Federatiunea, martie 1872 (Anul 5, nr. 20-32)
1872-03-01 / nr. 20
si rsaiwiari'» Redaction!! e in Strat’a tragatoriului [I.Övészntoxa], Nr 6. Scrisorile nefrancate mi se vorn primi donate numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Artiolii tramisi si nepublicati se vorn arde. Nr. 30-630. JP©St’a, Vineri, 18. febr., 1. martie, 1872. Anulu alu cincilea MDCCCLXXII. tipulati’a Redactorului Diurnalu politicii, literariu, comercialii si economicii. Va esî Mercur’I-a, Vineria »i Ironiissee’a. Predum d-f Premnnicrntian« . Pre trei lune . . . 3 fi. v. a Pre sisse line . •• • 6 n Pre anulu intregu • 12 „ „ * Pentru Huinau!'« , prea- intregu 30 Pr. =*= 30 Lei n „ 6 lune 16 „ == 16 „ „ » 30 _ b ,, ,, Pentru Inscrilonl : 10 or. de linia,si 30 pr. taos'a tint biale pentru nesoe-oare publicatiune separatii. In loculu deschisn 20 or. de linia. Unn esemplariu costa 10 cr- Pest’a, 17./29. fauru, 1872. Legea de argintia a ministeriulu ai erspergianu ajunse in fine si înaintea camerei representantiloru. La inceputulu desbatiriloru siansele pareau a fi in defavorulu ministeriului, de ora ce se sciea, eki dalmatinii nu se voru poté casciga cu neci Unu pretiu pentru proiectulu guvernului ; dar’ amenintirile acestuia, ce va dissolve diet’a dalmatina, si la casu de lipsa tote celelalte diete provinciale, ba chiaru si Reichsrathulu, făcură sa amutiesca totu spiretulu de opusetiuna a deputatiloru renitenti, si estu modu ominos’a lege guverniale se admissa cu 104 contr’a 49 voturi. In camer’a representantiloru Ungariei se continua cu multa ostentatiune desbaterea generale asupr’a proiectului de lege alu guvernului, despre modificarea legii electorale din 1846. Dintre deputaţii romani până acum’a au vorbitu dan Sigismundu Poppu, Eugeniu si Alessandru Motioni, si Demetriu Bonciu, ale carorua vorbiri le vomu publica in totu cuprinaulu loru, dar’ si plina atunci insemnamu, cu toti patru deputaţi combătură cu multa oratoria si logici, cum si cu arguminte neresturnavere, monstruosulu fetu alu guvernului, ce tinde la suprimerea naţionali ktlou, si in specie la a romaniloru. Noulu locotenente banalu alu Croaţiei, Vacanoviciu, desvolta activita e energicii firesce in favorulu si pre placulu stapaniloru sei d’in Pest’a. Diuariele nationale se confisca cu radical’a, comiţii supremi se destituescu, si sub-prefectii (judii cercuali) primescu instrucţiuni preste instrucţiuni pentru nou’a paop““'“ omonin,tiati chiaru si cu destituire daca voru neglege esecutarea punctuala a acestoru instrucţiuni. Estumodu guvernulu d’in Zagrabi’a esercita tota pressiunea possibile numai ca sk si pota véni câtu mai multi adicti in venitori’a dieta croata. Dar’ acestu zelu pik mare si obedientia prk supusa a locotenentelui facia de stapanii si mai marii lui provocam unu conflictu seriosu si nu neinsemnatu. Asié Bcirile d’in Zagrabi’a comunica, ca comandantele de acolo, generalulu Rosenzweig, se sente degiu vatematu in competinti’a sa prin activitatea lui Vacanoviciu si a cerutu interventiunea guvernatorelui confiniului militariu, Mollinary. Causa acestui conflictu se duce a fi destituirea colonelului Trr.Bkri, fostu comite supremii in regimentulu de la Bellovaru. — Dlci ce nu s’a potutu face pre cale pacifica, dlu Lónyay crede ck va poté esopera prin provisoriu si terrorismu. Veda ei ce voru face, ck ci „ochi au si nu vedu î* Propagand’a bonapartistiloru in Franci’a causeza multu necasu Adunarii nationale, si in fine dede ansa deputatului Mestreau d’a interpella pre ministrulu interneloru in privintia agitatiuniloru ce se insceneza d’in partea dinastiei detronate si a aderintiloru sei. In Charente, dice interpellantele, se prepara una brosiura insultatoria, d’in care oratorele cetesce mai multe pasagie referitorie la detronarea lui Napoleonu prin Adunarea de Bordeaux, unde se dice, ca Adunarea d’in cestiune s’a desonoratu in acesta siedintia degradatoria. E detorinti’a guvernului incbiaia oratorele, d’a pedepsi pre facutorii de rele, cari voiscu sa provoce turburari noue. — Cu privire la observatunile d’in * urma ministrulu de interne Lefranc dechiark fara reserva, c guvernulu va preveni acestoru manevre persecutandu pre toti aceia cari ataca Adunarea nationale, si ape acest’a nu ascepta indemnitatea camerei ; ba, s’a si inceputu multime de persecutiuni, si oratorele spera ca câtu mai curundu va pune capetu acestoru agitatiuni. — Dreptu doveda a urei franceailoru contr’a ex imperatorelui fia de ajunsu a aminti aci propunerea deputatului Jozou, presintata Adunării nationale, prin carea se cere, ca in venitoriu tote siedulele de contributiune, in cari au a se induce nonele imposite, sa porte inscriptiunea urmatoria : Contributiunea s’a introdusu „prin resbelulu cu Prussi’a dechiaratu de Napoleonu III.“ De unde nu incape neci cea mai mica indoiela, ca acesta formula are scopu duplu, si anume: inainte de tote d’a sustiené si nutri poft’a de resbunare a francesiloru contr’a Germaniei, si apoi d’apotentia ur’a contr’a bonapartistiloru si estu modu a fi ingreuna seu face impossibile reocuparea tronului perduti. Dar’ comedi’a bonapartista, convingindu-se pre depliniu despre d'.fficultatile ce intimpina d’in partea adversariloru sei, pare a lua una forma cu totulu noua. Si anume, după impartesîrile dinariului „Sikcle“ primite d’in Londr’a, Ludovicui Napoleonu are de cugetu ca in 16. marie, diu’a in care principele imperialu Lulu va deveni maiorenu, se abdica de la tronulu Franciei in favorulu acestuia. Tenerulu Ludovicu, caruia Franci’a nu i pote imputa neci resbelulu contr’a Germaniei, neci desastrele de la Metiu si Sedanu, va deveni apoi capulu vediutu alu partitei imperiale, era betranulu Ludovicu, eliberatu estu modu de veri ce consideratiune personale, se va consacră cu totulu neimpedecatu conjuratiuniloru si conspiratiuniloru in favorulu fiului seu. Nuorii cari de la occuparea Romei incoce întunecarea relatiunile intre Franci’a si Itali’a, se apropia totu mai tare de olalta, — si punctulu ce lu negru in ei se numesce Goulard. D’in octomvre an. trec. la curtea italiana se ascepta totu merku sosirea dlui Goulard ca representante alu republicei francesc. Dar’ Goulard nu mai sosi, si cu atâtu mai putie nu va sosi de aci inainte, deorace dlu Thiers lua numitu de ministrulu seu pentru comerciu. De altmintre presiedinte'e republicei e aplecatu a tramitte in loculu lui Goulard altu representante la Rom’a, inse impregiurarea acesta caUseza multu necasu italianiloru, si in specie in Quirinalu, de ora ce acesta esîtare vatematiri» a^e.țîmlni # rpnnhlie.ei franepspan .esniica pre totu indenea in defavorum recunosceri regatului italianu cu capital’a Rom’a. Press’a italiana urmaresce cu atențiune forte seriosa acésta cestiune, si conflictulu cu Franci’a, preludiulu resbankrii republicei pentru desastrele causate prin Germani’a, se numesce emininte si forte aprope de erumpere. La totu casulu noi nu privimu prin ochilarii cei negrii, neci vomu a ni da aerulu de profeţi dar’ nu se pote iega ca reportele intre ambele state vecine sunt forte seriose, mai alesu daca lukmu in consideratiune rancorea Franciei contr’a italianiloru, cari, profitandu de massacrarea Franciei, ocupară fara sgomotu mare Rom’a de capital’a Italiei si totu cu aceasta ocasiune se emancipară si de sub infuniti’a francesa. Cum ck si cabinetulu italianu considera affacerea d’in cestiune de forte seriosa, acesta se confirma prin una scrie d’in Parisu, după care cavalerulu Nigra ar’ fi comunicații in modu officialului Remusat, ck daca cestiunea representantiei nu se va regulă câtu mai curundu, dsa va părasi Parisulu.Diuariulu „Voce della Veritr“ comunica, ca septemana trecuta consiliulu ministerialu italianu s’a occupatu forte seriosu cu cestiunea representarii in Parisu, si s’a decisu uranimu, a cere de la guvernulu franessu dechiaratiune formale despre numirea unui representante la curtea italiana. Ce e dreptu guvernulu francesu a numitu dege representantele seu la curtea lui Victoru Emanuelu, dar’ paina acuma nu scimu inca, ci pre conflictulu perdutu a ce va d’in intensitatea sa prin aceasta denumire, atât’a inse potemu deduce, ca dlu Thiers, adusu in strimtore prin sffacerile parlamentarie, a aflatu mai consultu, ca deocamdata sa nu o rumpa inca cu Itali’aliei latine. Fara nobil’a si cavaleresc’a Francia, Confederatiunea latina, n ar fi de câtu o larva, o umbra, o idea, care ar’ ascepta aparitiunea s’a materiale in lume. Franci’a e spad’a, precum Rom’a e inim’a Confedreatiunei latine. Asie sfasîata precum cse d’in ghiarele Germaniei, Franci’a remane totu luptătoria cea mai brava. Surprinsa de inimicii, ca intimpina nepregătită, necugetata, incredinta, presumtuosa, pre adversariulu ce o pandiă de o diumetate de seclu. Surprinderea o învinse, dar’ inim’a francose nu e învinsa: viitoriulu nu o va probă. Ceea ce lipsesce in adeverii Franciei, este simtiulu politicu. Acestu a i lipsi mai totude-aun’a. Franci’a, tier’a Galiloru, cucerita de Cesare, se romanisâ, ca primi sânge latina, si deveni o adeverata continuatiune a Romei. Sub imperiulu romai nu eră aceluasi lucru a fi inRom’ascu in Gali’a. Datine, limba, institutiuni, vietia publica,aspiratiuni, tendintie, litere si religiune, totulu deveni uniforma, totulu plina si imbracamintea, eră Gallia Togata. Si acesta omogeneitate tieua si in urm’a invasiunei. De aci afinitatea Italiei cu Franci’a, Belgi’a, Ispani’a, Portugali’a, si „afinitatea nostra, a Italianiloru, cea mai mare, cu Romanî’a, cu acea Romania aruncata acolo in estremulu Oriinte, mai romana de câtu noi, mai inalta latina de câtu noi.“ *) Franci’a, ocupata de barbari, de Franci (unii tribu germani), acesti vechi landsknechti **), progenitori legitimi ai landsknechtiloru moderni, l'acura cu Gali’a aceea ce au facutu si nepotii loru de asta di , nemultiamiti de a devastă acesta provincia romana, ei incalcare si depredara Italiia insasi de la anulu mantuirei 774 pana la anulu mantuirei 1814. E adeveratu ca reviutiunea francese de la 1783 resturnk pre vechii baroni franci (nemți) si prefăcu in pulbere castelele loru feudali. Dar’ cu tote acestea, mai sunt inca un puciue remasîtie d’in acei vechi baroni nemtiesci, si in fruntea loru Brimo si aecmido-crpjiitii eaapî namqiî s’in „«„u.... —. ly... ancu. Sunt legitimista moderni, de apururea inimici ai Italiei pre care o detestară si o detestară pre o maica a latinității, detestabile gintiloru teutonice, pre care pururea voira si voiu s’o aiba in ghiarele loru, spre a o jafui si nimici. Vechi la Roma secoli întregi fu unu mare obstacolu prin legiunile sale acestui onestu gustu franco-germanu de a jafui si omori. Dar’ de la Carlu-Magnu pana la Napoleonu I, pamentulu Italiei fii unu campu de esercitatiuni pentru acesti predoni. Ce erău Francii d’in Gali’a, erău Svevii imperiali d’in Germani’a pentru Itali’a. De 1400 ani Itali’a e calcata si reincalcata, predata si respredata de Franci si de Nemți. Prina si sub Napóleone I., care cu ostirile ce conduced avem de a transportă in lume uuu curente de idee latine, vechiulu stilu franco-teutonicu, de a predă, de a aprinde tiere, de a ucide populatiuni, totu inca nu se parasi. Plina si museele si archivele si avutîele italiane fure portate preste Alpi. Corsic’a fu răpită. Si in acesti din urma ani Niti’a si Sabaudi’a spunu lamuritu ce mai e in Franci’a de ajunai d’in acea sementia teutonica, care asta-di crediendu-se reintinerita vré d’in nou se si faca probele sale in Gali’a romana. Cu tote acestea, revolutiunea latina de la 1783, si-i dîcomu latina, pentru ca ca fii rescol’a naționalității romane contra aristocrației feudale si a casei regesei, si un’a si alta straine tierdi prin originile si datinele loru, acea revolutiune redescepta mai tardîu in ostirile francese umanitatea si cumpetulu latinu. Pentru aceea Franci’a de la 1848 pana astadi, ori unde porta bandier’a sa, a fostu pururea umana, civile, moderata, nu jafui cetirti, nu impusca captivi, nu impuse contributiuni de resbelu, nu comise un’a macaru d’in acele delicte barbarice, cari le gustaramu in Itali’a sub Austriacă, si cari asta di, perfecţionate in sistema prin sciinti’a germana, făcură unu desiertu si unu mormentu in Franci’a. Trebuiă acestu spectacolu de noua brbaria, spre a aduce mai bine aminte Franciéi ca in vinele sale curge sânge romanu, si cu inimiculu ereditariu alu Italiei si alu Franciéi sta la Renu si preste Renu. Aceste lectiuni durerose voru deschide ochii Franciei, voru alipi-o cu caldura de Itali’a, de Spani’a, de Portugali’a, de Romani’a. Pkna asta-di traditiunile franco-teutonice abatura Franci’a d’in calea adeverului, si o facura se veda in Itali’a, *) L’affinitá nostra massima collá Rumenia, quella Rumenia gittata li nell’ estremo Oriente, piu romana ehe noi non siamo, piii altamenti latina ebe non siamo noi.._. **) Landsknecht. Asie numescu d’in vechia Italiană ordele nemtiesci cari jafuiau provinciele romane. Confederațiunea ÎL atina. (Urmare)*) IV. Intr’unu articlu intitulata „La Francia e L’Italia“, dinariulu nostru d’in Macerat’a vorbesco despre necesitatea de a intra Franci’a in Confederatiunea Latina. Franci’a, prin poritiunea sa geografica, prin traditiunile sale militarie, prin spiritul« sen difusivu, prin caracterulu seu vivace, e unulu d’in factorii principali ai fami *) Yedi Nrii 15, 16 si 19 ai „Fed.“