Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)

1907-09-26 / nr. 180

■* R â­­m*. M. - No. 180 REDACTIA SIí­ ADMINISTRANA 44 Strada Lapusvestitu 44 X-AuSti­ipare In toate zilele de lucru­­ In număr vechiu 30 bani Telefon Rugăm pa amicii noștri po­litici, că pentru ori-ce înscrie­re sau contestații electorale, să bine-Yoiască a se adresa! d-lor avocați I. G. Ghica, str. Romînă, Al. Stroja str. Butu 24, H G. Sutzu str. Anas­tasie Panu, I. Leatris str. Sf. Sava și Gh­. Tuduri str. de Jos, cari sunt desemnați pen­tru susținerea acestor afaceri înaintea instanțelor judecă­torești. In acelaș timp se atrage atențiunea că cei interesați să se grăbească a-și face plîn­­gerile, Intru­cît asemenea ce­reri nu se pot introduce cu cît până la 30 Septembrie a­­nul curent. Scrisoare deschisă către cenoretul d. G Panu lubUi d-lt G. Panu Ia ,Sâptămtnau, pe care o citesc cu plăcere, (din 22 Sept.) publicați un articol: Agit­­ții în corpul oficeresc și arătați, in mod ipotetic, că doi generali s’ar fi agitat, față cu des­tăinuirile făcute de anexele rapor­tului Ministrului instrucțiunii publice, unde se constată că învățătorii și preoții satelor ar fi jucat un rol im­­pâciuitor in răscoalele țărănești, iar armata un rol de asasini, toate a­ceste după rapoartele revizorilor șco­lari cam interesați in cauză. D-voastră vă întrebați pe cine ar trebui să alarmeze aceste declara­­țiuni oficiale, și răspundeți că pe ofițeri și întreaga țară. Vă mai Întrebați că cine este in drept să se miște în această gestiune și răspundeți că guvernul respectiv, Ministrul de răsboi și opinia publică , și după ce adăugați că guvernul este gata să facă o anchetă, întrebați ce caută însă doi g­nerali să se agite ? In numele cui se manifestează ei ? și afirmați că In numele armatei ei nu au calitate ! In premizele ce faceți, dv. con­fundați pe generali și acțiunea lor in armată cu ofițerii subalterni și credeți că ei nu au dreptul să se agite de­cit cu autorizarea preala­bilă a superiorilor lor. Aici vă înșelați onorate d-le G. Panu, fiindcă nimeni în țară, nici chiar ministrul de răs­­boi, nu poartă o mai grea răspun­dere la ce privește onoarea și mo­ralul armatei ca generalii coman­danți, numai ei sunt veghetorii ne­obosiți în astă direcție, și nu trebue să confundați îndatoririle șematice a gradaților, cu datoriile generalilor in afacerile militare. Când onoarea și moralul armatei sunt puse în discuție generalii sunt datori să se agite, cu atât mai mult, cu alt Învinuiri vajnice să aduc prin acte oficiale a unui minister al țării și extrase din rapoartele subalternilor acelui minister. Aici nu mai e vorbă de gazetărie și raportagii. Înțeleg să vă surprindă că minis­trul instrucțiunei publice n’a voit să fie samă de faptul, că revizorii săi școlari nu pot avea intelectul să ju­dece, de ce se poate și ce nu se poate intr’o represiune cu armele; ei sunt inconștienți de atmosfera atât de încărcată a momentelor sin­geroase ale unei rebeliuni, unde adesea ori pentru a dobori un vi­novat să omor zece nevinovați, fără ca aceasta să apese câtuși de puțin asupra onoarei sau moralei armatei. După ofițerimea noastră cu cei doi generali In cap sau Îngrijorat de actele publicate de Ministerul instrucțiunei publice, aceasta le face onoare și stă dovadă că nici unul dintre ofițerii armatei nu s’a gândit a fi asasinul poporului său, ci che­mați de lege a reprima o revoltă de jaf și omor, văzând că cu vorbe bune ajung să fie ei Însuși uciși, au Întrebuințat toată vigoarea a reprima știind bine că vor fi loviți și mulți inocenți. Iată cazul și nimic mai mult. Numai mentalitatea unui revizor școlar poate să conceapă faptul, că vre­un ofițer ar Împușca un preot sau învățător, numai pentru gustul de a omori lume ? Am toată Încrederea In logica atit de recunoscută a lui G. Panu, că așa aberațiuni