Evenimentul, iulie-septembrie 1908 (Anul 16, nr. 118-193)
1908-09-26 / nr. 190
ANUL JEFI NO. 190 ABONAMINTÎ PE UN AN . ** LEI PE • LUNI . IO LEI PE [ LUNI * LEI In strainatatn PE un an to lei T®l*fon. ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN S vlTo d.ix© ctiuLXXe s> ulxxvlí o 03aca.lt©t REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 41 STRADA LAPUȘIREAÎÎN 44 IAȘI VINERI 26 SEPTEMBRIE 1908-s 3 ^3<0 REÂNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. I-a rândul . I Leu IN PAG. L-a rândul SO Bani IN PAG. d-a rânda tO Bani XJel ntunár voclilvi 30 73. Să fin) afși)ți Lucru curios. O mare parte din presa noastră privește cu o vădita satisfacție gestul răsvrătitor al Bulgariei, găsind la adresa lui chiar cuvinte de laudă. Aceasta, desigur în urma faptului că proclamația lipită pe zidurile Sofiei cuprinde fraza prin care „Țarul tuturor bulgarilor“ recunoaște că sîngele romînesc vărsat pe cîmpiile de la Plevna a ridicat jugul sclăviei de pe umerii vecinilor noștri de dincolo de Dunăre. Nu știm dacă această frază pe care bulgarii pare că au uitat să o pomenească vre-odată de atunci și până astăzi, ne-ar putea îndritui să uităm atitudinea continuu dușmănoasă pe care dînșii au avut-o față de poporul nostru. Nu știm dacă ea ne dă dreptul ca trecînd cu buretele peste asasinate și amenințări, încredințîndu-ne în sinceritatea prefăcută ce vine abia acum să licărească o clipă peste decenii de ingratitudine, să aplaudem încurajînd pe aceia cari vor să se întărească—în dauna noastră poate, prin călcarea în picioare a pactului internațional încheiat la Berlin de către marile Puteri. înzecit mai grele decît ale Bulgariei au fost împrejurările prin care a trecut poporul nostru, strigătoare la Cer nedreptățile ce ni s’au făcut, dar nu e mai puțin adevărat că ori de cîte ori am avut de făcut un pas care să se resimtă în raporturile internaționale cu celelalte state, neam supus întotdeauna judecăței marilor puteri și am ascultat cuvîntul lor. In viața internațională dintre state există o ordine care trebue respectată, cum există o ordine care trebue respectata și înlăuntrul vieței de stat și din punctul acesta de vedere Europa a văzut întotdeauna în noi romînii un popor real. Pentru prestigiul nostru nu trebue sa fim noi aceia care sa încurajam actul de insubordonanță și rebeliune al unui popor și mai ales a unui popor care e în condiții analoage cu acelea prin care am trecut noi romînii și care a avut ocazia să vada în evoluția noastră exemplul celei mai perfecte realități. Ce să mai spunem însă, cînd poporul acesta ne vrajmașește și ne vrajmașește în mod fățiș ? De ce nu ne-au recunoscut bulgarii în bine făcătorii lor atunci cînd voiau să ne rîpească insulele Dunărene, de ce nu ne-au recunoscut atunci cînd patrioții noștri cădeau victimele gloanțelor lor în plină capitala a Țarei, de ce nu ne-au recunoscut atunci cînd eram cît pe ce să încrucișăm armele cu dînșii, sau atunci cînd încercau să năvălească în Dobrogia, acea recompensare schițoadă ce ni s’a dat în schimbul celor trei județe deslipite de Moldova. Recunoștința lor de astăzi nu poate să ne apară nouă decit ca o simplă abilitate, un truc prin care numai o diplomație meșteșugită ar putea crede că ne-ar face să uităm tot trecutul înveninat de dușmănia lor. Actul de rebeliune al Bulgariei merită îndoita noastră reprobare, întâi prin ilegalitatea lui și al doilea fiindcă prin el speră să se întărească unul din dușmanii noștri cei mai înverșunați. Raul Sidciuit-------cn>—— STRUGURII ADRI Ne miră adeseori seriositatea ce pun unele «ziare organe ale partidelor de guvernămînt, !» discuțiile ce deschid cu gazetele aventurei, și acord ca modul acesta nouei