Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)
1912-07-22 / nr. 116
ANUL XX No. tr fi 5 BANI —6— ABONAMENTE IV un an . . Lói 20 Pe jumătate an . „ 10 Pe trei luni . . „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani ON AL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 — DUMINICA 22 IULIE 1912 -5 BANI ANUNCIURI Inserții și Reclame In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul fiO b. In pagina a 4-a rândul 30 1». — o — TELEFON No. 88 O R-------- Sindicatele agricole De câtva timp, sub auspiciile partidului conservator, s’a început în tara o mișcare economică salutară, centralizată în sindicatele agricole și în „Uniunea centrală“ a acestor organizațiuni. Cum era de prevăzut, viștii n’au văzut cu ochi colectibili o instituție economică datorită inițiativei partidului nostru. D. Vintilă Brătianu, economistul partidului liberal, a adoptat o atitudine franc ostilă fața de sindicatele agricole. Totuși, grație concursului d-lui Carp, în dubla sa calitate de prezident de consiliu și ministru de finanțe, și grație solicitudinei partidului conservator, sindicatele funcționează și sunt în continuă propășire. In adevăr, în virtutea legei din 22 Martie 1912, votată de parlament, sindicatele agricole și „Uniunea centrală“ benificiază de drepturile ce i le dă calitatea de persoană morală și juridică. Marii agricultori cari se găsesc în fruntea acestor sindicate, pătrunși de dorința de a le imprima un rol economic important , s’au pus pe lucru și vor avea mulțumirea de a înregistra bune rezultate. E incontestabil că pe terenul activităței agricole am realizat mari progrese ; totuși , ceea ce s’a făcut se datorește inițiativei particulare și încercărilor ale unor persoane bine individuale intenționate, dar cari au lucrat fără coordonare, fără un program bine stabilit, fără un scop bine hotărât. Sindicatele agricole au ca misiune să lucreze, pe acelaș teren, cu mai multă putere decât inițiativa particulară, cu mai mult discernământ și mai ales cu un program mai precis, mai complex și mai conform intereselor generale. Mai întâi, ele trebue să se dedea la o propagandă mai întinsă în scopul de a vulgariza ideea asociațiunei, și de a obține, în aceasta ordine de idei, cele mai multe aderări din partea marilor cultivatori. Sindicatele bine organizate, cu numeroși membri, însuflețite de cele mai bune sentimente față de micul cultivator, vor deveni repede factori economici de o însemnătate netăgăduită. Dacă adăugăm la această primă manifestare a activităței sindicatelor, proectul de a fonda o mare bancă, destinată să vină în ajutorul asociaților, să le asigure credit cu procente mici care să le permită să facă tranzacțiuni prin intermediul sindicatelor, se poate ușor vedea puterea ce acest factor economic e chemat să câștige îmbunătățirea producției pămîntului și a creșterei vitelor trebue să constitue preocuparea primordială a sindicatelor. In acest sens, e de făcut o vie propagandă în favoarea unificărei calităților de grîne de sămînță, pe regiuni și pe județe. Tot așa și cu regiunea pomilor roditori, a căror natură și condiții de cultivare trebue fixată de mai înainte. In privința creșterei vitelor, sindicatele agricole ar putea să-și asume sarcina de a procura micilor crescători reproductori buni și de a interveni în scopul unei mai bune culturi a plantelor furajere. Rezultatul acestei activități nu va întîrzia să se manifesteze prin organizarea de expozițiuni ale produselor agricole și industriei casnice, prin concursuri de vite, expoziții și concursuri cari ar putea fi din ce în ce mai numeroase. Unul din rețele de cari suferă agricultura noastră este negreșit dificultatea transporturilor și vinderea productelor. Dacă s’ar creea mari intrepozite de cereale, în cari acestea ar fi clasate pe specii și categorii, s’ar ajunge, suntem siguri, a atrage cumpărători și a provoca o oarecare concurență de care ar profita producătorii. Ar fi de asemenea un mijloc fericit pentru agricultori de a scăpa de tirania intermediarilor. Nu trebue să uităm că micul agricultor suferă și dînsul perderi din cauza prea marei mortalități