțește spusele d-lui Sturdza, pare că a fos mînat de­ un gînd mai mul ironic, afirmă că nu știe dacă d. Sturdza a fost sincer, dar că i s’a părut că e o perso­nalitate puternică. După ce­tirea comentariilor, cu care d. Ganz răstoarnă în treacăt teo­riile micului vizir, această a­­preciare pare o zeflemea, de nu o politeță. De la început, d. Sturdza se arată îmbibat de spusele antisemiților. Veți mărturisi că procedeul e foarte curios, pentru un om de stat, care vorbește cu un gazetar occi­dental. Ba d. Sturdza insistă așa de mult asupra machina­­națiunelor „Alianței israelite“ încît gazetarul german spu­ne că nici a cercat să mai combată această idee fixă a d-lui Sturdza. Vă închipuiți adevărul formulei „persona­litate puternică!“ Personali­tate puternică cu manii! Acelaș lucru i se întîmplă d-lui Sturdza, cînd vorbește de șovinizmul maghiar, ca și de d. de Szell.—In treacăt, su­nă curios chipul d-lui Sturdza de a vorbi de ministrul un­gur , colegul meu d. de Széll. Ai zice că d. Sturdza e prim­­­ministru al coroanei sfîntu­­lui Ștefan.—D. Sturza afirmă că nu e dușmănie în Ungaria în contra Romîniei, numai fiind­că d de Szél­ pune ză­gaz șovinizmului. Vă închi­puiți ce serviciu face „cole­gului!“ Părerile d-lui Sturdza des­pre partid și parlament sînt iarăși curioase. D. Sturdza se pretinde om de stat; în atare calitate, d-sa nu admite ca partidul să gîndească. El— d. Sturdza, șeful și omul de stat,—trebue să dea „ordinul de marș“ și „partidul“ trebue­­ să se supue. Veți mărturisi­­ că pentru un șef de liberali , teoria e, cel puțin, ciudată. D. Ganz, obișnuit cu oameni, ale căror credinți intime să co­respundă cu rolul lor social, nu se poate împedeca de a­­ spune că i se pare că par­­tidul d-lui Sturdza nu-i bine botezat liberal-iuniona\ și că ar­­ trebui numit numai naționa­list.­­ „Liberalismul“ d-lui Stur­dza mai dă greș, cînd actua­­­­lul prim-ministru ne vorbește de „Casa“ Sturdza, de-o po­­­­trivă cu un Domnitor, ce în­­temeează dinastii. Dar nu nu­mai liberalismul său sună cu­rios, ci și naționalismul. In­­tr’adevăr, d. Sturdza afirmă că familia—„Casa“—Sturdza e reprezentanta germanismu­lui în țară și, ca să-i dove­dească desnaționalizarea, po­vestește că însuși și-a primit educația, adică plămădirea su­fletească, în Germania, iar că unicul său fiu nu numai că a fost crescut în Germania, dar timp de un­spre­zece ani, de cînd a părăsit băncile școalei, și-a făcut vocul în raidurile armatei prusace. Mi se pare, cetind aceste linii, că d-nu.1 Ganz, ca o zefleme, după ce a retezat calificativul de li­beral din titulatura politică a d-lui Sturdza, l-a lăsat pe cel de naționalist. Observ că nu am relevat partea, în care d. Sturdza bat­jocorește partidul conserva­tor, acuzîndu-l de lipsă de pa­triotism. Cred, însă, că e inu­til a mai insista asupra aces­tei chestiuni, de­oare­ce a­­ceasta dulce manie a premie­rului e destul de cunoscută, ca și obiceiul necalificabil de a insinua, cu ori­ce ocazie, o infamie la adresa d-lui Take Ionescu; acum spune că broșu­rile defavorabile Romîniei, cari circulă în străinătate, se datoresc fostului ministru con­servator. Nu am relevat a­­ceasta, fiind­că tot d. Sturdza, în inconștiența sa, aduce cel mai strălucit omagiu minis­terului Cantacuzino. Ascul­­­tați: „In anul 1899 a fost o re­coltă rea, cum nu s’a mai po­menit și ale căreia urmări n’au fost încă