Familia, 1926 (Anul 1, nr. 1-10)
1926-03-01 / nr. 1
Anul 1, Oradea, Martie 1926. « FAMILIA « No. 1. Cuvânt Vremurile în care trăim au făcut cu prisosință dovada, că cultura este o condițiune indispensabilă pentru propășirea oricărui popor, ieșit din starea de înapoiere sau barbarie. Cultura, după cum se exprimă un filosof german, este sanctuarul omenirii. Ea este necesară în cea mai mare măsură existenței omului în general; ea îi servă acestuia ca mijloc de realizare a scopurilor sale, care tind la stăpânirea lumii. Prin cultură omul învinge puterile naturii și le supune voinței sale. Cu ajutorul ei, el își poate satisface în chipul cel mai perfect necesitățile sale morale și materiale. Cultura încheagă pe membrii aceleiaș societăți, și societățile omenești între ele. Ea este generatoarea cea mai puternică a sentimentelor de solidaritate între indivizi și popoare. Ea transmite prin puterea magică a cuvântului scris, comorile sufletești de la o generațiune la alta. Prin cultură se stabilește o interdependență între diferitele generațiuni de oameni și se creiază în aceștia sentimentul datoriei, sub impulsul căruia fiecare se simte obligat a lucra în folosul societății din care face parte și în acela al generațiunilor ce vor să vie, pentru a executa astfel clauza morală a acelui quasi-contract social tacit, în virtutea căruia omul se naște debitor al societății, în sânul căreia întră și de care îl leagă puternice sentimente de solidaritate și tot atât de puternice raporturi de obligațiune. In măsura în care cultura este necesară individului și umanității, ea este necesară și unei națiuni . Dată fiind importanța fără margini a culturii, este ușor de constatat că neamul românesc, căruia sacrificiile actualei generațiuni, alimentate de visurile entuziaste ale înaintașilor, i-au creiat posibilitatea de a locui ca stăpân în hotarele unei Țări întregite, — are nevoie mai mult ca oricând de cultură. Și încă de o cultură cât mai temeinică și răspândită cât mai adânc în toate straturile populare. — Bazele culturii au desrobit popoarele și le-au înainte „Totum opus humani generis totaliter accepti est actuore sens‘ per totum potentiam Interlectus possibilis Dante (Monarchia V), scos din starea de întuneric și barbarie. Tot razele binefăcătoare ale culturii sunt menite să și consolideze popoarele ieșite dintr’o asemenea stare și să le îndrumeze pașii pe căile progresului continuu După o soluționare atât de ferită a problemei sale politice, neamul românesc este vrednic să-și vadă pe toți fii buni ai săi, întrați sub drapelul idealului cultural, la adăpostul căruia să se poată făuri în tihnă materialul, menit a alimenta necesitățile de cultură și a sprijini etern năzuințele spre progres ale acestui neam. Hotărîți a contribui și noi prin modestele noastre puteri la marea operă de luminare și de întărire prin cultură a acestui popor, ne-am decis a scoate această revistă, prin care ne vom strădui a aduce aportul nostru la cultura românească, în convingerea că ne vom face o datorie națională în primul rând și apoi una general omenească. In munca noastră, ne vom găsi întotdeauna alături de aceia, cari luptă pentru păstrarea la baza organizațiunii noastre sociale a ideii naționale, precum și alături de aceia, cari prin mijloace demne de un popor civilizat, luptă pentru întărirea culturii naționale și în acelaș timp și pentru stârpirea tuturor curentelor disolvante de stat, fie că aceste curente ar porni din sânul elementelor centrifuge din interior, adversare unei organizațiuni de stat și unei culturi naționale, fie că ele ar fi creiate și alimentate împotriva ființei noastre naționale, de elemente din afară, doritoare de a creia la noi confuziune și înstrăinare și în consecință slăbirea noastră ca element de cultură și de civilizațiune în această parte a Europei. Cu aceste gânduri senine, pornim la muncă în nădejdea că „Familia“ va aduce întotdeauna în sânul familiilor românești o rază de lumină și va picura în sufletul oricărui român un îndemn la muncă, pentru propășirea prin cultură a acestei națiuni. Dr. Vasile Cotruș, \