Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)
1911-12-08 / nr. 236
—ANUL XIX Nó. 236 ABONARERTE Pe un an ... Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani EVIN HENTÜI JOI 8 DECEMBRIE 1911 AHUHCIMII Xsskttertli și reclarae In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. teleper asro, ee ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 rfev. Ui) Șarlatai) obrasok Aceasta e cea mai nimerită calificare ce se poate da, în urma celor două discursuri pe care le-a rostit, liderei Brătieniste din fruntea grupărei liberale din localitate. a. Stere. In primul discurs, ținut la întrunirea de la Sidoli, d. Stere, în accese furibunde și gesturi triangulare de dezechilibrat, și-a permis o serie de îndrăznețe comparații, în cari dacă nu se gfisea nici boabă de spirit, era in schimb însă o doză remarcabilă de necuviință. Atunci da și merita o lecție, nu s’a găsit nimeni însă ca să ia de guler, pentru simplul motiv că nu te poți pune cu nebunii. Acum, la adunarea generală a clubului liberal, același personagiu speculîndu-și iarăși dezechilibrul, a găsit prilejul să fie din nou obrasnic, calificînd pe membrii partidului conservator de „descendenți ai fanarului” cari se răzbună pentru că n’au putut avea în alegeri sprijinul „creatorilor Rominiei moderne“.— Creatorii Romîniei moderne, sunt membrii partidului liberal-național. Obrăznicia e prea mare pentru a putea trece nerelevată și p pentru a nu pune pe obraznica locul lui. Cine taxează pe conservatori de descendenți ai Fanarului? ț Un venetic, o corcitură de muscal și levandp, care fugind din temniță—unde fusese încarcerat nu știm pentru ce - și care trecînd Prutul prin contrabandă a venit pentru a găsi ospitalitate în țara aceasta „reacționară“ și a bătut la ușa cui,? La ușa tocmai acelora pe cari astăzi îi taxează de descendenți ai Fanarului? Cum? d. Stere nu cunoștea nici o adresă a vreunui „creator al României moderne“ și a fost nevoit să ceară sprijin și ospitalitate de la fanarioții A. D. Hulban și Petre Missir, cari i-au deschis și casa și porțile cetățeniei romînești? Cum? veneticul acesta nu cunoștea nici o foae a „creatorilor Romîniei“ și a fost nevoit — malgra lui — să scrie articole reacționare la revista fanariotă „Lumea Nouă“ ? E prea mare nerușinarea acestei lichele pentru a i se permite mai mult Sienea a fost și atunci cînd se gudura pe lîngă acei contra cărora latră astăzi, lichea este și acum cînd îl întîlnim cerșind desmințiri și comunicate de la adversari,— atunci cînd e prins cu vre-o afacere incorectă și sirius cu ușa, lichea va râmîne întotdeauna, căci e croit din stofa de lichea. Căci ce Caracter și ce demnitate se poate presupune la omul care,, taxînd de descendent ei Fanarului pe un Petre Carp, Filipescu, Marghiloman, Maiorescu, Arion, Cantacuzino, Olănescu și toată pleiada de oameni de frunte ai țarei aceștia? trăește totuși din banul unuia care în baza teoriei sale e tot un descendent al Fanarului, trăește din banii d-rului I. Cantacuzino ? S’a gudurat pe lîngă el, fiind-că „fanariotul“ acesta are avere mare și sinceritatea lui exploatată cu dibăcie putea să renteze cel puțin atît pentru a asigura un trai luxos, un trai de mii de lei pe lună, unuia care se plângea că n’are nici tacîmuri la masă și că e nevoit să trăiască din o modestă leafă de patru sute de lei. S’a luat tovarăș la revistă, — nu fiind-că d-rul Cantacuzino e un om de știință,—el fiind-că asigura poporanistului și lipitorilor din juru-i zeci de mii de lei sub formă de subvenție. Și acum, între două