reparate. N’a crescut atunci absolut nimic, nici chiar sămînța. Toată po­­­lațiunea a trebuit să fie în­­reținută, ca să zicem așa, pe cheltuiala Statului timp de un an de zile. Atunci a în­ceput mizeria, pe cari unii vor s’o prezinte ca pe un rău cro­­nic. Fie­care gospodărie s’a mărginit în cheltueli, chiar și cea mai bogată. Servitorii au fost reduși, s’au făcut econo­mii din toate părțile. In a­­­ceste condițiuni au suferit mais ales proletarii din Moldova,­ cari chiar și în timpuri nor­male duc cel mai restrînsj trai, ce se poate imagina și cari în perioada scumpetei și a nevoei erau aproape ame­­ ființați să piară de foame. Din­­ aceasta se fac acum acuzării guvernului român, facîndu-l < responsabil și pentru reaua re-1­roită“. II Un singur lucru a uitat d­ l Sturdza: să adoge la acest­ablou adevărat că guver­­­­ul conservator a făcut mi­­s­iunea să indestuleze țara cu r­­esursele slente ale budgete­­l­or din acei ani și că libera­­l­ii au dus campanii în con­­ta­i pe aceste teme, [vezi]­­ombaterea moratorului, a a­­utoarelor date țăranilor etc... ] Spuneam că inter­­vierul l-lui Sturdza prezintă o im­­portanță chiar pentru noi. j­ sa e așa de puțin „puter­­nică personalitate“, încît des­p­opere adevăruri ca acesta: c ,evreii au comun cu romînii numai aparatul respirator.“ Strașnic academician și „pu­­ernică personalitate“! - ------aoocuaoooK------[ cel de mai multe coloane, găsi d cuviință să insinueze, la adresa foș­tilor epitropi conservatori,—mai to oameni în virstă,—ca, de pildă, pro­tejare de nimfe, etc. Noi ne-ai mărginit așa de mult la acest punc încît nici nu am relevat „pretinși abuz în sarcina unui funcționa superior al Epitropiei." Aceasta spunem pentru a restabili faptel și a arăta ce ne-a mînat în pole­mică. De aceea găsim curioasă a­menințarea „Liberalului": „Să o ști și „Evenimentul" că noi nu ne voi liniști cît timp nu vă veți liniși voi. De vă este îndemînă, începeți ! Această paradă de invitațiuni a 1 Fontenoy devine, acum, ridicolă. D­oare­ce au făcut insinuări și aluzi, spue ce au de spus, că noi voi răspunde cu vîrf,—n’aiba grijă. Dar o datorie de imparțialitate fiind­ că am reprodus și noi soma­­iunea Viitorului, ne obligă a recu­noaște că Liberalul ridică mănușa Credem că organul asanatorilor nu va da îndărăt acum, cînd Liberali relevînd sfidarea, arată că va spun și el „cu fapte și date precise, ceea ce s’a făcut în trecut în deosebitei administrațiuni publice, de conser­vatorii d-lui Carp.“ Socot că a­ceasta nepotrivită amenințare nu va îngheța zelul Viitorului pentu binele public. Cum am cerut Libe­ralului să răspundă la somația Vii­torului, cerem acestui din urmă și au rămîs dator cu desvălirile, ce se promisese. Prior. -------------------*00OOQOO*-----------------­ Invitația „Liberalului“! „Liberalul“, în numărul de asea­ră, are un articol întitulat: Răs­puns la o somațiune, în care, între altele, afirmă că : „Nu criticăm nici una din administrațiunile conser­vatoare“. ...Cetitorii comuni pot să adece­ noi am­ intervenit în discu­­ția d­intre Viitorul și Liberalul cînd , acest din urmă, într’un lung arti- ‘ inf £ f Vst și fiață. Savanți. Există o sumă de indi­vizi, idioți din naștere, cari au aptitudini speciale cu totul disproporționate cu des­voltarea lor intelectuală. Așa, de pildă, s'a văzut imbecili care a­­veau extrem de desvoltată fie facultatea­­ ritmetică, fie cea muzicală, fie o memorie pecială, aptitudinea de a modela, de a resemna, de a juca șah etc. Iată cîte­va exemple interesante :­­D. Howe descrie pe un idiot, care abe putea vorbi, dar care calcula, totuși, cu opeziciune uimitoare. Cînd ii spunea lista cui­va, el calcula, aproape într’ l­pă, numărul minutelor, pe care le trăis­ceastă persoană. Atunci medicii sp incei­ară să-l invețe matematica, dar el nu pri­opea nimic, de­oare­ce nu pricepea iie­perațiile pe care le efectua el singur. Tom Fuller, calculatorul Virginian, eri­n negru din Africa, iară știință de carte ar cu o uimitoare facultate aritmetică. A­ întrebai, de pildă, cite secunde sun­­tr’un an și jumătate sau in 17 zile și 1­­ro ? El răspundea exact in mai puțin d­­ouă minute. Dasc, un german născut la 1824, era cu stupiditate absolută și, totuși, înmulțea si linte, numai in 54 de secunde, de pild­ 9 532.853 cu 98.758.470. Să venim acum la facultatea muzicală Tom Blind, un negru născut in Cheorgia 1 1840, orb din naștere, idiot, așa că ni ata învăța să vorbească, avea o memorii redigioasă. Ilecita, cu greu, din orbirii, un text grec, latin, francez cauz, sai arman, pe care 1 auzise numai o singuri­stă. Cînta la piano, din memorie, ori­ce bu­rtă de versuri, fie cît de grea, care fu­­se odată executată in prezența lui. Știe­m din afară peste 500 bucăți de muzică își putea înmulți citațiile la nesfirșit— scot, însă, că aceasta e nefolositor. Dacă aceste „calități", cari se credeau o­­magiul dezvoltat ei­ intelectuale sunt tot­u­ de bine proprietatea unor idioți, atunci, are o valoarea selecțiunei mintale ? Ce ai reprezintă savanții, talentații, geniile lastre? Oare idioția și prostia să fie viru­­to așa de aproape cu anormalitatea stră­­vitoare a minții omenești ? Mister. Lorenzaccio. ------------------*0.3CN­890l«|--------------------­­ ­omnii Sturdza și Stătescu Secolul publică un articol, in­­tulat Domnul Stătescu, în fiul îmbobocit, cu care ne-a o­­bișnuit d. Pavo, latinescul nume al d-lui Păun. Nu atîta numele și valoarea intrinsecă a articolu­lui, cît faptul că s'a publicat în fruntea coloanelor Secolului, îi dă o importanță deosebită. Așa, articolul sfîrșește prin a­­nunțarea că intrarea d-lui Stă­tescu însamnă un „răspuns faptic la fanfaronadele „ regeneratorilor “ din 23 și 24 Iunie trecut.“ Cu alte cuvinte, e vorba de ruperea faimosului cartel sturdzisto-bră­­tienisto-carpist. Dar despre aceas­ta, puțin ne importă. Mai însemnat e articolul, cînd vorbeste cu dispreț suveran de foștii colaboratori ai lui loan Bră­­tianu, care sau răsluit de acesta. El îi numește „sfnțișori sperioși” „șerpîrle “ etc. punînd pe acelaș pi­cior de egalitate pe domnii Eu­gen Stătescu și Sturdza; pe cel de întâi îl proclamă „reprezentan­tul legitimist“ al colectiviștilor, fratele loan“ al lui I. Brătia­­nu, căruia, ca Isus vizionarului din Patmos, fostul vizir i-a lă­sat moștenirea-i politică. Intra­rea d-lui Stătescu în minister. Secolul spune că samănă cu răs­punsul unui arhistrateg la che­marea sulor arme,—un fel de ge­neralisim, care ia comanda. După cum se vede, lăsînd la o parte frazeologia plină de remi­niscențe mitologice. Secolul, nici mai puțin, nici mai mult, vor­bește de d. Stătescu ca de șeful partidului liberal. Ironie,—sau prevedere,—în a­­celaș timp, în Frankfurter Zei­tung, apărea articolul d-lui Gantz, de care vorbim aiurea. D. Stur­dza declară în el: Dar despre asta (partidul) d. Sturdza nu vrea să știe nimic. „Partidul e pentru omul de stat un instru­ment, o armată. Ordinul de marș îl dă acesta.