Evenimentul, iulie-septembrie 1908 (Anul 16, nr. 118-193)
1908-07-22 / nr. 136
•ANUL XVII NO. 1865 ABONAMENTE PE UN AN . . «O LEI PE • LUNI , «O LEI PE S LUNI . f1 LEI In străinătate TM an so lei 'X'elefon ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN c, SulTd cLixec^i-u.n.©s- -u.an.-vn.i cosaa-itet REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘXEANU 44 IAȘI MARȚI 22 IULIE 1908 5 AKUHCIU B.I X INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. La rândul £ Sau IN PAG, 8-a rândul 50 Buni El?*® 4;* rfindu . . so Buni P-~dm.atr vocilu. 30 To- Politică de caf$i$a Decepționați de eșecul campaniei duse împotriva d-lui Petre Carp și în lipsa unui nou subiect care să furnizeze un teren prielnic speculei și Interpretațiunilor lor de rea credință, takiștii s’au dedat deocamdată la sportul tuturor balivernelor, cancanurilor și știrilor fantaziste, cuprinse sub denumirea generica de „politică de cafenea“. Subterfugiul e pe cît de ușor pe atît de practic mai ales în timpul crizei laurilor de vară, căci pentru acestea nu trebue să ai la îndemînă nici evenimente politice nici realitatea faptelor și nu ești expus să dai dovada nici ideilor de care te călăuzești, nici a fondului intelectual de care dispus. înarmați cu o doză de nepăsare în ceia ce privește ridicolul la care se expun cu puțin spirit inventiv și cu și mai puține scrupule,treaba merge strună, coloanele se umplu, oamenii la ordinea zilei sunt ridicați în slava cerului sau întinați în noroiul calomniei, situații întregi prăbușite sau create, după cum o cer interesele. Și dacă pentru lumea serioasă, pentru cei pregătiți și inițiați în ceia ce privește desfășurarea evenimentelor politice, balivernele debitate zilnic se pot bucura cel mult de aceiași valoare de care se bucură o conbinație ministerială făurită la o masă de pocher, sau o conversație asupra proclamărei republicei în România alimentată de doi pensionari în colțul unei cafenele, pentru cei insuficienți lucrul se schimbă, cancanurile politice își au rolul lor, mai important poate decît triumful unui principiu sau realizarea unui program de guvernămînt. Pentru acei la cari politica se reduce la perspectiva căpătuelei și pentru cari nu există alt personagiu politic decit șeful de culoare, pentru acei a căror rânduri se mai pot ținea încă strînse numai prin alimentarea zilnică cu, făgăduiala rîurilor de lapte care vor curge din buget, cancanul politic este o necesitate, dânsul singur mai poate ține entuziasmul în „mase“, cohorta afumaților, singurul sprijin al mercenarilor politici. Takiștii au înțeles aceasta și de aceia țin să alimenteze încontinuu cu lucruri de senzație curiozitatea interesată a trupelor care au început să murmure că nu li se plătește solda. Ce-i pasă takistului din „negru“ sau din „galben“ de pericolul tendinței socialiste din partidul liberal, cînd „Ordinea“ lui îi spunea că Nicu Filipescu s’a rupt de Petre Carp. Și la ce nevoe de program, principii și reforme electorale, cînd „Țara“ îl asigură că Suveranul a telegrafiat lui Take să vie să ia guvernul în primire“. Politica aceasta de cafenea cu toate declarațiile „unui ilustru personagiu politic“ sau toate „știrile care circulau astăzi cu insistență la Capșa“ are semnificația ei, tocmai printr’aceia că departe de a avea menirea să arunce zizania în rîndurile adversarilor, are de scop „menținerea pulsului“ în rîndul îoardelor care au început să murmure pe ici pe colo. Stomacului nu-i dai principii nici programe de guvernămînt, lui trebue să-i dai mîncare, sau în lipsa acesteia speranța îndestulărei pentru ziua de mîine. Iată de ce gruparea născută de pe urma politicei de cafenea, care trăește prin politica de cafenea și care