nu le va lua la se­rios, fără multă cercetare. Gazul cu baraca In armată, pe care Dr. o credeți că a incetat din cauza intervenției presei, nu se poate asa­­mana cînd e vorba a reprima rebe­liuni de jaf și omor, aice tăcerea e de aur. Vă rog Insă să credeți pe un bătrîn oștean că nu Presa a făcut să înceteze bătaia în armată, ci nu­mai nivelul ei cultural care s’a îm­bunătățit și ridicat, ajutat de veghe­rea neobosită a generalilor coman­danți la îndeplinirea dorinței Rege­lui nostru. Pot să asigur pe onorat d. G. Panu că acum 15 ani, cind un Caporal, Sub­ofițer sau Sergent ma­jor, căci aceștia băteau mai mult, dădeau palme și pumni unui soldat îi strigau: „duce acuma la gazetă de mă spune“, când însă soldații au în­ceput să răspunză : „eu nu mă duc la gazetă dar am să mă plâng d-lui colonel sau general, de atunci să bate foarte rar în armată. Cu toată grija ce aveți de preten­țiile Corpurilor închise vă asigur că corpul nostru ofițeresc au făcut sfor­țări uriașe ca să’nlăture sâlbătăciile trecutului din obiceiurile armatei. Dar unde onorate d. G. Panu iarăș vă inșalați este când credeți că s’ar găsi în armată vre­un general care să agite ofițărimea inpotriva vre unei persoa­ne de ori­ce fel sau mărime? Gene­ralii nu agită ofiț­rimea, decit vînd cază a o pregăti, de a se jerti pen­tru țară — și în nici un alt caz. Dar cu drept cuvînt generalii aveau de datorie a interveni la opinia publică pentru ai da o idee justă de onoarea și moralul armatei pusă zilnic in dis­cuție de fel de fel de gazete și la urmă și de oficialitatea noastră lucru ce va surprins el pe Dv. Sunt acum cite­va luni cind ministru nostru de război se pusese la dispoziția unui ziar pentru a face anchete in tovără­șie, asupra sălbătăciilor militare în rescale ; novicele nostru ministru de răsboi, s’a gindit în acea împrejura­re, la respectul Presă, dar a cam ne­glijat respectul m­siunii sale și al armatei. Constat cu îngrijire, că pe Dv. v'a impresionat generalii, care au voit a da o direcție mai potrivită cu cele întimplate, opiniunei publice, n’a miș­cat preoții și învățătorii asasinați — pe cînd pe mine mă­­ surprinde fap­tul că nimene n’a spus o vorbă de ofițerii omorîți și rîniți, de cele 70 victime de soldați trimiși pe viață la ocnă sub cuvint că n’au ascultat co­manda căpitanului Mareș care n’au pus să facă în răscoale pe apostolul, in loc să facă pe căpitanul, Incit re­zultatul, în urma amnestii, va fi că pentru un țaran resvrătitor condam­nat pe timp mărginit, vom ave 6—8 soldați condamnați pe viață la ocnă ! în plus onoarea și moralul armatei pusă in discuție. Slaba mîngîiere pe care Dr. ne-o dați arătînd că alți­va ofițeri desono­­rați (ipotetic) prin împușcarea oame­nilor nevinovați — sau chiar vino­vați, dar nejudecați (in rebeliuni sunt numai somațiuni nu-i judecată) nu pot atinge onoarea armatei, căci zi­ceți că mulți foarte mulți oșteni au aratat multă milă răsvrătițile (acei sunt la ocnă azi) totuși cereți să nu ascundem pe cei vinovați — ca să mărim numărul celor trimiși la ocnă ?! Acest mod de a gândi onorate d. G. Panu ma agitat și pe mine gene­ral în retragere — cum voiți ca cei din activitate să nu se agite ? Să nu eate a lămuri opinia publică de cum stau lucrurile ? Lasați armata s’ăși facă datoria cum Împrejurările i-o impun, în a­­ără de ori­ce sentimentalism adesa tardiv și calculat,­­ căci armata e singura pavăză pentru liniștea inter­nă și siguranța externă. După experiența ce am încă din răscoalele de la 1888 vă pot asigura că răsvrătiții fie chiar preoții și învă­țătorii menționați de revizorii școlari au devenit victime inocente și inofen­sive numai după ce au fost îm­puș­cați ! General Scheletti FUGITIVE Cu prilejul mane­vrel­or regale d-nn Sturza a făcut o as­censiune de 800 me­tri cu balonul captiv al reg. 1 geniu. Ziarele. Umblă, cum