Evenimentul, aprilie-iunie 1905 (Anul 13, nr. 40-108)
1905-06-10 / nr. 93
fIHSD ACTLA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LA fleȘNEANI) 44 si a a 1 Soarelei r. a. | 6 Luni—Sf. Treime I 4.32 8.011 7 Marți—Mart. Teodor I 4.32 8.011 8 Merouri M. Tkeod. Str.| 4.33 8.02| 10 bani—Seria II Anul XIII No. 93 VINERI 10 IUNIE 1905* Apare In toate zilele de lucru Un numar Țechin 50 bani EVENIMENTUL Í SUXH C O 3D.. © © XT7-&Jt O X P IJ QU T I V E „Cititorii noștri rid mereu“/ Voința—Națională. La această constatare Am subscris de mult și eu : Când citești așa ziare Să te ții de ris e greu. X. UN PEZIPERIT*o*— Dacă vechea școală liberală prin forma personală în care se manifestă, nu ar da luptelor noastre politice un caracter aproape sălbatec, — am fi putut în unele momente bune, în cursul sesiunei parlamentare din urmă, să afirmăm, că aceste lupte au făcut un pas spre bine, că ele au început să între în o fază mai dulce, mai omenească. Și tot partidului conservator i-a fost dat, ca în perioada regimului său, să se producă fapte de acele care siliră pe adversarii noștri poate contra voinței lor să facă un bun început, să-și dea un aer de oameni civilizați. In două ocaziuni importante și în chestii de un interes capital pentru țară, liberalii cu toate apucăturile lor destrăbălate, n’au putut face altfel decît să se arăte oameni de ordine, decît să-și dea macar aparențele de partid politic cuminte și înțelept. Poate că au făcut din necesitate virtute, poate că teama unei mari desaprobări a opiniunei publice i-a forțat să îmbrace sentimentul omeniei, și să recunoască solemn merite unor adversari pe cari erau deprinși a-i ponegri numai, — dar faptul e, că liberalii, fie chiar și din sila înprejurărilor, au fost nevoiți să se arăte ciopliți. Este recent încă în memoria fiecăruia splendidul succes obținut de guvernul conservator în chestia romînilor din Macedonia. In analele partidului nostru acest strălucit succes va rămînea ca o piatră scumpă care înpodobește corona faptelor lui, și numele generalului Iacob Lahovary iscusitul nostru ministru de externe va rămînea pe veci legat de această mare și frumoasă isbîndă a politicei noastre exterioare. Ei bine, refractarii la ori-ce acte bune ale guvernului conservator, contradictorii tuturor ideilor noastre oricît de salutare pentru țară ar fi ele, protivnicii noștri cu ori ce preț, au fost nevoiți să se ’nchine înaintea Majestăței succesului obținut de ministrul trebilor noastre streine și să recunoască merite guvernului și în special generalului Lahovary. La Senat, d-nii Sturdza și Lascar, personagii autorizate ale partidului liberal, încă au avut momente bune, momente expansive în care simțul dreptaței a putut să răsbată prin ceața pasiunei oarbe de care adversarii noștri sunt stăpîniți în toate împrejurările. Cu ocazia discuției unor chestiuni importante, d-nii Sturdza, Lascar și nu mai știu încă cine din fruntașii opoziției, au aprobat pe deplin vederile guvernului conservator și au fost siliți să recunoască, cum că acest guvern e inspirat de bune sentimente și de grijă, pentru interesele mari ale țarei. Dacă nu e tocmai o notă de promovație, acele momente sunt totuși o notă bună în ținuta opoziției, și ar fi de dorit ca și modul ei acerb și incompatibil cu civilizația modernă de care se servește în presă, se fee ca primineală, să primească măcar un început de schimbare, ca acel pe care l’a luat în parlament. Exprimăm un simplu desiderat fără speranță de a’l vedea realizîndu-se, căci la liberali obiceiurile rele sunt refractare la modificări în bine, din nou cu postulatele lor nationale ? Reprezentanții lor au spus’a hotărît, că numai egal îndreptățiți Germanii și Cehii vor putea opune rezistență pretentiunilor ungurești. Prin urmare, situația parlamentară din Austria începe a se agrava tocmai în momentul, cînd se speră într’o înțelegere comună, cind toate