Evenimentul, aprilie-iunie 1904 (Anul 12, nr. 40-105)
1904-06-10 / nr. 96
REDACȚIA și administrația 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare în toate zilele tie iucn Un număr vechio 30 bani 10 bani—Seria II luni XII. No. 96 JOI 10 IUNIE 1904 Z iar contextratax Cine va face alegerile ? Chestiunea de a se ști cine va prezida alegerile legislative viitoare, preocupă întreaga noastră lume politică, dar ne liniștește cu deosebire pe liberali. Ai judeca după limbagiul pe care-l țin, ți-ar veni să crezi că, nici mai mult nici mai puțin, au chezeșie la mina din partea Suveranului, și ipotecă de rangul întâi de la țară, că ei vor face alegerile. Totuși, analizînd situațiunea așa cum se prezintă, următoarea concluziune logică se impune : liberalii nu vor putea face alegerile... Și lucrul nu e complicat de loc. Dacă Maiestatea Sa Regele încredințează partidului conservator misiunea de a prezida la guvern viitoarele alegeri legislative. Țara va fi chemată in comițiile ei să-și trimeată în parlament reprezentanții, pe care ea, liber și aparată de orice presiune îi va alege. Lupta se va da între un partid scoborît de la putere, apărînd și susținindu-și actele făptuite pe timpul cît a cîrmuit țra, cu celalt partid care va năzui să obite pe cale normală adeziunea la toate învinuirile atribuite partidului căzut de la putere. Această luptă, deși înferbîntată, va putea totuși să-și păstreze normele formale, fără ca țara să se sdruncine de frămîntări zguduitoare, ce ar putea pune in pericol ordinea publică. Ar fi lupta naturală a unui partid obosit de greșelile lui, contra partidului reîntărit de pătrunderea nevoilor reale ale poporului și pregătit pentru respunderea ce-i incumbă noua lui sarcină. Desigur, că fără comotiuni publice și fără nici un sbucium social, alegerile se vor petrece in cea mai perfectă liniște și tara își va pronunța verdictul ei, in cunoștință de cauză și’n cea mai deplină libertate de actiune. Dacă însă din contra, partidul care de patru ani guvernă această tară, și care a acumulat la activul său păcate peste pacate, făptuind nelegiuiri in complicitate cu un parlament a cărui misiune terminată ar năzui, să’și refacă popularitatea impunîndu-se prin presiuni și teroare voinței poporului,atunci desigur că lupta electorală va lua o altă fată. Vom avea de o parte un partid care agățîndu-se de guvern va lupta cu disperare spre a’și păstră puterea, va întrebuința ultimele mijloace de presiune, va deslănțui teroarea cea mai fără margini, va întrebuința totul, pănă la varsare de sînge chiar, ca să’și asigure o majoritate parlamentară smulsă de la un popor sfișiat prin terorism,—iar de alta, pe celalt partid asupra căruia toate privirile țarei vor fi ațintite, către care toate speranțele vor fi îndreptate, în care în fine se vor concentra toate aspirațiile de viitor ale majoritatei națiunei. Pus în această situație, acest partid nu va putea da indărăpt de la înalta lui misiune și va fi dator să lupte cu ultima energie, să întrebuințeze toate mijloacele garantate de lege spre a nu dezerta de la îndatorirea lui ; și atunci cînd, din lăcomia de putere a unui adversar fără scrupul, această garanție îi va lipsi, atunci zicem, nu s’ar putea calcula parodismul în care s’ar da lupta. Evident că în asemenea condițiuni alegerile ar putea lua o înfățișare ca să zicem așa sălbatică, și nici demnitatea țarei, nici oamenii noștri politici, nici arbitrul suprem, care veghează la echilibrul jocului constituțional al partidelor, nu ar permite desfășurarea unor atare împrejurări Căci ne-am întreba. Permițîndu-se ca un partid perpetuat la putere prin creeari din patru în patru ani de parlamente eșite din presiuni și terorism, nerepresintind nici sentimentele nici interesele țarei și în contra baionetelor căruia poporul nu ar mai putea lupta,—unde ar ajunge regimul nostru constituțional? La cîte complicații s’ar putea expune soarta țarei, atunci cînd luptele politice s’ar transforma in lupte de exterminare, în lupte de menținere la putere cu orice preț, chiar cu prețul existenței noastre ca națiune ? Este oare de crezut că factorul superior se îngădue ca lucrurile să ajungă până la o așa extremitate, către care regimul prin ținuta