Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)

1878-11-26 / nr. 90

B I) I* A - P E S T A 26 Noemvre st! v. 8 Decemvro st. n. Va esî joi’a si duminec’a. : Redactiunea: strad’a arbo-; Jr. 90. relui verde nr. 12. ' ' A \tttt tt . Uretiulu pe unu anu 10­­ -^-aN IJ Lj J!A_L V . j pe y2 (je ann 5 fl.. pg y4 ( t anu 2 fl. 70 cr. 1 Pentru Români’a 2 sralbei Cantu tie irad­ianta. — Dedicatu amicului meu capitanu Faikovsky. — „Când nu mai aveti credintîa Si pe-alu tineretîei sboru Spulberați plăceri, caintîa Lacrimi, visuri si amoru ; După ce ati stinsu o vietra In alu primaverei vântu, Si cu inim’a de ghiatîa Priviți toate pe pamentu; Ca si frundîele uscate Risipite prin pustii, Inim’a în voi mai bate Traindu morţi pintre cei vii! Voi atunci veniţi la mine Şi priviţi cuprinşi de fiori, Pe-a trecutului ruine Ale vieţii dulci comori . . . Dezgustati, grei de pecate Si cu sufletulu amaru Voi sorbiţi cu voluptate Dup’a-mi plina de nectaru. Voi doriţi o viétra noua Doru, iluzii si norocu, In ochi, picaturi de rouă Si în pîeptu, ceresculu focu! Si când dîrele ferice, Toate când ve parasescu, Cup’a-mi credincioasa dîce Câ eu încă mai traiescu ! Câci pe-a cupei mele spume Revedeti totu ce-ati pîerdutu, Câ unu visu din alta lume O minuta din trecutu . . . Suferinti în veci secrete, Lacrimi legănate ’n doru, Aspiraţii si regrete Care ’n cupa se strecora . . . Ah ! turnati cu ’mbels­ugare, Umpleţi cup’a mea cu vinu, Si-a mea ultima cântare Tineretia ! ti-o închina ! Câte inimi vestejite, Câte chinuri si câtu plânsu, Câte ceasuri fericite Cole ’n cup’a mea s’au stinsu . . . Si ’n momente de tristetia M’ai schimbatu în Dumnedieu, Ah ! de tine tineretia E,legatu sufletulu meu !“ • Petra V. Grigoriu. Unu aventurierii pe tronulu Moldovei. ‘Schitia istorica. — (Urmare.) .­­ Asta data despartîndu-si armat’a In 3 parti trece Siretulu pe 3 locuri diverse, si In­tre strigări mari — câ s& aduca pe Români la suspitîunea câ su atacati, de o armata mare­­— se aruncă din 3 parti cu mare curagîu asupra Românilor. Ci Românii deja se informară de­spre ostea lui Demetriu, de aceea câ st­ nu de­vină în confusiune românu pe locu, neclintiți, ei isi făcură planulu de a sustine ataculu până deminetia, dar avura de a suferi foarte faultu pentru ca sfe si­ lu poata esecutâ.

Next