ca mîine tot prin cafenele își va da sfirșitul, soarbe „Ruptul dintre Carpiști și Cantacu* ziniști“ sau declarațiile cutărui personagiu la Capșa că Take va fi omul de mîine. --------------r ■groac»------------------gandist cauzat, Bind că cetite de public,— iar în du sunt ce privește Adevărul, porția i se va reduce la jumătate,— lucru pe care azi știm dacă-l va accepta cu bună inimă, gazeta d-lui C. Mille. Astfel cu apropierea toamnei este de prevăzut, pe lângă o eventuală schimbare de regim lucru care pare acreditat deja,—dar Încă și dispariția meteorului democratic, care după ce începe a se vedea, nu era decit un simplu bolid, menit a descrie un moment o curbă de lumină falsă,— și a dispare apoi tn întunericul neantului. Astfel vom asista în curînd la două declinuri importante: nu făcea un curs de vulgarizare a chestiunilor de înaltă politică internațională. Și dealtfel, oamenii superiori nu trebue să se coboare la nivelul intelectual al vulgului, ci să caute a-l ridica pe acesta până la înălțimea lor XX demisiei d-lni Chernbach. Dar* în cea ce privește organizarea cluburilor socialiste la sate vom reveni mai pe larg și promitem că oricare ar fi energicul prefect al d-lui Stere care ar încerca să imite exemplul d lui Ghica de la Romanați, va avea să se aștepte la multe surprize. Supuse declinuri Sunt semne percursorii că în gruparea inventată de d-nii Bădăreu și Ionescu a început a se ivi vinețele de debandadă, dacă nu de o descompunere definitivă, ceea ce de altfel mai târziu sau mai devreme trebuie fatal minte să se intîmple. Diriguitorii și au perdut busola, sunt toți mahmuri și enervați,— și această stare psihologică reeșe din toate apucăturile lor zilnice. Stau oamenii la pîndă, și îndată ce apare la orizont ceva care li se pare că poate fi exploatat în contra partidului conservator și în special contra șefului nostru dl. P. P. Carp,— pe loc să agață de acel ceva îl exploatează și fac mot asurzitor, voci ferind că un sgoț ara’i în primejdie. Dar toate simolirile lor și toată parataia ce o aprind, se trec și se stinge repede,—ci ei nu prinde consistența în opinia oamenilor cu judecată cari văd că nu din durere de inimă pentru popor și țară, pornesc toate mișcările democrate. Ceea ce agravează însă mai mult situația deja destul de critică a aventurierilor,— este că oamenii mai de samă și cu oarecare scaun la cap cari au fost atrași în cursă de cântecele consorțiului, încep a se desmeți, și a-și pregăti retragerea. Unii chiar au și dat semnalul plecînd din grupare. Ultima decepție pecercata democrații, a care au înfost Baseul ce a făcut campania contra declarațiilor d-lui P. P. Carp, campanie din care ei au eșit striviți, și care au fost rea văzută până și prin cele mai mari sferi politice a țarei noastre. Pe de altă parte, cei inițiați în secretele aventurei,—chiar fondurile din care se cheltuia cu nemiluita pentru a face tapaj cît mai mare în jurul grupărei presentinge ca ceva a viu și cu putere de viață,— încep scădea râzind cu ochii, merg până a prevede că odată Unii cu începerea toamnei, pressa takistă are să se resimtă cea dintâi, de această lovitură. % Să dă ca sigură, dispariția câtorva ziare de provinție și chiar a ziarelor „Ordinea“ și „Acțiunea“ din capitală, — socotite ca gazete care nu aduc nici un folos propag Mai bine târziu decât nici odată la sfîrșit! Cam tîrziu, dar în sfirșit a priceput și Voința Națională declarațiunile șefului nostru în chestiunea macedoneană. Pricepe, ce e drept cam anevoe, dar în schimb.... foarte tirziu ! Voința Națională a stat 5 zile cu indexul la frunte ca să înțeleagă, cum se exprimă dînsa, de „unde provine neurcătura“. Și știți de unde a provenit? Cu strașnica perspicacitate