Făclia, ianuarie-martie 1973 (Anul 27, nr. 8139-8205)

1973-03-21 / 8196. szám

PAGINA 2 FĂCLIA VIAȚA CULTURALĂ Pentru a doua­ oară în de­curs de­­ un an, Ansamblul folcloric al sindicatului Fabri­cii de­ pielărie și încălțămin­te din Cluj ne-a reprezentat țara peste hotare în competi­țiile artistice internaționale. Anul trecut, în vară, a fost oaspete al orașului Agrinion din sud-vestul Greciei, de unde s-a întors cu cele mai mari distincții oferite de ofi­cialitățile și organizatorii fes­tivalului din acest oraș. In prima jumătate a aces­tei luni, „Fluierașul“ a parti­cipat, la invitația Centrului de relații culturale internaționa­le din Atena, alături de re­numite formații artistice din Franța, Polonia, Italia, Sue­dia, din numeroase localități ale­­ F­rac­ei și Macedoniei, la tradiționalele serbări etnogra­fice și folclorice de primăva­ră ale orașelor Xanthi și Naoussa din nordul Greciei. Unde a repurtat și de aceas­tă dată, succese dintre cele mai mari. Artiștii amatori clujeni au constituit, prin varietatea pro­gramelor prezentate, prin va­loarea artistică a dansurilor și cîntecelor interpretate, prin frumusețile inegalabile al cos­tumelor populare, marea re­velație a acestor manifestări culturale. In comparație cu celelalte formații artistice, an­samblul românesc a fost soli­citat și a prezentat cel mai mare număr de spectacole. In cursul unei singure săptămîni a susținut aproape 20 de re­prezentații și a luat parte la parăzile carnavalești, ale por­tului popular. Pretutindeni, mesagerii ar­tei noastre populare au fost primiți cu cea mai mare căl­­dură în simpatie de către pu­blic, de personalități ale vie­ții culturale și artistice, de conducători și membri ai ce­lorlalte formații culturale, ca­re au­ manifestat un­­ mare interes față de folclorul ro­mânesc, de preocupările ce există în țara noastră pentru păstrarea și valorificarea creației populare. La specta­colele prezentate în marile săli ale celor două orașe, pe străzi, am putut auzi vorbin­­du-se cu admirație despre ro­mâni, publicul exclamînd „Bravo România!“ „Românii ne-au fascinat“, Xanthi și Naoussa nu-i vor uita nicio­­­­dată pe români“. Nenumărate aplauze și elo­gii au fost adresate întregului ansamblu și în mod deosebit violonistului Ilie Tetrade, con­ducătorul orchestrei, coregra­fului Octavian Miclăuș, ani­matorul și instructorul forma­ției de dansuri, soliștilor vo­cali Ana Gocan, Viorica But, Iosif Gombor, Nicolae Bondoi, soliștilor instrumentiști Nico­lae Purcel, Alexandru Stoica, dansatorilor Dan Octavian, Ioan Minteua, care, împreu­nă cu ceilalți membri ai for­mației, au cucerit din prima zi a apariției pe scenă inimi­le și simpatia spectatorilor. Festivalurile internaționale de la Xanthi și Naoussa nu au avut un caracter de con­curs și, ca atare, n­u s-a fă­cut o clasificare oficială a formațiilor participante, în funcție de care să se acorde anumite premii. Organizatorii acestor manifestări folclorice specifice Greciei au răsplătit insă participarea ansambluri­lor cu distincții simbolice. La Xanthi, ansamblului „Fluie­rașul“ i-a fost conferită „Di­ploma de onoare a primăriei orașului“ și „Placheta cu efi­gia lui Democrit", filozof an­tic grec, orginar din această parte a Thraciei, instituită cu prilejul festivalului. După spectacolele prezentate la Naoussa, primarul orașului,, care a apreciat în­ mod deose­bit nivelul la care au evoluat artiștii români, a dăruit an­samblului bustul lui Aristotel și trei „Coliere de onoare ale primăriei orașului Naoussa“. Exprimînd prin cântece și dansuri reprezentative vitali­tatea și frumusețea artei noastre populare, ansamblul „Fluierașul“, așa cum ne-au declarat organizatorii acestor manifestări și numeroși oa­meni de cultură și artă pre­zenți la cele două festivaluri, a adus