Familia, 1899 (Anul 35, nr. 1-52)
1899-01-24 / nr. 4
Numărul 4. Qpadea~mai de ian. (5 feBp.) 1899. Anul XXXV. Apare dumineca. Abonament pe an 8 fl., pe 1/, dean 4 fl., pe 3 luni 2 fl. Pentru România pe an 20 iei Paciinta şi ambiţiunea. Verişoare! mele H. S. „// y a deux routes dans la vie, la premiere est la patience et la seconde est Vambition1'. (Doue căi sânt în viaţă, prima e paciinţa şi a doua-i ambiţiunea.) Astfel «zice A. de Musset. Tu, dulce, me întrebi de consimt cu marele poet ? N’am să neg că întrebarea-ţi m’a surprins mult. Me obişnuisem a te privi drept prototipul meu. La aceasta alegere contribuise nu numai admiraţiunea ce o am pentru tine, ci şi armonia faptelor ba chiar şi ceea a cugetelor noastre. Imî erai încă prototip, fiind mai espertă, mai desteră, mai pricepută în aprofundarea tainelor vieţii, iar eu me luam în multe privinţe după tine. G’un cuvânt direcţiunea mi-o indicai tu. Drept picând, destul de mai şi abăteam de la densa, înclinarea mi prea mare spre emancipare şi independinţă, întru cât aceasta se poate realiza, poartă vina. Cu toate aceste ai să-mi remânî lung timp : model. Şi oare nu te numesc mulţi, o fiinţă perfectă? Onoare mie! , E înse drept, — te rog nu lua în nume de reu aserţiunea-mi, care de altcum nici nu-i creşte acu, — că eu dubitez, ba neg categoric existinţa unul ce „perfect“ în cele terestre. Sunt contra vorbelor neprecugetate, superficiale. Câte caşuri! Iveşce-se un talent, se poreclesce ,genialitate“. Şi este vorbă de o incontestabilă genialitate resp. de o oareşcare apropiere de perfecţiune, căci cum deja amintit, perfect in înţelesul strîns al cuvântului, nu admit să fie cineva, atunci omenimea de regulă nu se place în rolul de cunoscător just. înse, atunci bunăvoinţa ei se degradează, câteodată e ca ’n palmă. Lucru mângăios că posteritatea-î mai puţin seducabilă în ceea ce priveşte — recunostinţa. Deci ,după o moarte vine — apoteosa. Escepţiunile ? Nici că se pot lua în considerare. Dar să revin la întrebare. Mi-ai pus-o după declaraţiunea, că nu eşti de acord cu marele Musset. Apoi bine. Părerile diferă. O mare cuminţie din partea naturii e că în împărţirea lor e cu toane într’atât, că arareori întimpină un individ care ori ce opinie să ţî-o aproabe. Nu vorbesc aici de acei câţiva idioţi, cari în lucruri serioase nu sunt consideraţi, ci-s curat aburi pentru macrocosm. Tridtjor Mansen și soția.