politică de care a dat pînă acum atîtea dovezi, acest organ liberal vorbind despre.... dualitatea din partidul conservator, despre.... deosebirile de concepțiuni politice dintre fruntașii partidului conservator și despre alte asemenea fantasmagorii, a început a crede singur în născocirile sale. Este un caz de autosugestie destul de instructiv. Cînd s’a ridicat acea furtună într’un pahar cu apă in presa noastră, Voința Națională, sugestionată cum era, n'a avut n mai pur și simplu impresiunea că în chestiunea macedoneană partidul conservator ar avea un punct de vedere diametral opus aceluia al șefului său, dar chiar a mers cu perspicacitatea pînă la a descoperi că partidul conservator revoltat, contra șefului său, ar fi voit să-i impue punctul lui de vedere. Și cu toate că L’Indépendance Roumaine, relevînd încă de la 13 curent că lămuririle date de noi șeful nostru nu a tăgăduit existența unui interes cultural românesc în Macedonia, declarase că polemiza in jurul interviewului din Pester Lloyd trebuia să nceteze. Voința Națională a stat să se gîndească 5 zile și abia în revista sa de aseară, pe care o consacră acestei chestiuni, s’a decis să ia act cu plăcere de declarațiunile presei conservatoare și să recunoască că polemica în contra d-lui Carp pe chestia macedoneană trebue să îneceze, din lipsă de obiect. Deși ,Voința Națională“ a făcut pe Toma necredinciosul în această chestiune, căci mărturisește că a așteptat să se convingă cum că declarațiunile noastre erau lu vederile șefului nostru, totuși noi o felicităm pentru această tîrzie schimbare de atitudine și pentru regretele ce exprimă în privința conduitei sale din zilele acestea, față de șeful nostru, dl. P. P. Carp. Negreșit că e mai bine tîrziu, decit niciodată. Dar făcind această profesiune de lealitate „Voința Națională* nu se poate opri de a învinui pe dl. P. P. Carp că nu a exprimat limpede părerile sale. Vorbind astfel „Voința Națională* este iarăși victima uneia din impresiunile sale greșite. Șeful nostru a fost tot atît de clar în exprimarea simțimîntelor sale în chestiunea macedoneană privită din punctul de vedere național, pe cît a fost de clăr in expunerea vederilor sale in această chestiune în punctul de vedere al politicei internaționale. Nu este vina d-sale dacă n’a fost Înțeles de toți, încă de la început. Credem că nu va pretinde „Voința Națională“ că dl Carp era obligat cind vorbea principalmente în chestiuni de politică europeană, să se exprime pe înțelesul celor incompetent a trata asemenea materii.Dl. Car taste d-lui Sank. Motivul neînțelegerei Acum cîtva timp în urmă semnalasem faptul că între d. Stere și d. Chernbach s'ar fi ivit oare și cari neînțelegeri motivate pe insuficiența actualului prefect de județ care nu se arăta îndeajuns de energic în ceia ce privește executarea ordinelor dlui Stere. Intr’adevăr d, Chernbach ce e drept un devotat și sincer partizan al „curentului nou“ liberal, lipsit iasă de din partidul ori ce urmă de energie și spirit de inițiativă cînd era vorba de o acțiune mai impulsivă, s’a relevat în capul prefecturei de județ mai mult ca un șef de birou decît ca un prefect. Cît timp d. Stere își avea concentrată toată activitatea sa asupra preponderenței în localitate, natural că rolul prefectului în aceasta nepuțind avea nici o importanță, d. Chernbach a fost lăsat să-și continue acel „dolce falmente“ inderent űrei sale poetice. Astăzi însă, cînd d. Stere și-a realizat visul și cînd d-sa și-a concentrat toate privirile asupra județului, a cărui organizare sociaistă o urmărește, d. Chernbach este departe de a-i putea servi de instrumentul necesar acțiunei întreprinse. Prin ce mijloace nu știm încă, în tot cazul prin