Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)

1907-07-31 / nr. 137

ANUL XV. — No. 137 REDACȚIA 8L ADMINISTRAU! 44 Bu­­ ft dil TiâpU 80 ^DU 44 TJ^1ȘX Apare în tefito silele de lucru Un număr vechiu 30 bani Telefon MARȚI 31 IULIE 190? ABONAHÍ­EN­TUL Pe un an 50 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IM STRĂINĂTATE­ pe un an 30 lei Anunciuri, inserții ți reclame SO bani rândul in parf. Ill Telefon­ ul Va fi sa toarcă Nu a rămas astăzi nicio îndo­ială în mintea tuturor oameni­lor cari judecă drept, că fată cu situațiunea internă a partidu­lui liberal, nu se poate ca la toamnă să nu iasă un bucluc de familie, în sinul regimului. La deschiderea parlamen­tului, lupta pe tema reforme­lor agrare nu se va da între opoziție și guvern,­ci pur și simplu între membrii diferi­telor nuanțe care alcătuesc actualmente partidul adver­sarilor noștri. Opoziția, dacă ne putem exprima astfel, nu va avea de­cît o atitudine negativă. Fiind de mai înainte con­vinși că regimul actual este incapabil de a se presenta corpurilor legiuitoare cu un proccs de soluție practică a chestiei țărănești,— represen­­tanții noștri, se vor mărgini a combate pur și simplu a­­berațiunele adversarilor noș­tri, fără a presenta contra proiecte. Părerea noastră a tuturora, cum și cuvîntul de ordine a șefului este, — că ,dacă guvernul actual nu e­­ stare de vie cu o idee bună și accesibilă, —■ atunci se nu mai încurce lumea, ci să lase altora sarcina pe care nu o poate duce la bun sfîrșit. Partidul conservator are părerea sa, în chestia agrară, și nu însălege a juca rolul de furnizor de proecte pentru guvern. Cînd partidul nostru va fi chemat să ieie puterea, atunci el își va presenta par­lamentului legile sale, în ma­terie De aceea, știm de mai na­­inte, că dacă desbateri furtu­noase se vor deslănțui în cor­purile legiuitoare,—și se vor deslănțui de­sigur,­­ ele nu vor putea să aibă loc de­cît între membrii cari compun majoritățile regimului. Ideile scupărate ale descrieraților, se vor ciocni de banalitățile re­suflate ale ramoliților din partid, — și rezultatul va fi că, ori­cari din părerile în luptă ar triumfa,— acest tri­umf nu se va putea considera de ori­ce minte sănătoasă ca o rezolvare practică a ches­tiei în discuție. Din acel moment, ba chiar și de mai nainte, — se poate prevedea, ceea ce se va în­­tîmpla. Procesul latent de re­­fuială internă, în sinul parti­dului, va trebui să apară la suprafață și socotelele dintre deosebitele grupări cari con­­stituesc mozaicul liberal, se vor transforma într'o limpe­zire definitivă a situației din partid. Se va găsi ocazia cea mai nimerită pentru o liquidare generală și pentru o stabilire hotărîtoare a direcției poli­tice în partid. Dacă înpreju­­rările vor fi favorabile d-lui Sturza, ceea ce nu e de cre­zut, atunci regimul va putea dăinui până în primăvară, și murmurile, nemulțumirilor de această întorsătură a lu­crurilor, vor fi înăbușite pro­­vizor. Dacă însă din contra, cu­rentul se va pronunța pentru dl Ionel Brătianu și pentru ideile celor cel înconjoară, — neaparat că în așa caz, șeful guvernului și în acelaș timp și ca șef de partid,—va tre­bui să se retragă din mijlocul unei lumi unde glasul său nu mai este auzit, unde pă­rerile sale nu mai sunt luate în samă și unde prestigiul său știrbit, anihilat cu dese­­vîrșire,­ personalitatea sa nu ar mai putea să se bucure de nici o încredere. Și atunci va urma, ceea ce de altfel toată lumea așteaptă să se întîmple. Guvernul țărei va trebui sei treacă în mîni vrednice,—și bărbatul indicat de întreaga­ opinie publică a dezlega cui succes problema agrară, va fi solicitat a lua puterea. Atunci țara va avea ocazia să vadă, cu satisfacție, că șe­­ful nostru dl P. P. Carp