asociațiuni așa numită democrată, atențiunea ce se cuvine de drept unui partid politic, ceea ce în specie, numita asociațiune este departe de a fi știm că această binevoitoare atenție nu conferă nici un titlu și nu recunoaște nici un drept grupărei în chestie, decît prin acest fapt, ea iși i-a rostit în serios și se crede deja partid politic cu pretenții la guvernul țarei. Așa de exemplu In numera’i de azi dimineață, Viitorul, consacră o întreagă revistă, propagandei electorale takiste, intrebînd pe aventurieri, cum se face că ei cari ’și constituiau un titlu de glorie din succesele electorale repurtate la Vaslui și Craiova, nu dau semn de viață și au părăsit aproape cu totul orice propagandă in vederea viitoarei alegeri parțiale din Capitală. De sigur că toate ziarele aventurei se vor grăbi să răspundă cu întortocheri, sau dacă vor fi ceva prudente, nu vor răspunde de loc. Totuși spocotim că punctul acesta negru in combinațiile takismului trebue elucidat, pentru ca lumea să cunoască limpede cam ce motive ar avea apostolii aventurei să nu se mut sbuciume de loc, și să renunțe de a se mai agita cu privire la alegerea parțială din București, de care e voba. La Vaslui,se știe că aproape totalitatea voturilor obținute de d. Donici, se datoresc liberalilor supărați și prietinilor personali ai candidatului. JPe acolo ta* hismul »V* prea făcut purici, și dacă să găsesc vre-unul sau doi partizani de ai acestei buruene, este pur hazard sau ademenit pe speranțe rentabile, undiță cu care să servesc apostolii nou - democrații ca să pescuiască tovarăși. La Craiova, alegerea d-lui Economu încă a fost datorită numai disidenței liberale care este atât de puternică în capitala Olteniei, ceea ce de altfel nici takiștii nu au negat. In ce privește alegerea parțială viitoare, din București, lucrul să schimbă. In capitală nu sunt disidențe declarate și candidatul liberal va obținea pentru el întregul număr de voturi de care dispune partidul său. Pe de altă parte, candidatul conservator va dispune la rîndul lui de toate voturile partidului nostru, așa că lupta dată pe o măsurare &ci „opinia“ n’are opinie... Partidul conservator democrat, ne spune una de la 90pinian, lucrează, mocnește, pentru a izbucni. Nu e nici o opinie publică, zice ziarul In chestiune, care să partieici pe pas cu pas la bunul mers al lucrurilor publice. In sfîrșit, lipsește un oarecare grad de cultură generală și o educațiune politică, ar conchide autorul articolului suscitat. Junimiștii, exclamă d-nsul, nu s'au uitat niciodată la alegător, adecă, după ,ideile. .. marelui elector Bădăreu, junimiștii n’au făcut, în timp de alegeri, vre-o vizită unui alegător ; junimiștii n’au promis în dreapta și stiigă ; junimiștii n’au cunoscut toate rudele alegătorului, nici ce a mâncat ori și ce va minca mîni,—toate acestea pe care le-a cunoscut bine Dl Bădăreu (din partidul conservator democrat). Liberalii, după acelaș autor al articolului pomenit, au cultivat și exagerat și ideile și cuvintele dându-le o educație de vorbe goale. Incolo, tinerii generoși au abandonat burghezia din orașe și s’au adresat țărănilor, dar nu se pot înțelege cu aceștia... Intre aceste două metode extreme chipurile, ale junimiștilor și ale liberalilor și tinerilor generoși, este loc, încape o metodă... reală, continuă autorul, care tinde la desvoltarea unei opinii publice... luminate. La aceasta lucrează partidul conservator democrat. Iată deci marea problemă care frămîntă mințile democraților. Nu e de ajuns deci „metodul“ d-lui Bădăreu, prea cunoscut, mai cu samă la noi aici, în timp de alegeri, democrații mai gîndindu-se și la alte ... „mi toads*, desigur care vor ieși din crierul electorului vultur .Vai de