Federatiunea, iunie 1871 (Anul 4, nr. 55-65)

1871-06-11 / nr. 58

sine, cat­a nevoia promite ce­va, dar’ de cum­va a promisu o si face, si-tiene cu­ventulu si remane omu de parola ; de alta parte in vederea, ca — precum se scie si d’in diurnale — la marealele comitatului Aradu se discuta si romanesce, si prefectulu are se primesca si de acele deputatiuni, cari si­ substernu rugarile si dorinttele loru orale numai romanesce, pre­candu unu atare capu de comitatu, care nu intielege limbele comitatului, de siguru nu va poté conduce cu re­­cerut la armonia desbaterile comitetului comitatense, de si­guru nu va fi in stare a da respunsu deputatiuniloru la cererea loru, neci albu, neci negru, ba neci ca le va poté pricepe; in fine, fiindu-ca avemu lege, care insu­si guver­­nulu o a proiectatu, si astu-feliu sum detoriu si sum in dreptu a face atentu guvernulu cu „pate legem, quam ipse tulisti!“ — in virtutea acestoru con­sideration sum constrinsu a-mi reinnoi interpellatiunea d’in sessiunea trecuta. Me rogu sé i se dée cetire. Notariulu Paulu I a­m­b­o­r cetesce . Interpellatiune cetra dnulu ministru alu interneloru, insinuata cu datulu : Pest’a in 6. iuniu nou, 1871, prin M­i­r­­cea B. Stanescu, deputatu poporale d’in comitatulu Aradului. Considerând­, ck­i lu 27 d’in articlulu de lege 44 d’in anulu 1868 pretinde curatu si limpede, eh, precum la posturile de jude, asié si la cele de adminis­­tratiune d’in tiera, si anmnntu la demnitatea de co­mite supremu, sé se aplice câtu numai se pote băr­baţi d’i­n diferitele nationalitati, cariseiu limbele recerute per­fect­u, si cari si d’in alte privintie sunt capa­bili, considerandu, ca, cu provocare la acesta in­stitutiune de lege, romanimea d’in comitatulu Aradului a insinuatu anulu trecutu, prin o depu­­tatiune, una suplica constitutionale, provedinta cu 8000 de subscrieri, pentru de a li se denumi la postulu vacante unu prefectu de natiunea ro­mana, care petitiune inse remase nesuperata ch­iaru si plina in dîu’a de asta­ di, considerandu, ca in sesiunea trecuta s’a facutu aici in camera si una interpellatiune pentru respectarea si împli­nirea dreptei si ecuitabilei cereri a dusiloru supli­canti, la care interpellatiune asemene nu s’a mai datu respunsu, considerandu, ca Petru At­zel, prefecturu comitatului Aradu, denumitu numai de ieri alalta­ieri, nu numai nu este r­o­manu, dar’ de f e­­ i­u nu intielge limba romana; in fine considerandu, ca guvernulu nu se mai pote spala neci cu nici sulii: „in cât,u va fi posibile“ (lehetőségig), eu-vrinsu in §­ulu 27 alu mentiunatului articlu de lege, fiindu-cu ge­­neraleminte intre romani, si in specie si intre romanii cari apartienu la partitulu si la politic’a guvernului, sunt destui individi apti, a caroru tre­cutu, caracteru, patriotismu si capacitate nu le mai pote trage la indoiela neci chiaru guvernulu insu­si ; deci intrebu cu stima : 1) Ce pote fi caus’a, de dlu ministru, in con­tr’a curatei dispusetiuni a legei si in mani’a do­­rintiei manifestate de catra romani, cari făcu 5/g parte d’in toti locuitorii respectivului combătu, a recomendatu, respective a denumitu pre Petru Atzél de prefectu pentru comitatulu Aradului, si estu­ modu a despectatu pre romanii competinti ? 