știe să redea națiunei liniștea pusă în primejdie de speculațiile nebune ale adversarilor noș­tri, și că el cunoaște cu pri­sosință adevăratele cauze a relei stări de lucruri de as­tăzi, și posedă remediul prac­tic și adevarat a acestei rele stări-In altă ordine de idei, — schimbarea regimului va sa­tisface până la un punct și unele aspirații ale nerăbdă­torilor din partidul liberal. Odată cu căderea guvernului de astăzi, dl Sturza va fi pus la dosar, și partidul liberal va intra în era așa numită nouă, — cu un șef nou, și o direcție nouă. Aceasta credem noi, că se a întîmpla la toamnă. mciscus „Adversarii noștri nu ne pot mistui... etc.“ „Liberalul“ Avi­ți, pe cinstea mea, dreptate, Nutrind convingerile aceste: Se mistuesc cu greutate Asemeni lucruri... indigente — ----?«*r*rAÄ»-— ------------- - profana Pe zi ce trece „Voința Națională* ne dă cita o nouă dovadă de jos nici a sudatului celor ce o inspiră, ne dă cite o nouă dovada de cea mai desâvîrșito­rea voință. ț­i dacă nu desper&tele-i, dar zi­­darnicila-i încercări de apărare ce le face pentru acei ce au adus a­­ces groaznică stare de anarhie in spiritul populațiunei noastre ru­rale „Voința Națională* n’a cruțat nimic, de această dată ceia ce face această­­ bas insă este o adevărată profanare. Căci profanare este aceia cînd încerci o comparație între faimoasa broșură a d-lui Haret, între scri­sorile îndemânatoare la dezordine ale acestuia trimise [UNK] către preoți și învățători și acea bucată ce stă pe acelaș plan cu toate capo d’operile literaturei noastre, articolul d lui Delavrancea asupra pictorului Gri­­gorescu, articol în care acest ma­estru al literatură noastrei a pus alăturea de talentul său, întreaga lui putere de observație, întreaga lui concepție artistică, întreaga lui sinteză. Să vii cu tonul de zeflemea și să spicnești dintr'o critică de artă cele mai frumoase și mai puternica pe­­sagii pe care numai un Delavran­­cea poate să le dea un plasticizm și o vigoare atît de desevîrșitâ și să le ei să le compari cu prosa d-lui Harst, cu acele adevarate în­demnări la revoltă, datorite unei concepții înguste care plutește în cea mai desăvîrșită inconștiență, de aceasta numai o mentalitate ca acea a inspiratorilor . Voinței’ e capabilă Icoana realiteței și sufletul țăra­nului român așa cum le-a așternut Grigorescu pe pînzele lui maestre, așa cum s’au reflectat in concepția și in firea artistică a lui Delavran­­cea o simțim și noi cu toții, o cu­noaștem îndeajuns și sufletele noas­tre ale tuturora sunt dornice de vremuri și o stare mai bună pentru­ țăran, dar n’am încercat o clipă dej a căuta ca din aceasta să facem of MUHlARI.r­. & Mp;m Ziar Conser armă josnică, să căutăm a svîrli, sâmînța revoltei într'un cîmp așa de prielnic. Oare Delavreancea cînd și a aș­ternut pe hîrtie impresiile lui de care e vorba, impresii cu totul o­biective gînditu’sa pare să auite spiritele, împrăștiat a el rodul su­fletului său de artist in mijlocul unei lumi care din cauza stărei sale culturale înapoiate să înțeleagă greșit cele scrise de dânsul? Oare acea critică de artă a lui Delavrancea conține ceva care să agite spiritele să facă omul să și­­ depășească limitele rățiunei? In­­spunat­ a el satele cu scrisori și bro­­șuri ? Nu a făcut-o și nici nu era prababil să o facă sau să gândească­­,măcar la așa ceva, căci Delivran­­­cea e un român care își iubește cu­­ adevărat neamul și nu face din luna din chestiile cele mai arzătoare le noi, o speculă de gașcă pornită din cea mai patentă inconștiență și ■ dintr’un suflet josnic și pervers. I Domnule Haret n’ai ce zice căci :„Voința Națională* face tot ce i stă prin putință ca să te poată a­para. . ......... pentru partid bine înțeles. Ast­fel ni se spune că logofătul Di­eptăței așteaptă deschiderea parla­mentului, spre a cere noui credite pentru reconstruire, pentru ca pala­tul de la Iași să fie și mai grandios de cum se plănuia. Apoi, afacerea se va încredința u­nor antreprenori liberali­ naționali ca o garanție oare­cum că lucrarea se va executa cu o corectitudine peste măsură de sfînta, — dacă iarăși bine Smălos partidul va rămânea la putere. Și noi naiv­i, nu știam care­i dra­mă cel bun !..... 