Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)
1868-01-15 / nr. 2
14 numai de partea de catra mare e maretiu, caci de catra uscatu sunt incungiurate cu unu muru inaltu acoperitu cu plevu stralucitoriu. Haremulu ocupa o parte deosebita aproape de mare si care e propria minte locuinti’a femeiloru Sultanului, unde fresce care si-are cas’a sa propria cu gradina, si o multime de sclave, precum si locuinti’a favoriteloru. Din aceste esterne judecandu , aru conchide ori si cine, câ in intru ce lucru, pompa si curatienie trebue sa fia, câtu de tare se insiela inse, caci precandu pre de asupra sunt incarcate cu vesminte de metasa, si inorate cu bumbi si ace de diamante, pe atunci perulu nu si lu peria si cultivéza cu dîlele intregi, asisderea spelatulu lu-folosescu si mai arareori, câci tienu, cu ap’a strica fineti’a si frumséti’a fetiei. Afara de acést’a coloritulu lu-folosescu in mesura ne mai audîta, — asia d. e budi ele le ungu cu zinoberu, nasulu, fati’a si le coloréza cu un’a colore rosia intunecata, si pre sub nasu si pre langa ochi si facu verigi venete, partea pucina de fatia ce mai remane o umplu cu o coloare alba. Si de ora ce tienu, ca frumseti’a unei femei se mesura după lungimea si frumseti’a sprinceneloru negre, pentru acea leungu cu o colóre négra, care a ori ce semena, numai colórei, sprinceneloru — nu. Pentru femeile fruntasiloru mahomedani e totu un’a, ori, sunt adoratele Sultanului, ori a unui pasia de rendu, câci ele nu sunt alt’a, decâtu sclave cari in viéti’a intréga n’au de a gustă alta dulcetia, decâtu sé siéda inchise in chilie si sâ fumedie. Intre altele nu trebue cugetatu, câ in haremuri nu vei aflâ alte decâtu circasiene, georgine,grece si alte fete din orientu, câci sunt si francese, spaniole, italiene si altele, cumpa fantasma ! . . Tu, ce mereu ’^Plutesci usiara prin visulu mieu, Ah, cu ce lacrimi, cu ce suspine Mi-sbóra dorulu adesu la tine, Mi-sbóra dorulu la sinulu teu De dulci parfume si garofine, Ce cu-o suflare Era in stare, Se nasca raiulu in giurulu mieu! Era in stare se-mi curme linu, Ori ce durere, ori ce suspinu ; Erâ in stare se me avente, Prin regii ’nalte, prin ere sânte, Prin câi de stele si meteori. . Er’ dup’o pausa de dulci mominte, Se me cobore P’unu radiu de sore, Se me desmarde cu-ai sei bujori, Si se-mi arate acelu surisu, Ce crea ’n facia-ti unu paradisu, Si se mi-arate acele stele, Ce rideau magicu si voiosiele Din ochi-ti madri, săgetători . . . Ah, câte raiuri dâmbeau din ele, Ce fantasare, Ce farmecare, Soleau se nasca in privitori ! Scii atunci, draga, ce linu plutea Pe valu de farmecu — viétia mea ?! Ti-aduci aminte, atunci — zefirulu, Berea si visulu, paserea, crinulu, — Cu-a nóstre charuri, câtu se ’nganau ! Diorii ce-i mândri, si trandafirulu, Atunci — in diare, Si ’n parfumare, Pentru noi numai, se întreceau . . . Venit’a vise o ora grea, Cu-o voce cruda . . si-ah, drag’a mea, Acee’a voce ’ngrozitoare, Mi-duse trista, tremuratorie, Se plecu departe . . si eu plecaiu . . Plecaiu departe, cu-o grea fiare, Plecaiu cu jale, Cu torturare, Gonitu din sinuti, gonitu din raiu! . . De-atuncia vise, tu angeru blandu, Eu n’am linisce, neci p’unu momentu .. De vine ventulu cu-a sale siepte, De vine lun’a in mediu de nóapte, De vine aur’a cu-alu seu porfiru, De tine numai le ’ntrebu pe tóté, Dar tóté sbóra, Si-o lacrimióra Mi-lasa tóté — de suveniru ! Si ah, departe de-alu teu surisu, De-atunci — adese te vedu prin visu, Te vedu frumoasa si rumenioia, Cu păsuri line, saltandu usiara, Cu doiu pe facla, cu flori pe sinu . Dar nóaptea trece si vnsulu sbora, Fantasm’a dulce, Sborandu — se duce In alta lume . . si eu . . remanu . . . Li Si,