Familia, 1904 (Anul 40, nr. 1-52)
1904-06-10 / nr. 23-24
FAMILIA Numerul 23— 24. Oradea-mare 10 23 iunie 1904. Anul XL. SERBAREA JUBILEULUI „FAMILIEI“ In ORADEA-MARE. Cuvântarea vicarului episcopesc Dr. Augustin Ltauran după rugăciunea amvonului de la S. Liturgie în catedrala gr. cat rmână. Domnule Redactor Jubilar, şi Fiu credincios al Sântei noastre Biserici! Ştiu, că într’acest moment serbătoresc, Te preocupă întrebarea, ce şi-a pus-o sieşi şi Profetul împărătesc, David, că: „Ce voiu resplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie?“ (Ps. 115 v. 3) — Permite-mi deci, ca la resolvirea acestei întrebări de foarte mare importanţă, din acea stimă, din acea veneraţiune, şi din acea iubire adevărată ce ţi-o păstrez, să contribuesc şi eu cu ceva, în cualitatea acea, despre care a zis Apostolul: „Aşa să ne socotească pe noi omul, ca pe nişte slugi ale lui Christos, şi ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu“ (1. Cor. IV. 1.) Încep cu acea, că valoarea omului atârnă de la cât cântăreşte în cumpăna judecăţii lui Dumnezeu, pentru că, alte sunt judecăţile oamenilor, şi alte sunt judecăţile lui Dumnezeu. Cele ce le înalţă şi le aplaudează oamenii, adeseori le disaproabă şi le detestează Dumnezeu.— Altcum, scris este, că Dumnezeu chiar şi „dreptatea o judecă“ (Cfr. Ps. 74- v. 2.) Oamenii judecă pe semenii sei, de comun, după demnitatea ori poziţiunea lor socială. — Dar, din privinţa aceasta, mare şi puternic a fost în ochii lumei şi împăratul Vavilonului Valtassar, carele încunjurat de mulţimea adulatorilor sei benchetuia strepitos, profanând vasele sacre ale bisericei din Ierusalim a adevăratului Dumnezeu, carile rănise de acolo tatăl seu, împăratul Nabuchodonosor. — Inse ce? între strepitul ospeţului, vede dinsul uimit, cum una mână misterioasă, scrie pe părete nişte cuvinte enigmatice. — „Mane, Thechel, Phares“ (Dan. V. 25.), cari tâlcuindu-i-le Profetul Daniil, a înţeles, că „pusu-s’a în cumpănă, şi s’a aflat cu scădereil (Dan. V. 27.) Şi Medii, năvălind asupra oraşului încă în noaptea aceea, şi omorind pe împăratul Valtassar, împărăţia lui l-a luat Darie Medul. Criteriul altora, întru apreciarea oamenilor, e starea lor materială. — Dar, ce se ţine de aceasta, bogat a fost şi acel om din Evangelie, căruia rodindu-i ţarina aşa, cât nu avea unde să-şi adune rodurile sale, s’a decis, că-şi va sparge jitniţele sale, şi mai mari le va zidi, şi va stringe acolo toate rodurile sale şi bunetăţile sale, şi va zice sufletului seu: „Suflete, ai multe bunetăţi strinse spre mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te“ (Luc. XII. 19.) — înse ce folos? Pentru că „Dumnezeu i-a zis lui: Nebune, întru aceasta noapte vor să ceară sufletul teu de la tine, dară cele ce ai gătit cui vor fi ?“ (Luc. XII. 20.) Şi Evangelistul mai adauge aici încă şi acea glossă: „Aşa este cel ce stringe lui şi comoara, iară în Dumnezeu nu se îmbogăţeşte“! (Luc. XII. 21.) Alţii, în urmă, valoarea oamenilor o măsură