Federatiunea, iunie 1871 (Anul 4, nr. 55-65)
1871-06-11 / nr. 58
sine, cata nevoia promite ceva, dar’ de cumva a promisu o si face, si-tiene cuventulu si remane omu de parola ; de alta parte in vederea, ca — precum se scie si d’in diurnale — la marealele comitatului Aradu se discuta si romanesce, si prefectulu are se primesca si de acele deputatiuni, cari si substernu rugarile si dorinttele loru orale numai romanesce, precandu unu atare capu de comitatu, care nu intielege limbele comitatului, de siguru nu va poté conduce cu recerut la armonia desbaterile comitetului comitatense, de siguru nu va fi in stare a da respunsu deputatiuniloru la cererea loru, neci albu, neci negru, ba neci ca le va poté pricepe; in fine, fiindu-ca avemu lege, care insusi guvernulu o a proiectatu, si astu-feliu sum detoriu si sum in dreptu a face atentu guvernulu cu „pate legem, quam ipse tulisti!“ — in virtutea acestoru consideration sum constrinsu a-mi reinnoi interpellatiunea d’in sessiunea trecuta. Me rogu sé i se dée cetire. Notariulu Paulu I ambor cetesce . Interpellatiune cetra dnulu ministru alu interneloru, insinuata cu datulu : Pest’a in 6. iuniu nou, 1871, prin Mircea B. Stanescu, deputatu poporale d’in comitatulu Aradului. Considerând, cki lu 27 d’in articlulu de lege 44 d’in anulu 1868 pretinde curatu si limpede, eh, precum la posturile de jude, asié si la cele de administratiune d’in tiera, si anmnntu la demnitatea de comite supremu, sé se aplice câtu numai se pote bărbaţi d’in diferitele nationalitati, cariseiu limbele recerute perfectu, si cari si d’in alte privintie sunt capabili, considerandu, ca, cu provocare la acesta institutiune de lege, romanimea d’in comitatulu Aradului a insinuatu anulu trecutu, prin o deputatiune, una suplica constitutionale, provedinta cu 8000 de subscrieri, pentru de a li se denumi la postulu vacante unu prefectu de natiunea romana, care petitiune inse remase nesuperata chiaru si plina in dîu’a de asta di, considerandu, ca in sesiunea trecuta s’a facutu aici in camera si una interpellatiune pentru respectarea si împlinirea dreptei si ecuitabilei cereri a dusiloru suplicanti, la care interpellatiune asemene nu s’a mai datu respunsu, considerandu, ca Petru Atzel, prefecturu comitatului Aradu, denumitu numai de ieri alaltaieri, nu numai nu este romanu, dar’ de f e iu nu intielge limba romana; in fine considerandu, ca guvernulu nu se mai pote spala neci cu nici sulii: „in cât,u va fi posibile“ (lehetőségig), eu-vrinsu in §ulu 27 alu mentiunatului articlu de lege, fiindu-cu generaleminte intre romani, si in specie si intre romanii cari apartienu la partitulu si la politic’a guvernului, sunt destui individi apti, a caroru trecutu, caracteru, patriotismu si capacitate nu le mai pote trage la indoiela neci chiaru guvernulu insusi ; deci intrebu cu stima : 1) Ce pote fi caus’a, de dlu ministru, in contr’a curatei dispusetiuni a legei si in mani’a dorintiei manifestate de catra romani, cari făcu 5/g parte d’in toti locuitorii respectivului combătu, a recomendatu, respective a denumitu pre Petru Atzél de prefectu pentru comitatulu Aradului, si estu modu a despectatu pre romanii competinti ? 