Familia, 1935 (Anul 2, nr. 4)
1935-07-01 / nr. 4
TEHNICA ȘI EDUCAȚIA CULTURII SPIRITULUI de MIRCEA ELIADE Este ciudat cât de puțin se interesează oamenii, de lucrurile esențiale, de acele lucruri cari pot face din viață o creștere necontenită, sau o moarte spirituală timpurie. S'a observat— și de către savanți, și de către artiști—că viața sufletească și intelectuală a omului normal încetează foarte devreme de a mai crește. Majoritatea oamenilor au, din punct de vedere spiritual, vârsta adolescentului. Gândesc și simt, adică, așa cum gândește și simte un adolescent de 16—17 ani; cu aceleași formule, cu aceleași superstiții. Fără să-și dea seama, oamenii străbat viața cu o mentalitate de minor. Biologic vorbind, ei au continuat să crească necontenit; spiritual însă, nici mintea nici sufletul lor n'au mai crescut. Oprirea aceasta pe loc se datorește, firește, unor cauze complexe și nu întotdeauna bine înțelese. Dar ea se datorește în primul rând unei proaste alimentații spirituale. In foarte multe cazuri, viața sufletească și intelectuală nu mai crește din cauză că nu mai e hrănită. Și astfel omul trece prin viață cu sufletul și mintea nedesvoltate, mutilate. Este ciudat, așadar, că despre asemenea lucruri grave și esențiale nu se ocupă decât foarte puțină lume. Este ciudat că tehnicile și mijloacele alimentării spirituale simt încă prea puțin cunoscute, și aproape deloc răspândite. Există nenumărate manuale și cărți prin cari omul învață cum să-și cultive gustul artistic, cum să-și perfecționeze mijloacele de contemplație estetică. Există, de asemenea, manuale prin cari se pot poseda toate tehnicile cunoașterii. După câte știm, nu există însă nici un manual cu ajutorul căruia cineva să poată învăța arta de a crește spiritual, de a nu se opri pe loc la vârsta de 15 sau 16 ani. Lucrul e cel puțin ciudat. De altfel, despre nepăsarea omului modern față de valorile și rosturile fundamentale ale vieții — sunt multe de spus. Gândiți-vă