9îl frunțișuri Drumul cel bun Liberalul afirma ca d iama Ste­­lian actual ministru al justiției a pus chestia reconstruirei palatului admi­nistrativ din Iași pe drumul cel bun Doctor opoziție Socialiștii se leapădă ca de dracu, de­ doctorul Racovs. Voința Națională îl dăruește Adevărului care știe că în­casează tot felul de lucrur­i curate și m­ai cu seamă necurate. Un decepționat din partid văzînd ei­ n­­ este tratat socialistul doctor de tob­ă acei cari s’au servit de dînsul sp­re a organiza ciclul muncitorilor, s­indicatele și toate parase­rveniile utili­­sate de liberali spre a provoca tulbu­rări, a observat. — Cînd liberalii sufereau de boala opoziției, vizitele doctorului Racowski erau apreciate și puse pe planul întăi, de cî­nd insă partidul a eșit din boală și a intrat in cașcaval, r­­etele docto­rului nu numai că nu mai au valoare ci­i sunt chiar condamnate de acei ceri se i nchinau la ele. Bietul Racovsk­i, era, se ved , doctor, d­. opoziție. Modificarea legei comunale rurale Experiența de mai mulți ani in ra­mura adm­inistrativă mă determină astăzi de a arăta părerile mele, a­­supra modului cum ar trebui modi­ficată actuala lege pentru organizarea comunelor rurale. Această lege comunală datează de­ peste trei ani, și aplicațiunea ei chiar­ d­e la început, cu toate sforțâle supra-omenești a defunctului fost ministru de interne Vasile Lascar, a rămas infructuoasă. Lucru era foarte natural căci apli­­cațiunea ei depindea în primul rând de forța materială a comunei, parte absolut importantă, dar care din ne­fericire pentru populațiunea rurală a țării, și spre neșansa ministrului re­formator, a rămas tot staria veche , căci proectul de lege propus îndrepta acest rău. Corpurile legiuitoare de a­­tunci n’au vrut însă să înțeleagă ne­cesitatea absolută de a sa mări co­ I­munele, micșorîndu-le numărul, spre a le preia venituri suficiente cu cari să poată face [față cheltuelelor oblijl­gatorii reclamate pentru existența comunei rurale.­­ Dar cum politica, interesele per­sonale, Intrigile și invidia primisză chiar și atunci cînd este în joc in­teresul țării, sau cum este în cazul de față interesul a cinci milioane locuitori din­­ populația țării, legia actuală comunala a croiat obliga­țiuni comunelor care greviază veni­turile cu peste 25 la sută peste chel­tuelele ca le avea sub imperiul regei vechi, și cum starea lor materiala a rămas aceiași, ne găsim ia trista si­­tuațiune de a ne uita la lege, de a o cunoaște, dar de a ne pune între­barea: cărora din dispozițiunile legei pentru organizarea comunelor rurale să căutăm a le da ființa reală, și pe care din ele să le lăsăm la o parte ? Deci forțamente o remediare se im­pune, și această îndreptare a stării actuale, ce nu diferă în,realitatea lu­crului cum stăm astăzi de starea veche, de­cît cu luxul de a avea o lege comunală rurală care citită te determina a crede că ne găsim într’o stare adevărat de prosperare, pe cînd în adevărul adevărat stăm bine nu­mai pe hîrtie. Dacă mergi la fața locului, dai de autoritatea comunală, de personalul ei, de starea satelor, de siguranța avutului țăranului și in genere a ce­lor ce locuesc și trăesc la țară, te Întrebi uimit de diferența între cele citite în legea actuală și cele văzute. Ce parodie ! Poate