Federatiunea, octombrie 1874 (Anul 7, nr. 69-72)

1874-10-04 / nr. 69

Aceste doue credintie, in eternitate si ’n nemurire ale poporului romanu, au fa­­cutu, ca Stefanu Golescu, in decursulu in­­tregei sale vieţi, se se lupte pentru demo­craţia, si in tote ocasiunile, atâtu candu eră la potere câtu si candu nu erâ, se nu se ingamfe de cele ce-a facutu, ci in totu d’a un’a se caute a face, cu ceea ce a inceputu, se aiba unu resultatu folositoriu. Domniloru, d’abia amu inceputu a trai: vieti’a, fericirea suntu înaintea nostra, de si cu dreptu cuventu ne intristâmu, ne este amaru candu vedemu, câ mnulu dintre noi, fruntasiulu democraţiei romane, unu omu d’atat’a valore pere fora de tempu, de ore­­ce la 61 de ani omulu nu trebue se pera, si mai alesu acei omeni cari tota vieti’a se gandescu la altii, la lucrulu publicu, la bi­nele si fericirea poporului. Juneti’a, au disu unii cu dreptu cuventu, si mai alesu pote­­rea si barbati’a unui omu, nu incepu de câtu intr’e verst’a de diumetate secolu, si era cu noi perdemu pre unu fruntasiu, care cu anim’a si cu sufletulu erâ june. De aceea dar’ mi-am luatu libertatea se viu a ve vorbi despre cugetările si con­vineţiu­nile sale, despre patriotismulu seu, despre totu ce erâ nobile si nationale in anim’a sa, câ­ci toti câti lu­ cunoscu, l'amu vediutu pana ’n cele din urma momente viindu se voteze împreuna cu noi, facandu-si detori’a cu ri­­gore; l’amu vediutu viindu cu unu omu, care, cu anim'a si cu sufletulu, nu se gandesce de câtu la binele poporului in tote ocasiunile si in tote intr’unirile elu celu d’anteiu, apoi elu se le preside, elu se le conducă, spre a lua o resolutiune pentru binele generale; l’amu vediutu viindu se-si implinesca mi­siunea de representante, de si sciu, ca face parte din minoritate in adunarea tierii, unde, ca unu vechiu militariu in tote lu­­crurile, in tote voturile sale, a respectatu acesta devisa unica si simpla: „onoru si patria,“ — devisa pre care o vedeti scrisa pre murii acestei biserici, cu cea mai mare îngrijire, cu cea mai mare scrupulositate. Acum domnitoru, care este detori’a nostra, candu perdemu pre unu omu, care are astu-feliu de convinctiuni, care cu atat’a ardore a representatu democrati’a romana, care, incependu de june la Izlazu in 1848, si pana in Adunarea din 1874, a fostu unu barbatu integru, unulu si acelasiu, cu ani­m­a totu d’a­un’a batendu numai pentru interesele poporului, care numai elu pote in adeveru se diea: „totulu pentru patria, to­tulu pentru poporu si nimicu pentru mine !“ Care este detori’a nostra, ce potemu dice noi, in faci’a acestei separatiuni corporale? Se cugetamu si se intiparimu adancu in animele nostre simtiulu detoriei. Dar’ atat’a ore este destulu? Candu cineva are simtiulu detoriei, ore se socotesce achitatu de tote sacrificiele co­­tidiane, ce trebue s’aduca in interesulu pu­blicu, mai cu sema candu si-iea misiunea d’a representa unu poporu, o idea ? Simtiulu detoriei e pre pucinu: trebue si împlinirea acelei detorii, totu d’a­ un’a, nestramutatu, ca­ci celu ce posede numai simtiulu detoriei fara a si-o împlini, dispare cu severstre in faci’a unoru barbati cu Ste­fanu Golescu, adeverat’a petra de ademantu a democratiei romane. Deca, pentru momentu ne-amu închi­pui, câ amu dormitu 90 de ani, câ acelu ebreu, care avu­ privilegiulu d’a dormi pre unu cosiu de smochine in totu tempulu câtu dura captivitatea din Babilonu, deca ne-amu