2) Are de cugetu, ca la illegalele sale procedure, ce le-a comisu degiu prin denumirea prefectiloru pentru comitatulu Aradului si pentru invecinatulu seu comitatu Temisiu, in viitoriu se li mai faca verfu, propunendu Majestatii Sale pentru de a se mai denumi de prefecţi (comiti supremi) in asemenea modu atori individi, cari nu sunt de nationalitatea romana si nu sciu nemica romanesce, si pentru celelalte comitate, unde adeca romanii locuiescu in massa si sunt in o preponderante proportiune numerica, si pentru cari numai de aci inainte se voru face denumirile de comiți supremi ? Si decum va da, 3) cum si va poté concordă procedura sa cu §ulu 27 d’in artielulu de lege 44, d’in anulu 1868, si preste totu de o parte cu principiele dreptății si ecuitătii, era de alta parte cu postulatele egalitătii si fratîeratii ? Mircea B. Stanescu: Me rogu, că interpellatiunea n ea se fia comunicata cu dnulu ministru alu interneloru, pre care lu invitu se binevoiésca a-mi respunde inca in decursulu sessiunii presinte (Miscari in drépt’a), cu atâtu mai alesu, cu câtu a binevoitu degiu a defige terminu pre 15. ale lui iuniu pentru organisarea municipalitatiloru comitatense; dreptu-ceasiu dori, că pana atunci se primescu deslucire spre orientare si accomodare. Presiedintele: Se va comunică cu dnulu ministru. Ministrulu de culte si instrucţiune publica respunde la interpellatiunea deputatului P. Hoffmann făcută in atacarea episcopiloru. — Interpelantele se dichiara multiumitu cu respunsulu ministrului, si camer’a ie actu despre elu. Cont. Albertu A p p o n y i presinta nunciulu camerei magnatiloru, după care magnaţii au primitu nemodificate proiected de legi despre construirea călii ferate industrialie in comitatulu Iaurinu, despre schimbarea direcţiunii primei căli ferate ungaro-galiciane, despre societăţile pentru regularea fluvieloru si despre politîca intaritureloru contr’a esundariloru, inse si sustiem modificatiunile la proiectele de legi despre regularea referintieloru urbariale, despre stirpirea marascineloru si despre comunele contractualiste. Presiedintele anuncia, ca proiectele de legi primite nemodificate de magnati se voru asterne Majestatii Sale spre sanctionare, éra modificatiunile se voru tipări. Colom. Tisza propune că camer’a se decidă numai decâtu in privinti’a acceptării ultimeloru trei obiecte; si, dupa ce la proiectulu de lege despre comunele contractualiste nu s’au facutu modificatiuni noue, era modificatiunile tipărite degia sunt sustienute si a dou’a oara de magnați, propune, că projectulu acestua se se pertrateze inca in siediati’a de asta-di. — Se decide, că projectulu de lege despre comunele contractualiste se se pertrateze inca asta-di, era celelalte daue in siediuti’a de mane, 7. iuuiu. Emericu H o d o s s y presinta raportulu comissiunii de immunitate, privitoriu la petitiunea lui Hugo Nuck, prin carea cere permissiunea camerei d’a poté intentă processu de pressa contr’a deputatului Macs. Falk, redactare alu diuariului „Pester Lloyd.“ Comissiunea propune acceptarea petitiunii. — Raportulu se va tipări si pune la ordinea dîlei. Camer’a trece apoi la ordinea dîlei : se cetescu a treia ora si primescu definitivu proiectele de legi deliberate in siedinti’a precedenta. — Se tramitu camerei magnatiloru spre pertratare. Urméza proiectulu de resolutiune alu ministrului de financie, după care camera decide, ca, după ferie, cestiunea bancei se va pune la ordinea dîtei, intre obiectele d’antâiu. — Se admitte fara observare. Se pune in desbatere nunciulu camerei magnatiloru, privitoriu la projectulu de lege despre comunele contractualiste. Colomann Tisza privesce cestiunea acést’a d’in doue puncte de vedere ; unulu se reduce la procederea ministeriului, era celualaltu la a camerei magnatiloru. E cunoscuta, ca projectulu de lege despre contractualisti a fostu primitu cu unanimitate de camer’a representantiloru, si toti ministrii s’au alaturatu acestui votu alu camerei. Tramitiendu-se projectulu d’in cestiunea camerei magnatiloru, elu fu forte slabu aperatu de uuu consiliu ministerialu (Eschiamaru: Asié este!), or’ d’intre ministrii n’a aflatu neci unulu de bine a merge in siedinti’a camerei