mijloace pașnice, Stere a reușit să ia demisia d-lui Chernbach, plecînd la București ca să stărue pe lingă d. Brătianu pentru imediata ei rezolvare și numirea noului prefect. Viitorul prefect Asupra viitorului prefect d. Stere nu este încă fixat în mod definitiv, d-sa înclină însă mai mult înspre d. Chilimoglu. D. Chilimoglu, de curînd împămîntenit, este un socialist militant care a luptat multă vreme alături de d. Diamandi, iar în timpul din urmă, decepționat de insuccesul acțiunei întreprinse se retrăsese in singurătate, mărginindu-se la cultivarea vieți-sale. Odată cu venirea„tovarășului“ de pe vremuri în capul organizației liberale din localitate, d. Chilimaglu părăsi surgunul și se înscrise în clubul liberal odată cu grupul socialiștilor de la „ Viața Romînească“. D. Stere văzând că singurul mai impulsiv dintre toți blazații care-l înconjoară este d. Chilimoglu, pe d-sa și-a pus ochiul în vederea numirei noului prefect. Totuși repetăm d. Stere nu este fixat încă în mod definitiv. Ecouri Notifice spune că odată în timpul '■"Revoluțiunei grecești, un număr de greci s’au dus să se înscrie ca voluntari, in rîndurile armatei ruse, care tocmai trebuia să intre în răsboiu cu Turcia. Voind să’i Înscrie în controale ofieiul le ceru numele iar ei răspunseră pe rînd : Căpitan Nicola, căpitan Costi, căpitan Mihale, căpitan Vanghele, căpitan Iani etc. Ceea ce auzind rusul, exclamă buimăcii : „Dar bine, bre, dacă la voi toți sunteți căpitani, cine mai e soldat?* Dacă la greci toți sunt căpitani în schimb la takiști toți sunt diplomați și nu e unul care sa nu aibă, pe degete, probleme diplomatice ale lumei și care să nu aibă pe toți cancelarii în buzunar. După d-nii Covată, Bădărău, Victor Filotti și Cireș, iată că și dl. Charles Lahovari a ținut să-și spue cuvântul asupra interviewului d-lui Carp trimițând un ukaz ziarului „Figaro”. Și atât de mare preț au pus takiștii pe acest document încât .Ordinea“ de azi 11 publică de două ori, în același număr, în aceiași pagină și la aceiași rubrică, odată cu litere drepte și odată cu aldine. Diplomații takiști au întrecut chiar pe marii diplomați și strategi din opereta lui Offenbach, La Vie Parisiene, precum prințul de Mașaban și generalul Portoricoly Maraschino de Zara, care au obținut cele mai mari succese în chestia pescuitei lacherdei. Și nu știm cine spunea că d. Take Ionescu n’are stat major 1.. Menirea Noului Prefect Deși s’ar părea că dl Sterea prin aparatul de inspectori comunali care-i stă la dispoziție, prin consiliile comunale care-i sunt devotate și prin schimbarea comandantului jandarmeriei ar avea județul aproape organizat, totuși este un punet important a cărui realizare îi pare cea mai dificilă. Dl Știre urmărește organizarea de cluburi la sate pentru răspîndirea propagandei d-sale și pentru organizarea acestora trebue un om energic, nu un d. Chernbach oarecare. Acesta este adevăratul motiv făru localitate dl C. Sterea noul șef al grupărei liberale ține, se pare, să nu rămîe inactiv pe timpul vacanțiilor. Cel întăi lucru la care se zice că d-sa s’a gândit a fost reorganizarea gazetei. Dl Sterea a alcătuit o listă de noii redactori între care nu figurează nici o persoană din acele care susțineau vechea organizare. Astfel se zice, că D-sa ar fi desemnat deja pe d-nii Chilimoglu, Ibrăileanu, Botez deputat, și încă vre’o doi trei de nuanța ideilor d-sale, car să se ocupe exclusiv cu partea politică a gazetei dîndu’i direcția în sensul vederilor tineretului înaintat di partid. La școală nouă, oameni noui, a zi* dl. Sterea cînd a primit prezidenții ■ partidului. Prin urmare e foarte logiti oă, fiind înlăturați bătrânii de la direcția partidului, să fie puși la cazar ,tină, și nu