2) Are de cugetu, ca la illegalele sale pro­cedure, ce le-a comisu degiu prin denumirea pre­fectiloru pentru comitatulu Aradului si pentru invecinatulu seu comitatu Temisiu, in viitoriu se li mai faca verfu, propunendu Majestatii Sale pentru de a se mai denumi de prefecţi (comiti supremi) in asemenea modu atori individi, cari nu sunt de nationalitatea romana si nu sciu ne­­mic­a romanesce, si pentru celelalte comitate, unde adeca romanii locuiescu in massa si sunt in o pre­­ponderante proportiune numerica, si pentru cari numai de aci inainte se voru face denumirile de comiți supremi ? Si decum­ va da, 3) cum si­ va poté concordă procedur­a sa cu §­ulu 27 d’in artielulu de lege 44, d’in anulu 1868, si preste totu de o parte cu principiele drep­tății si ecuitătii, era de alta parte cu postulatele egalitătii si fratîeratii ? Mircea B. Stanescu: Me rogu, că interpel­­latiunea n ea se fia comunicata cu dnulu ministru alu in­terneloru, pre care lu invitu se binevoiésca a-mi respunde inca in decursulu sessiunii presinte (Miscari in drépt’a), cu atâtu mai alesu, cu câtu a binevoitu degiu a defige terminu pre 15. ale lui iuniu pentru organisarea municipalitatiloru co­mitatense; dreptu-ce­asiu dori, că pana atunci se primescu deslucire spre orientare si accomodare. Presiedintele: Se va comunică cu dnulu mi­nistru. Ministrulu de culte si instrucţiune publica respunde la interpellatiunea deputatului P. Hoffmann făcută in ata­carea episcopiloru. — Interpelantele se dichiara multiumitu cu respunsulu ministrului, si camer’a ie actu despre elu. Cont. Albertu A p p o n y i presinta nunciulu camerei magnatiloru, după care magnaţii au primitu nemodificate proiected de legi despre construirea călii ferate industrialie in comitatulu Iaurinu, despre schimbarea direcţiunii primei căli ferate ungaro-galiciane, despre societăţile pentru regu­larea fluvieloru si despre politîca intaritureloru contr’a esun­­dariloru, inse si­ sustiem­ modificatiunile la proiectele de legi despre regularea referintieloru urbariale, despre stirpirea marascineloru si despre comunele contractualiste. Presiedintele an­uncia, ca proiectele de legi primite ne­modificate de magnati se voru asterne Majestatii Sale spre sanctionare, éra modificatiunile se voru tipări. Colom. Tisza propune că camer’a se decidă numai decâtu in privinti’a acceptării ultimeloru trei obiecte; si, dupa­ ce la proiectulu de lege despre comunele contractua­liste nu s’au facutu modificatiuni noue, era modificatiunile tipărite degia sunt sustienute si a dou’a oara de magnați, propune, că projectulu acestu­a se se pertrateze inca in sie­­diati’a de asta-di. — Se decide, că projectulu de lege despre comunele contractualiste se se pertrateze inca asta-di, era celelalte daue in siediuti’a de mane, 7. iuuiu. Emericu H o d o s s y presinta raportulu comissiunii de immunitate, privitoriu la petitiunea lui Hugo Nuck, prin carea cere permissiunea camerei d’a poté intentă processu de pressa contr’a deputatului Macs. Falk, redactare alu diuariului „Pester Lloyd.“ Comissiunea propune acceptarea petitiunii. — Raportulu se va tipări si pune la ordinea dîlei. Camer’a trece apoi la ordinea dîlei : se cetescu a trei­a ora si primescu definitivu proiectele de legi deliberate in siedinti’a precedenta. — Se tramitu camerei magnatiloru spre pertratare. Urméza proiectulu de resolutiune alu ministrului de financie, după care camer­a decide, ca, după ferie, cestiunea bancei se va pune la ordinea dîtei, intre obiectele d’antâiu. — Se admitte fara observare. Se pune in desbatere nunciulu camerei magnatiloru, privitoriu la projectulu de lege despre comunele contrac­tualiste. Colomann Tisza privesce cestiunea acést’a d’in doue puncte de vedere ; unulu se reduce la procederea ministe­­riului, era celu­a­laltu la a camerei magnatiloru. E cunos­cuta, ca projectulu de lege despre contractualisti a fostu primitu cu unanimitate de camer’a representantiloru, si toti ministrii s’au alaturatu acestui votu alu camerei. Tramitien­­du-se projectulu d’in cestiunea camerei magnatiloru, elu fu forte slabu aperatu de uuu consiliu ministerialu­ (Eschia­­maru: Asié este­!), or’ d’intre ministrii n’a aflatu neci unulu de bine a merge in