o mare contribuție la promovarea legăturilor cultu­rale și a prieteniei dintre cele două țări și popoare. Artiștii clujeni, prin dărui­rea, talentul și măiestria cu care s-au prezentat la toate spectacolele, au adăugat suc­ceselor lor de pînă acum noi lauri pentru care merită toa­te felicitările noastre. Marin OPREA Succesul fluierașului” j in Grecia ECRAN Formula „am văzut pentru dumneavoastră“ este operantă în succintele însemnări des­pre filme în măsura în care am văzut aceste filme mai de­mult și le-am meditat. „Joe Hill“, de fapt, „Baladă pentru Joe Hill“ face parte din această categorie. L-am văzut mai demult, după ce îl presimțisem în acea romantică peliculă „Elvira Madigan“. Am precizat „baladă pentru“, convins că „Joe Hill“ este o baladă, atît prin structură, cit și prin frumusețe și prospe­țime insolită. Urmărind des­tinul eroic și tragic al „avo­catului săracilor“ Joseph Halström, alias Joe Hill, fil­mul acumulează simboluri ca o parabolă — poate cam di­dacticiste — și culminează în­­tr-un frumos zbor de stindard politic spre legendă. O Sfâșietoa­re este starea ambiguă de u­­mor și tragism, de realism și poezie; dacă filmul nu este declarat politic, cum s-ar aș­tepta cei care cunosc viața și sfîrșitul lui Joe Hill, țelurile sale, în sine, ating crezul po­litic, zugrăvind cu o rară for­ță artistică viața poetului re­voluționar, figura sindicalis­tului militant, mizeria emi­grantului, moartea sa din 19 noiembrie 1915 — precedată de un proces măsluit. A fost Joe Hill un „element pericu­los" pentru societatea ameri­cană? Da, ca­ trubadur al ce­lor umili, ca ferment în bătă­lia de clasă, ca organizator sindical, ca acuzator al unei societăți nejuste. Istoria a re­ținut puține lucruri despre lupta și tragicul sfîrșit al e­­roului american de origină suedeză, Joe Hill; cinemato­graful, pritr-un alt suedez, îl redă solidarității inimilor de pretutindeni; atunci, motiva­ția, urmările politice, stigma­tul de neșters din obrazul u­­nei societăți delatoare a ade­vărului — la fel­ ca în cazul lui Sacco și Vanzzeti — își recuceresc semnificația. Ei justifică, dincolo de morală, solidaritatea lumii și protes­tul oamenilor cinstiți ai tim­pului. [„Joe Hill“ — produc­ție suedeză, distinsă cu Pre­miul Juriului la Festivalul de la Cannes 1971; scenariu și regia — Bo Widerberg; muzi­­ ca — Ștefan Grossman; cu Thommy Berggren, Anja Schmidt, Kelvin Malave, fi­vért Anderson, Cathy Smith, Hasse Persson, David Moritz, Richard Weber, Joel Miller, Robert Faeder, Michael Lo­gan, Wendy Geier]. Domnului Sidney Postier, eu dragoste O școală în East End. Sid­ney Postier, „tînăr inginer de culoare“, caută o slujbă. „Temporar“ a „naufragiat“ ca profesor. Mici incidente, sub­tile pilule pedagogice, parti­cipare la viața liceenilor, loia­litate și încredere îi aduc pro­fesorului dragostea și stima elevilor, pînă atunci recalci­tranți, prădători din propria frumusețe sufletească. La săr­bătoarea încheierii anului, ab­solvenții îi dedică un cîntec: „Domnului profesor, cu dra­goste“. Sidney Poitier, adică profesorul, rupe hîrtia care îi aducea vestea că a fost­ numit inginer: „temporarul“ deveni­se „vocație“. Și iată cel mai nedidacticist film didactic: cald, inteligent, responsabil, loial, turnat in­ culori calme și atmosferă emoționantă. Și iată o pledoarie pentru pro­fesor, pentru educator, pentru modelatorul de personalități, cum numai Sidney Poitier o putea susține. Aș vrea să văd în fața ecranului și profesorii și liceenii, pentru a se cunoaște sau recunoaște. [„Domnului profesor, cu dragoste“ — producție S.U.A.; scenariu și regia — Ja­mes Clavell, după romanul lui E. K. Braithwaite; cu Sid­ney Poitier, Christian Roberts, Judy Geeson, Suzy Kendall, Barbara Pegg și „The Mind­­benders“]. Fantastica urmărire Galeria