a vitelor. Ar fi deci util de a studia, sub acest raport, crearea de casse de asigurare, întemeiate pe principiul mutualității, care ar pune sfîrșit actualei stări de lucruri, prejudiciabile intereselor permanente ale micului cultivator. Sindicatele cari se vor organiza pe aceste principii sunt chemate la o viață rodnică, o activitate binefăcătoare, să îndeplinească un rol mare în dezvoltarea economică a populației noastre rurale. E aci un întreg program economic pe care sindicatele își propun să-l urmărească sub egida „Uniunei centrale“, cu modestul concurs al unei reviste săptămînale, Buletinul Uniunei centrale, sprijinite și de marii proprietari rurali, cari văd cu simpatie propășirea clasei țărănești. Uniunea sindicatelor agricole are un vast program de realizat și o nobilă misiune de îndeplinit. Noi îi dorim un desăvîrșit succes, cu toate piedicile pe cari pretinșii prieteni ai țăranilor, liberalii, voesc să-i pună în cale, measă de un cititor al nostru ne lămurește... misterul. Informația aceasta, aidoma, cu spiritul și ortografiei ei, rând, curând, cuvânt cu cuvânt, — este luată din ziarul „Acțiunea“ din aceiași zi. Prin urmare sunt gloria „Mișcării“. Nu avem pretenția de a fi distrus noi această gloriolă pentru că nu obișnuim, ca și unanimitatea, ,cititorilor români, să citim Acțiunea“. Organul personal col d-lui Victor Ionescu este apreciat numai între redactorii săi, cum s’ar zice se bucură numai de apreciarea.... în familie,— și pe ici pe colo, cum este cazul de față, se mai găsește, și câte un biet cititor. Aceasta ne și explică îndrăzneala „Mișcărei“ de a forfeca spirituala informație fără a-i indica izvorul. Denunțând furtul confraților de la „Acțiunea“ le facem un îndoit serviciu: silim „Mișcarea“ să recunoască faptul și aducem la cunoștința eșenilor existența ziarului d-lui Victor Ionescu. De altfel acest din urmă serviciu, care constitue o reclamă gratuită „Acțiunea', mi-am permis să-l fac numai în lipsa administratorului nostru. Și acum o simplă întrebare: nu cumva s’au „concentrat“ liberalii la takiști, de vreme ce informațiile apar întâi în gazetele takiste și apoi sunt reproduse de presa liberală ? „Acțiunea“ furată de „Mișcarea“ Toată lumea... care citește „Mișcarea'tine hiteles, — a putut admira circuri 18 cor. in acest ziaurmătoarea informație cursivă plină de ispiritii: „D. Nenițescu-Cafeluță, într’un interview, acordat unui ziar, dă un certificat de bun legiuitor d-lui Lloyd Georges, ministru al Angliei. D. Nenițescu stabilind o comparație între legile d-lui Lloyd Gerges și ale sale, lasă să se înțeleagă că dacă cele dintâi au meritul originalității, legile continentale și în special ale d-sale sunt mai practice și deci mai bine făcute. Are harbietul Cafeluță, care a început să dea certificate miniștrilor străini!“ Prin unele localuri ieșene se întreba lumea cine să fie istețul care dintr’o informație așa de „spirituală1“ Va dat gata pe actualul ministru al industriei. Unii îl bănuiau ca autor pe d-l C. Stere, ministeriabil liberal, — alții pe d-l Su-Ghiță Săndulescu și în sfârșit, cei mai hotărâți afirmau că nu poate fi autor al informației decât d-l Botez, care, de curând întors din Anglia, era cel mai în măsură să ia cu competință apărarea lui Lloyd Georges. Iată, însă, că o carte poștală tri ---------ooo--------- pietate pentru ceea ce numea Eminescu „nestrămutată vrednicie a lucrurilor strămoșești“, sântem niște... „nemernici“. Cât privește persoana de care se agață poporanistul nostru, constatăm că nu este—și nu e nici măcar prin ascendeții săi—mirai... Că nu a fost intern la internare... Că nu este înregimentat în nici un partid... Și că nu este umil, decât în fața marilor valori morale și intelectuale. Față cu detracții morali și intelectuali însă își rezervă totdeauna un „august dispreț“... Cât privește convingerile lui politice, ele nu sânt determinate nici de poziția lui socială, nici de cea materială, și nu pot fi tulburate de nici o împreunare exterioară—tocmai pentru că sânt convingeri. Firește acest lucru este foarte straniu pentru niște transfugi politici și exploatatori de idei și