partidele austriace trebuiau să se unească, să pună frîu poftelor independiștilor din Ungaria. Vor face Germanii din Austria concesiuni naționale Cehilor? Sau renunța-tor Cehii la pretențiunile lor în ultimul moment. Consfătuirile baronului Gautsch cu unii și cu alții n’au dat până acum nici un rezultat CRONICA Serbări—teatru—ploi Nu cred în eresuri, dar se vede că nourii au și ei nervii lor. Așa din ohiar senin, baloanele cu apă care se plimbiS pe de-asupra capetelor noastre la o înălțime de cîteva sute de metri, au un necaz de moarte contra serbărilor de la Copou și contra teatrelor de vară din Iași. Cînd mai vin însă și operete și ș'anunță Pericola sau Vînzătorul de păsări, neurii să fac dunăre. Cum zăresc vr’un afiș pe stradă, încep a se burzului, a se vîntoli prin cer, tună, fulgeră, trăsnesc și să revarsă ca un uragan peste noi. Dușmănia asta contra bieților artiști și cîntăreți de vară, n’o pricepem da loc. Adică ce reți fac ei nourilor ? Umblă bieții artiști cîte odată prin nouri, dar prin nourii făcători de ploaie ca să le tulbure liniștea sau să-i supere cu ceva Nourii artiștilor sunt cu totul ideali ; ei iau în imaginația lor forma unor mase omenești năvălitoare la casa teatrului, cu franci fără burtă și cu cereri de bilete de locul intăi. Probabil că nourii de sus simțind că au rivali pe pămînt caută să-i distrugă risipind speranțele artiștilor. In cazul acesta pentru liniștirea cetățenilor cari nu sunt vinovați cu nimic în răsboiul iscat între ambele feluri de nouri,—am propune un fel de armistițiu. Să se suspende provizorier,bările, teatrurile și operetele, ca să ne putem bucura de mică secetă,—că tare suntem azi. Aud ? BULETIN EXTERN Simatia parimra la Austria Ministrul-președinte baronul Gautsch a avut zilele acestea tratative cu reprezentanții Cehilor tineri și cu reprezentanții partidelor germane referitor la programul de acțiune al sesiunei parlamentare, care s-a deschis. Consfătuirile au urmat mai ales asupra convențiunei comerciale cu Germania și asupra votfnrei budgetelor. Se zice că Cehii tineri ar lua poziție hotărâtă contra proectelor guvernului, dacă nu li se vor face concesiunile naționale, pe cari de mult timp le cer, mai ales dacă nu li se acordă înființarea unei Universități cehe în Moravia. Sfatuirile acestea între guvern și partide n’au dat pînă acum nici un rezultat Există însă convingerea, că în fața momentului critic toate partidele se vor uni într-o comună lucrare. Convenția comercială cu Germania are o importanță prea mare pentru viitorul economic al Austriei, ca partidele, cari au împedicat până acum activitatea parlamentară, să nu fie pătrunse de interesele superioare ale monarhiei și să nu cadă la învoială. Cu atît mai mult se impune partidelor din Austria unirea, cu cît relațiunile din Ungaria devin tot mai încurcate, și nu se poate prevedea o deslegare fericită a crizei ce bîntue imperiul. De altfel s’a observat, că pretențiunile Jugurilor față de Austria,s’au urcat totd’auna în raport cu slăbirea parlamentarismului austriac. Cînd Cehii și Germanii se dușmăneau și făceau imposibilă activitatea parlamentară in Austria, Ungurii apăreau totd’auna uniți în aspirațiunila lor naționale. Jocul acesta, atît de norocos pentru politiciani maghiari și atît de păgubitor intereselor monarhiei, pare a fi ajuns la ultima cartă. Kossuthiștii par a juca va banque ca existența monarhiei. Cabinetul Fejerváry e condamnat înainte de a se prezintă in fața Parlamentului unguresc. Ceea ce urmăresc indepandiștii, e totala despărțire de Austria, e desbinarea intregei monarhii. Nu cumva urmăresc și Cehii același lucru în Austria, cînd apar acum . Istorie Junimistă Numai elogiul acesta suprem nu fusese adus d-lui Take Ionescu de cătră dușmanii săi implacabili, să fie comparat cu Napoleon. Epoca o face și pe aceasta, în lăcomia ei de a lovi pe ministrul de finanțe, fie și cu flori cu