magnatiloru si a aperă acolo una lege primita cu unanimitate de tote partitele. Dreptu aceia magnații au si modificatu proiectulu de lege asié, incâtu elu nu mai offere contractualistiloru unu moratoriu până la crearea unei legi definitivu regulatorie, ci dă proprietariloru unu privilegiu nou. La pertratarea prima a nunciului, camera representantiloru a respinsu cu unanimitate modificatiunile făcute la acestu proiectu, si, retramitiendu-se camerei magnatiloru, d’intre ministrii nu numai ca nu l’a aperatu nimene, ci unulu a votatu chiaru contr’a tecstului camerei representantiloru. — Acésta procedere a guvernului e cu totulu contraria detorintiei unui guvernu parlamentarui responsabilu , caci, daca guvernulu nu aproba unu projectu de lege, trebue se-lu combata in camer’a representantiloru ; or’ daca lu primesce, trebue selu apere in camer’a magnatiloru. In casulu presinte procederea guvernului dâ ansa la presupunerea, ca elu desaproba acestu projectu de lege, inse nu are taria d’a-lu ataca in camer’a representantiloru, d’in care causa lu lasa se se respingă in camer’a magnatiloru prin comiții supremi numiți si pendinti de la d’insulu. (Aprobare.) Nu se pote suferi că camerei acesteia, carea represinta poporulu, se se opună una camera a magnatiloru, carea nu represinta nemica. (Aprobare sgomotosa.) Oratorele invita guvernulu a-si schimbă procederea, caci daca va merge totu asie, apoi ce se va alege d’in parlamentarismu ? Au nu este o ironia, candu unele ambleme ruginite potu paralisă intrega representatiunea tierei ? (Aprobare.) Trecandu apoi oratorele la meritulu obiectului si analisandu procederea magnatiloru cu privire la sermanii contractualisti, dechiara, ca, ce e dreptu, d’insulu e inimicu alu actualei camere de susu, nu inse alu camerei de susu in genere. Daca magnații voru perseveră pre calea apucata, atunci opiniunea publica va incepe a desaprobă sistemulu de doue camere ; la totu casulu iuse e necessariu, că guvernulu se presinte una-data una lege despre reformarea radicale a camerei de susu. (Aprobare viua.) In fine oratorele propune, că camera, precum a primita degiu de EBMMMBMm Armand Barbés (Fine.)*) Ceea ce dinsulu nu mai spera, o casciga. Revolutiunea d’in 1848 avu trebuintia de barbati cu Barbés, si in lun’a lui martiu ea i-a redatu libertatea, i-a deschisu calea de a poté lucră mai departe pentru realisarea ideeloru, caroraasi consacrase intrega victima“. Interesante sunt incercarile lui Lamartine de a-lu casciga pentru ideele sale republicane, cari stateau in contradictiune mare cu ale lui Barbés. Aceasta încercare nu se remase fara resultata. Ideele si liberalismulu lui Barbés nu erau separatistice, nu se margineau numai la proclamarea republicei, a libertății si independintiei francese . . . Elu nu traiă numai pentru libertatea poporului francesu, ci pentru a toturoru poporeloru apesate, pentru libertatea omenirei . . . Pre candu Franciei i surideă deplin’a libertate, elu nu uita de suferintiele, dorintiele si aspiratiunile altor popore nesuitorie totu la acelu mare triumfu, la triumfulu libertății. Barbes iu alesu deputatu in adunarea nationale. Aicea fu celu d’antâiu care a propusu tramiterea neamenata a unei armate pentru liberarea si restituirea Poloniei. Asemene propuse Barbes aruncarea unei contributiuni de 1000 millione pre cei mai avuți cetatieni. Neindestulita cu activitatea, cu procedura si resultatele adunării nationale, el proclama disolverea acesteia. Aceasta fapta ca medietoria a lui puse capetu rolului seu d’in vietia. Elu fu priasu, judecatu si aruncata pre vietia in arestulu d’in Belle-Isle. Aici petrecu până in 1854, candu apoi Napoleonii III. i-a redatu libertatea. *) Vedi Nr. trecutu alu „Federat.