afaceri. Ca încheere zicem și noi: Iartă-i Doamne pe bieții poporaniști, căci nu știu ce scriu și lasă-i în seama văduvelor și orfanilor de la 1907, ca său blastăme până într’a zecea spiță! Un spectator Sub povoara blestemului Un poporanist a găsit prilejul să se „răsvrătească“ în „Mișcarea“ împotriva acelora care stau la o distanță igienică față de gruparea poporanistă compusă din toate lepădăturile socialiste. Să se știe însă că nu pentru masele populare rezervăm „augustul nostru dispreț“, ci pentru șarlatanii, cari vor să încalece poporul și apoi să-l scalde în sânge ca la 1907. Poporanistul nostru îți prezintă pe marii proprietari ca pe niște oameni interesați, materialiști și egoiști, ca și cum țaranii ar fi desinteresați, platonici și altruiști, atunci când vreau și cer pământ... Partidul conservator e „partidul intereselor materiale. Probă elocventă—șeful acestui partid, care este un om de afaceri... Partidul liberal însă este partidul intereselor ideale. Probă—emblema acestui partid : un tramvai dinaintea Băncii Naționale... Toți junimiștii de origină modestă ca: T. Maiorescu, Eminescu, Creangă, Delavrancea etc. etc. sânt niște „nemernici“. Oameni vrednici însă, care alcătuesc smântână țărei, se găsesc în clubul liberal și în special în gruparea poporanistă reprezentată prin pușcăriași evadați, prin neurastenici, cari poartă semnele tipice ale degenerărei etice și intelectuale, prin instigatori și escroci și prin scribi cu vocațiune specială. Și pentru ce junimiștii sânt nemernici ? Pentru că au făcut gardă în jurul boerimei, care ci că ar fi fost împotriva ridicărei talentelor din popor. Probă—G. Lazăr, G. Asachi, I. Eliade, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, cari au fost ținuți în întuneric și „urgisiți“ de către boeri... Noroc că au venit ruralii ca să oborască privilegiile boerimei... Adică „ruralii“ cari alcătuiau marea majoritate a divanurilor ad-hoc și a constinuantei de la 66. Dacă acești „rurali“ n’ar fi proclamat libertățile, s’ar fi întâmplat cea mai mare catastrofa pentru țara noastră ! Pușcăriașii și escrocii ar fi fost zvârliți prin temnițe: maculatura poporanistă n’ar mai fi plictisit pe nimeni ; neurastenicii ar fi fost trimiși prin casele de sănătate; instigatorilor li s’ar fi aplicat „reglementul“ ; iar scribii submediocri ar fi intrat în tagma breslașilor. Intr’adevăr—mare catastrofă !... Iar astăzi, ca un suprem omagiu de recunoștință pentru acești „rurali“, cari le-au hărăzit toate libertățile, poporaniștii noștri scuipă peste mormintele lor. Și noi, care avem adâncăuri. Vineri 20 Iulie, a avut loc sărbătorirea hramului bisericei din Slănicul Moldovei. Au asistat toți vizitatorii încântătoarei localități precum și un număr de persoane din împrejurimi. După terminarea serviciului divin, d.efor dr. prof. Riegler a ținut în pavilionul din fața bisericei următoarea prea frumoasă cuvîntare: Doamnelor și Domnilor. Am asistat cu toții la serviciul religios, sărbătorind hramul bisericuței din frumoasa noastră localitate Slănicul. Serbările anuale, cari se fac cu ocazia hramurilor bisericești, au o deosebită importanță. In prima linie ele sunt expresiunea omagiilor aduse sfinților cari s’au ales ca patroni acelor biserici. Aceste serbări anuale au și o importanță istorică căci credincioșii cari asistă la aceste ceremonii într-un mod firesc își îndreaptă gândul lor către acele suflete nobile, care au trecut pe pământul acestă, și au lăsat în urma lor spre vecinică amintire aceste instituțiuni religioase. Voevodul Ștefan cel Mare în amintirea fiecărei lupte mari a zidit o biserică, care din noi nu cunoaște însemnătatea istorică a bisericuței din monăstirea Răsboeni, zidită de Ștefan cel Mare în memoria luptei crâncene cu Turcii de la Valea Albă? Astăzi întrebăm și noi cine a fost intemeetorul acestei mici bisericuțe, cari sunt motivele cari au provocat clădirea ei, căci în acel timp în această localitate, nu erau decât codrii sălbatici, fiare sălbatice, nici o urmă de oameni stabiliți pe aice. Ceva positiv nu putem afirma: se spune (în lipsa de documente scrise) că un preot Gavrilă Manciu din