filipice contra familiilor originale din Fanar, d. Stere ridică cu nepusă masă pe același d. dr. I. Cantacuzino pentru a-l înscrie în clubul liberal din Iași, nu doar pentru că d-rul Cantacuzino ar fi avînd cine știe ce legături cu politica locală, dar fiindcă se deschide posibilitatea unor noi subvenții de data aceasta pentru club. Iată un exploatator vulgar, un om înfierat în ceia ce privește cinstea profesională și un șarlatan recunoscut în ceia ce privește doctrinarismul sau, care uitînd că e un venetic oploșit în țara aceasta — făcîndu-i-se pînă și concesia de a nu i-se examina mai îndeaproape trecutul, — are nerușinarea să vină și să ne categorisească, trecînd între „fanarioți“ pe un Carp, un Maiorescu și intitulînd de „fauritoți ai Romîniei moderne“ pe un Ferech de, un Constantinescu P., Manolache Caloglu sau un Juvara oarecare. Să-i fie rușine! După dl. Sturza, prin o lovitură de teatru cam îndrăzneață,—dl. Ionel Brătianu fiul cel mai mare al Statuiei au escaladat șefia. Isprăvile acestui din urmă șef se văd. Ele erau cunoscute cam de mult publicului,—dar de cînd omușorul au întreprins faimoasa campanie de răsturnare a partidului conservator de la putere, care nici nu împlinit anul de cînd e la guvern — isprăvile au început a eși la suprafață. In curs de atîța ani de șefie, pe noul șef nu Va tăiat capul să vie cu vre-o reformă In Stat, cu vre-un act bun in fine, care se poarte ștampila sa personală sau pe cea a partidului. Dl. Ionel Brătianu s’a ’mulțumit să’și acitească partizanii prin tot felul de noui cașcavaluri creeate ad-hoc,— să împuște țărănimea, și să s'arunce în aventuri amoroase și ’n afaceri veroase dar mănoasă. Așa se explică pentru ce o bună parte din partid vorbim de partea în care sentimentul cinstei nu e cu totul stîns, să gîndește deja, dacă n’ar fi cazul ,ca Brătianu, să pretexteze la dl. Ionel rîndul lui, o maladie oarecare, și să plece pentru vre o 1 H ani macar, de o cură în străinatate, în care timp, interimatul șefiei să fie încredințat vre unui fruntaș mai destoinic, cum ar fi bunăoară dl. Haret sau dl. Costinescu. Probabil că peste puțin timp se va ști îm mod cert, tot adevărul asupra acestei versiuni, care după toate aparențele, are aerul să se confirme nu așa tîrziu. —------—- -ia*—---------- Mie se refereai lui Ionel Mm De la moartea lui Ioan C. Brătianu, liberalii n’au avut mîna fericită în alegerea șefilor. Nu mai vorbim de șefii grupărilor din județe, unde cel mai teribil , turnu babilonului domnește în rîndurile liberale. E chestia de cei doi șefi mari s’au succedat la șefie de la 1890 încoace. Dl. Dim. Sturza s’au distins prin apucăturile sale încăpăcinate, prin celebrele sale economii care au dezorganizat toate serviciile publice ale statului, prin înființarea unui protocol conținînd articolul relativ la sărutatul mînei Suveranului, și în fine prin spaima ce inspira partidului, cînd degetul său arătător întră în vre-o înfurie. Calități superioare de om cu concepții în materii de reforme, nu avea de loc. Era om cinstit și atîta tot. Poate că și această calitate a fost adăugită la defectele pe care 'l făcură nesuferit partidului. Exploatatorii muncitorilor la ani de zile asistam la frământări neobicinuite în masa muncitorimei noastre. Ia adevăr nevoile acestei mari clase sunt nenumărate, îndrumarea spre o viață mai bună, care se corespundă muncei depuse, se impune. Ei au dreptul să-și arăte doleanțele, au dreptul ca să ceară guvernului ca să le fie în samă. Insă acele doleanțe trebie să exprime nevoile reale ale