lipsă de pietre. E drept că organul junimist vede pe d. Take Ionescu in ajunul bătăliei de la Waterloo, dar lăsînd că profețiile celui care inspiră pe Epoca nu s’au realizat nici o dată—dar chiar așa de-ar fi, oamenii care fac politică cu bărbăție cunosc zicătoarea și’i urmează filosofia: mai bine un ceas vultur decît o mie de ani cioară... Și știți în care punct al hărței e așezat Waterloo la care se gîndesc striviții care formează trupa auxiliară invincibilului căpitan Dimitrie Sturdza ? In mijlocul terenurilor noastre petrolifere ! Această chestie, care a pus pe capii opoziției în așa situație încît de acum în colo nu se mai pot compromite, va fi, își face , iluzii Epoca mormîntul care va înghiți reputația ministrului de finanțe și cu ea creditul și prestigiul partidului Conservator. Eram curioși să vedei cum va mărturisi însăși Epoca cum că agitația în jurul societății pentru exploatarea de către capitalurile romînești a minelor noastre de petrol are de scop imediat și exclusiv să zdruncine creditul și să știrbească prestigiul guvernului conservator. Acum nu mai suntem curioși. Oricit de antipatică și de fără cavalerism este lupta pe care o dau fără succes aliații d-lui Nădejde in speranța că, după ce au trecut pe la Austerlitz, Jena și Wagramul opoziției au să ajungă—cîți vor mai ajunge !—la Waterloo, e ceva delicios in fasonul cum primește loviturile și cum se resemnează această vulgară elită să aștepte succesul numai de la Alah. D. Sturdza spusese în Senat, după ce zadarnic căutase să nege, că „indiferent“ de ce a hotărît d-sa eu doctorul Fialla, astăzi e patriotic lucru să nu se facă onoare angajamentului ce a luat. La rîndul ei, Epoca, organ en sous ondrs al colectivității, raționează tot așa. "Altă dată, cînd străinii n’aduseră în țară capital și tehnicianii al căror exemplu să slujească de învățămînt pentru Romîni, riscul ar fi fost mare pentru noi să întreprindem explorarea și exploatarea terenurilor petrolifere—și, deci, eram datori să căutăm societăți streine cărora să le dăm concesia. Da azi, cînd Disconto și chiar Deutsch? Emteau schele în România, azi e o trădare de patrie să ne mai gîndim la capitalurile de pesta graniță, scrie organul junimist complactînd ideea șefului socialiștilor. Ce am făcut eu cu doctorul Fialla, a adăogat d. Sturdza la Senat, știu eu în tot cazul mai bine dacul președinte al consiliului; oricum, insă, azi, cînd minele noastre induc o sută de vagoane pe zi, nu mai putem privi chestia ca la 1863, cind dadeau numai un vagon in douăzeci și patru de ceasuri. Iar Epoca, organul orînduit să parafraseze pe d. Nădejde de la Voința Națională, lărgește ideea lămurind că societățile străine, cari aveau rațiune într’un timp cînd nu erau în țară nici capitaluri, nici oameni pricepuți, nu pot, acum, să treacă înaintea Romînilor cari oferă capitaluri abundente, și ingineri cari au stîrnit reputația Europei cu știința lor în exploatarea de mine. Și e curat delicioasă șarlatania acestor naivi cari vor să asaneze moravurile publice, prin minciună, prin rea credință și prin cea mai dezolantă sărăcie de spirit. Căci, nu credem pe cei de la Epoca așa de ignorabil asupra chestiunei încît să-și imchipuiască cum că exploatările Întreprinse de Disconto și Deutsche Dame au început in preziua înființărei unei societăți romînești, pentru ca primul eveniment să poată fi prezentat drept cauză sau motiv al celui următor; nici pe d. Sturdza, or cît de puțin favorabilă este judecata ce facem despre inteligența d-sale, nu’ socotim așa de întîrziat la minte încit să presupunem că e de bună credințe, cînd încearcă să afirme că n’a aflat cum că „bogătașii“ romîni au capital și terenurile românești petrol, decît după 4 Mai 1905, dată cînd incă se socotea patriot să acorde concesia Băncilor, pe cari le reprezenta d. dr. Fialia. Și, este neonorabil aspectul pe care l-au luat trupele de adunătură ale