siedinti’a camerei magnatiloru si a aperă acolo una lege primita cu unanimitate de tote parti­tele. Dreptu­ aceia magnații au si modificatu proiectulu de lege asié, incâtu elu nu mai offere contractualistiloru unu moratoriu până la crearea unei legi definitivu regulatorie, ci dă proprietariloru unu privilegiu nou. La pertratarea prima a nunciului, camer­a representantiloru a respinsu cu unanimitate modificatiunile făcute la acestu proiectu, si, re­­tramitiendu-se camerei magnatiloru, d’intre ministrii nu numai ca nu l’a aperatu nimene, ci unulu a votatu chiaru contr’a tecstului camerei representantiloru. — Acésta proce­­dere a guvernului e cu totulu contraria detorintiei unui guvernu parlamentarui­ responsabilu , ca­ci, daca guvernulu nu aproba unu projectu de lege, trebue se-lu combata in camer’a representantiloru ; or’ daca lu primesce, trebue se­lu apere in camer’a magnatiloru. In casulu presinte proce­derea guvernului dâ ansa la presupunerea, ca elu desaproba acestu projectu de lege, inse nu are taria d’a-lu ataca in camer’a representantiloru, d’in care causa lu lasa se se res­pingă in camer’a magnatiloru prin comiții supremi numiți si pendinti de la d’insulu. (Aprobare.) Nu se pote suferi că camerei acestei­a, carea represinta poporulu, se se opună una camera a magnatiloru, carea nu represinta nemic­a. (Aprobare sgomotosa.) Oratorele invita guvernulu a-si schim­bă procederea, ca­ci daca va merge totu asie, apoi ce se va alege d’in parlamentarismu ? Au nu este o ironia, candu unele ambleme ruginite potu paralisă intrega representatiu­­nea tierei ? (Aprobare.) Trecandu apoi oratorele la meritulu obiectului si analisandu procederea magnatiloru cu privire la sermanii contractualisti, dechiara, ca, ce e dreptu, d’insulu e inimicu alu actualei camere de susu, nu inse alu camerei de susu in genere. Daca magnații voru perseveră pre calea apucata, atunci opiniunea publica va incepe a desaprobă sistemulu de doue camere ; la totu casulu iuse e necessariu, că guvernulu se presinte una-data una lege despre refor­marea radicale a camerei de susu. (Aprobare viua.) In fine oratorele propune, că camer­a, precum a primita degiu de E­BMMMBMm Armand Barbés (Fine.)*) Ceea ce dinsulu nu mai spera, o casciga. Revolutiunea d’in 1848 avu­ trebuintia de barbati cu Barbés, si in lun’a lui martiu ea i-a redatu libertatea, i-a deschisu calea de a poté lucră mai departe pentru realisarea ideeloru, carora­a­si­ consacrase intrega victima“. Interesante sunt incercarile lui Lamartine de a-lu casciga pentru ideele sale republicane, cari stateau in con­­tradictiune mare cu ale lui Barbés. Aceasta încercare nu se remase fara resultata. Ideele si liberalismulu lui Barbés nu erau separatis­­tice, nu se margineau numai la proclamarea republicei, a libertății si independintiei francese . . . Elu nu traiă numai pentru libertatea poporului francesu, ci pentru a toturoru poporeloru apesate, pentru libertatea omenirei . . . Pre candu Franciei i surideă deplin’a libertate, elu nu uita de suferintiele, dorintiele si aspiratiunile altor popore nesui­­torie totu la acelu mare triumfu, la triumfulu libertății. Barbes iu alesu deputatu in adunarea nationale. Aicea fu celu d’antâiu care a propusu tramiterea neamenata a unei armate pentru liberarea si restituirea Poloniei. Asemene propuse Barbes aruncarea unei contributiuni de 1000 millione pre cei mai avuți cetatieni. Neindestulita cu activitatea, cu procedur­a si resultatele adunării nationale, el­ proclama disolverea acestei­a. Aceasta fapta ca medietoria a lui puse capetu rolului seu d’in vietia. Elu fu priasu, judecatu si aruncata pre vietia in arestulu d’in Belle-Isle. Aici petrecu până in 1854, candu apoi Napoleonii III. i-a redatu libertatea. *) Vedi Nr. trecutu alu „Federat.