Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)
1907-07-31 / nr. 137
ANUL XV. — No. 137 REDACȚIA 8L ADMINISTRAU! 44 Bu ft dil TiâpU 80 ^DU 44 TJ^1ȘX Apare în tefito silele de lucru Un număr vechiu 30 bani Telefon MARȚI 31 IULIE 190? ABONAHÍENTUL Pe un an 50 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IM STRĂINĂTATE pe un an 30 lei Anunciuri, inserții ți reclame SO bani rândul in parf. Ill Telefon ul Va fi sa toarcă Nu a rămas astăzi nicio îndoială în mintea tuturor oamenilor cari judecă drept, că fată cu situațiunea internă a partidului liberal, nu se poate ca la toamnă să nu iasă un bucluc de familie, în sinul regimului. La deschiderea parlamentului, lupta pe tema reformelor agrare nu se va da între opoziție și guvern,ci pur și simplu între membrii diferitelor nuanțe care alcătuesc actualmente partidul adversarilor noștri. Opoziția, dacă ne putem exprima astfel, nu va avea decît o atitudine negativă. Fiind de mai înainte convinși că regimul actual este incapabil de a se presenta corpurilor legiuitoare cu un proccs de soluție practică a chestiei țărănești,— representanții noștri, se vor mărgini a combate pur și simplu aberațiunele adversarilor noștri, fără a presenta contra proiecte. Părerea noastră a tuturora, cum și cuvîntul de ordine a șefului este, — că ,dacă guvernul actual nu e stare de vie cu o idee bună și accesibilă, —■ atunci se nu mai încurce lumea, ci să lase altora sarcina pe care nu o poate duce la bun sfîrșit. Partidul conservator are părerea sa, în chestia agrară, și nu însălege a juca rolul de furnizor de proecte pentru guvern. Cînd partidul nostru va fi chemat să ieie puterea, atunci el își va presenta parlamentului legile sale, în materie De aceea, știm de mai nainte, că dacă desbateri furtunoase se vor deslănțui în corpurile legiuitoare,—și se vor deslănțui desigur, ele nu vor putea să aibă loc decît între membrii cari compun majoritățile regimului. Ideile scupărate ale descrieraților, se vor ciocni de banalitățile resuflate ale ramoliților din partid, — și rezultatul va fi că, oricari din părerile în luptă ar triumfa,— acest triumf nu se va putea considera de orice minte sănătoasă ca o rezolvare practică a chestiei în discuție. Din acel moment, ba chiar și de mai nainte, — se poate prevedea, ceea ce se va întîmpla. Procesul latent de refuială internă, în sinul partidului, va trebui să apară la suprafață și socotelele dintre deosebitele grupări cari constituesc mozaicul liberal, se vor transforma într'o limpezire definitivă a situației din partid. Se va găsi ocazia cea mai nimerită pentru o liquidare generală și pentru o stabilire hotărîtoare a direcției politice în partid. Dacă înprejurările vor fi favorabile d-lui Sturza, ceea ce nu e de crezut, atunci regimul va putea dăinui până în primăvară, și murmurile, nemulțumirilor de această întorsătură a lucrurilor, vor fi înăbușite provizor. Dacă însă din contra, curentul se va pronunța pentru dl Ionel Brătianu și pentru ideile celor cel înconjoară, — neaparat că în așa caz, șeful guvernului și în acelaș timp și ca șef de partid,—va trebui să se retragă din mijlocul unei lumi unde glasul său nu mai este auzit, unde părerile sale nu mai sunt luate în samă și unde prestigiul său știrbit, anihilat cu desevîrșire, personalitatea sa nu ar mai putea să se bucure de nici o încredere. Și atunci va urma, ceea ce de altfel toată lumea așteaptă să se întîmple. Guvernul țărei va trebui sei treacă în mîni vrednice,—și bărbatul indicat de întreaga opinie publică a dezlega cui succes problema agrară, va fi solicitat a lua puterea. Atunci țara va avea ocazia să vadă, cu satisfacție, că șeful nostru dl P. P. Carp