“ Duelul Sturdza- Stătescu începe ; d. Stătescu, care, sub­ pretext de expectativă, a gru­pat un număr considerabil de li­berali în juru-i, intră fățiș în luptă. J­arcial. ---------------------------------------------------­ Ultima DIN LOCALITATE . — Ora 4 p. m. — JL/ Luca Ionescu, care a fost , *ieri în Iași, a declarat că și a înaintat demisia pe ziua de 1 Au­­­­gust. I D. Ionescu se va stabili la moșia sa din Dobrogea și se va ocupa cu agri­­­­cultura. __ 1 £ amatori Eliei Marcovici, Gluck­­man, Roth­bard și încă un al patrulea, al căror nume ne scapă, dați­i la instrucție pentru că au făcut camătă­­ ilicită în dauna minorului Elias Grin­­­­berg, au dispărut din Iași. intr’adevăr, citați pentru astă­zi cu mandat de aducere de judecătorul de instrucție Sculy, ei n’au putut fi des­coperiți de poliția noastră Nici vorbă că ei n’au plecat din țară și că se află prin imprejurimele Iașului. Judecătorul de instrucție este decis a proceda cu cea mai mare severi­tate, pentru a putea face instrucția complectă. [Corespondentul nostru din Ro­­no comunică ca in vede­rea iarmarocului, care începe in acel oraș ia 1 August, se observă o aflu­­ență neobicinuită de lume. Se speră că anul acesta transacțiile comerciale vor fi cu mult mai mari de­cit in alți ani. IT afirmăm că in Septembre d. ** ^Săndulescu va­ fi numit pre­fect de oraș. E probabil că actualul prefect, d. Șendrea să treacă la eforie, în locul d-lui Săndulescu. Ej­ te bucura de buna-voința nu ^ ni. lui Săndulescu însamnă a mai avea sa Slănio grijă de nimica. Intre altele pentru astă­zi cităm un funcționar Gh. Gozm­a, care și el, după exemplul epitropilo­r, a deșertat mobila de la hotelul regal Raco­­vitza pentru a mobila o altă odaie, unde avea să locuiască. Acest Cozma nu este­ tocmai unul dintre acei, care au deprinderea de a sta numai cu draperii de pluș. Nu ■ Cozma e un ciubotar despre, care ar putea da relațiuni d.. Pojița, care are atelierul de încălțăminte visi-a-vis de Mitropolie, tragem atențiunea «cetitori­­i ~lor noștrii asupra articolului de fond din "numărul nostru de a­­stă­zi, cu privire intervievul d-lu­i Dim. Sturdza, precum și asupra coloanei a ^1- a, unde publicăm un studiu etno­grafic foarte important, în care au­torul tinde să dovedească că evreii blonzi sunt de origină slavă, fie la cabinetul judecătorului ^^de instrucție No. 1 l’a trimis la penitenciar pe Sava Goldan, in­culpat de tâlhărie la drumul mare, să­­vîrșită asupra lui Mantu din comuna Copou. Ș­eful stației Dolhasca, d. Șer­­ban, ne scrie că nu este exact că d-sa ar fi fost suspendat din ser­viciu, din cauză că s’ar fi perdut o­gătură între trenuri. Adevărul i e că impiegatul Ionescu a fost suspendat timp de 6 ore, pănă cînd s’a constatat nevinovăția împin­­gatului. Apoi n’a fost vorbă de o legătură cu expresul, ci o juncțiune între tro­­nurile 318 și 18. 0 dramă­ familiar. Viața fericită.— Boala — Operația.— Consecințele.— Cererea soțului.—Di­­vorțul.