d-lor Carp, Nădejde și Sturdza iar in tot cazul, pînă la Waterloo, admițînd că gloatele pe cari le mustrumesc acești comandori nechemați pot provoca așa eroice evenimente, aliații vor trece pe la Arcole,lena și Austerlitz. Și, cine știe dacă din ordin național-junimistă vor mai rămina destule trupe valide pentru a aștepta pe Blücher. Pînă atunci, nu uite Epoca cum că garda moare dar nu se predă, după răspunsul mîndru al lui Gambronne, al cărui cuvînt devenit istoric nu în ajunul, ci chiar în timpul bătăliei de la Waterloo, îl punem la îndemîna acestor amabili confrați ca să le împrospătăm amintirile istorice. «WMS» 3MI»> I Scaun mîinele de „dualimul“ acesta poștal, semn sigur prevestitor al unui desacord ale căruia rezultate nu sunt decît prea vizibile azi. ...Timbrele poștale, vedeți dar sunt cîteodată istorice înaintea scrisorei... și pe scrisori. Furioasă bibliotecă mișcătoare. In statul de Wisconsin (Statele Unite) fermierilor le place foarte mult să citească. Pentru serviciul lor, s’a creiat o bibliotecă mișcătoare, care funcționează în modul următor. La fiecare anotimp nou, un vagon, al cărui interior e înzestrat cu rafturi pe care sunt aranjate cărți cu titluri variate, se oprește lîngă ferme, ale căror locuitori avertizați printr’o sonerie vin să’și aleagă cărțile. Trei luni după aceasta, reapare trăsura care luiind înapoi cărțile citite, aduce în schimb altele noi. Biblioteca aceasta pe toate obține un succes nebun 1 A», iar ele engleze au anunțat de curând că Wilhelm al II-lea are intenția de a-și scrie memoriile. Cu toate acestea, știrea nu este exactă și e desmințită chiar de Împărat. Wilhelm al II-lea citește tot ce se scrie asupra lui. Dînsul dispune de un întreg secretariat a căruia misiune consistă în a tăia din marele ziare din lume articolele și comentariile pe cari le provoacă gesturile și discursurile sale. Tăieturile acestea constituesc un fel de ziar al ziarelor pe care împăratul îl citește în fiecare dimineață, făcînd adnotații cu propria sa mină. Ori, in marginea informațiunei relativă la memoriile sale, dînsul a scris: „Mult ași vrea să știu cînd voi avea timp". »Il tragem atenționa» U ▼ onor noștri cetitori asupra numeroaselor telegrame pe care le publicăm zilnic în pagina III-a a ziarului nostru. Aceste telegrame le servim publicului cetitor înaintea tuturor celorlalte ziare, astfel că ultimele știri din întreaga lume pot fi cetite în „Evenimentul** în fiecare zi la oarele 4 juni. cînd apere. Cei ce nu ar ceti „Evenimentul*1 în fiecare zi, nu pot avea toate inceste noutăți decît a doua zi dimineața după sosirea ziarelor din București indică cu 16 oare mai tîrziu. rliștii filandezi sunt foarte ** ~ sensibili la critici. Acum 8 zile, trupa teatrului filandez din Helsingfors a început la Fahlstron-Teater din Christiania o serie de representațiuni. A doua zi după prima reprezentare criticul dramatic Verdant Ging publică un articol, în care jocul artiștilor era discutat în termini care nu depășeau întru nimic limitele criticei permise. După două ore de la apariția articolului, artiștii filandezi atinși în amorul lor propriu, o șterseră la Stocholm pentru ce ?—Pentru ce se va de pretutindeni apa Hunyadi Janos, pentru ce în toate familiile se găsesc bursii din această apă, pentru ce într’un timp foarte scurt casa Andreas Saxlehner a expediat o sută de milioane din aceste butelii în toate direcțiunile? Pentru că această apă naturală este în adevăr purgativul ideal, laxatii igonie pin excelență, care purgiază și ușurează, după voe, fără ca vre-odată să irite, să producă colici sau să lase după el constipațiunea. Cind un alt produs va reuni ln acelaș grad toate aceste calități, el se va bucura poate de acelaș renume pănă atunci să lăsăm însă să domnească fără concurent apa Hunyadi Janos. I atacă încă cu mult în urmă aceia care colecționează mărci poștale—și sunt cu legiunile s -au putut