știe să redea națiunei liniștea pusă în primejdie de speculațiile nebune ale adversarilor noștri, și că el cunoaște cu prisosință adevăratele cauze a relei stări de lucruri de astăzi, și posedă remediul practic și adevarat a acestei rele stări-In altă ordine de idei, — schimbarea regimului va satisface până la un punct și unele aspirații ale nerăbdătorilor din partidul liberal. Odată cu căderea guvernului de astăzi, dl Sturza va fi pus la dosar, și partidul liberal va intra în era așa numită nouă, — cu un șef nou, și o direcție nouă. Aceasta credem noi, că se a întîmpla la toamnă. mciscus „Adversarii noștri nu ne pot mistui... etc.“ „Liberalul“ Aviți, pe cinstea mea, dreptate, Nutrind convingerile aceste: Se mistuesc cu greutate Asemeni lucruri... indigente — ----?«*r*rAÄ»-— ------------- - profana Pe zi ce trece „Voința Națională* ne dă cita o nouă dovadă de jos nici a sudatului celor ce o inspiră, ne dă cite o nouă dovada de cea mai desâvîrșitorea voință. ți dacă nu desper&tele-i, dar zidarnicila-i încercări de apărare ce le face pentru acei ce au adus aces groaznică stare de anarhie in spiritul populațiunei noastre rurale „Voința Națională* n’a cruțat nimic, de această dată ceia ce face această bas insă este o adevărată profanare. Căci profanare este aceia cînd încerci o comparație între faimoasa broșură a d-lui Haret, între scrisorile îndemânatoare la dezordine ale acestuia trimise [UNK] către preoți și învățători și acea bucată ce stă pe acelaș plan cu toate capo d’operile literaturei noastre, articolul d lui Delavrancea asupra pictorului Grigorescu, articol în care acest maestru al literatură noastrei a pus alăturea de talentul său, întreaga lui putere de observație, întreaga lui concepție artistică, întreaga lui sinteză. Să vii cu tonul de zeflemea și să spicnești dintr'o critică de artă cele mai frumoase și mai puternica pesagii pe care numai un Delavrancea poate să le dea un plasticizm și o vigoare atît de desevîrșitâ și să le ei să le compari cu prosa d-lui Harst, cu acele adevarate îndemnări la revoltă, datorite unei concepții înguste care plutește în cea mai desăvîrșită inconștiență, de aceasta numai o mentalitate ca acea a inspiratorilor . Voinței’ e capabilă Icoana realiteței și sufletul țăranului român așa cum le-a așternut Grigorescu pe pînzele lui maestre, așa cum s’au reflectat in concepția și in firea artistică a lui Delavrancea o simțim și noi cu toții, o cunoaștem îndeajuns și sufletele noastre ale tuturora sunt dornice de vremuri și o stare mai bună pentru țăran, dar n’am încercat o clipă dej a căuta ca din aceasta să facem of MUHlARI.r. & Mp;m Ziar Conser armă josnică, să căutăm a svîrli, sâmînța revoltei într'un cîmp așa de prielnic. Oare Delavreancea cînd și a așternut pe hîrtie impresiile lui de care e vorba, impresii cu totul obiective gînditu’sa pare să auite spiritele, împrăștiat a el rodul sufletului său de artist in mijlocul unei lumi care din cauza stărei sale culturale înapoiate să înțeleagă greșit cele scrise de dânsul? Oare acea critică de artă a lui Delavrancea conține ceva care să agite spiritele să facă omul să și depășească limitele rățiunei? Inspunat a el satele cu scrisori și broșuri ? Nu a făcut-o și nici nu era prababil să o facă sau să gândească,măcar la așa ceva, căci Delivrancea e un român care își iubește cu adevărat neamul și nu face din luna din chestiile cele mai arzătoare le noi, o speculă de gașcă pornită din cea mai patentă inconștiență și ■ dintr’un suflet josnic și pervers. I Domnule Haret n’ai ce zice căci :„Voința Națională* face tot ce i stă prin putință ca să te poată apara. . ......... pentru partid bine înțeles. Astfel ni se spune că logofătul Dieptăței așteaptă deschiderea parlamentului, spre a cere noui credite pentru reconstruire, pentru ca palatul de la Iași să fie și mai grandios de cum se plănuia. Apoi, afacerea se va încredința unor antreprenori liberali naționali ca o garanție oarecum că lucrarea se va executa cu o corectitudine peste măsură de sfînta, — dacă iarăși bine Smălos partidul va rămânea la putere. Și noi naivi, nu știam carei dramă cel bun !..... 