film-starurilor din comedia polițistă „Creierul" ar deruta orice imaginație și satisface pretențiile oricărui cinefil. Evident, îți trebuie multă­ multă fantezie să con­cepi o peliculă în așa mă­sură comică și imitînd labi­rinte rare pe planul acțiunii. Se pregătesc două, adică trei atacuri asupra trenului care transportă de la Paris la Bru­xelles fondurile secrete ale N.A.T.O.: locul, ora, ziua coin­cid atît pentru „creier" cît și pentru șeful Mafiei și cuplul de evadați francezi Arthur­ Anatole. De aici încurcăturile piperate cu puțină dragoste și cu ... eșec. [„Creierul“ — co­producție franco-italiană, sce­nariu și regie — Gérard Oury, cu Jean-Paul Belmon­do, Bourvil, David Niven, Ed Wallach, Silvia Monti, Franck Valois, Henri Genes, Tommy Duggan, Jean le Poulain, Ro­bert Dalban, Raymond Géro­­me, Jacques Balutin]. Poveste despre dragoste și iarăși un film de autor, trist, înțelept, cenușiu și neli­niștitor ca multe povești de dragoste din epoca noastră. Margit elevă la o școală de maici. Margit studentă. Margit mamă a doi copii fără­ tată. Margit așteptînd o declarație de dragoste, o cerere în căsă­torie, un tată de la al treilea bărbat, Margit sperînd. Mar­git încrezătoare în noroc. Trist dar atît de omenesc și nero­mantic. („Al treilea“ — pro­ducție Defa-Berlin, distins cu Premiul Principal al Festiva­lului de la Karlovy-Vary 1972; scenariu și regie — Egon Günther, după o povestire de Eberhard Panitz; cu Jutta Hoffman, Barbara Dittus, Ar­min Mueller-Stahl, Rolf Lud­wig, Peter Köhncke, Erika Pelikowsky, Christine Schorn, Klaus Manchen, Jaecki Schwarz, Walter Lendrich, Ruth Kommerell, Dorothea Valk, Fred Delmare, Hans- Edgar Stecher, Christoph Beyertz], Ion ARCAȘ Stindard politic m dezbatere, PROIECTUL LEGII PRIVIND DEZVOLTAREA CONSTRUCȚIEI DE LOCUINȚE ȘI PROIECTUL LEGII PRIVIND ADMINISTRAREA FONDULUI LOCATIV Plenara C.C. al P.C.R. din 28 februarie — 2 martie 1973 a discutat și supus dezbaterii publice proiectele unor im­portante acte normative, între care Proiectul Legii privind dezvoltarea construcției de locuințe, vînzarea de locuințe din fondul de stat către populație și construirea de case de odihnă proprietate personală și Proiectul Legii privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturi­lor dintre proprietari și chiriași. Noile proiecte de lege reflectă grija partidului și statului față de om și nevoile sale, pentru asigurarea fiecărui om și familiei sale cu lo­cuințe cît mai corespunzătoare — fie din fondul locativ de stat, fie prin acordarea de credite și construirea unei locuințe proprietate personală. In cele ce urmează prezen­tăm unele opinii referitoare la aceste proiecte de legi. Reglementări stimulatoare Proiectul Legii privin­d dez­voltarea construcției de lo­cuințe — aprobat de recenta Plenară a C.C. al P.C.R. — vine să stimuleze o activitate care a cunoscut o mare am­ploare în urma unei hotărîri a C.C. al P.C.R., și Consiliului de Miniștri din 1966 cu pri­vire la sprijinul statului prin credite și execuție a locuințe­lor proprietate personală. In urma hotărîrii la care ne-am referit au fost construite prin C.C.L.P.P. în­ județul Cluj în perioada 1967—1972 peste 6.700 apartamente proprietate personală, din care 5.883 în Cluj, iar restul în Turda, Cîm­­pia Turzii, Dej, Gherla și Huedin. Pentru acest an — avînd în vedere cererile spo­rite de locuințe proprietate personală — s-a planificat construirea a 2.500 aparta­mente. Datorită preocupării susținute a oficiului nostru, pînă ieri — 20 martie 1973 — au fost contractate cu benefi­ciarii 1.861 apartamente, a­­flîndu-se în curs de reparti­ție 444 apartamente în cartie­Am luat cunoștință de Pro­iectul de Lege privind admi­nistrarea fondului locativ și reglementarea raporturi­ lui Grigorescu. De asemenea, sunt în fază