—Desperarea—încercarea de sinucidere. Cetitorii vor înțelege, din amănun­tele pe care le dăm mai jos, de ce nu publicăm numele eroilor dramei familiare, care preocupă mult un a­­numit cerc a societăței noastre. To­tuși, foarte mulți vor ințelege despre cine ie vorba. Un trai fericit, pe cit se poate, ținea pe soții X. Nici un nou­ nu venise să tulbure seninătatea traiu­­i conjugal, căci o iubire și încre­dere reciprocă a domnit între ambii soți. D-na X, de­și frumoasă,și mult curtată, trecea, totuși, drept una din femeile model.* Soarta, însă, geloasă tot­deauna de traiul bun al oamenilor, făcu curînd să dispară aceasta fericire. D-na se înbolnăvi greu și fu ne­voita să plece la băi în streinătate pentru a consulta o somitate medi­cală și pentru a se supune mai tir­ziu unei grele operațiuni. Intervenția chirurgicală salvă via­ța doamnei, dar o puse intr’o anumi­tă condiție. Ea trebui sa renunțe de a mai fi soție, de a mai putea cînd­ va gusta plăcerea unei apropieri mai intime de soțul ei. Lucrul constitui o piedică serioa­să in dăinuirea mai departe a căsă­toriei. Soțul nu putu renunța tot a­­tit de ușor și de aci o serie de ex­plicațiuni violente, urmate de ame­nințări din partea soțului că va in­tenta acțiune de divors. Motivul era puternic și nimic n’ar fi putut împedica pronunțarea di­vor­sului. Soția își dădea seama de acest lucru și de aci o mare desnadejde . La început lacrimi și plînsete, mai tîrziu accente de disperare. Dar nu era nimic de tăcut. Soțul părea in­flexibil. De desperare d-na X. încercă oare­care substanțe otrăvitoare pen­tru a se sinucide. S’a aflat din timp și medicii, che­mați în cea mai mare grabă, au dat­ ajutoarele cuvenite și soția sa pen­tru a doua oară scăpată de la moarte sigură. Dar cu tot misterul, de care s a incunjurat întreaga această tristă in­tîmplare, ceva, ceva tot a străbătut in public și ast­fel am putut și noi în­registra faptului.­­Jta. funcționar superior de la ^’'direcția generală a poștelor și telegrafului a sosit in Iași, spre a face cercetări la biroul vamal din localitate, in vederea procesului de reorganizare a birourilor vamale. 3>­­e ziua de asta­zi s’a consta­tat în oraș două cazuri de maladii infecțioase, dintre care unul de febră tifoidă. Are ziua de 1 August se sfir­­­­șește concediul d-lui Argin­­toianu, comisar de poliție D-sa re­vine iniine dimineață în Iași, revizoratul școlar al jude­ &*** țului Iași a sosit o adresă din partea ministerului de instrucție, prin care se face cunoscut că s’a au­torizat înființarea unei școli primare a comunităței israelite in orașul Tirgu- Frumos, cu condițiunea că populația acelei școale nu va putea depăși nu­mărul de 108 elevi. e Evreii blonzi O discuție antropologică.—­Doctonul Lagn­eau.—Altă discuție.—Elevii evrei blonzi.—Slavi evrei. — Cu­ceri rele­­ Iudaismului. In Octombrie 1865, Societatea an­tropologică din Paris discuta, ca mai înainte deja și de atunci încoace încă, această cestiune israelită din punctul de vedere etnologic. Ea desbătu fap­tele, cari in parte sunt foarte remar­cabile și ciudate cum obișnuiesc a face bărbații culți in toate țările civilzate. La sfirșitul discuțiunei Dr. Daily, pro­fesor la Școala antropologică din Pa­ris, zise : „Această discuție asupra Evreilor ar putea deveni interesantă și fecundă, cind acei dintre colegii noștri, cari participă, la dînsa, ar binevoi a ne spune mai Întâi, ce în­țeleg ei sub denumirea de Evrei blonzi și oacheși, mari și mici, des­­pre cei cu ochii albaștri și negri și mă întreb, dacă, în toate acestea ca­zuri, e vorba de unul și acelaș lucru. Evreii de azi