văd, iarăși cu clape Conu Mitiță cel poltron, Căci de reforme ca să scape, S’a refugiat într’un balon. Bum. m­isagisticii» Mirim Biar Conservator Toamnă cu bucluc Că liberalii nu au nici o soluție practice, a chestiei țărănești, lucrul se dovedește prin o sumă de împre­jurări, din care insă, una covâr­șește pe toate celelalte. Ar fi de ajuns dovada de exemplu că nici odată vorbele nu s’au po­trivit cu faptele lor. Așa după ce au făcut apel la majoritatea oame­­nilor conservatoare ca să le voteze niște legi urgente, ziceau ei în in­teresul potolirei răscoalelor, după ce guvernul eu căpătat bil de indemnitate, și au declarat că nu va dezolva decit la toamnă spre a nu frămînta țara pe vremuri tul­bure,—­după ce in fine nu se țin de cuvînt și disolva parl­amen­tu alegînd un altul în două timpuri și trei mișcări, — apoi spre a-și scuza sărlătaria—fac declarații că au gata soluțiile agrare și că au fost siliți să proceadă pripit pentru re­­zolvirea cît mai curînd a chestiei. Și știți cum au rezolvit’o ? A­­mînînd’o pe la toamnă ! Ca patliativ, au ales o comisie parlamentară care să se ’ntrunească în August spre a examina diferi­tele proiecte de reforme agrare ce’i va presenta guvernul,­ din Au­gust întrunirea comisiei s’a amînat în Septembrie, apoi din Septembrie a rămas să se întrun­scă în Octom­brie,—și’n cele din urmă se crede că nu se va mai întruni deloc, sau in cazul cel mai bun, aproape­ de des­chiderea cernerilor. Așa că, pentru toamnă a remas presentarea proectelor Înaintea co­­misiunei dacă ea se va mai întruni, pentru toamnă a remas deschiderea parlamentului care urma să se deschidă mai înainte in sesiune extraordinară, și tot pentru toamnă a remas și remaniarea ministerială ca­re era ticluită încă de astă pri­măvară, prin eșirea d-lui Tiarei din cabinet, dovedit ca prea deochine în chestia instigațiilor țărănimei. După toate probalitățile un buc­luc trebuie să iasă din toate a­ceste tergiversări guvernamentale care dau o notă de incapacitate re­gimului și dovedesc până la evi­dență că nu se poate aștepta nimic practic pentru nevoia zilei, de la asemenea stare de lucruri. Toamna aceasta, este prin ur­mare toamna cea mai cu bucluc pentru liberali, — căci în timpul present clocotesc toate chestiile din a căror rezolvire atârnă absolut soarta guvernului liberal. Și fiind­că di nic&iure, din sfe­rele diriguitoare nu se vede răsărind vre-o rază care să lumineze calea adversarilor noștri căci e greu de luminat o cale, presărată cu spini de către chiar ai lor,—apoi con­cluzia pe care ori­ce spirit practic și cu cumpăt și o pune, e că cine a semănat vînt nu poate să culeagă de­cit furtună. De­geaba dar se mai muncesc liberalii să iasă cu bine din hăga­­șul in care au intrat,­­ căci peste curând, adica chiar în toamna­­a­­ceasta, vor fi nevoiți să părăsească o pozițiune pe care nu o mai pot ținea. O­AB­E XI ȘI LOCRimi iarăti Teatrul Articolele noastre asupra celor ce se pe­­trec la Teatrul National, au avut darul să supere pană la indignare pe c­ți­va actori. Dar ceea ce e mai nostim e că în loc să se supere acei cari au fost visați, s’au su­parat aleii despre care nici n’am amintit măcar, s'au supărat probabil din causa faptului că nu team făcut măcar cinstea de a sta cu dinșii la discuție. Vest, acto­rul om practic, el știe că din­ omi și ce reclama poate să iasă în­totdeauna. Ba chiar un Borneo mai vajnic dintre aceștia, vociferînd cît t-l ținea gura, în­­vîrtea revolverul azi prin piață. — Undei, să­i împușc, să vadă el cu cine are de a face !... — Șezi binișor mă bulgarul e că nu de aWleva dar te-o lua sergentul de guler și te-o duce la poliție t­i sise un altul. — Ei ași, pe mine mă ? Eu mina dreaptă a lui Cc. Costică ? Ila.... să poftească In timpul ăsta unul dintre redactorii noștri trece pe lingă domnul in chestiune, acesta vîră revolverul in buzunar și se în­toarce cu fața in altă parte. — Bine mă de ce nu l împușcași ? — Auleu că bine sici! Ei n’o da dracul să mai treacă el odată și apoi să vezi tu!.. A, o să fie lucru mare... Eu stăm pe terasă uitîndu-mă la zbuciu­­mările nenorocite ale acestuia și fiind miș­cat o clipă de descsperarea germanului Romeo, am exclamat către un prieten de alăturea. ■ Săracul ce urlt face!... dacă voi vedea că nu-i trece accesele cu nici un chip, n’o să avem ce face și o să-i scrim și lui un articol să-l mai calmăm. — COCO. Iarăși Palatul Administrativ din Iași Primim de la un distins arhitect din Capitală următoarele aprecieri asupra procetului d-lui arhitect B. ? pentru reconstruirea acestui nenoro­cit palat. Ținem să notăm de la început că, corespondentul nostru nu este fai­mosul reporter de la „l’Independance Roumaine". Lăsăm deci cuvintul acestui dis­tins arhitect: „Mai înainte de a intra in amă­nunte să observăm fațada cea mult așteptată și cîntată a proiectului d­lui B. Impresiunea care ne-o lasă privind acea fațadă, este acea a unui Reich­stag mai mult de­cît acea a unui palat de justiție. Norocul este că d. B. a avut gri­­jea să scrie de­desubt și ne promite că va seri și pe frontispiciul clădirei destinația sa. Numai ast­fel, se va știe ce este. Lăslnd la o parte verdeața din proiect, trăsurile, cerul, copacii, etc.­ucruri care pot să impresioneze cel mult pe naivi și examinînd clădirea, ne iubim de acea enormitate de aco­­perișe. D-sa a mutilat acoperișul cum nu se poate mai fără milă. O mulțime de intrări și eșiri, pare că a căutat expres deposite de zăpadă căci, să se noteze că palatul este în Crivăț. Cea ce este mai splendid este înălțimea extraordinară ce le-a dat. Intre 12 și 15 metri. Vi se pare oare estetic o clădire lungă de 130 metri (se vede că a mai scurtat-o ? N. R ) înaltă cu zidărie abia de 115 m. și cu un a­­coperiș înalt intre 12 și 15 metri. Intrarea despre piață, acel «fronton medieval“ într’o clădire în stilul re­­nașterei cum spune reporterul „Inde­pendenței“, o grosolănie arhitectonică. Frînt este apoi un acoperiș de 18 m. înălțime peste cele 2 turnulețe care nu se știe pe ce stau. Să se spue a­­cum că nu este aci triumful acope­­rișelor!! Ei, d-le B. s’au dus timpu­rile cind era la preț jobenul. Acum se caută ce este sub joben. Or, ce este sub acele monstruosități de aco­­perișe ? Aceași veche clădire, absolut fără nici o schimbare, cu aceleași eșituri (depozite de zăpezi, de poleuri, de noroae) care umbresc camerele, cu zidurile igrasioase, cu aceleași fe­restre mici prin cari abia poate pă­trunde lumina din cauza enormei grosimi a zidurilor, cu acelaș parter jos, s’a tăiat numai cele două rotonde facând zidul drept, și din cele două arcuri la intrarea din piață, s’a făcut unul singur. Aceasta este tristul a­devăr. Nimic judecat. Tot vechea clă­dire cu un acoperiș înalt de 12 -15 metri. Acum pricep și eu pe ce se cheltuesc milioanele. Dar, să trecem un moment peste frontieră și să observăm cîte­va mo­numente clasice cu aceași destinație. La noul palat de justiție din Roma a­coperișul nu se vede. La cel mai costisitor palat de justiție, cel din Bruxelles, de asemenea. Grandiozitatea unui edificiu nu stă în acoperiș, cel mult el o poate perde Apoi. In afară de ori­ce altă consi­­derațiune, am putea pune întrebarea: într’o țară săracă ca a noastră, e oare permis să se cheltuiască mili­oana cu o învelitoare ? In primul proiect al d-lui C.? acel care prevedea Justiția, Administrația și Poșta și pe care-l am in față, s'a căutat pentru a se da o formă mai imposantă clădirei, să se adaoge încă un etaj iar acoperișele nu întreceau înălțimea de 4 m. Se prevăzuse a se înveli cu țiglă ca să se scape de reparațiuni cont­tinue ale tablei și totuși costa mul­­mai puțin ca acel al d­lui B. In­cit privește faptul că s’a dărîmat cîte­va ziduri, acesta a permis d-lui B. să impartă camerile mai sistematic. Nu mai plîngă deci d-sa pe aceste ziduri dărîmate, plîngă pe acoperișele d-sale și Domnul să-l lumineze pentru a nu mai bate cîmpii cu imaginația ca as­tăzi cu care, dacă cum­va se va rea­liza, palatul nu va avea altă înfăți­șare de cit acea a unui pitic, cu cio­­bote vechi, intr o haină strimtă, scurtă și boltă, iar pe cap cu un joben e­­norm și nou, de lucește să-ți ea văzul*. Vrat­a oare d. B. ca recunoștință» către protectorul său, să ridice un­ MERCUR! 26 SEPTEMBRIE 1907 ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei IN 8T&ANIA.TATR pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame SO bani rândul in pag. 111 Telefon monument care să reprezinte pe pl­cicul de la Justiție sub povara mi­nisterului său ? Atunci d-sa a reușit complect dar, dacă d. B. poate com­­pta pe recunoștința partidului liberal­­socialist, noi ieșenii îi putem striga lașul are d le arhitect, au­tea monu­mente grandioase că n’are ce face cu acel al piticului d-voastră? Scutiți-ne d-le B. pentru numele lui Dumnezeul (N. R.) . Ecouri politice Intre guvernamentalii din jud Dîmbovița a isbucnit o ceartă vio­lentă. De­și în nenumărate rînduri d. C Nicolaescu secretarul general al mi­nisterului de interne care este și șeful partidului liberal din Dîmbo­vița ca să incerce o impăciuire, to­tuși tabăra Sturzistă continuă a duce o­­ violentă luptă contra elementelor Bratieniste care au situația in acel județ. Rezultatul acesta ceste a fost că pre­fectul județului d. C. Dimitriu a pus demisia la dispoziția d-lui Brătianu Se asigură că in locul d-lui C. Dimitriu va fi numit ca prefect d. loan Al. Brătescu-Voinești. La Teatrul Național se petrec zil­nic o serie de scandaluri. Cei ciți­va actori afiliați clubului colectivist din localitate î­și dispută lat&itatea, piesele se pun in repeti­ții și după cîte­va zile se scot, sala de repetiția e transformată într-un lo­cal de ceartă în care nu e zi să nu răsune înjurături și apostrofe. Se zice că d. Funtînariu auzind de cele ce se petrec la această institu­ție, s’ar fi hotărît să se ocupe și d sa mai îndeaproape de mersul Tea­trului Național. D. Toma Stelian Ministrul Justi­ției va supune zilele acestea semnă­turei M. S. Regelui decretul pentru noua mișcare in magistratură, care se va face pe ziua de 1 Octom­brie.---------------------------------------­ In sănătatea armatei! „Beau lu sănătatea scum­pei nu doresc ele armate, căreia 21 propășire mai de­parte" a zis M. S. Heg­ele în toastul ținut cu prilejul ban­chetului ce Majestatea Sa a ofe­rit armatei. Aceste cuvinte ale iubitului și înțeleptului nostru Suveran,stră­­bătînd adinc în rîndurile osta­șilor noștri, le-au răcorit inimile lor mîhnite. Armata țărei fusese ponegri­tă din înălțimea unui fotoliu ministerial, armata scumpă Ma­­jestăței Sale Regelui, fusese a­­cuzată de crime și orori. Dar ea își ridică acum sus fruntea și pășește mîndră căci Șeful ei suprem ’i-a dat o nouă dovadă despre dragostea ce’i poartă. Scumpa mea Armată a nu­mit Majestatea Sa pe toți acei ce ’și-au făcut numai datoria, dovedind și țărei și străinătatei că merită dragostea Regelui Leu Să amuțească deci gurile de­făimătoare, care, după ce au trimis armata în contra fraților, îmiiniși tot de ei la rele, o ne­cinstesc astă­zi ridicîndu-se cu furie in contra ei. Iar noi toți care simțim ro­­mînește, să nu uităm nici odată binele cel mare ce­­ l-a avut țara de la oasta ei, în vremuri gre­le, și, punînd pieptul înainte pentru dînsa, să’i aducem pri­nosul nostru de recunoștință strigind: Trăiască Armata și Re­­gel­e eli Mărunțișuri Glusio I Cetim în „Secolul*: 1 Mitică a asistat la plecarea unui balon. ■— In ce direcție a pornit ? îl în­­­treabă cine­va. — In direcția vîntului. i „Secolul“ e necuviincios față de șirul partidului liberal căci Mitică t nu e altul de alt Conu Mitiță care fsa știe că s’a urcat în balon pe tim­­tipul manevrelor, iar de un timp mer­n­­ge după vîntul... social democrat. [n3c’i popa ? La o școală de fete din localitate, în­tre alte numiri, a sosit și aceia a unui popa care trebuia să predeze, dacă nu mă ’nșel, trei ore de gimnastică și una de­ broderie pentru complectarea nu­mărului de care reglementare. Cînd­ să vi6' popa, ia’l de unde nu e. Venise mai nainte o adresă prin care se revoca numirea. Nu e popa ! Peste două zile a fost numit din nou dîndu’i- se de astă dată două oare de limba germană și una de economia casnică. Uite popa! Ieri insă a fost revocată iar nu­mirea. Nu ie popa ! Lăsăm deschisă această rubrică pană la sfirșitul anului școlar cînd socotim că se va alege într’un fel și cu popa. Sciința educațiunei (după Eugen MailLt) (Urmare) fa­ce sens stadiul psihologiei este baza pedagogiei. Opera educațiunei cere de la acei ce i se consacra un număr de dispo­ziții native și de calități profesionale. Aptitudinea de a cunoaște bine copi­lăria, gustul și meșteșugul de a o studia, de a o observa, pe cer ori­cărui pedagog. Noțiunile de psihologie trebue să fie considerate ca avind de scop să vie în ajutorul studiului și observa­­țiunii copilăriei. Simple formule, îngrămădite în mod pasiv, n’au pentru educator de cu­ o importanță mediocră, atunci cînd el nu știe să se servească de ele pen­tru a-și dirija experiența personală. La ce i-ar servi, de exemplu, dacă ar ști definițiunea silogismului a in­­ducțiunii, deducțiunii, și dacă el ar fi incapabil să tragă din ele partea care i-ar putea servi să interpreteze și să controleze judecățile spontane ale copilului ? Cînd studiem psihologia in intere­sul special al copilăriei trebue să ne punem In fața copilului, a propriei sale naturi, a adevăratelor trebuințe la vârsta lui. Urmează de aici că o psihologie scrisă in vederea intereselor speciale ale educației n’are acelaș obiect și aceleași limite ca psihologia pur teo­retică. Ea trebue să fie ușurată, abreviată în unele părți. Ar fi nefolositor să o încărcăm cu discuții metafizice asupra cărora nu s’a zis incă ultimul cuvînt. Dar aceas­ta nu ia din lărgimea psihologiei, căci vom vedea, că din alte puncte de vedere ea reclamă o desfășurare mai mare ca psihologia teoretică. Ea prezintă particularitatea că tre­bue să fie o psihologie a omului, căci omul, cu toată plenitudinea facultă­ților sale, trebue să­­ desăvirșească educația, și o psihologie a copilăriei, căci dacă omul este scopul la care tinde educația, copilul este materia asupra căreia ea se exercită. Evident, că partea relativă la stu­diul copilăriei trebue să fie destul de considerabilă; căci, dacă educatorul ar ignora starea facultăților în pri­mele perioade ale vieții, i-ar fi im­posibil să știe ceea ce poate aștepta de la copil și ceea ce trebue să-i pretindă. Psihologia educațiunii apare deci la o știință destul de delicată și complexă. Trebue să studiem, intru­cît o pri­vește, chestiunea facultăților sufletu­lui pe lângă alte două chestiuni pre­liminare : metoda și legitimitatea psi­hologiei. Copilul sufere, în mod pasiv, in­fluența celor ce-l cresc; ei este în mîinele lor ca un bulgăre de ceară, ca o substanță plastică care ia, după placul lor, ori­ce formă. Psihologia și Fisiologia Cuvintul psihologie (de la geos psi­­ehe —suflet și logos - discurs) insam­­nă știința sufletului, după cum cu­­vîntul fisiologie însamnă știința cor­pului. A întreba dacă psihologia e o ști­ință legitimă este a întreba, In mod indirect, dacă natura omului e dublă, dacă mai este, pe lingă ceea ce cade sub simțurile noastre (corpul) o altă substanță, sufletul, pe care n’o ve­dem. Dar fiind că această chestiune nu poate fi rezolvată a priori o vom lă­sa­-o pentru moment și vom exarai­

Next