lui tiranica și limbagiul său autoritar, are aerul să voiască a le înpinge ? Desigur că nu. Ne așteptăm ca adversarii noștri să obiecteze că punem în mod greșit chestiunea de a se ști cine vor face alegerile viitoare, și că platforma electorală nu trebue numai decît căutată în dorința sau încăpățânarea unui partid de a vroi să se perpetueze la putere,ci în idei, fapte și programe de guvernămînt. Primim discuția și pe acest teren, și vom dovedi în numerile viitoare, că din acest punct de vedere și mai puțin încă, partidul liberal nu ar avea dreptul să prezideze la viitoarele alegeri legislative. făcu o mică scrisorică d-lui Gane și, acesta suspendă aprobarea sa de ridicarea autorizației, losind pe Lupu... să-și continue comersul său. Acelaș caz se întîmplă și cu cîrciumarul Codreanu, vînzâtor cu zeciuială la o circiumă a d-lui dr. Rojniță din comuna Mironeasa, cpt. Hadîmbu [UNK] De astă dată însă în ura intervenției d-lui doctor, d-l Gane nu aprobă de loc decizia consiliului comunal de ridicare a autorizației, ci numi o anchetă compusă din 2 sub-prefecți și cu ordinul strict de a scoate batistă curată pe protejatul d-lui dr. Rojniță. Așadar rețetele acestor d-m medici au mare trecere pe lîngă d-l Gane, care cum vedeți „face dar desfacem cu foarte multă ușuință lucrurile. Lipsa aceasta de energie face pe d-l Gane să cedeze la cele mai mici stăruieți, nesocotindu’și propriile d-sale disposițiuni și ordine. Cunostm, d-l Gane. REȚETELE D-LUI GANE Lipsit cu totul de energie, prefectul nostru de județ, cedînd tuturor soiurilor de stăruințe, revine foarte des asupra hotărîrilor sale, așa fel că administrația d-sale devine o adevărată halima prin comune. E destul să cităm două cazuri recente și caracteristice care sintetizează pe deplin felul de conducere al d-lui Gane. In comuna Mironeasa, cot. Budești, consiliul comunal suspendă pe cîrciumarul Lupu.. Motivele acestei suspendări erau foarte grave, căci se imputa numitului că zădărnicește lucrările bancei populare, luînd bani cu împrumut de pe la locuitori și că, fiind condamnat de 3 on pentru contravenții, după lege, urma să i se ridice autorizația de a mai ținea circiumă în acea comună. Deciziunea de autorizație a consiliului comunal fu aprobată de prefect și această aprobare se comunică primarului respectiv. Aci stăteau lucrurile cînd posesorul de pe moșie, alergă la proprietar, doctor M.toare în calitatea sa de Senator de Focșani, D. Haret... moistru de Curte Duminica trecată, cetățenii Capitalei, în frunte cu clerul, ara organizat un serviciu religios, urmat de o procesiune, pentru a ridica rugi către Cer, ca să trimiată pe Pămînt ploaia bine făcătoare, atît de înalt dorită de intreaga țară, bîntuită de săcetă. id. S. Regele însoțit de Moștenitorul Tronului, nu a crezut înjositor să vie ca să ingenundhe la biserica, în care sa oficia serviciul religios, și în care se adunase pentru a ruga pa Creator, reprezentanți din toate straturile societăței. Și cu toate acestea nici un Ministru n-a crezut de cuviință să urmeze procesiunea sau macar să facă act de prezență la biserică. D. Sturdza nu crede înjositor să sărute mina Suveranului, dar crede că și-ar perde din prestigiu, dacă ar veni să se roage într’o biserică, alături de popor, cum a făcut-o însuși M. S. Regele. Purtarea d lui Haret, e și mai puțina explicabilă, căci d-sa pe lîngă că e Ministru de Instrucție mai e și Ministru de Culte, și dacă n-a asistat Duminică la slujba de la Șosea, pe lîngă că nu și-a făcut, datoria, a comis o gravă necuviință față de Suveran și față de intreaga Țară. D. Haret a dat de astă dată dovadă, că d-sale nu-i plac decît srbările organizate in onoarea Ministrului de Instrucție. L-am văzut și la Iași, ca și in toate orașele pe care le-a onorat cu vizita Visale, scoborînd scările hotelului la care a descins, in mijlocul unui tămbălăude n descris de surle și trompete, de muzici militare și coruri școlare. Și omul acesta, Ministru de Culte, nu crede de cuviință să ia parte, măcar prin prezența sa, la un serviciu religios oficiat de preoții țărei pentru binele ei, la care a asistat însuși M. S. Regele. Iată însă, cum explică partizanii d-lui Haret absența sa, explicație înregistrată de presa din Capitală: D. Haret a fost silit să asiste la serviciul oficial la biserica Armenească, și de aceia n’a putut veni la biserica ortodoxă de la Șosea. E o explicație, dar nu o scuzi. -apoooppol*Scouri A.S R. Principele Ferdinand inspector superior al intregei armate. A. S. R. Principele Ferdinand va fi în curînd numit inspector al întregei armate, post ce se va înființa. Comanda corpului II de armată va fi trecută unui general. Se știe că un comandant de corp de armată este în acelaș timp comptabil ln bani și materie și deci supus înaltei Curți de compturi. Pentru acest cuvînt, precum și spre a nu fi nevoit să dicteze pedepse ofițerilor și trupei din comandament R. S. R. Principele Moștenitor va trece ca inspector superior al întregei armate. Situația disperată. Știrile cele mai rele în privința recoltei din acest an sosesc din partea de jos a Moldovei. In județele : Birlad, Tecuci, Covurlui precum și in județele Brăila și Buzău, din Muntenia unii proprietari și arendași au renunțat la facerea secerișului, iar cei mai bine plasați sunt aceia care vor scoate cel mult Îndoiă cantitatea de sămînță pusa în pămînt. In schimb in Moldova de Nord și în special in județele Botoșani, Dorohoi și Iași, recolta este binișoară și în județul Iași începe a se simți mai mult lipsa de pășune. Vitele încep a suferi din acestă cauză. Situația este însă îmbucurătoare în comparație cu starea lucrurilor din alte părți. Convocarea consistorului Mitropoliei Moldovei. Consistoriul Sftei Mitropolii a fost convocat pentru ziua de 22 Iunie pentru judecarea mai multor procese. Ședințele vor fi prezidate de S. Sa economul stavrofor I. Mitescu, soldații in vacanție. Ministrul de război, in scop de economie, a dat ordin tuturor corpurilor de armată ca pe timpul verei să dea soldaților concediu de cite o lună, împărțindu-i în trei serii. Prima serie urmează să plece în concediu la 15 iunie. O mare bancă comercială cu capitaluri franceze in Capitală. In cercurile financiare din Capitală produce mare mișcare svonul despre înființarea unei mari bănci comerciale, cu capitaluri franceze. Se asigură chiar că noua combinațiune se va face sub auspiciile d-lui M. Costinescu, actualul ministru de finanțe, care și-ar rezerva direcția bancei pentru momentul apropiat de e se va retrage din cabinet. Consiliul permanent al instrncțianei. Consiliul permanent al instrucțiunei a aprobat rezultatul examenului de docență al dlui dr. Andronescu, în specialitatea teoriei și clinicei obstreticale pe lângă facultatea de medicină din Iași. In ședința sa de azi, consiliul permanent se va ocupa cu discuțiunea regulamentului pentru plata taxelor universitare. Au fost invitați la ședință și președinții societăților studențești autorizați spre a da deslușirile necesare consiliului. Familia Regală la Sinaia. Familia Regală, care a plecat alaltă ori dimineață din Capitală a sosit la Sinaia la orele 12 jum., d. a. Batalionul I de vinatori, comandat de d. maior Negreanu, a dat onorurile la gară, care era frumos împodobită cu ghirlande de brad și drapele naționale. Pe peronul gărei se află un public numeros, precum și doii generali Wartiade, Iarca și Arion; coloneii Priboianu și Mavrocordat; d. Al Culoglu, directorul Eforiei spitalelor civile; Micleșeu, directorul general al căilor ferate; reprezentanții autorităților locale. Suveranii s’au întreținut cu persoanele prezente. Imnul regal a fost evitat de către elevii și elevele școalei primare »Carmen Sylva“. Două frumoase buchete au fost oferite M. S Reginei și A. S. R. Principesei Maria de către primarul Sinaei Procesul Sarah Bernhard-De Max Un curios proces a intervenit între celebra tragediană Sarah Bernhard, proprietara teatrului cu același nume și artistul de Max. Iată considerentele unuia din jurnalele date de tribunal în cursul procesului: „Avînd în vedere că în cursul repetițiilor piesei „Varennes“, la teatrul Sarah Bernhard, se produse, la 12 Aprilie, între directoarea teatrului și de Max, însărcinat cu un rol principal, un incident care sfirși prin încetarea serviciilor lui. A în V. că de Max s’a supărat fiindcă Sarah Bernhard a pus numele altui artist pe afiș, inaintea lui. A. în v. că amîndouă părțile cer resiliarea contractului, iar de