formează tot așa de puțin o rasă ca Creștinii și Maho­medanii. Poate să fi fost ast­fel îna­intea erei noastre și de aceea ar fi cu cale să punem la ordinea zilei cestiunea israelită ca și cea celtică. Se va afla poate apoi, care este propriu vorbind tipul israelit, dacă­­ l mai gă­sim astă­zi încă pur cu vechile sale caractere și dacă diferențele anato­mice, ce găsim astă­zi la confesorii iudaismului, depind de încrucișări sau de modificările exterioare de e­­xistență. E lămurit de alminteri, că în urma acestor încrucișări ar rezulta posibilitatea, că unii dintr’aceia, cari printre noi formează religia israelită, n’ar mai avea in vinele lor nici o pi­cătură de singe semitic“. Hm I Aceste cuvinte ale lui Daily, împreună cu discuțiunile, la cari se rapoartă, imi trecură prin gînd, cinci cetii mai dăunăzi, că după datele sta­tistice asupra culoarei părului și a o­­chilor în Germania, și în special in Germania de nord, se află tot at­îțea elevi israeliți cu păr blond și cu o­­chi albaștri cîți sunt și creștini. Nu e oare o ironie a soartei cînd o agita­te antisemită se îndreaptă în contra descendenților semitici ? Se încruntă­­ contra semiților și ei nu există mă­car ! Ei ar fi, după străbunii lor, slavi ce au trecut la iudaism. Sin­gura diferență ar fi că străbunii u­­nora au persistat în confesiunea lor­­ iudaică, pe cînd ceilalți conlocuitori și-au schimbat confesiunea in timpul r­eformei. Am căutat să aprofundez chestia, la 17 Iunie 1880, societatea antro­pologică din Paris discuta asupra mă­surilor privitoare la recensemintul e­­ventual din Franța. Unii membri nu voiau, ca să se înregistreze confesiu­nea. Ligneau era contrar acestei o­­piniuni și expuse motivele opunerei sale : .Numeroși statistici, ca Neu­­aillo, Boudin, Hoffmann, Lombroso, jegogi, Stokion, Houph, Finkelnburg, Zaleski, Lubeski, etc.—zise el—sunt e­n­ £ord, că evreii sau israeliții din Franța, Algeria, Germania, Prusia, r Polonia, America și din câte-va alte ari , se deosebesc de restul locuitori­­or de altă religie din aceleași state prin aceea, că mortalitatea, mai cu seamă a copiilor, o mai mică, vitali­tatea medie mult mai mare, îmbolnă­vire de boale epidemice mult mai pl­țin deasă, populația crește mult mai repede, ș. c. 1. „Atari diferențe demografice­, fie ele de natură fiziologică ori patologică, trebue să fie fixate. „Ce condiții mi pot să serve oare drept baza acestor diferențe, ce ne oferă Evreii sau Israeliții! „Să rezide asta în rasa, cum pare a crede dr. Julius Worms din Pa­ris ? De sigur că nu ! Căci aceleași condițiuni se manifestă în Franța, în Algeria, in Germania, în Prusia, în Polonia și Statele­ Unite. Apoi se știe prea bine, că evreii portughezi și spa­nioli, cei din Bayonne și Avignon sunt, ce-i adevărat, de rasă mai se­mitică, mai mult sau mai­ puțin a­­mestecată, că din contra evreii ger­mani, prusieni, polonezi și ungari, cu un cuvint, cei din Europa orientală și centrală sunt, în cea mai mare parte, descendenți din Slavi și Germani, cari între secolul al șaselea și al nou­­ea trecută la Iudaism, precum au do­vedit-o aci d-nii Broca, Primer Bey și Dub­inski. Pentru numele lui D-zeu! Pretinșii semiți persecutați de Antisemiți sunt clar frați slavi. Și în această privință sunt de acord trei autorități, ca fimeezul Broca, bavarezul Pruner și polonul Duehin­­sky, înainte de a cerceta mai de a­

Next