închipui câ amu dormi acei 90 de ani, ce amu vedé mai anteiu la desceptare ? Amu vedé pre Stefanu Golescu cu figur’a-i feri­cita, incantatore, nici odata obositu, la lu­cru langa colegii sei si aflandu-se — după unu dulce somnu de 90 ani — langa acelu panerasiu, totu asia de verde cum l’amu la­­satu la adormire. Prin urmare amu fi gasitu pre Stefanu Golescu, deca ar fi mai traitu inca unu secolu, viindu in Adunare, viindu la guvernu, viindu in intr’unirile particu­lare si standu langa acelu panerasiu de idei pre cari le representa si din cari cele dantei erau: onestitatea politica si id­eea de patria predominandu-lu. Dar’ fiindu ca nu ne este datu, câ pro­fetului din Israilu, se ne gandimu câ vomu dormi 90 de ani, ce trebue se facemu noi punemi modem cu bun­a credintia a nostra cu convinctiunile ce avemu? Ce trebue se facemu cu acestu manunchiu de idei demo­cratice, care a statu de-atatea ori in mania lui­­Itolescu, si câ revolutionariu, si câ omu de statu, si câ primu-ministru, ce trebue se facemu, câ acestu menunchiu de idei se nu­ se ingrope cu densulu, se nu traiesca numai in lumea ideiloru, ci se intre in sufletele nostre, pentru câ se rodesca ase­menea fruntasi, asemenea închinători la „ono­­re si patria ?“ Unu singuru lucru. Cu tinerimea se se petrundia d’acestu lucru, câ in momentulu candu dispare unu fruntasiu din sinulu nostru, avemu detori’a d’a inventaria si a vede ce ne lasa de mostenire pentru onore si pentru patria, ce ne lasa cu sufletulu, spre a urmă si noi p’aceea­si cale demna si nobile, pre care a urmatu densulu. Era ce mi-am propusu s'aretu in pu­­tine cuvinte, după slabele mele poteri. Din ce se compunu aceste idei sânte ale democraţiei, pe cari Golescu le recomanda ce­­loru­lalti frati ai soi carii remanu in vietia si carii, împreuna cu jun’a generatiune, au se continue oper’a începută de densulu ? — câ­ci, domniloru, se nu ne facemu ilusiuni, o repetu inca odata: fasa in care suntemu este numai unu inceputu; mai avemu multe de facutu, pentru câ se ne organisamu pote­rile spre a realisa ceea ce maritâmu, ceea ce voimu : vointi’a nostra astadi e mai pre­susu de poterile nostre; pentru aceea ave­mu datoria, ca cu acela­si capitalii de idei, cu aceleasi convinctiuni morale se creamu si medilecele apropiate pentru ajungerea sco­pului la care trentimu. Cea d’antaia idea, pre care ne-o lasa Stefanu Golescu ca mostenire, este acest­a: candu e vorb’a de emanciparea poporui, de drepturile, de guvernarea lui, nici o alta idea nu e mai pre­susu d’a onorei, virtutei, pa­triotismului. Acestea ni­ se inspira de la inceputu : onorea înainte de tote, in intre­­buintiarea mediloceloru sale pentru binele pa­­triei. Numai celu ce practica asemenea idei merita in adeveru se fia unu fruntasiu cum a fostu Stefanu Golescu. A dou’a idea, pre care Golescu ne-o lasa de mostenire, este, ca in nici o impre­­giurare se nu impingemu ur’a ce divide par­tidele pana a fi o urgia pentre tiera, ca ni­ci odata spiritulu de tolerantia se nu ne pa­­resesca, câ nici odata amenitatea atitudini­­loru se nu se departe de noi, cu unu cuven­tu se nu incetâmu unu momentu d’a fi bar­bati, barbati chiaru atunci, candu ar’ trebui se ne luptâmu chiaru cu forti­a, spre a ajunge binele. Acestea, domniloru, mi­ se pare ca este o idea seriosa, si Dvostra sciti, ca fara acestu spiritu de conduita urbana, fara ace­stu spiritu de fratiesca iubire in luptele cele mai