ce privește gazeta.. Din urma alegerei care a avut loc eri la casa rurală au fost proclamați membrii în consiliu, d-nii : Costescu-Comăneanu, Vintilă Brătianu și M. Orleanu, iar cenzor d. Tr . Ștefănescu. Din partea guvernului este probabil că vor fi delegați memori, pentru complectarea consiliului de administrație, conform statutelor, d-nii Alex Constantinescu, Al. Seulescu și Pavel Brătășanu. Despre modul cum s’a efectuat alegerea vom vorbi miine. Les boulières De Jean Richepin Dans oes prőfs fleuris Qu'arrose Ia Seine; Cherchez qui vous méné, Mes eltérés brebis. Madamme Doshouliéres. Se numea Deshoulières și îi părea rău. Greșea însă , căci fără îndoială pasiunea lui stranie pentru originalitate n’o datora decît groazei acestui nume și banalităților pe care i le amintea. Ori, ca original a fost complect și rar. După ce gustă din toate alte puține din arte, din litere și din plăceri, ajunsese să-și creeze un ideal, care consta în a căuta în toate neprevăzutul. Pănă acum însă, nimic nu este ciudat. Această teorie pare că-i arată numai un spirit curios, dușman al comunului, doritor de lucruri noui, cum, la sfîrșit, sunt adevărații creatori. Ciudățenia lui însă consta din faptul că Desboulières făcuse din această teorie linia purtării sale zilnice, și o practică in toate relațiile lui cu lumea, împingându-o pănă la ultimele margini ale excentrității. Devenise un dandy al neprevăzutului.* Convingindu-se că originalitatea nu se întîlnește decît într’o schimbare veșnică. Își formulase această axiomă : că nici odată nu trebue să-și semene lui însuși, mai ales ca fisip. Lucrul acesta explică schimbările extraordinare ale costumului, ale gesturilor, ale vocei și chiar ale feței. Mulțumită dresurilor, bărbilor false și perucilor, își făcea in fiecare zi un alt cap, trăind ca un adevărat Proteu. Spiritul lui era tot așa de schimbător ca și un Kaleidoscop, în care, în locul sticlelor colorate, se învîrteau paradoxele cele mai ciudate, amestecate cu la palisadele cele mai îngrozitoare, producind in realitate o strălucire de cuvinte, de idei, de imagini, de judecăți, in stare să orbească pe oamenii cari voiau să vadă limpede în această inteligență fantasmagorică. De altfel, era o ființă admirabil înzestrată. Puternic, înalt, era aproape cu două palme mai mare decît deplorabila lui homonimă, și sub figurile lui împrumutate se ghicea o frumuseță modernă. Facultăți minunate il ajutau să-și apropie toate virtuțile și toate viciile, toate științele și toate artele. I se cunoșteau fapte de eroism și de lașitate, adevărate puneri „la încercare” și slăbiciuni ne maivăzute, climpee de versuri și de proză fără pereche. Începuturi de melodie nouă, schițe în care se arăta forța unui maestru viitor. Cu un cuvînt stăpinea întreg geniul omenesc. Nimic însă nu ducea pănă la capăt, fiindcă—după el — sfîrșitul era banal. Se mulțumea să spună că știa bine că ar putea să fie mare om, mare poet mare muzicant, mare artist, dar că renunța la tot, scîrbit de acest „mare*, prea josnic pentru el. — Toate acestea, zicea el, sunt vechi ca și străzile. N’ași găsi nimic nou in a fi Dumnezeul neamului meu. Ahi mi-ar plăcea să fiu acest Dumnezeu, dacă aș fi un dobitoc. 1 S’a văzut și asta și chiar ceva mai mult. Trecea în general drept un nebun. Unii însă îl priveau ca pe un fel de ■ > Anteorist. Dar acest Anteorist era prea subtil de excentric, ca să creadă chiar ■ în el. — Dacă Dumnezeu ar exista, spunea el într’o zi, și dacă acest Dumnezeu aș fi eu, n’aș putea fi atât de n dobitoc ca să nu-mi dovedesc că nu sunt.* Cu astfel de teorii, fără îndoială că Desboulières nu putea să trăiască decît la Paris și în timpul nostru. Și de sigur că aici ar fi trăit liniștit.