de contractare 195 apartamente în munici­piul Turda. Numărul tot mai mare de apartamente proprietate per­sonală, care se construiesc de la un an la altul, este o re­flectare a creșterii nivelului de trai al oamenilor muncii, dar în același timp exprimă sprijinul material pe­ care îl acordă statul, în primul rînd prin credite și execuție. In perioada care urmează oficiul nostru se va strădui să satisfacă in cît mai bune condiții cererile sporite și e­­xigențele oamenilor muncii. De fapt, prin­tr-o hotărîre a Consiliului de Miniștri de la finele anului trecut, s-au adus noi îmbunătățiri actelor nor­mative în acest domeniu, pre­­cizindu-se, între altele, că se aprobă credite și execuție pentru atingerea normelor maximale la locuințele pro­prietate personală confort I. Ing. Emil GABUDEAN, șeful O.C.L.P.P. Cluj lor dintre proprietar și chi­riași și consider că precizările aduse de acesta sînt bineveni­te, avînd în vedere că, în ța­ra legătură cu Proiectul de Lege privind dezvoltarea con­strucției de locuințe proprie­tate personală, s-au reținut unele propuneri pe care le prezentăm, în mod sintetic, mai jos: „ Dobînda anuală care se percepe în condițiile prezen­tului proiect de lege pentru împrumuturile acordate de C.E.C. în vederea constituirii avansurilor precum și pentru completarea sumei necesare acoperirii costului integral în vederea contractării unei lo­cuințe proprietate personală, să fie stabilită de la 3,5 la sută pînă la 5 la sută. Ratele pentru restituirea avansului să nu depășească 5 ani, dar acestea să înceapă după achi­tarea integrală a avansului, din momentul în care va în­cepe și plata ratelor pînă la costul integral al locuinței. 9 Prevederea articolului 38, alineatul 2, să fie comple­tată în sensul că „nu se vînd locuințele aflate în adminis­trarea directă a întreprinde­rilor și organizațiilor econo­mice de stat destinate sala­riaților acestora pentru în­chiriere și nici locuințele si­tuate în clădiri declarate mo­numente culturale sau de artă cît și imobilele în care func­ționează magazine de desfa­cere și depozite ale comerțu­lui local, în cazul în care imobilele respective, la data intrării în vigoare a legii, constituie în întregime fond locativ de stat“. • în cadrul prevederilor articolului 58 ar fi necesar să se formuleze precizarea, în­tr-un alineat separat „pe te­renurile construite în vederea creșterii densității locuințelor se vor putea realiza construc­ții de locuințe de către copiii majori ai proprietarului singuri sau constituțt într-o asociație — cu respectarea normelor și schiței de sistema­tizare. Pentru a se crea con­diții de amplasare a construc­țiilor de locuințe în regie pro­prie, în asociere între cetățeni, să se găsească posibilitatea cumpărării unor terenuri, sub controlul statului; • Să se reactualizeze deta­­liile de sistematizare și crea­re a unor zone în intravilanul orașelor pe acele terenuri ca­re nu dau producție agricolă, pomicolă, legumicolă și care nu pot fi folosite pentru con­­­strucții de blocuri, cu nume­roase nivele, datorită terenu­lui, dar care pot fi folosite pentru construcții individuale. îmbunătățiri binevenite la noastră, chiria reprezintă un­ cuantum minim din sala­riul fiecăruia, neinfluențînd nivelul de viață al oamenilor. O îmbunătățire adusă de proiect este și aceea de mă­rire a spațiului de locuit de la 8 la 10 mp pentru fiecare persoană, îmbunătățire ce o­­feră un grad de confort spo­rit, corespunzător nevoilor, preocupărilor și pretențiilor îndreptățite ale oamenilor. Construirea de către stat, nu­ continuare, de locuințe pen­tru oamenii muncii cu veni­turi mai mici este necesară și binevenită, precum și spori­rea gradului de confort al a­­cestora fapt ce dovedește gri­ja partidului și statului nos­tru pentru asigurarea