9îl frunțișuri Drumul cel bun Liberalul afirma ca d iama Stelian actual ministru al justiției a pus chestia reconstruirei palatului administrativ din Iași pe drumul cel bun Doctor opoziție Socialiștii se leapădă ca de dracu, de doctorul Racovs. Voința Națională îl dăruește Adevărului care știe că încasează tot felul de lucruri curate și mai cu seamă necurate. Un decepționat din partid văzînd ei n este tratat socialistul doctor de tobă acei cari s’au servit de dînsul spre a organiza ciclul muncitorilor, sindicatele și toate paraserveniile utilisate de liberali spre a provoca tulburări, a observat. — Cînd liberalii sufereau de boala opoziției, vizitele doctorului Racowski erau apreciate și puse pe planul întăi, de cînd insă partidul a eșit din boală și a intrat in cașcaval, retele doctorului nu numai că nu mai au valoare cii sunt chiar condamnate de acei ceri se i nchinau la ele. Bietul Racovski, era, se ved , doctor, d. opoziție. Modificarea legei comunale rurale Experiența de mai mulți ani in ramura administrativă mă determină astăzi de a arăta părerile mele, asupra modului cum ar trebui modificată actuala lege pentru organizarea comunelor rurale. Această lege comunală datează de peste trei ani, și aplicațiunea ei chiar de la început, cu toate sforțâle supra-omenești a defunctului fost ministru de interne Vasile Lascar, a rămas infructuoasă. Lucru era foarte natural căci aplicațiunea ei depindea în primul rând de forța materială a comunei, parte absolut importantă, dar care din nefericire pentru populațiunea rurală a țării, și spre neșansa ministrului reformator, a rămas tot staria veche , căci proectul de lege propus îndrepta acest rău. Corpurile legiuitoare de atunci n’au vrut însă să înțeleagă necesitatea absolută de a sa mări co Imunele, micșorîndu-le numărul, spre a le preia venituri suficiente cu cari să poată face [față cheltuelelor oblijlgatorii reclamate pentru existența comunei rurale. Dar cum politica, interesele personale, Intrigile și invidia primisză chiar și atunci cînd este în joc interesul țării, sau cum este în cazul de față interesul a cinci milioane locuitori din populația țării, legia actuală comunala a croiat obligațiuni comunelor care greviază veniturile cu peste 25 la sută peste cheltuelele ca le avea sub imperiul regei vechi, și cum starea lor materiala a rămas aceiași, ne găsim ia trista situațiune de a ne uita la lege, de a o cunoaște, dar de a ne pune întrebarea: cărora din dispozițiunile legei pentru organizarea comunelor rurale să căutăm a le da ființa reală, și pe care din ele să le lăsăm la o parte ? Deci forțamente o remediare se impune, și această îndreptare a stării actuale, ce nu diferă în,realitatea lucrului cum stăm astăzi de starea veche, decît cu luxul de a avea o lege comunală rurală care citită te determina a crede că ne găsim într’o stare adevărat de prosperare, pe cînd în adevărul adevărat stăm bine numai pe hîrtie. Dacă mergi la fața locului, dai de autoritatea comunală, de personalul ei, de starea satelor, de siguranța avutului țăranului și in genere a celor ce locuesc și trăesc la țară, te Întrebi uimit de diferența între cele citite în legea actuală și cele văzute. Ce parodie ! Poate oare spune cel ce judecă sănătos, cel ce cunoaște din experiența proprie, care a fost chemat să cunoască, sau a trăit în mediul de a cunoaște , căci ca să combați din mijlocul Bucureștiului, unde găsiai acum cițiva ani in urmă oameni cu situațiuni care aproape nu știau că In Romînia se face agricultură, că agricultura e baza de existență a țării pe care se rezimă întreg edificiul social, și numai anii 1899 și 1904 i-a făcut să-și îndrepte câte o dată capul la nori, să zică și ei: dă Doamne ploae. E trist acest lucru dar trebue să-i recunoaștem, legile se fabrică în centrile mari, de oameni ce n’au practica lucrului ce îl legiferează, și acete legi odată făcute, rămîn neap ioate; în schimb se cere să fie cunoscute, se interpretează în diferite fluri, să aplică dacă se poate încă în mai multe feluri; ai putea întrebănța zicătoarea „cite bordee autea ouicee“. Dar cînd te gîndești la mulți din acei ce sunt chemați a discuta legile propuse, și în cazul special la aceloc au combătut și schilodit proectul propus de fostul ministru V. Lascar, am credința că mulți au fost îndrumați la această de interese personale, fie politice fie de interes privat , căci orice mi s’ar zice, un senator, un deputat sau o personalitate politică fie cut de generoasă, ce are pe moșia sa satul vioara e sediul autorității comunale, deși e o comună a cărei venit anual e de lei 800, unde primarul e retribuit cu lei 5 lunar, secretarul cu lei 15 lunar, localul primării o pornitură în care riști să stai, și celelate luate în raport cu cele de mai sus ; pare luxul de a beneficia de personalul primării, nu se poate taxa drept cea mai mare sfidare ce se poate aduce binelui general, și cînd te gîndești că cei mai mulți din acei ce au învîrtit sforile sunt oameni de teorie, care idealizază pe țăran, și cărora nu e întrunire publică să nu le consacre oare de discursuri plin de foc și jale. La timp însă proba reală se modifică după interesele personale, ce se urmăresc atunci cînd chestiunea este pusă a se rezolva. (Va urma) Costică Pivniceriu fost secretar general a jud. Fălciu fost magistrat --------------- gabăinv---------— PERFIDIE Cu acest calificativ puțin grațios presa colectiviști califică pe conservatori, sau mai bine zis atitudinea lor în chestia rezolvărei problemei agrare. Și știți pentru ce conservatorii sunt perfizi ? Pentru că—după presa colectivistă—„conservatorii critică reformele propuse de liberali în această chestie“, încearcă colectiviștii să fie subțiri de tot dar nu le merge. Iată cum stau lucrurile. Nu că doar conservatorii ar fi criticat reformele liberale, căci pentru a putea critica un sistem, o reformă ori un principiu se cere un lucru elementar, dar elementar de tot . Ca acea reformă ori sistemă ori principiu să existe. Cum însă liberalii n’au propus nici un sistem, noi n’am avut de criticat nici un sistem. Ceia ce am imputat colectiviștilor și le imputăm în această mare și vitală chestie e tocmai faptul intărzierei de a-și da pe față principiile și ideile ca să le studiem și noi și la timp să luăm atitudinea prielnică pentru folosul țarei. Căci negreșit că problema agrară nu e dintre acele trecătoare și neînsemnată ca să poată fi resolvită de vederile unui singur partid ; cată în rezolvarea ei să conlucreze în comun toate partidele ca dezlegarea ei să fie cit mai firească. Față însă cu campanile noastre continue în care am înfierat întîrzierea pe care o pun liberali și lipsa totală de principii pe care în momentul de fața o manifestă, guvernanții de astăzi n’au răspuns nimic și se mărginesc a califica de perfidie atitudinea noastră. Nouă ni se pare, date fiind inprejurările grave prin care trecem, că acest adjectiv poate caracteriza atitudinea colectivistă, căci aceștia au uzurpat puterea din d făgădueli de rezolvire imediată a chestiei agrare. Dacă aceasta ar fi o chestie politică de rînd, n’am avea nimic de zis și poate că le-am găsi chiar scuze,acum însă cînd e în joc un interes capital al țărei, asemeni manoperi politice pot deveni foarte vătămătoare și deci simt periculoase. ——«.