Evenimentul, octombrie-decembrie 1922 - ianuarie 1923 (Anul 30, nr. 462-547)

1922-11-26 / nr. 506

N X ­­4iNUL A^^X^Íec jVo, 506 •IU<Uc­U #* I « fl MATA UNI8KA WpBMWBMnWi'IIBIM H fflHI ,M«8 ACUM 18 AMI Acum 1$ ani, la Octombrie 1904, Principesa Maria de atensi, labila apaetră Regină de astăzi, a vizitat Iașii noștri. Doamnele din Iași i-au adresat următoarele rânduri: PRINCIPESEI MARIA Cu Sufletel­e amăne pătrunse de nestimatul dar regesc, femeile din Iași ne’nchină și cu iubire ’Ți mulțumesc. Iu ce deshinai viitorul dragi dinastiei românești, s'aduni in toamna vieței Tale mănunchiu dev&ze ’mpărătești și fruntea unuia fii’Ți, încununând cerul clement, să’L fună peste toți Românii un împărat in Orient. CONFERINȚA Mai toate ziarele, comentând primele știri de la Conferința ori­entală, s'au grăbit să’și manifeste scepticizmul în privid­a rezultate­lor ai favorabile păcei generale. Nu împărtășim acest acepticizm. Fie­care delegație vine la Lausa­­nne cu punctul ei de vedere numai in urma tratativelor si „toc­ii­melilor“ de la masa verde se a­­junge la un acord deplin. Nu se poate pretinde că, de la început chiar, acest acord să se stabileas­că, și aceasta fără disecție. Ismet Pașa, șeful delegației twee, cere uniii, ca să aibă de unde lăsa. Guvernul din Angora, de pilda, cere pentru Turcia fron­tierele din 1913, adică și Grecia accidentală, cerere pe care toți Al­iații o consideră inadmisibilă. Nici punctul de vedere Turcesc asupra strigătorilor nu va fi­ act­mic. Toate statele balcanice Aliații au mare interese economi­si­ce legate de libertatea navigației prin Bosfor și Dardanele. Circu­­larea vaselor de război prin sfâim­­turi trebue reglementată de­sigur, dar nu interzisă, cum vrea dele­gația turcă. Sânt atâtea alte chestiuni, cum e aceea a capitulaționilor, a da­toriei publice otomane, etc, caii nu pot fi rezolvate­­ la tapeur. Să nu se precipite așa­dar con­frații­­ și să profetizeze din prima zi eșecul Conferinței. Sute adevărat că dificultățile sunt mari, dar toată lumea e do­ritoare de pace și tratativele de la Lausanne vor fi urmate intr’un larg spirit de consesiuni reciproce, spre a asigura in sfirșit pacea mondială. Atitudinea Italiei este mult co­mentată. Deși la Lausanne este mirosită conferințe orientală, to­tuși d. Mussolini, premierul ita­lien, a emut nimerit să pună in discuție, in convorbirile sale cu reprezentanții Franței și A­ngliei, lo­cul pe care-l ocupă Italia in „Ma­rea Antantă“. D. Mussolini reven­dică pentru Italia in solile Dode­­cangolui, in pagoba Greciei. Față de „Mica Antantă“, premierul ita­lian se arată rezervat și nu-și as­cunde preferințele sale pentru Un­garia și Uu­garia. D. Mussolini, care a venit la putere ca „om bou”, păstrează procedeele diplo­matice de pe timpul lui Orlando și Nitti, cari intrige­a împotriva constitui­­ei „ Micei flotante” și sprijineau pe adversarii Aliaților. E regretabil că guvernele ita­liene uită repede la războiul mondial. Italia ar fi avut soarta României și a Serbiei, dacă nu i ar fi dat grabnic ajutorul militar franco englez, care a salvat Italia de pcepsțiunea dușmană. La ma­sa verde, Italia prea vrea să tri­umfe interesele sale egoiste, chiar in paguba celorlalți aliați. Să sperăm că delegația italiană de la­­ Lausanne se va convinge de m mm !%$t OS íil Mfeuțid­al Duminică 26 Noembrie 1922 ir­ai al partidului imotiÉ l necesitatei concesiunilor recipro­­­­ce, elei­nism­ai ast­fel Orientul I­i europesa va putea fi pacificat. Romfala va lupta din răsputeri, alături de micii și marii ei 'Alist], pentru desăvirșirea operei de pace, Declarațiile d’lui D. Xeni D. C. Xeni fost ministru, a fă­­cut următoarele importante decla­rațiuni, confratelui „Lupta“: "­ „Nu am aoit cu partidul național român. „Vă felicit duo­ vi ți rengi, dar mă indosso“, ne spunei acum câteva zila un adversar politic, care tratase za­­darnic pentru propriul "afin partid. Na'ana unit nu numai intr’an elan de cotumani, cara nu va fi­­ uitat nicio­data dar ne am unit după o indelunga cercetare a principiilor politice reci­­proce, a tsotisei da luptă viitoare, efit ai a aspirsț’anilor naționala și deaaoi gratie« as planează in politica dar.su­ pra fire’.or te .