condi­țiilor de muncă și viață din ce in ce mai bune. Găsesc, de asemenea, bine­venită posibilitatea ce se o­­feră cetățenilor de a-și cum­păra apartamentele în care locuiesc sau de a-și construi locuințe cu ajutorul statului, aceasta ducînd la o mai bună conservare a fondului locativ, la administrarea obștească a acestuia prin asociațiile de bloc, precum și la posibilita­tea construirii de locuințe în regie proprie, după dorințe. Viorel CANDEA, șef serviciu comercial — I.C.S. Alimentara Cluj Propuneri—Opinii Concertul ansamblului de instrumente de suflat și percuție Intre alte formații ale Con­servatorului ,,G. Dima", o via­ță artistică aparte o are și Ansamblul de suflători și per­cuție al aceleiași catedre. Din anul 1972, cînd alături de membrii formației (cei mai talentați și merituoși studenți ai catedrei) s-au încadrat și o serie de tinere cadre didac­tice cu o cunoscută activitate concertistică, formația a pri­mit o nouă dimensiune. Pe lângă activitatea didactică des­fășurată la clasă, activitatea de îndrumare a viitorului ar­tist in­terpret se continuă ală­turi de profesor pe podiumul de concert. In acest caz, pro­fesorul este exemplul viu de atitud­ine față de opera inter­pretată, iar studentul devine un factor de răspundere, con­știent față de actul interpre­tării artistice. Repertoriul abordat de an­samblu cuprinde lucrări re­prezentative ale muzicii con­temporane de această factu­ră specială. Iată numele cîtor­­va compozitori: Enescu, V. Herman, A. Vieru, A. Stroe, Jolivet, Varese, Strawinsky. Animatorul, îndrumătorul­­ și dirijorul formației este conf. univ. Constantin Arcu, șeful catedrei instrumente de suflat și percuție. Concertul în care vor evo­­lua astăzi, la ora 20, în sala Casei universitarilor, ne pro­pune următorul program: Strawinsky — Octetul pentru suflători, B. Martinii — Con­certino pentru violoncel (pri­mă audiție), A. Jolivet — Al II-lea concert pentru flaut și Avancronică percuție (în primă audiție) și V. Herman . Variante. Fiind lucrări mai puțin cunoscute publicului, cîteva cuvinte des­pre ele. Octetul pentru suflă­tori de Strawinsky este o lu­crare de factură neoclasică, preponderent polifonică. Este o piesă spirituală, caracteriza­tă de elemente fugare, varie­tate ritmică. . Lucrarea lui Bohuslav Martinu, Concertino pentru violoncel, este una din­tre lucrările moderne ce au intrat cu succes în repertoriul multor interpreți. Partida so­listică deosebită este încredin­țată tînărului asistent univer­sitar Valentin Arcu. Din creația compozitorului A. Jolivet se prezintă în pri­mă audiție la Cluj originala lucrare Concertul pentru flaut și percuție, care, deși abor­dează limbajul modern, rămî­­ne în spiritul muzicii france­ze. Reputatul artist, lector univ. Gavril Costea, apreciat de public din aparițiile sale remarcabile în cadrul forma­ției Collegium Musicum Aca­­demicum sau cu orchestra Fi­larmonicii, va contribui la succesul acestei lucrări, în în­cheiere, o apreciată creație a compozitorului V. Herman. Lucrarea intitulată Variante pentru două clarinete, pian și percuție, pe parcursul celor cinci părți, diferite ca scriitu­ră și factură, creează o suită de imagini, de senzații inedi­te prin ingenioasa combinare a timbrelor, pe intonații de iz popular. Pentek Suzana va susține dificila partitură a pianului. Calitățile interpreților, va­loarea deosebită a lucrărilor și, de ce nu­, noutatea forma­ției sînt în măsură să îndrep­tățească interesul crescînd al publicului cel mai divers, fa­ță de activitatea viitoare a acestui ansamblu. Rodica FOPESCU (Urmare din pag. l­a­­ țiune și printr-o atitudine pro­cesuală demnă și sinceră. Si­tuația se poate prezenta și in­vers, cînd instanța de judeca­tă, luînd act de conduita ne­corespunzătoare a infractoru­lui dinainte sau după