«««ases Ecouri politics Sa petrec lucruri extraordinare de cînd d. Ionel Brătianu se află în capul ministrului de interne. Se promisese oficial demisiunile unor prefecți, se fac chiar decrete Regale și apoi actele oficiale se distrug și se prefac, iar decretele Regale se rup ca și cum n’ar avea nici o însemnătate pentru Brătianu semnătura Regala. Printre multiplele cazuri de această natură ce am putea denunța, este și acela al dlui Șuculescu, prefect de Romaneți, a cărui demisiune a fost primită în mod oficial și totuși, fiindcă nu i s’a putut crea o vacanță pentru a fi ales în Parlament, acest domn continuă a funcționa ca prefect și a’și incasa ,regulat, ba și anticipat, salariul. Rugăm să ne desmintă dacă pot ziarele guvernului, căci atunci le vom reproduce informațiunea relativă la demisiunea d-lui Țuculescu, cu afirmațiunea lor că ea a fost primită și că a fost însărcinat de Musteață cu girarea afacerilor acelei prefecturi. Ca și la celelalte departamente, domnește o complectă debandadă și la ministerul de Interne. OAMENI ȘI LUCRURI Cauze și Sfecle O doamnă îmi aducea alartă ori o nedreaptă învinuire; zîmbind cu fermecătorul zîmbet ce’Dotorește adesea în colțul micuței sale guri, mă acuza că nu mai scriu nimic. Cu tonul acela discret cu care femeia știe să’și nuanțeze adevăratele intenții, mă mustra că, în ceia ce scriu acum, lipsește poezia, nota sentimentală de altă dată, care o făcea să urmărească cu oarecare plăcere cuprinsul acestei rubrici. Și se părea că, dintr’o legitimă curiositate femeiască, nu i-ar fi displăcut prea mult daca, într’o clipă de sinceritate, ași fi pus’o in curent cu adevăratele motive cari au furat rubricei aceștiea actun i de lirism ce intra atît de mult în gustul cititoarei mele. Veți fi avind dreptate, frumoasă doamnă, dar, ce vreți, e capricioasă firea omenească și capricios ne e sufletul, care are nevoe de anumite cauze pentru ca asupra’i să producă anumite efecte. Să păstrezi, în ceia ce scriu, nota poetică și sentimentală, e ușor lucru atunci cînd griji și necazuri nu’ți frămîntă suflatul și mintea; e frumos lucru să chiți, să cînți mereu, cind avîntul nu’ți lipsește, cînd visuri și iluzii își desmeardă și alintă sufletul. Cu alte cuvinte, pentru anumite efecte, se cer anumite cauze. Ei bine, doamna mea, subsemnatului i-au lipsit cauzele cari să producă asupra-i efectele,ce le-ar fi dorit grațioasa voastră persoană. Sau, dacă voiți, nu am avut a mă plinge de cauze cu totul contrarii decît acele cari predispun la visuri, la poetice visuri, a căror efecte le-ați întilnit adeseori în modestele mele rînduri. Și ca să nu mai aveți a vă plinge de ele mele scrieri, doamnă, voi căuta să le împodobesc cu poezia ce se oglindește în ochii voștri, în blinda lor privire, scriind, voi visa la voi, mă voi inspira din grațiosul farmec ce vă’nbracă ca’ntr’o diafană haină și, voi cînta, voi cînta’n surdină cîntul marelor iubiri.