crâncena dintre naţiuni, se pro­duce cea mai mare selbatacia. Avemu chiar adi esemple de selbateci, carii mananca omeni. Ei bine, chiar’ acei selbateci suntu mai pucinu selbateci decatu unu poporu de­­sbinatu, care se sfasia fara cea mai mica crutiare. Amu vediutu popore patrudiendu in sinulu societatii celei mai civilisate, in capital’a lu­mineloru, si comitiendu cele mai mari sel­­batecii, cele ne mai audite crudimi, numai din caus’a ca spiritulu de urbanitate dispă­ruse unu momentu de la acele popore. Ei bine, Stefanu Golescu ne­ lasa acestu modelu de urbanitate, acestu modelu de democraţia moderna, pre care trebuia se tindemu a-lu avea in vedere. Elu n’avea inimici personali, cu tote câ avea adversari politici. Golescu ne mai lasa modelulu demnu de imitatu, câ toti trebue se cugetâmu, in ori ce momentu, la binele publicu, câ — de câte ori vre-unulu din noi va fi la car­­m’a tierii — trebue s’o serve cu credintia si fidelitate. O alta idea, pre care ne-o lasa de mostenire, este câ, de câte ori poporulu se afla sub o amagire câ aceea, care l’a facutu se lapideze pre Ieremi’a, se nu incetâmu d’alu iubi. Trebue se ve spunu, câ elu nu sciâ se urasca, precum trebue se ve spunu câ sciâ se iubesca poporulu chiar’ in amăgirile si in retacirile lui. Sciâ, câ porulu are de­­sceptârile sale, sciâ câ sufletulu si consciin­­ti’a unui poporu neperitoriu nu pote se nu se descepte, si d’aceea in tota vieti’a sa nu-lu veti vedea amaritu in contr’a poporului, chiar’ candu erâ singuru cu unu micu nu­meru de omeni, chiar’ atunci iubiâ poporulu si facea totulu pentru densulu. I­ lipsiâ com­­pletaminte ur’a in contr’a poporului, chiar’ candu acell’a s­aretâ nedreptu si nerecunos­­catoriu catra densulu. Si chiar’ atunci se lupta ca se-i faca binele, desvoltandu in tote momentele virtutile cele mai rare, cali­­tatile cele mai morale. Era ce a facutu Stefanu Golescu pen­tru poporu, candu era amagitu, si d’aceea, cu aceste calitati si merite, nici unu mo­mentu nu deveni adversariutu poporului, nici unu momentu nu l’a urgisitu si nu l’a pa­­rasitu in retacirile sale. Alta idea pre care ne-o lasa Stefanu Golescu de mostenire, noua si viitorei ge­­neratiuni, este ideea ca, mai pre susu de tote, poporulu trebue condusu d’a dreptulu prin poporu. Densulu n’a lipsitu sacrei de­torii d’a lupta pentru ideiele democratice, cari se impunu fia-carui omu, fia-carui ce­­tatianu care voiesce a se devota poporului, de pre ce unu asemenea barbatu nici odata nu trebue se aiba alta cugetare decatu aceea pre care ar’ avea-o unu părinte. St. Golescu, din nobila si ilustra familia, avea simtiulu detoriei si indeplinia acesta detoria: atunci e cineva nobile atunci devine ilustru, candu i­si pune capitalulu intelec­tuale si morale, activitatea si cultur’a in serviciulu celoru multi, alu poporului. Acest’a este esinti’a democratiei mo­derne, acest’a a fostu originea ei. Cele mai mari popore din lume, incepandu de la En­­glesi, viindu la Francesi, pana astadi la Germani, cauta, ca omenii loru de statu se se inspire de interessulu poporului. Si ace­sta e atatu de adeveratu, in catu la noi ve­deti, ca si cei ce nu iubescu poporulu, candu au cârm­a in mana, apoi pentru ca se-si atraga popularitate, cauta se faca cate­ ceva pentru poporu. Si-amu ajunsu acolo, in catu chiar’ candu noi democratii ne luptamu cu fortiele nostre cele slabe in representatiunea nationale in contr­a loru, ei nu