Familia, 1935 (Anul 2, nr. 4)

1935-07-01 / nr. 4

TEHNICA ȘI EDUCAȚIA CULTURII SPIRITULUI de MIRCEA ELIADE E­ste ciudat cât de puțin se interesează oamenii, de lucrurile esențiale, de acele lucruri cari pot face din viață o crește­re necontenită, sau o moarte spirituală timpurie. S'a ob­servat— și de către savanți, și de către artiști—că viața sufletească și intelectuală a omului normal încetează foarte de­vreme de a mai crește. Majoritatea oamenilor au, din punct de ve­dere spiritual, vârsta adolescentului. Gândesc și simt, adică, așa cum gândește și simte un adolescent de 16—17 ani; cu aceleași formule, cu aceleași superstiții. Fără să-și dea seama, oamenii stră­bat viața cu o mentalitate de minor. Biologic vorbind, ei au conti­nuat să crească necontenit; spiritual însă, nici mintea nici sufletul lor n'au mai crescut. Oprirea aceasta pe loc se datorește, firește, unor cauze complexe și nu întotdeauna bine înțelese. Dar ea se datorește în primul rând unei proaste alimentații spirituale. In foar­te multe cazuri, viața sufletească și intelectuală nu mai crește din cauză că nu mai e hrănită. Și astfel omul trece prin viață cu sufletul și mintea nedesvoltate, mutilate. Este ciudat, așa­dar, că despre asemenea lucruri grave și esen­țiale nu se ocupă decât foarte puțină lume. Este ciudat că tehnicile și mijloacele alimentării spirituale simt încă prea puțin cunoscute, și aproape deloc răspândite. Există nenumărate manuale și cărți prin cari omul învață cum să-și cultive gustul artistic, cum să-și perfecționeze mijloacele de contemplație estetică. Există, de ase­­menea, manuale prin cari se pot poseda toate tehnicile cunoaște­rii. După câte știm, nu există însă nici un manual cu ajutorul că­ruia­­ cineva să poată învăța arta de a crește spiritual, de a nu se opri pe loc la vârsta de 15 sau 16 ani. Lucrul e cel puțin ciudat. De altfel, despre nepăsarea omului modern față de valorile și rosturile fundamentale ale vieții — sunt multe de spus. Gândiți-vă

Next