Max și 6750 lei daune interese. A. în v că tribunalul n’are elemente suficiente de apreciare spre a se convinge din pricina cui s’a născut neînțelegerea. Autoriză pe judecătorul Albignac să primească de la amîndoi deslușirile necesare“. Advocatul artistei, Felix Liouville, spune că de Max fusese angajat cu 4500 lei lunar, viitoare stea artistică. In ziua de 12 Iunie s. m. a avutoc la Paris (Sévrans) o „matinee” artistică și teatrală în beneficiul Casei Școalelor, la care a dat concursul pe lîngă multe celebrități și d-ra Aglae Popoi, romîncă laureată a societății de învățămînt modern.Văzind numele d-rei Popof figurînd în programul concertului alăturea de nume cu reputații stabilite ca Odette- Mergele la Renaissance, Gabrielle Chevalier, Carol de la teatrul regel Chappe de la teatrul din Bordeaux etc... am simțit o plăcere cu atît mai mare cu cit ne-am amintit că d-ra Popof e o concetățeană a noastră, care a părăsit Iașul după absolvirea Conservatorului, angajată ca profesoară de muzică la institutul »des dames du Calvaire“. Bucățile cu care s’a produs d-ra Popof: Les nous de Jeannette (Massé) și air des Cochhetes du Likine sunt din cele mai grele și dacă debutând cu asemenea aici a izbutit a avea succesul cel mai mare, după mărturisirea gazetelor franceze, ne putem face iluzii frumoase, despre viitoarele și desigur apropiatele succese ale d-rei Popoi. Avem tot dreptul să sperăm că Iașii vor adăuga incă o perlă fină la salba de artiste cu reputație europeană pe care i- a produs deja , și această grație d-nei și d-lui consilier Hinna, care au apreciat talentul d rei Popor, și prevăzind frumosul ei viitor au susținut-o și indemnat-o ca să urmeze la Conservatorul local și să plece apoi în străinătate. Oameni, fapte și lucruri foamea Nu-mi propun să fac fraze pe tema crizei ce se anunță și nici să fac lirism pe tema suferințelor mulțimei. Această chestie devine de actualitate prin experiențele ce se urmează actualminte la spitalul militar și despre care reporterul nostru vorbește pe larg în altă parte a ziarului. Urmînd să mă ocup mîine de partea științifică a acestei chestiuni, voiesc să spun cîteva cuvinte despre fenomenul fiziologic foamea, fără de considerații de cazuri speciale. Căci din acest punct de vedere oamenii nu se pot compara. Unii rezistă, alții nu. Sunt în natură, flori precoce sau delicate, care nu pot suporta nici razele arzătoare ale soarelui nici frigul viguros al ernei ; dacă o mină vigilentă nu se interesează de ele dispar curînd. Tot astfel și cu oamenii. In luptele atroce ale vieței, unii sucombă, curînd iar alții continuă, dar atuncea foamea ucide inteligența, depravează sau paralizează simțul moral și astfel el devine criminal sau sclav. Din punct de vedere fiziologic foamea constituie mai curînd o impulziune internă decît o senzațiune adevărată. Regularitatea cu care ea se produce provine de la obicinuința stomacului de a consuma la un anumit timp și numai atît. O chestiune importantă este acea de a ști unde este sediul foamei. Oricît lucrul ar părea curios pentru laici și ori cît toată lumea localizează senzațiunea foamei în regiunea epigastrică, sediul ei este în sistemul nervos central ca și nevoia de a respira de pildă. Se poate reuși la diminuarea și întîrzierea foamei prin utilizarea de narcotice și stupefiante. Se mai știe apoi că unele maladii ale sistemului nervos, care lasă intact traiectul tubului digestiv și cu toate aceste diminuează sau sporesc senzația de foame. Foamea odată satisfăcută dă senzația de sațietate și lipsa ei constitue emorexia, statul preclomatic al mai tuturor maladiilor. Cîți oameni de elită este spirite superioare n’au fost martirii foamei ? Homer care mergea din oraș în oraș recitind versuri spre a avea o bucată de pîine ! Tasso era nevoit să trăiască cu 60 bani pe săptămînă. Cervates a murit în cea mai neagră sărăcie. Și o caracteristică a mizeriei celei mai negre pe care o îndură oamenii superiori este spusa lui Jean-Jacques Rousseau : — Tout est echer a Paris, et surtout le pain ! Iar ironia cea mai bună o face Desaugiers. L’autre prend la gazette Et, politique fin, Me parle de la diéte Lorsque je meurs de fáim Y. ABONAMENTUL Pe un an 24 lei : pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei In străinătate pe un an 80 lei -------------Anunciuri, iserții și reclame 50 bani findul Dr. N. LEON EREDITATEA III. Un alt exemplu este acela menționat de Réaumur: într-o familie oarecare se născu un fiu, Gratio, care în loc să aibă cinci degete, avea cite șase la fiecare membru. Gratio se însura cu o femeie, ale căre membre erau normale. El avu 4 copii: Salvator, George, André și Marie. Cel mai mare din acești copii, un băiat, Salvator, avea 6 degete la toate membrele, ca tatăl său , al doilea și al treilea din copii, doi băeți, aveau câte cinci degete,, ca mama lor, dar mînile și picioarele lui George erau puțin diforme ; cel din urmă copii, o fată, avea cinci degete la mini și la picioare, degetele cele mari însă erau diforme. Varietatea s’a ereditat astfel în toată claritatea la copilul cel mare, iar tipul normal la al treilea copil și aproape normal la al doilea și la cel din urmă , s’ar părea deci mai întâi că tipul normal a fost pănă aice mai puternic ca tipul diform. Toți acești copii crescură și se insurară ; femeile băeților, bărbații fetelor erau normal constituiți, și iată ce s’a produs. Salvator avu patru copii, trei din aceștia aveau membrele hexadactile, ca ale bunicului și ale tatălui lor, cel mai tinăr era pentadactil, ca mama și bunica; de data aceasta, cu toată îndoita transformare a singelui pentadactil, varietatea hexadactilă a predominat. Această diformitate a predominat într-un mod mai frapant incă la descendenții altor doi din acești copii, Marie și George. Marie, ale cărei degete numai cele mari erau diforme, a născut un fiu cu 6 degete la picioare și alți trei copii normali ,dar George, care nu era pentadactil așa de clar ca sora lui, avu mai intăi două fete, care aveau și una și alta 6 degete la mini și 6 degete la picioare ; apoi avu o fată care avea 6 degete la fiecare mină și 6 degete la piciorul drept, dar nu avea decît 6 la piciorul sting. In toate aceste cazuri, varietatea pare a fi sărit peste o generație, pentru a se reproduce în toată puterea sa în generația următoare. In fine, André, pentadactl curat, a fost tată a mai multor copii, din care nici unul nu se depărta de tipul normal. Taurii fără coarne din Paraguay descind cu toții dintr’un Buhai, care s’a născut in mod întimplător în anul 1770, fără coarne. Ereditatea caracterilor țatologice demonstră pănă la evidență această lege : boalele de plămini, de ficat afecțiunile nervoase sub toate formele, de la neurastenia ușoară pănă la demență, mania, impulsiunea la suicid și la crimă. In 1884, Baillarger a găsit din 600 de nebuni 553 prin ereditate Profesorul Ball citează 4 frați, din care unul s’a aruncat în apă, unul s’a spânzurat, al treilea și-a tăiat gîtul cu briciul și al patrulea s’a aruncat pe o fereastră. Schiess a arătat cu date statistice că miopia este ereditară. După Garrod, 50 la sută din cazurile de gută, observate în spitale sunt ereditare. Adversarii teoriei dscedenței căutau să atace această lege cu mutilațiunile accidentale care în general nu sunt ereditare. Un părinte cu piciorul sau cu brațul amputat nu dă naștere, zic ei la copii fără picior sau fără braț; fetițele nu se nasc cu urechile găurite ca mama lor, nici copiii de evrei cu prepuțu fi circumcizat, ca la tatăl lor Astăzi s’a dovedit că chiar mutilațiunile sunt unele ereditare. După R. Bonnet, un țăran din Oldenburgăind coada crinilor săi, obținu o cățea cu coada scurtă Un taur în apropiere de Jena, tăindu-i-se coada, din rădăcină in mod accidental cu ușa grajdului, a produs viței fără coadă. Marssin extirpînd splina la o pereche de <■ purași, puii născuți din această pereche aveau splina mai spică decît este ea in stare normală și aceasta a persistat și la generațiunile următoare, fără ca splina să revie la volumul ei normal. Hackel mai deosebește un fel de ereditate așa numita fixată, , atunci cînd proprietățile cîștigate de un organism in timpul vieții sale individuale sînt cu atit mai sigur transmise, cu cit acest organism a fost timp mai îndelungat supus acțiunei cauzelor modificatoare. Pe de altă parte, aceste proprietăți sunt cu atit mai sigur ereditare, printre seriile succesive ale generațiunilor, cu cît aceste gene-