Târgul Ocna, ajutat de unii oameni miloși și de un vechiu bour, ar fi zidit această mică biserică. Pe o piatră așezată afară sub strașină se află o inscripțiune cu cuvintele „Ghika 1833 și Generalul Pinaitie 1833“, dar această piatră cu inscripțiunea ei n’are nici o legătură cu fondatorii bisericei, care pare a fi ridicat între 1840—1850. Scurt timp după ce Serdarul Mihailucă a descoperit apele minerale, bolnavii din regiunele învecinate au alergat la aceste izvoare spre a-și ușura suferințele lor. Dar cu ce mari greutăți, căci pe acele vremuri nu erau drumuri, nici șosele, nici poduri; transportul nu se putea face decât cu trăsuri trase de boi. Acei bolnavi după ce s’au îndreptat nu s’au mulțămit numai să-și exprime recunoștința lor, prin rugăciuni adresate lui D-zeu, dar au ținut se memoreze mulțămirea lor contribuind la clădirea micei bisericuți în fața căruia ne aflăm acuma. Probabil că și preotul Manciu, afară de impulsiunea sufletească religioasă, a fost provocat și de sentimentul de recunoștință care ia inițiativa zidirei acestui sfânt locaș. Onoare lui, căci recunoștința este una din acele calități sufletești, cari par a se perde din ce în ce mai mult și în orice caz este excepțional de rară. Astăzi bisericuța noastră este foarte ruinată și orice reparațiuni s’ar face ar fi de prisos. Se impune necesitatea unei noi clădiri cu atât mai mult că și populațiunea Slănicului merge crescând din an în an și deci și biserica trebue absolut mărită. Această pioasă dorință s’ar putea realiza curând dacă vizitatorii Slănicului, mai cu samă acei cari s’au vindecat de suferințele lor cu ape minerale și diferitele cure ce au făcut pe aice, fiecare după puterea lor, ar contribui la această frumoasă operă. Ar fi o manifestare de recunoștință cătră providența divină care a făcut că în această admirabilă, frumoasă și Încântătoare regiune a Moldovei se iasă la lumina zilei izvoarele minerale, atât de bogate în principii terapeutice. Aceste izvoare au fost descoperite în ziua de 20 Iulie al anului 1800 de Sertarul Mihăilucă . Izvorul descoperit de dânsul poartă astăzi numirea No. 1 și în amintirea descoperitorului izvorul „Mihail“. Astfel, Domnii mei, serbarea hramului de astăzi este în același timp și serbarea aniversărei descoperirea izvoarelor minerale și anume a 112-a aniversare. Nu este nici momentul, nici timul necesar ca se vă vorbesc de efectele curative ale acestor ape ; este de ajuns se vă spun că conform composițiunilor chimice și efectelor terapeutice, ele pot fi comparate cu cele mai renumite ape minerale din Europa și anume cu Ems, ■ Selter, Gleichenberg, Mont d’or, Royat, Eilmer, Vichy, apoi unele cu Kissingen, Spae, Schwalbach, Kreuznach etc. Importanța și viitorul mare a Slănicului, trebue sc le căutăm și în condițianele lui climaterice. In adevăr fiind situat într-o vale înconjurată din toate părțile de munți acoperiți cu brazi, cari par că ating bolta frumoasă a unui cer albastru ca acel al frumoasei Italii, Slănicul este apărat de curentul vânturilor din toate direcțiunele. Acei din d-voastră care ați vizitat stațiunele balneare și climaterice în țări străine, aveți să conveniți ca și mine că Slănicul nostru poate se rivalizeze cu toate. Iți face impresiunea că acest binecuvântat colț al Moldovei, este un templu al lui D-zeu, în care soarele, luna și stelele stau suspendate ca frumoase candelabre de la care pleacă razele de lumină, iară suflarea lină a vântului amestecat cu cântecele melodioase ale păsărilor te transportă cu gândul spre un ideal ceresc. Totul ni se pare ca un vis de vară, fantastic ca amorul, ca viața toată. Să nu credeți domnii mei că aceste impresiuni ale mele sunt numai aprecieri absolut personale. Cu ocazia congresului de medici care s’a ținut anul trecut în Iași congresiștii au vizitat Slănicul și aite Epitropia le-a făcut o frumoasă primire. Este greu se vă descriu entuziasmul medicilor. Nu voi uita niciodată mulțămirea lor sufletească după vizitarea acestei localități, nu voi uita frumoasele lor manifestațiuni de dra Sărbătorirea hramului la Slănicul Moldovei —Discursul d-lui efor prof. dr. Riegler—