să producă evenimentele care sunt pe cale de a rupe definitiv uniunea Suedo-Norvegiană. Niciodată Norvegienii n’au consimțit să se servească de aceleași mărci poștale ca Suedezii . Sunt acum 20 de ani cind Suedia a voit să facă o emisiune generală pentru ambele țări, purtînd efigia regelui Oscar. N’a putut însă cu nici un preț să sfarme rezistența Norvegiei, care consimți, cel mult, ca Leul armat cu o lance, constituind armoniile sale tradiționale să dispară de pe timbrele sale pentru a face loc unei cifre banale indicînd valoarea și înconjurată de un car de vînătoare. Colecționarii se mirau trecîndu-și OAMENI ȘI SCRIERI_____ Critici identice După celelalte țări a venit acum rolul criticei în ce privește armata franceză.Colonelul Picquart, cunoscut din timpul afacerei Dreyfus, publică în „Aurore“ un articol interesant asupra armatei franceze. Poziția noastră militară față de Germania scrie el— nu îndreptățește plîngerile ridicate de dușmanii Republicei, ba și de Republicanii sinceri. Moltke a zis adeseori: „Armata franceză posedă tot ce poate da banul. In ce privește cele alate se pot face rezervele. Părerea aceasta a bătrînului mareșal are valoare și azi. Noi posedăm un admirabil material de artilerie. Pușca noastră de infanterie e egală cu puștile cele mai bune ale armatelor străine. Proviziile noastre de răsboiu sunt prevăzute cu o liberalitate ce poate acoperi lipsurile trecătoare ce s’ar semnala ici și colo. Industria noastră este așa creată că în caz de mobilizare, administrația militară poate aștepta de la ea un sprijin puternic. Rețeaua liniilor ferate permite o repede concentrare de trupe; punctele noastre întărite sunt prevăzute cu toate cele necesare pentru o aparare grabnică. Fără îndoială că Germania nu este superioară din punct de vedere al numărului soldaților. Ea are o populație de 56 de milioane de suflete; a noastră e numai de 39 milioane. Pănă acum însă această deosebire a procurat Germaniei o superioritate mai mică de cum s’ar fi putut crede. In timp de pace Germania are (fără a socoti medicii și alți necmbatanți) în cifră rotundă 2*4030 de ofițeri și 600 mii de subofițeri și soldați. Franța 24000 și cam 550000 de subofițeri și soldați cari stau in Franța. Germania are 23 corpuri de armată, Franța 21 Probabil că în timp de războiu va fi aceeași proporție numerică intre cele două armate .. In ce privește calitățile soldatului francez, sunt cunoscute agerimea și rezistența sa. Nici un soldat de linie nu e mai bun ca al nostru pentru războiul modern, pentru ordinea de luptă împrăștiată, unde individualitatea, inițiativa joacă un rol așa de mare. Partea slabă a sistemului nostru militar nu trebuie ascunsă stă în comandă. In privința aceasta, trecutul apasă încă greu asupra noastră. De treizeci de ani recrutarea a devenit în adevăr națională, căci fiecare cetățean e obligat la serviciul militar. Din contra, în compunerea corpului ofițeresc s-a făcut puțină transformare. Aceiași lipsă de omogenitate continuă, fiind că ofițerii sunt de diferite categorii: unii au eșit din gradele inferioare, alții au trecut prin școlile mari de ofițeri. La avansare, protecția joacă un rol prea mare, nu s’a căutat a se contopi diferitele categorii și a se ținea departe de posturile înalte oameni cari n’au la activul lor decît relațiile frumoase și intriga. ABONAMENTUL IV b* am 24 M ? p* <5 l»wl 1*1 pa * Iw»i A lai lu străin 51 at« p« un an HO Ici Amnnemic, inserții și reclame 50 bani rtndnl tn pag. T1I3 Soarele 9 Joi—Păr. RfekȘ.OL’ 10 Vineri—Păi^năți ofteia: 4. ps .8iQ2 11 Simb. Ap.q^veraea 1:38.02 E. de a fi ATÖVVINE m mWmi Războiul a costat pe Rusia multe jertfe de oameni și bani. Dar sentimentul patriotic a făcut o minune ; el a temperat acel gust de a face cheltueli și petreceri, inderent caracterului slav. Rușii acum, dau cu o generozitate de admirat, pentru trebuințele războiului, ceea ce altă dată, înainte de război, cheltuiau așa de nebunește pe lux. In Rusia, luxul ia o înfățișare puțin cam orientală, șirul în lux e mai mult o excepție, prețul obiectelor înlocuind adeseori arta care lipsește. Cu tot războiul, Petersburgul a rămas raiul bijuteriilor sau mai drept, al vînzătorilor de pietre prețioase, căci acest lux de pietre este acel care intră mai mult în inimile rușilor, și subsists oricărui altul. Ei iubesc bijuteriile, pătimaș, pietrele mari, nalte, largi și greoaie, aduse din Siberia sau Indii, din Transvaal sau Brasilia, împărăteasa Alexandra - Teodorovna, careia-i place să coase la mașină lucruri pentru răniții din războiu, poartă in zilele de gală, diamante de trei milioane de ruble. Marea Ducesă Alexandra-Josefna, are niște smaralde unice pe lume, și Marea Ducesă Maria Pavlovna poartă pe dinsa o întreagă comoară cînd, în zilele de sărbătoare, se arată în costumul rusesc, pe cap cu tradiționalul „Rakoohnik“, care încununat și brodat cu mărgăritare, lasă să cadă împrejurul feței optsprezece rinduri de perle, care simulează voalul antic. „Sarafanul“ este o manta, cu o coadă lungă de patru metri de asemeni brodată cu perla, de-o frumuseță și puritate de formă admirabilă Nu numai femeile se gătesc cu bijuterii, și bărbații le poartă cu plăcere. Marele Duce Sergiu, poartă uneori un costum național bătut tot în pietre scumpe. Podoabele cămeșilor și brațeletele unui prinț rus, foarte cunoscut parisianilor, valorează mai multe sute de mii de franci. Derdacă bărbaților le plac bijuteriile pentru dinșii, ei le iubesc de asemeni și pentru alții, și aceasta face să se scuze, la ei, unele înclinări: cli umeri frumoși, cite degete fine nu-s semănate cu diamante de ei... In vremea cînd „Le grand seize” de la cafeneaua engleză era în cinste și cînd, la Paris, se știa încă a se risipi șampania, toți amatorii de operetă putură să se minuneze la vederea istoricelor turcoaze pe care prințul G....... le oferi unei delicioase livete. Și alt dar mai recent, smaraldele prințului B..... și diamantele prințului W......... cine nu le cunoaște la Paris? In adevăr, pasiunea pentru bijuterii este așa in Rusia. Incit nu atinge numai să le porți. Intrați la Petersburg într’un palat sau oricare oțel particular din Sergiufskaia sau Cheiul Englez și veți fi înconjurați de bijuterii. Pretutindeni mese in muahit și lapuslazuli, cuțite de tăiat hîrtia de aur bătute in safir, scromolnițe de email, tabacheri pentru țigări de aur, bătute In pietre scumpe; pînă și clopoțelul electric din perete e de un metal prețios, împodobit cu pietre scumpe. Pretutindeni sînt logății. Din potrivă însă, obiectele de artă aproape lipsesc : discreta și curata lor frumusețe nu ar sta în armonie cu acest cadru zdrobitor. Totuși se cumpără tablouri in Rusia, dar aceste pe serie, pentru ea și coste mai mult, iar cutare princesă, — providența pictorilor, — nu părăsește o exposiție fără să nu fi cumpărat vre-un „pan de mur“, adică toate prizele care le vede. Această frenezie de cheltueli, pe cari slavii o iau drept eleganță, ti costă adeseori cite o bună păcăleală; un miliardar rus a cumpărat un chip, ingenios pentru suma de 300.000 franci o colecție de miniaturi vechi, și cind apoi după cițiva ani, el își mină averea, și voi și revîndâ pe acel preț miniaturile, constată, că ele nu erau decît opera a unui artist din Mont Martre, plin de talent. Ospitalitatea nemărginită face și ea parte din eleganța rusească. Ea se practică pe un cimp întins. Nu:i aici o familie aristocrată, în care să au fie atrași și cîțiva paraziți., Uneori sînt niște adevărați trîntori, obraznici și nesuferiți și lacomi, vizitatorii, care își aleg cea mai bună bucată. Ei și ? Ei fac parte din luxul casei! Unul din acei paraziți a petrecut mai multe luni în castelul contelui Z... el a fost găzduit, alintat, in schimbul cărui lucru el a fost nesuferit, în totuL Dar totul are un