“ Barbes refusâ gratî’a unui monarcu, protestă contr’a eliberării sale si pretinse a lu retramite era in arestu; acesta dorintia inse nu i se împlini. De aci încolo Barbés inceta de a mai vietiui. Moralminte era mortu, er’ fisiee numai vegeta. Trupesce debilitata si impotenta cum era, si petrecu restulu vietiei prin Ispani’a si in Haag’a, unde si mori. Inse elu si suportâ sortea cu uuu spiritu tare si ageru, desî eră nemultiumitu ca i se refusâ dorinti’a de a suferi morte de martiru. Éra ce dice Barbés in o brosiura a sa, scrisa in arestulu d’in Mont-St.-Isle in unu tempu candu i dispăruse tote prospectele si sperantiele de a se mai vedea odata libera. „Tu scii, oddicule! ca am unu sufletu si o anima ce cultiveaza o unica dorinita, si aceea este, că, inainte de a parasi aceasta vietia, se mai potu odata participă la acea lupta mare ce se va incinge preparenta intre dreptate si nedreptate, intre libertate si despotismu, se mai potu invirti odata sabi’a in numele egalității si alu Franciei.“ Elu doriă a se mai luptă odata pentru libertatea si ecuitatea omenirei, pentru republic’a francesa, că sentinela a ei. Barbes nu ajunse realisarea acestei pie dorinţe, inse elu prevediu cu ochi ageri, câ acelu tempu se apropia, câ nu e departe dîu’a santa, candu are se se proclame libertatea, republic’a francesa; de ace’a făcu atenta junimea, adresandu-i de pre patulu morţii nesce cuvinte de aura, ultimulu seu consiliu: „Voi teneriloru! voi veti trai se vedeti republica, inse eu nu mai multu. Daca veti capetă-o odata, atunci aveti grige si o tieneti bine! .... Oh! de si-aru aduce aminte francesii, republicanii de asta-di, si de aru intielege insemnetatea acestora cuvinte! Facia cu marile si maretiele idee ale lui Barbés mi aducu aminte de un’a cu: Tote fructele, atâta politice câtu si sociale, rupte de pre arborele tempului pana nu sunt capte de ajunsu aceste sunt numai unu veninu daunosu; a cace fructe, nu le pote decâtu numai tempulu singura, si si acestua impreunatu cu o lucrare matura si onesta. Parcele taiara firulu vietiei lui Barbés in 22. maiu 1870. Haag’a fu acelu orasiu ferice, in sinulu caruia se astrucara osamentele acestui mare republicanu. Immormentarea a avutu locu in 24. iuniu, la 10 ore. Intregu orasiulu eră petrunsu de o durere adanca si invescutu in doliu, in doliulu animei si alu sufletulului. O multîme de amici erau adunaţi acolo spre a-i dă onorea d’in urma ; cei absenţi fu petrecura pana la usi’a momentului prin epistole de condolutia. D’intre multele epistole voiu se amintescu aici numai un’a, si adeca pre a celebrului poetu d’in secolulu presinte. Éra ce scrie Hugo rudenieloru lui Barbés : „Imposibile de a veni la Haag’a. Nenorocit’a scrie am primitu-o pre tardîu. Nu voia sosi la tempulu seu. Sentiescu o compătimire impreunata cu doreri. Asia fi dorita a esprime ultim’a salutare acestui mare sufletu .... prin care revolutiunea perde unu erau mare.“ Tote corporatiunile democratice si sociale fure representate prin delegaţi. Immormentarea lui solemna a datu ocasiune celoru mai celebrii barbati ai libertăţii de a-si fotografă, prin vorbiri, innaltele loru idee. Credemu a nu abusă de pacienti’a onorab, cetitori daca estragemu unele pasagie d’in o frumosa vorbire a marelui patriota si republicanu Ludovicu Blanc : „Aceia ce cadu pentru o causa justa si santa, neci odata nu suferu naufragiu, pentru ca prin acést’a dinsii numai sporescu multîmea cugeteloru profunde, cari conducu lumea la libertate.“ — Cu aceste cuvinte ale lui Lord Byrons, pre cari Barbés le avea totu-de-una in memoria, si incepe celebrata oratoru vorbirea sa, apoi continua : 230