facil altu ceva, de catu vorbescu de poporu si de interesele lui. Ce voi si se mai dicu, Domniloru ? Tote aceste idei, pre cam­ vi­ le desvoltaiu, ne arata modelulu calei morale si politice, ce Golescu ne lasa de urmatu. Apoi cine, din tota acesta paporatiune bucurescena nu-si manifesta dorerea pentru perderea unui fruntasiu, care ne lasa nobile mostenire, o vietia plina de sacrificie de idei nobile ? Detori’a nostra e dar se luâmu din man’a lui Stefanu Golescu acestu pa­trimoniu, sé luâmu inventariulu ce amu facutu, si se­ lu incredintiâmu generatiunei june, care vine pre urm’a patriotului de­­mocratu. Trebue, cu nou’a generatiune, deca este sincera, deca voiesce se lucreze pentru poporu, se iee patriotic’a hotarire d’asi apropria acestu pretiosu tesauru, se faca unu inventariu si mai minutiosu si mai com­­pletu decatu l’amu facutu noi cu de tote ace­ste idei sacre, de tote aceste esemple nobile, pentru ca se scie, ca ele vinu din man’a lui Stefanu Golescu, pre care ni-amu deprinsu toti se-lu iubimu de la 1848 incoce. Acestu omu, care in tota vieti’a n’a sci­­utu se faca de catu sacrificie, care pana in cele din urma momente si-a implinitu cea mai nobile detoria, care — nascutu dintr’o gloriosa familia a tierii, intr’unu se­colu in care poporulu era inca opresatu — a sciutu s’adopte calea adeveratei democratii si se se lupte cu barbatia pentru a-lu scote din man’a opresatoriloru; acestu omu pana in ultimulu momentu si-a pastratu calita­­tile-i superiors si ne-a lasatu tesaurulu ne­­pretiuitu pre care trebue se-lu aiba in ve­dere si se-lu sporesca toti democraţii romani. Cu fraţii si cu putienii sei amici, Golescu ne deschise calea pre care suntemu, cu scopu nu câ se câştige averi si onori dosierte, ci câ poporulu s’ajunga la fericire. Era ce aveamu d­i disu in memori’a ne­­muritoria a acestui barbatu, fruntasiu alu democratiei romane, cu care alaturi amu lup­tatu cu represintante democraticu in adunarea nationale. 563 Societatea ACADEMICA ROMANA. Siedinti­a de la 20 Augustu, 1 Septem­­vre 1874. Presiedinte: Dr. Anast. Fetu. Membrii presenti: Laurianu, Massimu, Ionescu, Ba­­ritiu, Caragiani, Aurelianu, Sionu, Hodosiu, Urechia, Odobescu, Al. Romanu, secretariu. La ordinea dilei fiindu discusiunea asu­pra punctului 2 din propunerea d-lui Odo­­besci,­­ D. Ionescu iea cuventulu si sustiene cu modeluri din Littre, câ are se se faca istoriculu cuvinteloru, dar’ discusiunile si polemicele trebuie se lipseasca, si prin urmare d-sa primesce punctulu 2 din pro­punerea d-lui Odobescu. D. M a s i m u observa, ca acestu puntu nu prescria neei o regula precisa pentru vii­torii lucratori seu redactori ai dictionariului. D. Romanu declara, ca nu este ’n contra coprinsului acestui punctu, dar’ obser­va, câ nu­ i­ se pare a fi destulu de desvol­­tatu, neci formulatu cu destula precisiune. Presiedintele pune apoi la votu punc­tulu­i, care se si primesee cu unanimitate in modulu urmatoru: „Din articlii lesi­­cografici in cari se esplica cuvintele limbei, se lipsesca pre viitoru discusiunile si pole­micele asupra etimologiei si intielesului di­­cerib­ru. Intielesulu sé se dea in cuvinte putiene, dar’ bine cumpănite si coprindie­­tore. Etimologi’a sé se arate numai candu e ne’ndoiosa, seu celu putienu forte pro­babile“. Siedinti­a de la 21 Aug. 2 Septem. 1874. Pr siedinte, dr. A. Fetu. Membrii pre­senti : Laurianu, Ionescu, Baritiu, Caragiani, Masimu, Odobescu, