Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)
1907-09-26 / nr. 180
■* R âm*. M. - No. 180 REDACTIA SIí ADMINISTRANA 44 Strada Lapusvestitu 44 X-AuStiipare In toate zilele de lucru In număr vechiu 30 bani Telefon Rugăm pa amicii noștri politici, că pentru ori-ce înscriere sau contestații electorale, să bine-Yoiască a se adresa! d-lor avocați I. G. Ghica, str. Romînă, Al. Stroja str. Butu 24, H G. Sutzu str. Anastasie Panu, I. Leatris str. Sf. Sava și Gh. Tuduri str. de Jos, cari sunt desemnați pentru susținerea acestor afaceri înaintea instanțelor judecătorești. In acelaș timp se atrage atențiunea că cei interesați să se grăbească a-și face plîngerile, Intrucît asemenea cereri nu se pot introduce cu cît până la 30 Septembrie anul curent. Scrisoare deschisă către cenoretul d. G Panu lubUi d-lt G. Panu Ia ,Sâptămtnau, pe care o citesc cu plăcere, (din 22 Sept.) publicați un articol: Agitții în corpul oficeresc și arătați, in mod ipotetic, că doi generali s’ar fi agitat, față cu destăinuirile făcute de anexele raportului Ministrului instrucțiunii publice, unde se constată că învățătorii și preoții satelor ar fi jucat un rol impâciuitor in răscoalele țărănești, iar armata un rol de asasini, toate aceste după rapoartele revizorilor școlari cam interesați in cauză. D-voastră vă întrebați pe cine ar trebui să alarmeze aceste declarațiuni oficiale, și răspundeți că pe ofițeri și întreaga țară. Vă mai Întrebați că cine este in drept să se miște în această gestiune și răspundeți că guvernul respectiv, Ministrul de răsboi și opinia publică , și după ce adăugați că guvernul este gata să facă o anchetă, întrebați ce caută însă doi gnerali să se agite ? In numele cui se manifestează ei ? și afirmați că In numele armatei ei nu au calitate ! In premizele ce faceți, dv. confundați pe generali și acțiunea lor in armată cu ofițerii subalterni și credeți că ei nu au dreptul să se agite decit cu autorizarea prealabilă a superiorilor lor. Aici vă înșelați onorate d-le G. Panu, fiindcă nimeni în țară, nici chiar ministrul de răsboi, nu poartă o mai grea răspundere la ce privește onoarea și moralul armatei ca generalii comandanți, numai ei sunt veghetorii neobosiți în astă direcție, și nu trebue să confundați îndatoririle șematice a gradaților, cu datoriile generalilor in afacerile militare. Când onoarea și moralul armatei sunt puse în discuție generalii sunt datori să se agite, cu atât mai mult, cu alt Învinuiri vajnice să aduc prin acte oficiale a unui minister al țării și extrase din rapoartele subalternilor acelui minister. Aici nu mai e vorbă de gazetărie și raportagii. Înțeleg să vă surprindă că ministrul instrucțiunei publice n’a voit să fie samă de faptul, că revizorii săi școlari nu pot avea intelectul să judece, de ce se poate și ce nu se poate intr’o represiune cu armele; ei sunt inconștienți de atmosfera atât de încărcată a momentelor singeroase ale unei rebeliuni, unde adesea ori pentru a dobori un vinovat să omor zece nevinovați, fără ca aceasta să apese câtuși de puțin asupra onoarei sau moralei armatei. După ofițerimea noastră cu cei doi generali In cap sau Îngrijorat de actele publicate de Ministerul instrucțiunei publice, aceasta le face onoare și stă dovadă că nici unul dintre ofițerii armatei nu s’a gândit a fi asasinul poporului său, ci chemați de lege a reprima o revoltă de jaf și omor, văzând că cu vorbe bune ajung să fie ei Însuși uciși, au Întrebuințat toată vigoarea a reprima știind bine că vor fi loviți și mulți inocenți. Iată cazul și nimic mai mult. Numai mentalitatea unui revizor școlar poate să conceapă faptul, că vreun ofițer ar Împușca un preot sau învățător, numai pentru gustul de a omori lume ? Am toată Încrederea In logica atit de recunoscută a lui G. Panu, că așa aberațiuni nu le va lua la serios, fără multă cercetare. Gazul cu baraca In armată, pe care Dr. o credeți că a incetat din cauza intervenției presei, nu se poate asamana cînd e vorba a reprima rebeliuni de jaf și omor, aice tăcerea e de aur. Vă rog Insă să credeți pe un bătrîn oștean că nu Presa a făcut să înceteze bătaia în armată, ci numai nivelul ei cultural care s’a îmbunătățit și ridicat, ajutat de vegherea neobosită a generalilor comandanți la îndeplinirea dorinței Regelui nostru. Pot să asigur pe onorat d. G. Panu că acum 15 ani, cind un Caporal, Subofițer sau Sergent major, căci aceștia băteau mai mult, dădeau palme și pumni unui soldat îi strigau: „duce acuma la gazetă de mă spune“, când însă soldații au început să răspunză : „eu nu mă duc la gazetă dar am să mă plâng d-lui colonel sau general, de atunci să bate foarte rar în armată. Cu toată grija ce aveți de pretențiile Corpurilor închise vă asigur că corpul nostru ofițeresc au făcut sforțări uriașe ca să’nlăture sâlbătăciile trecutului din obiceiurile armatei. Dar unde onorate d. G. Panu iarăș vă inșalați este când credeți că s’ar găsi în armată vreun general care să agite ofițărimea inpotriva vre unei persoane de orice fel sau mărime? Generalii nu agită ofițrimea, decit vînd cază a o pregăti, de a se jerti pentru țară — și în nici un alt caz. Dar cu drept cuvînt generalii aveau de datorie a interveni la opinia publică pentru ai da o idee justă de onoarea și moralul armatei pusă zilnic in discuție de fel de fel de gazete și la urmă și de oficialitatea noastră lucru ce va surprins el pe Dv. Sunt acum citeva luni cind ministru nostru de război se pusese la dispoziția unui ziar pentru a face anchete in tovărășie, asupra sălbătăciilor militare în rescale ; novicele nostru ministru de răsboi, s’a gindit în acea împrejurare, la respectul Presă, dar a cam neglijat respectul msiunii sale și al armatei. Constat cu îngrijire, că pe Dv. v'a impresionat generalii, care au voit a da o direcție mai potrivită cu cele întimplate, opiniunei publice, n’a mișcat preoții și învățătorii asasinați — pe cînd pe mine mă surprinde faptul că nimene n’a spus o vorbă de ofițerii omorîți și rîniți, de cele 70 victime de soldați trimiși pe viață la ocnă sub cuvint că n’au ascultat comanda căpitanului Mareș care n’au pus să facă în răscoale pe apostolul, in loc să facă pe căpitanul, Incit rezultatul, în urma amnestii, va fi că pentru un țaran resvrătitor condamnat pe timp mărginit, vom ave 6—8 soldați condamnați pe viață la ocnă ! în plus onoarea și moralul armatei pusă in discuție. Slaba mîngîiere pe care Dr. ne-o dați arătînd că alțiva ofițeri desonorați (ipotetic) prin împușcarea oamenilor nevinovați — sau chiar vinovați, dar nejudecați (in rebeliuni sunt numai somațiuni nu-i judecată) nu pot atinge onoarea armatei, căci ziceți că mulți foarte mulți oșteni au aratat multă milă răsvrătițile (acei sunt la ocnă azi) totuși cereți să nu ascundem pe cei vinovați — ca să mărim numărul celor trimiși la ocnă ?! Acest mod de a gândi onorate d. G. Panu ma agitat și pe mine general în retragere — cum voiți ca cei din activitate să nu se agite ? Să nu eate a lămuri opinia publică de cum stau lucrurile ? Lasați armata s’ăși facă datoria cum Împrejurările i-o impun, în aără de orice sentimentalism adesa tardiv și calculat, căci armata e singura pavăză pentru liniștea internă și siguranța externă. După experiența ce am încă din răscoalele de la 1888 vă pot asigura că răsvrătiții fie chiar preoții și învățătorii menționați de revizorii școlari au devenit victime inocente și inofensive numai după ce au fost împușcați ! General Scheletti FUGITIVE Cu prilejul manevrelor regale d-nn Sturza a făcut o ascensiune de 800 metri cu balonul captiv al reg. 1 geniu. Ziarele. Umblă, cum văd, iarăși cu clape Conu Mitiță cel poltron, Căci de reforme ca să scape, S’a refugiat într’un balon. Bum. misagisticii» Mirim Biar Conservator Toamnă cu bucluc Că liberalii nu au nici o soluție practice, a chestiei țărănești, lucrul se dovedește prin o sumă de împrejurări, din care insă, una covârșește pe toate celelalte. Ar fi de ajuns dovada de exemplu că nici odată vorbele nu s’au potrivit cu faptele lor. Așa după ce au făcut apel la majoritatea oamenilor conservatoare ca să le voteze niște legi urgente, ziceau ei în interesul potolirei răscoalelor, după ce guvernul eu căpătat bil de indemnitate, și au declarat că nu va dezolva decit la toamnă spre a nu frămînta țara pe vremuri tulbure,—după ce in fine nu se țin de cuvînt și disolva parlamentu alegînd un altul în două timpuri și trei mișcări, — apoi spre a-și scuza sărlătaria—fac declarații că au gata soluțiile agrare și că au fost siliți să proceadă pripit pentru rezolvirea cît mai curînd a chestiei. Și știți cum au rezolvit’o ? Amînînd’o pe la toamnă ! Ca patliativ, au ales o comisie parlamentară care să se ’ntrunească în August spre a examina diferitele proiecte de reforme agrare ce’i va presenta guvernul, din August întrunirea comisiei s’a amînat în Septembrie, apoi din Septembrie a rămas să se întrunscă în Octombrie,—și’n cele din urmă se crede că nu se va mai întruni deloc, sau in cazul cel mai bun, aproape de deschiderea cernerilor. Așa că, pentru toamnă a remas presentarea proectelor Înaintea comisiunei dacă ea se va mai întruni, pentru toamnă a remas deschiderea parlamentului care urma să se deschidă mai înainte in sesiune extraordinară, și tot pentru toamnă a remas și remaniarea ministerială care era ticluită încă de astă primăvară, prin eșirea d-lui Tiarei din cabinet, dovedit ca prea deochine în chestia instigațiilor țărănimei. După toate probalitățile un bucluc trebuie să iasă din toate aceste tergiversări guvernamentale care dau o notă de incapacitate regimului și dovedesc până la evidență că nu se poate aștepta nimic practic pentru nevoia zilei, de la asemenea stare de lucruri. Toamna aceasta, este prin urmare toamna cea mai cu bucluc pentru liberali, — căci în timpul present clocotesc toate chestiile din a căror rezolvire atârnă absolut soarta guvernului liberal. Și fiindcă di nic&iure, din sferele diriguitoare nu se vede răsărind vre-o rază care să lumineze calea adversarilor noștri căci e greu de luminat o cale, presărată cu spini de către chiar ai lor,—apoi concluzia pe care orice spirit practic și cu cumpăt și o pune, e că cine a semănat vînt nu poate să culeagă decit furtună. Degeaba dar se mai muncesc liberalii să iasă cu bine din hăgașul in care au intrat, căci peste curând, adica chiar în toamnaaceasta, vor fi nevoiți să părăsească o pozițiune pe care nu o mai pot ținea. OABE XI ȘI LOCRimi iarăti Teatrul Articolele noastre asupra celor ce se petrec la Teatrul National, au avut darul să supere pană la indignare pe cțiva actori. Dar ceea ce e mai nostim e că în loc să se supere acei cari au fost visați, s’au suparat aleii despre care nici n’am amintit măcar, s'au supărat probabil din causa faptului că nu team făcut măcar cinstea de a sta cu dinșii la discuție. Vest, actorul om practic, el știe că din omi și ce reclama poate să iasă întotdeauna. Ba chiar un Borneo mai vajnic dintre aceștia, vociferînd cît t-l ținea gura, învîrtea revolverul azi prin piață. — Undei, săi împușc, să vadă el cu cine are de a face !... — Șezi binișor mă bulgarul e că nu de aWleva dar te-o lua sergentul de guler și te-o duce la poliție ti sise un altul. — Ei ași, pe mine mă ? Eu mina dreaptă a lui Cc. Costică ? Ila.... să poftească In timpul ăsta unul dintre redactorii noștri trece pe lingă domnul in chestiune, acesta vîră revolverul in buzunar și se întoarce cu fața in altă parte. — Bine mă de ce nu l împușcași ? — Auleu că bine sici! Ei n’o da dracul să mai treacă el odată și apoi să vezi tu!.. A, o să fie lucru mare... Eu stăm pe terasă uitîndu-mă la zbuciumările nenorocite ale acestuia și fiind mișcat o clipă de descsperarea germanului Romeo, am exclamat către un prieten de alăturea. ■ Săracul ce urlt face!... dacă voi vedea că nu-i trece accesele cu nici un chip, n’o să avem ce face și o să-i scrim și lui un articol să-l mai calmăm. — COCO. Iarăși Palatul Administrativ din Iași Primim de la un distins arhitect din Capitală următoarele aprecieri asupra procetului d-lui arhitect B. ? pentru reconstruirea acestui nenorocit palat. Ținem să notăm de la început că, corespondentul nostru nu este faimosul reporter de la „l’Independance Roumaine". Lăsăm deci cuvintul acestui distins arhitect: „Mai înainte de a intra in amănunte să observăm fațada cea mult așteptată și cîntată a proiectului dlui B. Impresiunea care ne-o lasă privind acea fațadă, este acea a unui Reichstag mai mult decît acea a unui palat de justiție. Norocul este că d. B. a avut grijea să scrie dedesubt și ne promite că va seri și pe frontispiciul clădirei destinația sa. Numai astfel, se va știe ce este. Lăslnd la o parte verdeața din proiect, trăsurile, cerul, copacii, etc.ucruri care pot să impresioneze cel mult pe naivi și examinînd clădirea, ne iubim de acea enormitate de acoperișe. D-sa a mutilat acoperișul cum nu se poate mai fără milă. O mulțime de intrări și eșiri, pare că a căutat expres deposite de zăpadă căci, să se noteze că palatul este în Crivăț. Cea ce este mai splendid este înălțimea extraordinară ce le-a dat. Intre 12 și 15 metri. Vi se pare oare estetic o clădire lungă de 130 metri (se vede că a mai scurtat-o ? N. R ) înaltă cu zidărie abia de 115 m. și cu un acoperiș înalt intre 12 și 15 metri. Intrarea despre piață, acel «fronton medieval“ într’o clădire în stilul renașterei cum spune reporterul „Independenței“, o grosolănie arhitectonică. Frînt este apoi un acoperiș de 18 m. înălțime peste cele 2 turnulețe care nu se știe pe ce stau. Să se spue acum că nu este aci triumful acoperișelor!! Ei, d-le B. s’au dus timpurile cind era la preț jobenul. Acum se caută ce este sub joben. Or, ce este sub acele monstruosități de acoperișe ? Aceași veche clădire, absolut fără nici o schimbare, cu aceleași eșituri (depozite de zăpezi, de poleuri, de noroae) care umbresc camerele, cu zidurile igrasioase, cu aceleași ferestre mici prin cari abia poate pătrunde lumina din cauza enormei grosimi a zidurilor, cu acelaș parter jos, s’a tăiat numai cele două rotonde facând zidul drept, și din cele două arcuri la intrarea din piață, s’a făcut unul singur. Aceasta este tristul adevăr. Nimic judecat. Tot vechea clădire cu un acoperiș înalt de 12 -15 metri. Acum pricep și eu pe ce se cheltuesc milioanele. Dar, să trecem un moment peste frontieră și să observăm cîteva monumente clasice cu aceași destinație. La noul palat de justiție din Roma acoperișul nu se vede. La cel mai costisitor palat de justiție, cel din Bruxelles, de asemenea. Grandiozitatea unui edificiu nu stă în acoperiș, cel mult el o poate perde Apoi. In afară de orice altă considerațiune, am putea pune întrebarea: într’o țară săracă ca a noastră, e oare permis să se cheltuiască milioana cu o învelitoare ? In primul proiect al d-lui C.? acel care prevedea Justiția, Administrația și Poșta și pe care-l am in față, s'a căutat pentru a se da o formă mai imposantă clădirei, să se adaoge încă un etaj iar acoperișele nu întreceau înălțimea de 4 m. Se prevăzuse a se înveli cu țiglă ca să se scape de reparațiuni conttinue ale tablei și totuși costa mulmai puțin ca acel al dlui B. Incit privește faptul că s’a dărîmat cîteva ziduri, acesta a permis d-lui B. să impartă camerile mai sistematic. Nu mai plîngă deci d-sa pe aceste ziduri dărîmate, plîngă pe acoperișele d-sale și Domnul să-l lumineze pentru a nu mai bate cîmpii cu imaginația ca astăzi cu care, dacă cumva se va realiza, palatul nu va avea altă înfățișare de cit acea a unui pitic, cu ciobote vechi, intr o haină strimtă, scurtă și boltă, iar pe cap cu un joben enorm și nou, de lucește să-ți ea văzul*. Vrata oare d. B. ca recunoștință» către protectorul său, să ridice un MERCUR! 