oare spune cel ce judecă sănătos, cel ce cunoaște din expe­riența proprie, care a fost chemat să cunoască, sau a trăit în mediul de a cunoaște , căci ca să combați din mijlocul Bucureștiului, unde gă­siai acum ciți­va ani in urmă oa­meni cu situațiuni care aproape nu știau că In Romînia se face agri­cultură, că agricultura e baza de existență a țării pe care se rezimă întreg edificiul social, și numai anii 1899 și 1904 i-a făcut să-și îndrepte câte o dată capul la nori, să zică și ei: dă Doamne ploae. E trist acest lucru dar trebue să-i recunoaștem, legile se fabrică în cen­tr­ile mari, de oameni ce n’au prac­tica lucrului ce îl legiferează, și a­­c­ete legi odată făcute, rămîn nea­­p ioate; în schimb se cere să fie cu­noscute, se interpretează în diferite fl­uri, să aplică dacă se poate încă î­n mai multe feluri; ai putea între­­b­ănța zicătoarea „cite bordee au­tea ouicee“. Dar cînd te gîndești la mulți din acei ce sunt chemați a discuta legile propuse, și în cazul special la acel­oc­ au combătut și schilodit proectul propus de fostul ministru V. Lascar, am credința că mulți au fost în­drumați la această de interese per­sonale, fie politice fie de interes pri­vat , căci orice mi s’ar zice, un se­nator, un deputat sau o personalitate politică fie cut de generoasă, ce are pe moșia sa satul vi­oara e sediul autorității comunale, de­și e o co­mună a cărei venit anual e de lei 800, unde primarul e retribuit cu lei 5 lunar, secretarul cu lei 15 lunar, localul primării o pornitură în care riști să stai, și celelate luate în ra­port cu cele de mai sus ; pare luxul de a beneficia de personalul pri­mării, nu se poate taxa drept cea mai mare sfidare ce se poate aduce binelui general, și cînd te gîndești că cei mai mulți din acei ce au în­vîrtit sforile sunt oameni de teorie, care idealizază pe țăran, și cărora nu e întrunire publică să nu le consacre oare de discursuri plin de foc și jale. La timp însă proba reală se mo­difică după interesele personale, ce se urmăresc atunci cînd chestiunea este pusă a se rezolva. (Va urma) Costică Pivniceriu fost secretar general a jud. Fălciu fost magistrat --------------- gabăinv---------— PERFIDIE Cu acest calificativ puțin gra­țios presa colectiviști califică pe conservatori, sau mai bine zis atitudinea lor în chestia re­zolv­ărei problemei agrare. Și știți pentru ce conservatorii sunt perfizi ? Pentru că—după presa colecti­vistă—„conservatorii critică re­formele propuse de liberali în această chestie“, încearcă colectiviștii să fie subțiri de tot dar nu le merge. Iată cum stau lucrurile. Nu că do­ar conservatorii ar fi criticat reformele liberale, căci pentru a putea critica un sistem, o reformă ori un prin­cipiu se cere un lucru elemen­­tar, dar elementar de tot . Ca acea reformă ori sistemă ori principiu să existe. Cum însă liberalii n’au propus nici un sistem, noi n’am avut de criti­cat nici un sistem. Ceia ce am imputat colecti­viștilor și le imputăm în aceas­tă mare și vitală chestie e toc­mai faptul intărzierei de a-și da pe față principiile și ideile ca să le studiem și noi și la timp să luăm atitudinea prielnică pentru folosul țarei. Căci negreșit că problema a­­grară nu e dintre acele trecă­toare și neînsemnată ca să poa­tă fi re­solvită de vederile unui singur partid ; cată în rezolva­­rea ei să conlucreze în comun toate partidele ca dezlegarea ei să fie cit mai firească. Față însă cu campanile noas­tre continue în care am înfie­rat întîrzierea pe care o pun liberali și lipsa totală de prin­cipii pe care în momentul de fața o manifestă, guvernanții de astăzi n’au răspuns nimic și se mărginesc a califica de per­fidie atitudinea noastră. Nouă ni se pare, date fiind inprejurările grave prin care tre­cem­, că acest adjectiv poate ca­racteriza atitudinea colectivistă, căci aceștia au uzurpat puterea din d făgădueli de rezolvire i­­mediată a chestiei agrare. Dacă aceasta ar fi o chestie politică de rînd, n’am avea ni­mic de zis și poate că le-am găsi chiar scuze,acum însă cînd e în joc un interes capital al ță­rei, asemeni manoperi politi­ce pot deveni foarte vătămătoa­re și deci simt periculoase.