­ia». Și mâinile s’au strâns op­oi­om­­ul are dera gi ca reciprocA stimă. Inpi­da ori opinia,, publică a simț­­ țot importanța soiului săvărțit Azi cănd nu vor cunoigte bizela ințele­­gerei, nu va & român ca să nu recu­­noască mara­.a pas pa care ambala par­tide s’au reali­­at pentru unitatea eu­­fletească și politică pe care o tot oa‘ ram. Partidul național român a incetat de eri de a­u limitat in hotarele tren' ■carpatine I a’a aia mereu partid rel­gionel, ca o imputare Lupte­ de deal' nil dă-ze­gi glorioase, l’eu infipt in ca­­patul aeflotei romanești din Ardeal Azi­ai igi desfășoară ateagul de luptă in toata ținuturile României Întregite și prin unirea cu partidul dimooist își stabilește forme! sediul popducerei sale in București. Moment istoric și pentru dinșii și pentru noi Eveni­­ment cu consecințî fsoride, cărora nu­ uni timpul le va fixa proporția. Și pentru ca orice echivoc de par­ticulari«* sft dispară, ambele partide fără nici o dificultate au stabilit de' plină egalitate in propost',a organelor de conducere intre elementele ardelene și ala vechiului regat. Nici o discuțiuna asupra știrii, nici o târguieli asupra demnităților viitoa­re: nimic Un pas apare către o­ polit­iică nouă, in care se cântăresc Ideile as examinează curățenia oamenilor, se întreabă faim­ic și se pornește la luptă. Fiecare din tovarășii de mâine poata fi mândru de tratatul său. Noi o știm. Suntem siguri că frații noștrii de luptă o știu și ei. Cuno­­dtat prin toate fibrele ființei cala a­­dfino înțelegătoare. Tiki Ionsson acris in programul partidului său ce a făcut după război următoarele cu­­vinte : „Da­că portă , sluji România întregită, partidele noastre trebuesc să se adapteze Româncei celei noui, TOT AȘA DE PĂTRUNSĂ DE „SPI­RITUL DEMOCRATIC CA ȘI DE NEVOIA ORDINEI“. „Spiritul dimoemic și ideia or­­dinei“. Iată praotile cardinale ale parti­­dului acționar unit. Iată lozia pe noa­stră și a lor. Iată ce va rece tăria comună in lupta de mâine și va adu­­ce in guvernarea ce va urma celul de azi, rezultatul­ fecund al unei co­munități de idei asod­uitoare Sântem democrat­, dar oameni de ordine Iată în de ma suvinta programul rostrat In sinceritatea eplioarei aceltor două principSi stă toată diferențiarea noastră de re­lul partidelor, care a­­fișeazâ aceleași idei. Cu un steag glorios și curat, cu stegari ce n’jgn nevoie de minciuni pentru s gi sluji țara, pornim la fa­ptă. Sunt prea multe conștiinți cureta in România ca a­ Noua, abnt prea multa minți drept văzătoare, ca să nu găsim in­ele sprijin și izbândă deplină, WSERTA ȘI RECLAMA 1 m fiodtRl U* acmAr vtekta 1 !«« I«if ram Ms! Ma­j­ísaio Drept răspuns la telegrama trimisă de d. Mihail Cantacuzino d lui Ilfi­a Mania 1% Cluj, și iu­ p i udului național romin a răspuns cu ur­mătoarea telegramă : D-lui I­ihafi G. Cantacuzino Fost ministru București. Aici primit cu d­e­btocurie in cunoștiințarea despre unanima notârăre privitoare la înfăptuire unirea partidului democrat cu parti­­dul national care păstrează o amintire plină de recunoștință pentru serviciile extraordinare aduse de fericiții intru Domnul Take Io­­nescu și de marele său tovarăș de luptă națională Nicolete Filipescu pentru progresul națiunei și întregirea Patriei Române. Radârtuim că in deplini înțelegere frățească, umăr la umăr vom duce la biruința steagul democrației naționale inlăturănd sistemul de guvernare medievală și introducând ln cârma­­ trei concepțiile nationale și de draptate socială ale vinței de Hat. Să trăiască Romănia întregită. Să trăiască solidaritatea tuturor fraților de acelaș sânge, de aceleași convingeri și aspirațiuni națio­nale și politice. Presa de odinioară a Iașului De la 1894 încoace — In 1904. 