bietul alegător, de acum înainte, la ce torturi va mai supus dînsul, la alegeri, de către boscarii dlui Bădăreu, care-l va ameți și îl vor învârti, după noile , metod»*. N’a fost de ajuns, se vede, metodul de până acum Întrebuințat cu multă trudă de către tachiști ? Și iată, aceste metode, unul din viitoarele puncte care vor îmbogăți odată și odată programul partidului mîntuitor de.. conrupere Mergi înainte de Bădăreț, tot așa, căci ție ți se cuvine împărăția.. puteri a celor două vechi partide de guvern, nu mai are de unde ciupi taraful democrat voturi pantru vre-o figurină pe care ar arunca-o înainte ca să candideze. In alegerea viitoare din București nu’i chilipir pentru gruparea deprinsă a trăi cu ciordeală, s’a mintuit putinica, și ajutorul liberal nu mai vine ca’n vremele cele bune. Acum strugurii sunt acri, și iată de ce, aventurierii au renunțat la propagande electorale. tualmind provincie turcească iar în Filipopoli se află chiar o garnizoană turcă. Relativ la aceasta, telegramele zilei de ori ne-au anunțat pe deoparte , că în vederea acestei proclamări trupei bulgare au plecat spre Filipopoli, iar pe de alta că Turcia consideră faptul acesta ca o nouă provocare din partea Bulgariei și că se va opune la proclamare prin forța armată. Dacă știrile acestea sa adeveresc în total, nu e exclusă posibilitatea unei ciocniri între trupele Bulgare și cele Turcești la Filipopoli și odată faptul acesta Îndeplinit ne puteai considera în plin răsboi Turco- Bulgar. Cu toate că nici o știre n’a venit să ne confirme faptul dacă intr’adevăr Turcia a trimis trupe cătră Filipopoli, totuși nu putem sta o clipă la îndoială că dînsa nu va impasibila față de hotărirea fermă luată de Bulgaria. De altfel telegrama sosită aseară prin care se anunță demisiunea cabinetului turc este un indiciu puternic că evenimentele vor lua o întorsătură gravă și dacă chiar în cursul nopței s’ar fi hotărît trimiterea trupelor spre Filipopoli, o ciocnire astăzi ar fi fost posibilă deoarece de la granița turcă până la Filipopoli nu sunt decit cîteva ore. In jurul evenimentelor din Balcani s’a ivit însă o complicație nouă. Vestea anexarei Bosniei de către Austria a produs în Serbia o agitație la proporțiile căreia pare că LU Be așteptau cercurile diplomatice. In ultimele două zile o mulțime enormă a manifatat pe străzile Belgradului protestând contra Austriei, meetinguri naționale de către zeci de mii de cetățeni au fost ținute, poporul a cerut imperios guvernului și regelui Petru să se opună prin arme la anexarea Bosniei. Strigătul poporului pere a a găsit răsunet în sinul guvernului și o telegramă din Belgrad ne anunță că regele Petru a semnat decretul de mobilizare a 150 mii de oameni. Dacă Serbia este ferm hotărîtă a interveni prin arme ca să oprească anexarea Bosniei, atunci desigur că nu numai imboldul poporului a determinat-o la aceasta. Oricît de mare ar fi indignarea care ar fi produs-o în Serbia vestea anexărei Bosniei, oricît de amenințate ar fi interesele poporului Sîrb prin această anexare, totuși nu e admis o clipă faptul că guvernanții sîrbi să nu-și fi dat seamă de disproporția colosală dintre forțele sale și forțele Austriei, Serbia nu lucrează din propria ei inițiativă și o serie de telegrame ne lasă să înțelegem că ea este sprijinită în acțiunea ei de către marile puteri. Dacă în evenimentele balcanice se vor ciocni în mod fățiș și interesele marilor puteri, ușor se pot prevedea cît de grave pot fi complicațiile care se vor naște. Acesta este pentru astăzi buletinul evenimentelor din Orient. ■ hwii—Bikm ** ep m» mmm*«w—€ Uzate și în special ultima sa lucrare „La terre noire en Rusisie“ a avut un mare răsunet. După ce a luat parte la