săvîrși­rea infracțiunii, trebuie să a­­precieze, față de gradul său concret de pericol social pe care îl prezintă, că sancțiu­nea, pentru a-și atinge sco­pul, trebuie să aibă un ca­racter mai ferm, mai exigent. — Ce exemple ne puteți e­­feri în acest sens? — B. I., angajat la Uzina „Tehnofrig" Cluj, recent jude­cat pentru săvirșirea infrac­țiunii de vătămare corporală din culpă, constînd în faptul că, într-o seară, circulînd cu autoturismul proprietate per­sonală, a lovit un pieton ce circula pe marginea șoselei, cauzîndu-i leziuni corporale care pentru vindecare au ne­cesitat 30 zile de îngrijiri me­dicale. Conținutul actelor de cercetare, inclusiv actul eli­berat de conducerea uzinei, ce caracteriza persoana inculpa­tului, a convins în mod just instanța că inculpatul prezin­tă suficiente garanții pen­tru ca conduita sa de viitor să se îndrepte și fără executarea u­nei pedepse cu închisoare Recunoscîndu-i-se circumstan­țe atenuante personale, a fost sancționat cu amendă. Este cazul a mă referi aici la posibilitatea înlocuirii răs­punderii penale cu răspunde­rea care atrage fie aplicarea unei forme de influențare ob­ștească, fie o sancțiune cu ca­racter administrativ în cazul­­ în care faptele ce se impută sunt de un pericol social mai redus, iar făptuitorul prezintă garanții serioase că reeduca­rea sa s-ar putea realiza cu mijloace de altă natură decât cele penale. — Există și caracterizări care contravin realității? — Caracterizări contrare profilului moral celui supus judecății, după o apreciere personală, nu există. Sunt u­­nele cazuri în care caracteri­zarea infractorului nu poate fi cunoscută la timp și com­plet din vina conducerii unor unități care, solicitate în acest sens, nu privesc cu suficientă responsabilitate și seriozitate aceste cerințe ale legii. — Vă rog explicații mai detaliate privitor la aceste cazuri în afara legii și cîteva exemplificări — Unele relații sînt date într-o formă telegrafică, fără a cuprinde comportarea in­fractorului­­ față de muncă, cum anume și-a îndeplinit o­­bligațiile de serviciu și cele obștești, atitudinea față de co­legii săi, modul de viață al acestuia în familie și în a­­fară de familie, bunăoară da­că suferă de alcoolism sau are tendințe de căpătuială. Desi­gur, nu i se poate cere unui Conducător de unitate a cu­noaște direct și sub toate as­pectele factura moral-socială a angajaților, însă datoria a­­cestuia este de a cere servi­ciului de resort a face inves­tigații și a culege toate date­le necesare unei informări cît mai complete și reale asupra persoanei vizate, în acest fel contribuind la promovarea i­­deii de justiție. In­ cauza lui R. I., angajat ca șef de uni­tate la I.A.P.L. Cluj, cercetat și apoi condamnat pentru in­fracțiune la legea circulației, se dau relații privind persoa­na acestuia în mod foarte suc­cint, ele neconfirmînd condui­ta morală în serviciu. Se ara­tă în adresă că „comportarea lui R. I. la locul de muncă și față de colectivul de muncă în­ care lucrează este foarte bună“ ca, din cadrul procesu­lui penal, să rezulte că aces­ta a dobîndit bunuri și valori în mod ilicit, ceea ce a deter­minat apoi trimiterea sa în judecată pe baza Legii 18/1968 privind controlul a­­verilor. In alte cazuri se dau infor­mații privitoare la moralitatea infractorului contrare celor ce rezultă din natura și caracte­rul faptelor săvîrșite. Bunăoa­ră, ilustrez cazul lui Dimitrie Dumitrescu, care, în calitate de tehnician constructor la S.A.S. Cluj, acceptînd în pe­­riada 1966—1971 primirea u­­nor sume de bani de la dife­rite persoane pentru a înde­plini sau a nu îndeplini — în raport de aceștia — îndatoriri de serviciu, cum ar fi amen­darea cu întîrziere, nedemo­­larea construcțiilor făcute fă­ră autorizație sau facilitarea legalizării unor astfel