­ ­——«.«««ases Ecouri politics Sa petrec lucruri extraordinare de cînd d. Ionel Brătianu se află în ca­pul minist­rului de interne. Se promisese oficial demisiunile u­­nor prefecți, se fac chiar decrete Re­gale și apoi actele oficiale se distrug și se prefac, iar decretele Regale se rup ca și cum n’ar avea nici o în­semnătate pentru­­ Brătianu semnă­tura Regala. Printre multiplele cazuri de aceas­tă natură ce am putea denunța, este și acela al d­lui Șuculescu, prefect de Romaneți, a cărui demisiune a fost primită în mod oficial și totuși, fiind­că nu i s’a putut crea o vacan­ță pentru a fi ales în Parlament, a­­cest domn continuă a funcționa ca prefect și a’și incasa ,regulat, ba și anticipat, salariul. Rugăm să ne desmintă dacă pot ziarele guvernului, căci atunci le vom reproduce informațiunea relativă la demisiunea d-lui Țuculescu, cu afir­­mațiunea lor că ea a fost primită și că a fost însărcinat de Musteață cu girarea afacerilor acelei prefecturi. Ca și la cele­l­alte departamente, domnește o complectă debandadă și la ministerul de Interne. OAMENI ȘI LUCRURI Cauze și Sfecle O doamnă îmi aducea alartă ori o nedreaptă învinuire; zîmbind cu fer­­mecătorul zîmbet ce’Dotorește adesea în colțul micuței sale guri, mă a­­cuza că nu mai scriu nimic. Cu tonul acela discret cu care fe­meia știe să’și nuanțeze adevăratele intenții, mă mustra că, în ceia ce scriu acum, lipsește poezia, nota sen­timentală de altă dată, care o făcea să urmărească cu oare­care plăcere cuprinsul acestei rubrici. Și se părea că, dintr’o legitimă curiositate feme­­iască, nu i-ar fi displăcut prea mult daca, într’o clipă de sinceritate, ași fi pus’o in curent cu adevăratele mo­ti­ve cari au furat rubricei aceștiea actu­n i de lirism ce intra atît de mult în gustul cititoarei mele. Veți fi avind dreptate, frumoasă doamnă, dar, ce vreți, e capricioasă firea omenească și capricios ne e sufletul, care are nevoe de anumite cauze pentru ca asupra’i să producă anumite efecte. Să păstrezi, în ceia ce scriu­, nota poetică și sentimentală, e ușor lucru atunci cînd griji și necazuri nu’ți frămîntă suflatul și mintea; e fru­mos lucru să chiți, să cînți mereu, cind avîntul nu’ți lipsește, cînd vi­suri și iluzii își desmeardă și alintă sufletul. Cu alte cuvinte, pentru anu­mite efecte, se cer anumite cauze. Ei bine, doamna mea, subsemna­tului i-au lipsit cauzele cari să pro­ducă asupra-i efectele,­ce le-ar fi dorit grațioasa voastră persoană. Sau, dacă voiți, nu am avut a mă plinge de cauze cu totul contrarii de­cît acele cari predispun la visuri, la poetice visuri, a căror efecte le-ați întilnit adese­ori în modestele mele rînduri. Și ca să nu mai aveți a vă plinge de­ ele mele scrieri, doamnă, voi căuta să le împodobesc cu poezia ce se oglindește în ochii voștri, în blinda lor privire, scriind, voi visa la voi, mă voi inspira din grațiosul farmec ce vă’nbracă ca’ntr’o diafană haină și, voi cînta, voi cînta’n sur­dină cîntul marelor iubiri.- mircea ALDEA. Observațiuni folositoare asupra nasului și urechii Gap.