congresul internațional al agriculturii care s’a imt la Berna, d. Yermoloff a venit în țara noastră pentru a studia îndeaproape chestia agrară la noi. Astăzi la ora 11 a. m. d. Yermoloff s’a dus la Stînca pentru a vizita pe fruntașul nostru d. Dimitris A. Grecianu. Viitorul a descoperit un nou remediu pentru îndreptarea relei situațiuni a țăranului nostru. De reforme economice și sociale, s’a îngrijit guvernul care i-a hărăzit atîtea legi inaplicabile. Ziarul tinerilor liberali se îngrijește acum de distracțiile intelectuale cari pot fi oferite țăranilor și in acest scop, in numărul său de cercuri, el preconizează ideia înființărei unui teatru sătesc. Găsim ideia foarte originală. Astfel, cînd țăranul va cere pîine, îl va putea trimite la teatru, unde marchizele și conții da pe scenă îl vor face să uite de nevoile vieței. Sufragiul universal al lui Zone sau Sextus și dr. C. Angelescu nu e dar nimic, pe lângă noul remediu al Viitorului”. In el, confratele vede un adevăra panaceu, pentru îndreptarea situație țăranului și noi alciologilor noștri. De recomandăm so ce într’adevăr teatral, despre care se spune că e școală, nu ar fi și un mijloc de propășire economică ? cronica externă Evenimentele din Balcani Telegramele zilei de ori ne-au indicat o oarecare stagnațiune în ceia ce privește consecințele care trebuiau să decurgă din evenimentele desfășurate în Bulgaria. Nu știm încă veștile pe care ne le va seduce astăzi firul telegrafia, dar credem că după toate indiciile ce le avem la vndămînă, ele trebue să prezinte oarecare gravitate. Astăzi la orele 11 a. m., după știrile venite din Sofia, regele Ferdinand împreună cu consiliul de miniștri, trebuia sa fie la Filipopoli pentru a proclama independența Rumeliei Orientale și anexarea ei definitivă la Bulgaria. Ori se știe ca Rumelia Orientală e ac Intr’o țară, in care toate aberațiil« constitue o hrană intelectuală, deci nu am incerca-o și pe aceasta ? e etim In Voința Națională. ..Se știe că tukiștii au făcut mai multe demersuri pe lungi dl. Fleva, ministrul țarei la Roma, ca să demisioneze din această demnitate și să primească a fi candidatul lor la alegerea de deputat din Capitală. „Se știe de asemenea câ d. Fleva a refuzat categoric propunerea takiștilor. Ecouri politici fistoizi a sosit în localitatea ▼ d. Alexis Yewholoff secretar de stat și membru al consiliului imperiului rus. D Yermoloff care a fost timp de 12 ani ministru al agriculturii în imperiul Rusiei este un economist cu reputații europeană, studiile sale relative la problema agrară au toat turul lumii că„Acum se spune că takiștii ar fi hotărît să pun candidatura d-lui dr. C. Istrati“. Știrea că Bulgaria clamat independentă s’a prea produs o oarecare mișcare și la noi. Cu această ocazie s’a arătat încă odată cum vibrează de puternic,în momentele însemnate simțimîntul patriotic în poporul nostru, j Vestea de la Tîrnova a făcut să circule tot felul de svonuri asupra isbucnirei războiului între Turcia și Bulgaria, asupra amestecului Romîniei într’un asemenea rizI ikói, etc. Discuția asupra evenimentelor era foarte animată în toate părțile și tineretul, în genere ofițeri de rezervă ocupînd situații frumoase și exercitînd profesiuni libere se arată foarte entusiaști, gata să îmbrace uniforma și să pornească la război pentru a apăra interesele țărei. Fără să se fi dus măcar să controleze știrile privitoare la concentrarea unor corpuri de armată,mai mulți ofițeri de rezervă au pornit imediat pe la croitori și cismari și și-au comandat uniforme și cisme. Desigur e o mișcare foarte frumoasă din partea lor și care dovedește că avem și în ofițerimea din rezervă un element bun al puterei noastre militare. ■*.. .............. „Din