84 legii In vacanță, In 1904 Drăguți sunt Iașii, șa­gi asum și fără indoială și ea și in viitor. Iașii vor fi apeligi. Întotdeauna. Ateis și piață a Unită!, aparea și alei de la Copou, acelaș pa­vaj de asfalt, stricat și veșnic sa aă fia reparat, ca Teatrul Naț­onal, Uni­versitatea, Palatul Administrativ, Li­ceul Internat, Palatul Rosnovanu, clidiri daaigd­r oa sânt adevărate obiecte de aziă. Pe căldările mari, iașii sant in imens aaaan, In care fierb in andoarea lor acei dintrei cei 60 de mii locaitari—in 1904 firește — cari, împiedecați de diferite inpre­­jurări, n’au luat drumul vis’unei ttrațiuni balneare ana climaterica. In oraș, figuri­nacunoscute, ea indigeni ea bocacea prin cartierele lăturalnice ale oregului, gara profitind de ab­sența taior din centru, indră anerc­st’și expne m­arile demodate pa stra­da Lăpușneanu sau la Copou­. Muzica militarit la Copon e distracția ieșeni­­lor. Teatre de vară arta la Zimbrul Cueș Vodă și Pomul Verd«­ a­u» mai amintit de Grigoria Co­­gălniceanu, o figură atăt de simpatică a Iigilor noștri. In anul 1904 a dia­­părut din mijlocul ieșenilor, in plină vigoare a vrăsiei și tot atăt de ne­așteptat cum s’au dus, din Ieșii noș­tri, atătea personalități de iarnă. Era un om cu o adincă cunoștință a ne­voilor țărei .î cri­eiie stătea mai mult de vorbă cu dânsul, trăgea fo­lositoare învățături din chipul său de a vedea lucrurile, din pătrunderea și agerimea sa, par a prindea pro­blemele vieței practice, din alaturile înțelepte ce le impărț­a ca dărnisie In toate părț'la Era unul din puținii neștri mari agricultori cere practina această in­­deletuielii Intr’un chip inteligent și superior. Punga sa era pururea d­e thiai g! pentru alte interese acel al propriei Individualitati! de căt Co­­gâlniceana »a­ avea pe l­egi o avere insernată, prin o muncă infordată de mai multa zeci de ani, și o mare valoare Boasalfi, având însușirile tre­buitoare unui om care vrea să adune pa alții in jurul Rău și a ideilor pa­rapresanti. ^ * O altă figură legănă era colonelul­­ Rosetti Rosnovanu, oara­gi’a pus pieptul pentru steagul țărei sale, in resbolul din 1377. El a adus servicii reale țărei, in special Județului Neamț inte­rvăndu’i șa numeroase off­ de gbmanived­e, adevărate lucruri de artă, croite printre munți stftneopi și peste prăpăstii adjunci A fost dat in jndaead­ odată cn Lascar Catargi, de către guvernul Brătienu. Dar, atăt de inblt și reapeqtat a fost colonelul Roanovanu, in alt George Balg, prde­ședinte de tribunal, a preferat să si retragă din magistra țari, de­câtt să devie Instrumentul guvernarii, cere-i ordonase a faca o perohasfție la do­­miciliul său. El a însoțit pe Regele Carol la „Petersburgul de stanei,— Petrogradul de astăzi Di pa arma sa rămâne In țară un frumos monu­ment de arhitectură in stil gotic— bizantin, bisarici ce a sidit’o* la mo­șia sa Roanov, ultima biserică zidită in România de către un boer, după veahia datină. Era fiul marsiul doar moldovan Alexandra Rosnovano și al Ruxandei Rosnovano născută prin gipssa Calimsir. » Cu ceaaiunea visit«­ familiei regale la Iași, t’tu educ din Capitală, pen­tru „pasi bunei ordine in oraș“, a­­genți speciali de siguranță, pentru ca să se minție in liniște pe peticenii ieșenii Ieșenilor pe galei, oam­esit din fire, nu le a pilont gaetul aoasta Și atunci, pentru a pedepsi poliția Capitalei, și au arătat cu mai multă tărie intraega simpatie pentru Co­roana. Iar Regale Carol prinsănd toate Est’Bre sentimente ale ieșenilor, și’a exprimat dorința atunci o», să ne sane poporul că’și minifeatele „liber“ sentimentele sale către Dinastie și Tron. Și dorința regală a fost re­pede Îndeplinită, căci frânghiile de care țineau sergenții, pentru ca ie­șenii să nu poată merge de olt la o distanță destul de mare de trăsura regală, au dispărut ea prin farmec. Străzile fuseseră baricadate și, prm­a in toată lumea, atenci cănd poliția găsește de cuviință să întindă cor­doane, tocmai atunci se adună lumea mai mult Ragele Carol se săturase la Izgi de... frânghii și agenți po­lițienești, ca el pe unde trecea nu dă­dea de­căt de ele. In strada Carol, pe atunci, cu toate cordoanele și fluerăturl­i, tramvaiul era că­dea peste Frlnsipesa Maria— Regina noastră da aetist, care sa ducea pe jos, la școala de menajé R. S. ___(ss) luitu Maria. (Va apare in volum) Ministerul instrucțiunii aduse la cu­­noștința profesorilor de științe natu­rale de la școlile normale din intreaga țară, că se bucură de ateis și situație ca cei de la lione, având oarodrsie de 14 ora, plu­tinduse in plus o oră­ ca oră de laborator.

Next