de con­strucții, a fost condamnat pentru luare de mită și tra­fic de influență la 6 ani în­chisoare. Cu toate că faptele imputate sunt de un pericol social deosebit și de natură a știrbi prestigiul funcționarilor, unitatea îi caracterizează ca „un element apreciat, cu o conduită moral-cetățen­ească exemplară, bucurîndu-se de stima și respectul conducerii și ale tuturor salariaților ins­tituției“. Sunt și situații în care rela­țiile suplimentare cerute de organul de urmărire penală în instanță infirmă în întregime sau în parte comunicările ini­țiale și uneori nu numai cu privire la persoană, dar și la faptă, minimalizîndu-se peri­colul social al acestora. O a­­semenea atitudine, evident, în­târzie stabilirea adevărului prin efectuarea unor cercetări în completarea celor exis­tente. In cazul lui B. L., pă­durar în raza Ocolului silvic Huedin, condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru in­fracțiunea de delapidare, con­stînd în sustragerea în scop de valorificare a 6 camioane de material lemnos. Inspecto­ratul silvic Cluj, în faza ju­decății cauzei, prin actele de­puse, a căutat a minimaliza pericolul social al faptelor, susținînd că acestea nu con­stituie decit în cea mai extre­mă interpretare un abuz în serviciu, „nefiind prezente e­­lementele intenției de sustra­gere“. — Ce concluzie trebuie să desprindem din această discu­ție? " — Este necesar a se cunoaș­te că, potrivit legii, în cadrul procesului penal trebuiesc a­­nalizate ca pe un întreg, atît fapta cît și persoana făptuito­rului, apoi împrejurările în care el a acționat, pentru că numai în acest fel se va pu­tea stabili gradul de pericol social și apoi, condiționat de acesta, tratamentul penal. Stu­diul persoanei infractorului trebuie să constituie în fieca­re caz o preocupare principia­lă și temeinică atît a organe­lor de urmărire penală cît și­ a instanței de judecată. Dar înfăptuirea acestei îndatoriri judiciare în promovarea ideii de adevăr și dreptate nu poa­te fi realizată decit printr-o informare corectă și completă a acelora care sunt în măsură și competenți a­ i cunoaște conduita infractorului înainte și după săvirșirea faptelor. Conținutul actelor „ce carac­terizează“ angajează și tre­buie să angajeze responsabili­­tatea civică și profesională, cinstea și demnitatea factori­lor de conducere care le eli­berează. CARACTERIZAREA FĂPTUITORULUI TOȚI CA UNUI ÎN APĂRAREA AVUTULUI OBȘTESC! într-o scrisoare — sosită cu întîrziere la redacție — tova­rășul Romeo Brișcaru, secre­tarul comisiei tehnice P.C.I. a Șantierului 2 Mărișelu, ne relatează o impresionantă ac­țiune cetățenească, o dramati­că luptă­­ cu focul. Este vorba de localizarea și stingerea u­­nui incendiu izbucnit pe ver­santul sting al Someșului Cald, în pădurea dintre șan­tierele hidroenergetice Tarni­­ța și Mărișelu. Era zi de duminică, de re­­paos legal săptămînal, dar de regim de lucru industrial nor­mal pe cele două șantiere. In pădurea amintită, un ce­tățean — dînd dovadă de o fatală neglijență — a aprins un foc. Fiind vînt, frunza us­cată de pe jos s-a aprins și ea, declanșîndu-se curînd un incendiu de mari proporții ca­re înainta pe o fîșie cu lăți­mea medie de 100—150 de me­tri, de-a lungul versantului, înclinat la 30 °—45 °. La ora 13,30 pădurarul zonei respec­tive, dîndu-și seama că e ne­voie de un ajutor masiv pen­tru stingerea incendiului, a venit în grabă la barajul Tar­nița, apelînd la schimbul de muncitori, care efectua lucră­rile programate. A fost anun­țată imediat conducerea teh­nică a grupului de șantiere care a dat prompt dispoziții să intre în acțiune muncito­rii mecanici de la baraj, for­mația civilă de pompieri din colonia Tarnița și salariații Șantierului 2 Mărișelu. Un mare incendiu silvic localizat și stins în 4 ore în timp ce