- mircea ALDEA. Observațiuni folositoare asupra nasului și urechii Gap. Proticțiunea durerei și a diformităților externe Iată două organe neluate în serios la noi. Și cu toate acestea fac parte din organele simțurilor și incă a celor mai principale. Nasul pe lîngă simțul olfacțiunei, ce-l deține, e și principala sentinelă la intrarea în organele noastre respiratorice. El nu permite uierului să treacă în bronșe și plămni, pănă nu s’a încălzit și n’a depus în faldurile lui multiple cea mai mare parte din praful și microbii, ce-i conține. Urechile sunt și ele organe principale ; aceasta e în stare să o aprecieze încă mai bine acela ce suferă de insuficiența sau de lipsa lor. Acei nenorociți deveniți surzi, pe care nefuncționarea organului auzului îi scoate cu totul din lumea înconjurătoare, din societate, întruniri, muzică, teatru și cari in desperare se gindeau nu arareori la leacul cel mai eroic, dar prea radical suicidul. Au însă un mare păcat aceste două organe și anume : Intit că dau diformități care multă vreme nu se observă de departe, sunt ascunse , și al doilea Încă cel mai principal păcat este, că alterațiunile lor funcționale cele mai însemnate își fac cursul lor în majoritatea cazurilor cel puțin, pe nesimțite fără nici o durere. Pare un paradox și totuși e foarte adevărăt, că tocmai durerea, cel mai insuportabil păcat lasat oamenilor pe pămînt, este cel mai bun și mai prețios factor de pază a noastră. Nici o boală nu ni-o căutăm mai bine decit boalele cu dureri și incă cu atît mai bine cu cit durerile sunt mai mari, mai însuportabile, cu toate că în contra durerilor avem medicamente mult mai sigure ca in contra surzeniei de pildă sau în contra lipsei mirosului. Alți oameni se duc la băi pentru o bagatelă de ureche sau pentru nas și cîți pentru niște colici de puțină importanță nu-și lasă daraverurile, pentru a se duce la Carlsbad sau la un alt Bad oarecare numai și numai pentru a scăpa de durere. Un domn îmi spunea mai dăună zi ..d-le doctor, ași veni la d-ta să mă caut dar n’am vreme sunt ocupat cu afaceri și trebue să mă neglijeze. Așa-i, dar nu e numai lipsa timpului sau afacerile cauza neglijenței, ci adevărata cauză răufăcătoare pentru el este lipsa durerei în urechea bolnavă, unde nu are decît o supurațiune în urechea medie, care persistă de ani de zile și care pănă acum i-a slăbit numai auzul, lucru pe care nici el nu l bagă incă de seamă, deoarece a doua ureche e încă sănătoasă. Cum pentru o durere de măsele ar găsi timpul să alerge la dentist, cu toate că măsele are un om 32 și încă sunt și în oauibile , pe aâtă vreme urechile sunt numai două, greu reparabile, imposibil de înlocuit cu tot cortegiul de proteze anunțate prin reclame mai mult sau mai puțin americane, și supurațiunile lor sunt o veșnică sabie a lui Damocles pe capul pacientului neglijent. Mai bine încă ilustrează următorul exemplu : O Domnișoară institutoare mi se plingea mai dăunăzi c’o doare urechea stîngă. A Constat un mic foruncul pe peretele de jos a conductului auditiv extern și mai în profunzime o aupurație veche in urechea medie cu granulațiuni și auzul compromis la această ureche. —Da cînd ai dta d-șoară curgerea aceasta din ureche, o întrebamu eu —Ol de mult, îmi răspunse dînsa. — Și cum de nu te cauți mata pentru aceasta? —Apoi dacă nu mă doarm, a fost răspunsul spontaneu și naiv al domnișoarei. Acest tablou e exact după natură și vedeți cum furunculul, mititelul abces neînsemnat ca gravitate de boală, dar cu dureri mari a făcut pe domnișoara să reclame ajutor, pe cînd pentru grava boală din profunzimea aceleiași urechi nici de gund n’avea să se caute, căci, cînd curgerea e mai abundentă o mai spală cu clai de romaniță și nu mai are nici o grijă. Iată pentru ce trebue să zicem că durerea este un rău lăsat oamenilor spre fericirea lor pe pămînt, căci e în adevăr un factor fericit acela, care la vreme de nevoe te deșteaptă și-ți spune: ,Bagă de seamă, caută-te că este ceva rău în cutare și cutare loc." Și durerea o reamintește această