Basarabia“ Intre stații, mă retrăgeam de la fereastra vagonului, și mai vorbeam cîte ceva cu tovarășii urii de călătorie. Și domnul cela uscățiv, cu ochii cenușii, ca și ceilalți doi mai vechi cunoscuți ai mei, să puseră la vorbă și discutau. Noul nostru vecin, care vorbea și el rominește, numai cam greu, era proprietarul sau arendașul Bourenilor ,ruși, cum ii zicem noi, dacă rusesc mai poate fi un sat, care să numește Sauleni. Despre ce puteau vorbi niște agricultori, dacă nu de săcănăturâ, de prețul curent, de perspectiva scăderii sau urcării prețurilor, de grîu, de ovăs, de popușoi, de vite, de cum ar trebui să se cultive pămîntul și ’n Basarabia, după cît am înțeles pe la dînșii cultura agricolă e primitivă, și de tot ce se atinge de gospodăriea rurală. In ceia ce privește arenda pămîntului, proprietarul și arendașul din Basarabia se ’ntrece cu și arendașul din Romînia proprietarul liber. El încasează pentru o desetină (mai mică decit falcea noastra) 15 și 16 ruble da la țăran, cînd însă arendează pămintul în bani, iar când îl dă la dijmă, pe jumătate produsul cu țăranul, dacă-i mai dă și sămință, atunci pe jumătate cu proprietarul și 15 prăjani de seceră sau pratilfi. Invoelite de muncă Intre proprietar și arendaș cu țăranul sunt libere. Ele să fac și din iarnă, și atunci sunt așa de oneroase pentru țăran și așa de avantajoase pentru cei d’intăi, în cute miri de unde a răsărit la noi in țară zvonul că țăranul, de-aici, in această prviița, stă mai bine decit al nostru El trebue, așa se face învoială, să lucreze tot ce-i dator, întâi, proprietarului, și... după aceia să lucreze și ce-i al lui. Ca să zică cam tot ca pe la noi. In unele părți, tot ei imi spun, țăranii stau bine, au pămînt de-ajuns, n’au nevoe să’și vîndă brațele, proprietarului, și muncesc numai pentru ei. De aceia și dînșii, proprietarii și arendașii, aleargă la brațe străine, pe cari le aduc, fie de peste Nistru, de prin satele moldovenești, fie chiar din Bucovina. Nu in toate părțile insă, țăranul plătește cîte 15 și pănă la 18 ruble de rsetina, plătește și mai eftin. Sînt moșii, unde arendașului ii dă mină să-i dea desetină și cu 7 ruble, și asta, fiind-că, el singur, are moșiea in arendă, de la proprietar, pe 4 ruble desetină. Va să zică țăranii sînt săraci de tot pe la dos?“ îi spun eu proprietarului moldovan. »Unii sunt, da, alții nu. Cei cari-s harnici și iconomi, și cari Își mai găsesc și iarna de lucru, și nu-și pierd vremea prin cîrciumi și numai atunci, ca alții, aceia stau bine, ba chiar nu duc nevoe de nimica Ei, omul harnic, domnule, niciodată nu moare de foame . Casa l-i casă, masa, masă Ți-i drag sa-i intri în casă; și folosești mult să stai cu el de vorbă ; îi sfătos și înțelept. Cumpătul vorbii lui, care i la fel cu ceia ce face, iți face să-ți fie dng de el.' Numai cei răi Se pl ng ! Numai cel care nu-i bun de nimica, s’apucă de crede în toate nimicurile și prostiile pe cari i le spune unul și altul,care are gîndul numai de-a face rău“. „Ce vrei să spui ?.. „Apoi, da, numai în mintea aceluia poate intra gîndul, că eu și toți proprietarii, am furat da la dînșii pamintul, pe care’l stăpinim. Numai în mintea lor poate să între că trebue să le ’mpărțim, lor, pa degeaba, avutul nostru, avut, de care ei zic că-i al lor. Apoi, spune și d-ta, asta poate să fie drept ?... Eu am muncit, de mic copil, n’am avut un palmac de pămînt. Am început prin a fi vătaf la o moșie. Am strins, la vre-o zece ani cîte-va părăluțe, și cu acele îmi-am cumpărat cotitul petic de pămînt. Apoi ’ncetul, cu ’ncetul, tot muncind și tot economisind, mi-am agonisit, după o muncă de douăzeci de ani, atîta ca să-mi pot cumpăra moșioara asta pe care-o am. N’are