“ Barbes refusâ gratî’a unui monarcu, protestă contr’a eliberării sale si pretinse a­ lu retramite era in arestu; acesta dorintia inse nu i se împlini. De aci încolo Barbés inceta de a mai vietiui. Moral­­minte era mortu, er’ fisiee numai vegeta. Trupesce debili­tata si impotenta cum era, si­ petrecu restulu vietiei prin Ispani’a si in Haag’a, unde si mori. Inse elu si­ suportâ sortea cu uuu spiritu tare si ageru, de­sî eră nemultiumitu ca i se refusâ dorinti’a de a suferi morte de martiru. Éra ce dice Barbés in o brosiura a sa, scrisa in ares­tulu d’in Mont-St.-Isle in unu tempu candu i dispăruse tote prospectele si sperantiele de a se mai vedea odata li­bera. „Tu scii, o­ddicule! ca am unu sufletu si o anima ce cultiveaza o unica dorinita, si aceea este, că, inainte de a parasi aceasta vietia, se mai potu odata part­i­­cipă la acea lupta mare ce se va incinge preparenta intre dreptate si nedrep­tate, intre libertate si despotism­u, se mai p­otu invirti odata sabi’a in numele egalității si alu Franciei.“ Elu doriă a se mai luptă odata pentru libertatea si ecuitatea omenirei, pentru republic’a francesa, că senti­nela a ei. Barbes nu ajunse realisarea acestei pie dorinţe, inse elu prevediu cu ochi ageri, câ acelu tempu se apropia, câ nu e departe dîu’a santa, candu are se se proclame liber­tatea, republic’a francesa; de ace’a făcu atenta junimea, adresandu-i de pre patulu morţii nesce cuvinte de aura, ultimulu seu consiliu: „Voi teneriloru! voi veti trai se ve­deti republic­a, inse eu nu mai multu. Daca veti capetă-o odata, atunci aveti grige si o tieneti bine! .... Oh! de si-aru aduce a­minte francesii, republicanii de asta-di, si de aru intielege insemnetatea acestora cuvinte! Facia cu marile si maretiele idee ale lui Barbés mi aducu a­minte de un’a cu: Tote fructele, atâta politice câtu si sociale, rupte de pre arborele tempului pana nu sunt capte de ajunsu aceste sunt numai unu veninu daunosu; a cace fructe, nu le pote decâtu numai tempulu singura, si si acestu­a impreunatu cu o lucrare matura si onesta. Parcele taiara firulu vietiei lui Barbés in 22. maiu 1870. Haag’a fu acelu orasiu ferice, in sinulu carui­a se astrucara osamentele acestui mare republicanu. Immormen­­tarea a avutu locu in 24. iuniu, la 10 ore. Intregu orasiulu eră petrunsu de o durere adanca si invescutu in doliu, in doliulu animei si alu sufletulului. O multîme de amici erau adunaţi acolo spre a-i dă onorea d’in urma ; cei absenţi fu petrecura pana la usi’a momentului prin epistole de condolu­tia. D’intre multele epistole voiu se amintescu aici numai un’a, si adeca pre a celebrului poetu d’in secolulu presinte. Éra ce scrie Hugo rudenieloru lui Barbés : „Imposibile de a veni la Haag’a. Nenorocit’a scrie am primitu-o pre tardîu. Nu voia sosi la tempulu seu. Sentiescu o compătimire impreunata cu doreri. Asia fi dorita a esprime ultim’a salutare acestui mare su­­fletu .... prin care revolutiunea perde unu erau mare.“ Tote corporatiunile democratice si sociale fure repre­­sentate prin delegaţi. Immormentarea lui solemna a datu ocasiune celoru mai celebrii barbati ai libertăţii de a-si fotografă, prin vor­biri, innaltele loru idee. Credemu a nu abusă de pacienti’a onorab, cetitori daca estragemu unele pasagie d’in o frumosa vorbire a ma­relui patriota si republicanu Ludovicu Blanc : „Acei­a ce cadu pentru o causa justa si santa, neci odata nu suferu naufragiu, pentru­ ca prin acést’a dinsii numai sporescu multîmea cugeteloru profunde, cari conducu lumea la liber­tate.“ — Cu aceste cuvinte ale lui Lord Byrons, pre cari Barbés le avea totu-de-un­a in memoria, si­ incepe celebrata oratoru vorbirea sa, apoi continua : 230

Next