Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-01-15 / nr. 2
HORIA si CLOSCA. Istori’a Romaniloru din Transilvania, este istori’a tieraniloru, învinsi de Unguri cu inceputulu seclului X. Românii fura desbracati cu incetulu de tóte drepturile politice si de tóate drepturile omenesci. Ungurii, apucandu la domni’a tierei, începură si in Transilvania la esemplulu tierei unguresci, a imparii intre sine locurile ocupate, împreuna cu toti locuitorii.1) Astfelu se inaugura sistem’a feudale in Transilvania. Nicairi acesta aahmPi nu se desvolta mai neomenesce. Invinga^l pucini la numeru, dar barbari si sumeti prest.Wnesura, de alta limba, de alta lege, pururea trebuia se tremure de fric’a Româniloru, carii era mai numerosi fara asemenare, si carii nici in servitute nu voia se si uite, ca sunt Romani, si ca tier’a e a loru. Ungurii, deci, credea, câ nu si-aru puté afla scăparea decâtu, sau in stirpirea de totu a Româniloru, sau in cea mai adânca apesare a loru. Candu unu poporu e despoiatu de tóte, i mai remane unu dreptu care nimene nu i-lu poate răpi : dreptulu urei sclaviei si a tiranului, dreptulu firescu alu resbunarei. De la inceputu si pân in dîlele nóstre, incurgerea amara de apróape una miie de ani. Românii, subjugaţi de barbari, părăsiţi cu necredintia de cei mai de frunte ai sei, de abia lasara vre o ocasiune nefolosita, far’ se apuce arm’a resbunatoria incontra jugului strainu. Er candu nici rescol’a nu se mai putea, nici asuprirea a o mai purta , atunci, trecea munţii la fraţii loru din tierile vecine, cu Negru, cu Dragosin si alţii. Paginele istoriei sunt pline de revoltele tieraniloru (tumultus rusticorum). Istoria si legile tierei, scrise de Unguri, numai sub nume de hoţi si telhari cunoscu pre Români. In istoria, in decrete si legi, nu odata se vorbesce despre stirpirea loru. Ba Sigismundu, regele Unguriloru propuse in conciliulu de la Luca, la 1429 ca se se estermine pana si Românii din Principate, împreuna cu voevodii loru, ca unii ce nu sunt credinciosi nimeriti si traescu numai din furtisiaguri si pradi.) Insa, apa trece, petrile romanu. O reseala infricosiata făcură Românii la 1437. Dar urmările ei fura si mai fatale, pentru Români. Inca din seclulu XII se mai asiediase in tiera unu elementu strainu si inimicu Româniloru , oaspetii sasi. Străinii subjugatori ai pamentului si ai pamenteniloru, Ungurii, Secuii si Sasii, pucini la numeru, cuprinsi de grozna Romaniloru , inspaimentati de numerulu si neastemperulu acestoru vechi domni ai tierei, se uniră strinsu intre sine, si se legara prin formalu juramentu asupra Romaniloru. Asta serbatoresca conjuratiune, cunoscuta sub numirea legale de Unio trium nationum: asta treime afurisita, încheiata cu scopu dechiaratu de a tine pre Romani in servitute perpetua si a-i stirpi chiaru, avea acumu sa devină fundamentulu constitutiunei, temeiulu dreptului publicu alu Transilvaniei, in cursu de mai bine de patru sute de ani. Asta conjuratiune pre facia, se reinnoia de a pururea, de la 1437 pana in plinu anulu 1848, prin jurăminte publice si solemne, făcute de catra regi, principi si imperati, si de catra Staturile si Ordinile tierei, adeca de câtra acei ce pretindea a represinta intréga tier’a Ardealului. Ce dicu pana la 1848? Chiaru in momentele ce scrieau acestea, se convoca la Clusiu o dieta, in temeiulu acestei păgâne Uniri de la 1437, dieta care se decidă despre esistinti’a tierei Ardealului . . . La 1514^0 alta rescola de tierani devasta Ungaria. TiersMg,fii fura invinsi. Doja, capulu loru, fii pusupre unu trdhu de feru arsu, cu asemine corona in cap^u, cu asemine sceptru in mana. Complicii lui, dupti foarne de 15 dîle fura condamnati se mânânce cu’jaea fripta. Se facil lege prin care toti tieranii din tóata tier’a se condamna la moarte, si moartea numai pentru aceea se nu se esecute asupra toturora, ca se nu se stingă toata tieranimea, fara de care, dice legea, nobilimea pucinu poate, a) (ce naivitate barbara!); dar toti tieranii din toata tier’a ungureasca si pârtile ei, se si perda dreptulu stramutarei, se remana legali de pameniu * *) 3 4) supusi domniloru cu adeverata si perpetua iobagia. Totu atunci se primi si cartea de legi a lui Verbőczi, in care se dice ca tieranulu nu are nimicu afara de simbria muncei sale. 5) L ibi dux (Arpad) condonavit suis nobilibus loca cum omnibus habitatoribus suis. Anonymus Belae reg. Notar. c. XL. c. XXI. XXII. XXX. — Mai toate faptele mai vechi, atinse in acestu articlu, se afla mai pre largu documentate in Istori’a Romaniloru din Dacia Superiors, tom. L, edit. 2., publicata de noi in Viena, 1852. *) Miechov 1. 4. Vedi si Tesauri, III., 255. 3) Quamquam omnes rustici . . . capitali poena essent plectendi; ne tarnen tanti sangvinis effusio adhuc sequatur et omnis rusticitas (sine qua nobilitas parum valet) deleatur : statútum est, etc. 4) glebae adstricti. 5) Rusticús praeter mercedem laboris sui nihil habet. 14