muncitorii me­canici de la baraj, conduși de maistrul Iosif Pășcălău, și formația civilă de pompieri din colonia Tarnița, coman­dată de Ioan­­ Salanța, se în­dreptau spre locul incendiu­lui, în diverse puncte ale Șan­tierului 2 Mărișelu abia se dăduse alarma. Cu toate aces­tea, în numai 20 de minute de la alarmare, a sosit la lo­cul incendiului un prim grup de oameni înarmați cu stingă­­toare, topoare și lopeți, con­duși de maistrul Ioan Beșu, șeful lotului 2 Galeria de fu­­gă-debușare. Erau salariați a­­bia ieșiți din subteran sau zmulși din liniștea căminelor familiale. împreună cu cei de la Tarnița, ei au început primii lupta cu flăcările dis­trugătoare ale incendiului. Curînd după aceea au mai sosit la fața locului formația civilă de pompieri din colo­nia , Mărișelu, muncitorii să­­pători-betoniști din cadrul­ lo­­tului de construcții de supra­față, conduși de Vasile Ena­­­che și Dumitru Abăloaie, muncitorii de la centrala sub­terană, conduși de maistrul Gheorghe Manoliu și un grup de la lotul 5 Fereastra Leșu­lui. In total, din diverse puncte ale Șantierului 2 Ma­­rișelu veniseră să stingă in­cendiul, deplasîndu-se cu au­tocamioanele, 115 salariați. Cu toții dispuneau de mijloacele necesare în asemenea împre­jurări. Lupta cu focul a durat pa­tru ore și a fost deosebit de grea, atît din pricina încli­nării mari ,a versantului, care le-a cerut oamenilor eforturi fizice deosebite în acțiunea de mișcare și mînuire a materia­lelor de stingere, cît și din cauza vitezei relativ accele­rate cu care înaintau flăcările influențate de vînt, cuprin­zând noi și noi zone de ar­bori. Toți participanții au acțio­nat însă organizat, prompt și eficient, cu un admirabil spi­rit de abnegație, reușind mai întîi să localizeze focul, să împiedice extinderea lui, iar apoi să-l stingă pas cu pas prin spargerea cioatelor a­­prinse și doborîrea copacilor transformați în torțe; discipli­na, rapiditatea, atenția și pri­ceperea și-au spus cuvîntul întreaga acțiune de stingere a fost condusă în mod dinamic de maistrul Ioan Beșu, care a repartizat tuturor formații­­lor și grupurilor misiuni pre­cise, în funcție de evoluția si­tuației create. Deși în aseme­nea acțiuni de avânt general, de contribuție colectivă efec­tivă, e dificil să faci eviden­țieri, se cuvin totuși mențio­nați, pentru energia și iscu­sința cu care au lucrat, to­varășii Mihai Luzins­chi, locții­torul comandantului formației civile de pompieri Galeria de fugă — debușare, Mihai An­drei, comandantul formației civile de pompieri colonia Mă­rișelu, Dorel Rusu, Ion Asa­­nache, Ion Andrei, Ioan Ber­bece, Nicolae Neculiță, Cons­tantin Neagu, loan Moldova­­nu, Mircea Herțanu, Gheorghe Munteanu, loan Morărescu. S-a dovedit astfel încă o dată, dacă mai era nevoie, ca salariații Grupului de șantie­re Someș știu să-și facă ple­nar­ datoria de cetățeni ai pa­triei socialiste nu numai con­struind d­e succes centrale hidroelectrice, ci și apărînd­ — toți ca unul — avutul obștesc. (I. s.) brigada întîi Da, este vorba de brigada­ întîi de la C.A.P. Mihai Vitea­­zu, care și la propriu, dar și pe linia rezultatelor obținute în­ cultura plantelor, se situea­ză în frunte. Emulați de pla­ta în acord global, harnicii cooperatori din brigadă s-au depășit pe ei înșiși, obținînd din pămîntul cultivat anul trecut producții cu mult mai mari decit prevederile planu­lui. Arătăm cîtva cifre: la grîu au recoltat de pe fiecare hectar 3.690 kg (plan­­ ă.209), la sfeclă de zahăr 42.242 kg (plan 34.000), la porumb — 4.837 kg boabe (plan 3.900). Cifrele sínt concludente și demonstrează dăruirea cu ca­re muncesc cooperatorii din Mihai Viteazu pentru a da țării producții tot mai mari. După cite am aflat, brigada I este hotărîtă, și s-a angajat, ca nici anul acesta să nu-î scape fruntășia.

Next