muncitorimei, trebue să emane din sufletul lor. Cu totul astfel să întâmplă în viața practică. Muncitorimea se presinta ca un conglomerat format din elemente străine cu desăvârșire unele de altele, având fiecare caracterul lui deosebit. Vom găsi în această clasă pe lângă români și evrei, nemți, poloni etc. care fiecare au interese deosebite de acele ale muncitorimei românești. In mijocul acestor frământări, s’au interpus elemente din afară, care nu țin lotru nimic de ea, pentu a lucra la Îndeplinirea nevoilor lor, la armonizarea diferitelor interese din aceste elemente. Pe aceștia îi vom numi parasaiii proletariatului. Cercetați cluburile muncitorești, asistați la ședințele lor, și veți vedea tipuri de acestea, care port sau nu un titlu academic, cum cultivă atâtea suflete nevinovate spre dezordine, spre o viață pe care ei le-o prezint ca ideală. Acolo, între steagul roș și figurile celor mai simandicoși socialiști, li se smulge din suflet credința, li se smulge dragostea de neam și patrie. Acolo li se otrăvește sufletul cu te orii care în curând le va duce spre ruină, acolo se prepară elemente de dezordine, de răzvrătire contra statului, care se crede mai presus de el, mai presus de legile țărei. Și pentru toată această activitate, paraziții găsesc mjlocul atât de lesnicios pentru a-și procura existența, petru a scoate de pe zi biruri, cari le îngreuiază atât de mult viața zilnică. Paraziții, întrețin focul sacru nestins, și prin broșurile cu coperta roșie, în care sunt adunate bucăți literare, prin care respiră ura de clasă, răzbunarea, necadința, înfrățirea muncitorimei internaționale și distrugerea statului. Muncitorimea din orașul nostru nu e lipsită de acești „paraziți” cu atât mai mult, cu cât cea mai mare parte din ea sunt streini. Va veni Insă timpul rând cei exploatați, vor deschide ochii, vor vedea prapastia spre care sunt impioși, și cu un moment mai înainte și vor alunga cu pietre din mijlocul lor. ... I..I De închiriat... In vălmășagul luptelor politice se petrec fapte importante cari rămân, de multe oi, neobservate. Corespondentul nostru din Capitală ne-a telefonat dăuzăzi un „fapt divers" de cea mai mare însemnătate : d. Const. Ghisescu, fost ministru de Justiție, s’a împrumutat de la Creditul rural, al cărui director figurează d. Dinu Brătianu, cel mai tânăr din firma politico-comercială La trei frați, cu suma de 200.000 lei. Suma aceasta ar fi un fel de onorar (?) pentru pledoaria, pardon discursul d-lui senator Disescu din Senat, relativ la afacerea tramvaelor. Atitudinea tachiștilor față de „operațiile* aliaților sau „paraleliștilor" lor, liberalii, e foarte dubioasă. Pe când „linia* dă la cap liberalilor, punând punctele pe 1 și declarând ritos că legile economice votate de librali au fost fabricate de aceștia in folosul lor, — <1. Dissescu iea apărarea colectiviștilor în Senat, un alt aghiotant al d-lui Tachelor eseu iea, dimpotrivă, așezarea comunei București împotriva firmei brătieniste, iar un al treilea aghiotant, d. Barbu Păltineanu, a mers cu „dezinteresarea* atât de departe încât s’a făcut mai catolic decât Papa, luând în brațe gheșeftul colectivist al tramvaelor înaintea instanțelor judecătorești. Boroa că, în afară de d. dr. Istratl și d. Bădărău, ocupați, desigur, în alte părți, d Tadhe Jenesen n'are și alți aghiotanți, căci atunci confuzia, barivarii ar ajunge la culme, unii luând partea liberalilor, alții a comunei București, etc. Fapt cert e că împrumutul d-lui Dissescu ne arată pe ce bază se sprijină acțiunea de buni camarazi