­­ Proticțiunea durerei și a diformităților externe Iată două organe neluate în se­rios la noi. Și cu toate acestea fac parte din organele simțurilor și incă a celor mai principale. Nasul pe lîngă simțul olfacțiunei, ce-l deține, e și principala sentinelă la intrarea în organele noastre res­­piratorice. El nu permite uierului să treacă în bronșe și plămni, pănă nu s’a încălzit și n’a depus în faldurile lui multiple cea mai mare parte din praful și microbii, ce-i conține. Ure­chile sunt și ele organe principale ; aceasta e în stare să o aprecieze în­că mai bine acela ce suferă de insu­ficiența sau de lipsa lor. Acei neno­rociți deveniți surzi, pe care nefunc­­ționarea organului auzului îi scoate cu totul din lumea înconjurătoare, din societate, întruniri, muzică, tea­tru și cari in desperare se gindeau nu arare­ori la leacul cel mai eroic, dar prea radical suicidul. Au însă un mare păcat aceste două organe și anume : Intit că dau diformități care multă vreme nu se observă de departe, sunt ascunse , și al doilea Încă cel mai principal pă­cat este, că alterațiunile lor funcțio­nale cele mai însemnate își fac cursul lor în majoritatea cazurilor cel puțin, pe nesimțite fără nici o durere. Pare un paradox și totuși e foarte adevărăt, că tocmai durerea, cel mai insuportabil păcat lasat oa­menilor pe pămînt, este cel mai bun și mai prețios factor de pază a noas­tră. Nici o boală nu ni-o căutăm mai bine de­cit boalele cu dureri și incă cu atît mai bine cu cit dureri­le sunt mai mari, mai însuportabile, cu toate că în contra durerilor avem medicamente mult mai sigure ca in contra surzeniei de pildă sau în con­­tra lipsei mirosului. Alți oameni se duc la băi pentru o bagatelă de ureche sau pentru nas și cîți pen­tru niște colici de puțină importanță nu-și lasă daraverurile, pentru a se duce la Carlsbad sau la un alt Bad oare­care numai și numai pentru a scăpa de durere. Un domn îmi spunea mai dăună­ zi­ ..d-le doctor, ași veni la d-ta să mă caut dar n’am vreme sunt ocupat cu afaceri și trebue să mă neglijeze. Așa-i, dar nu e numai lipsa timpu­lui sau afacerile cauza neglijenței, ci adevărata cauză rău­făcătoare pen­tru el este lipsa durerei în urechea bolnavă, unde nu are de­cît o supu­­rațiune în urechea medie, care per­sistă de ani de zile și care pănă a­­cum i-a slăbit numai auzul, lucru pe care nici el nu l bagă incă de seamă, de­oare­ce a doua ureche e încă sănătoasă. Cum pentru o dure­re de măsele ar găsi timpul să aler­ge la dentist, cu toate că măsele are un om 32 și încă sunt și în­ oauibile , pe aâtă vreme urechile sunt numai două, greu reparabile, imposibil de înlocuit cu tot cortegiul de proteze anunțate prin reclame mai mult sau mai puțin americane, și supurațiu­­nile lor sunt o veșnică sabie a lui Damocles pe capul pacientului ne­glijent. Mai bine încă ilustrează următo­rul exemplu : O Domnișoară institutoare mi se plingea mai dăunăzi c’o doare urechea stîngă. A Constat un mic foruncul pe peretele de jos a conductului a­­uditiv extern și mai în profunzime o aupurație veche in urechea medie cu granulațiuni și auzul compromis la această ureche. —Da cînd ai d­ta d-șoară curge­rea aceasta din ureche, o întrebamu eu —Ol de mult, îmi răspunse dînsa. — Și cum de nu te cauți mata pentru aceasta? —Apoi dacă nu mă doarm­, a fost răspunsul spontaneu și naiv al do­mnișoarei. Acest tablou e exact după natură și vedeți cum furunculul, mititelul abces neînsemnat ca gravitate de boală, dar cu dureri mari a făcut pe domnișoara să reclame ajutor, pe cînd pentru grava boală din profun­­zimea aceleiași urechi nici de gund n’avea să se caute, căci, cînd curge­rea e mai abundentă o mai spală cu clai de romaniță și nu mai are nici o grijă. Iată pentru ce trebue să zicem că durerea este un rău lăsat oamenilor spre fericirea lor pe pămînt, căci e în adevăr un factor fericit acela, care la vreme de nevoe te deșteaptă și-ți spune: ,Bagă de seamă, caută-te că este ceva rău în cutare și cutare loc." Și durerea o reamintește această

Next