26 SEPTEMBRIE 1907 ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei IN 8T&ANIA.TATR pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame SO bani rândul in pag. 111 Telefon monument care să reprezinte pe plcicul de la Justiție sub povara ministerului său ? Atunci d-sa a reușit complect dar, dacă d. B. poate compta pe recunoștința partidului liberalsocialist, noi ieșenii îi putem striga lașul are d le arhitect, autea monumente grandioase că n’are ce face cu acel al piticului d-voastră? Scutiți-ne d-le B. pentru numele lui Dumnezeul (N. R.) . Ecouri politice Intre guvernamentalii din jud Dîmbovița a isbucnit o ceartă violentă. Deși în nenumărate rînduri d. C Nicolaescu secretarul general al ministerului de interne care este și șeful partidului liberal din Dîmbovița ca să incerce o impăciuire, totuși tabăra Sturzistă continuă a duce o violentă luptă contra elementelor Bratieniste care au situația in acel județ. Rezultatul acesta ceste a fost că prefectul județului d. C. Dimitriu a pus demisia la dispoziția d-lui Brătianu Se asigură că in locul d-lui C. Dimitriu va fi numit ca prefect d. loan Al. Brătescu-Voinești. La Teatrul Național se petrec zilnic o serie de scandaluri. Cei cițiva actori afiliați clubului colectivist din localitate își dispută lat&itatea, piesele se pun in repetiții și după cîteva zile se scot, sala de repetiția e transformată într-un local de ceartă în care nu e zi să nu răsune înjurături și apostrofe. Se zice că d. Funtînariu auzind de cele ce se petrec la această instituție, s’ar fi hotărît să se ocupe și d sa mai îndeaproape de mersul Teatrului Național. D. Toma Stelian Ministrul Justiției va supune zilele acestea semnăturei M. S. Regelui decretul pentru noua mișcare in magistratură, care se va face pe ziua de 1 Octombrie.--------------------------------------- In sănătatea armatei! „Beau lu sănătatea scumpei nu doresc ele armate, căreia 21 propășire mai departe" a zis M. S. Hegele în toastul ținut cu prilejul banchetului ce Majestatea Sa a oferit armatei. Aceste cuvinte ale iubitului și înțeleptului nostru Suveran,străbătînd adinc în rîndurile ostașilor noștri, le-au răcorit inimile lor mîhnite. Armata țărei fusese ponegrită din înălțimea unui fotoliu ministerial, armata scumpă Majestăței Sale Regelui, fusese acuzată de crime și orori. Dar ea își ridică acum sus fruntea și pășește mîndră căci Șeful ei suprem ’i-a dat o nouă dovadă despre dragostea ce’i poartă. Scumpa mea Armată a numit Majestatea Sa pe toți acei ce ’și-au făcut numai datoria, dovedind și țărei și străinătatei că merită dragostea Regelui Leu Să amuțească deci gurile defăimătoare, care, după ce au trimis armata în contra fraților, îmiiniși tot de ei la rele, o necinstesc astăzi ridicîndu-se cu furie in contra ei. Iar noi toți care simțim romînește, să nu uităm nici odată binele cel mare ce l-a avut țara de la oasta ei, în vremuri grele, și, punînd pieptul înainte pentru dînsa, să’i aducem prinosul nostru de recunoștință strigind: Trăiască Armata și Regele eli Mărunțișuri Glusio I Cetim în „Secolul*: 1 Mitică a asistat la plecarea unui balon. ■— In ce direcție a pornit ? îl întreabă cineva. — In direcția vîntului. i „Secolul“ e necuviincios față de șirul partidului liberal căci Mitică t nu e altul de alt Conu Mitiță care fsa știe că s’a urcat în balon pe timtipul manevrelor, iar de un timp mernge după vîntul... social democrat. [n3c’i popa ? La o școală de fete din localitate, între alte numiri, a sosit și aceia a unui popa care trebuia să predeze, dacă nu mă ’nșel, trei ore de gimnastică și una de broderie pentru complectarea numărului de care reglementare. Cînd să vi6' popa, ia’l de unde nu e. Venise mai nainte o adresă prin care se revoca numirea. Nu e popa ! Peste două zile a fost numit din nou dîndu’i- se de astă dată două oare de limba germană și una de economia casnică. Uite popa! Ieri insă a fost revocată iar numirea. Nu ie popa ! Lăsăm deschisă această rubrică pană la sfirșitul anului școlar cînd socotim că se va alege într’un fel și cu popa. Sciința educațiunei (după Eugen MailLt) (Urmare) face sens stadiul psihologiei este baza pedagogiei. Opera educațiunei cere de la acei ce i se consacra un număr de dispoziții native și de calități profesionale. Aptitudinea de a cunoaște bine copilăria, gustul și meșteșugul de a o studia, de a o observa, pe cer oricărui pedagog. Noțiunile de psihologie trebue să fie considerate ca avind de scop să vie în ajutorul studiului și observațiunii copilăriei. Simple formule, îngrămădite în mod pasiv, n’au pentru educator de cu o importanță mediocră, atunci cînd el nu știe să se servească de ele pentru a-și dirija experiența personală. La ce i-ar servi, de exemplu, dacă ar ști definițiunea silogismului a inducțiunii, deducțiunii, și dacă el ar fi incapabil să tragă din ele partea care i-ar putea servi să interpreteze și să controleze judecățile spontane ale copilului ? Cînd studiem psihologia in interesul special al copilăriei trebue să ne punem In fața copilului, a propriei sale naturi, a adevăratelor trebuințe la vârsta lui. Urmează de aici că o psihologie scrisă in vederea intereselor speciale ale educației n’are acelaș obiect și aceleași limite ca psihologia pur teoretică. Ea trebue să fie ușurată, abreviată în unele părți. Ar fi nefolositor să o încărcăm cu discuții metafizice asupra cărora nu s’a zis incă ultimul cuvînt. Dar aceasta nu ia din lărgimea psihologiei, căci vom vedea, că din alte puncte de vedere ea reclamă o desfășurare mai mare ca psihologia teoretică. Ea prezintă particularitatea că trebue să fie o psihologie a omului, căci omul, cu toată plenitudinea facultăților sale, trebue să desăvirșească educația, și o psihologie a copilăriei, căci dacă omul este scopul la care tinde educația, copilul este materia asupra căreia ea se exercită. Evident, că partea relativă la studiul copilăriei trebue să fie destul de considerabilă; căci, dacă educatorul ar ignora starea facultăților în primele perioade ale vieții, i-ar fi imposibil să știe ceea ce poate aștepta de la copil și ceea ce trebue să-i pretindă. Psihologia educațiunii apare deci la o știință destul de delicată și complexă. Trebue să studiem, intrucît o privește, chestiunea facultăților sufletului pe lângă alte două chestiuni preliminare : metoda și legitimitatea psihologiei. Copilul sufere, în mod pasiv, influența celor ce-l cresc; ei este în mîinele lor ca un bulgăre de ceară, ca o substanță plastică care ia, după placul lor, orice formă. Psihologia și Fisiologia Cuvintul psihologie (de la geos psiehe —suflet și logos - discurs) insamnă știința sufletului, după cum cuvîntul fisiologie însamnă știința corpului. A întreba dacă psihologia e o știință legitimă este a întreba, In mod indirect, dacă natura omului e dublă, dacă mai este, pe lingă ceea ce cade sub simțurile noastre (corpul) o altă substanță, sufletul, pe care n’o vedem. Dar fiind că această chestiune nu poate fi rezolvată a priori o vom lăsa-o pentru moment și vom exarai