a tachiștilor față de colectiviști. Se va invoca poate simpla coincidență. O fi, dar „Femeia Caesarului nu trebue să fie mici măcar bănuită”. Și în timpurile prin cari trecem, coincidența dintre discursul de la Senat și împrumutul de la Creditul rural dă mult de bănuit. Oricine e în drept să creadă că fruntașii tachiști d-nli D’ssescu și Paltineanu sunt de închiriat în toate afacerile pierdute. de erozii „Opinia" publică in nimitul de la 6 Decembrie o informație cu privire la delegațiile pedagogice, care dovedește cu prisosință, ca cronicarul pedagogic al ziarului este și de rea credință și cu totul străin de ale școalei. Adevărul este următorul : Delegațiile zise pedagogice de ale d-lui S. Ehret au fost desființate de către d C. C. Amor, nu pentru că au fost sinecure, ci pentru că funcționau cu totul... nepedagogic și pentru că erau prea costisitoare in raport cu folosul ce aduceau , prin urmare au fost desființate din pricina unor defecte, care pentru cei de la „Opinia“ au devenit calități. Și să ne explicăm. Un comisar-pedagog, sau viceversa, făcea un număr de inspecții, câta vroia și când vroia, fiind plătit câte 20 lei de inspecție, osebit ca ministerul și plătea un suplinitor cu 60 ®/6 din salarul unui profesor titular , iar pedagogul-comisar iși incași salarul integral, plus diurnele, transportul pe C. F. R fiind plătit de către minister. Sa văzut, că unii dintre pedagogi cu suplinitorii lor costau pe minister, 6—700 lei lunar, osebit transportul. Afară de această considerație, ce e drept secundară, ministerul a fost iibt de faptul absolut nepedagogia a alteranrei zilelor de clas ținute acelorași elevi și la aceleș obiect, in cursul unui săptămâni, când de titular, când de suplinitor, după cum îi venea poftă titularului să facă inspecții ori clas E surprins poligogul de la Opinia, că se cere noilor inspectori daligți să facă un minimum de 12 zile de inspecție efectivă pe luna ? Dar ținând samă de sărbători și duminici, de zile perdute de la București la Dorohoi, călătorind Iași la Tulcea, care nu sunt ori deja considerate ca zile de inspecție, precum și în zilele necesare încheerei raportului lunar, da vaoanțiile mici, se poate afirma serios că se pot face pe lună mai mult de 15—16 zile de inspecții efective ? Se prea poate ca cronicarul-pedagog bl «Opiniei» să cunoască secretul de a putea realiza 35 zile de inspecție pe lună, fiind în aceiași zi în Iași și București! R gretau că actualul ministru al Instrucției, din puțina grijă ce era pentru școli, n’a recurs și la cercul didactic de la „Opinia" pentru a recruta inspectori delegați ! Mai tric cronicarul pedagog, ci după legea d-lui Haret suplinitorii celor chemați a judepțim însărcinări școlare sunt plătiți cu 60/«, nu cu 8% din salariul titularului. " ... " 1 r,iim³ 0i “ lfT" -1»"«1—”""1" Cercul de cultura științifica Alalti ern Luni 5 Decembrie c, „Cercul de cultura știintfic“ și a ținut iarași obicinuita-i ședința săptămâna la. Au luat parte dau :lie Barbuescu, profesor universitar, Ion Țințu, inginer șef al județului, Hiralamb Vasiliu agreg ti» Universitate, căpitan dr. Vusa, V Bușilă magistrat, Chideliș, profesor la Liceu, P. Dragomirism, docent la Universitate, locotenent farmacist Șomea și Octav Erbiceanu, profesor suplinitor la Universitate. Dl. profesor O. Erbiceanu a făcut o interesantă comunicare despre unele cercetări noi relativ la primele aparții monetare în euro pH9 și în special despre Talentul de aur homeric. Talantul de aur pomenit de Homer nu are nici un raport cu talantul di a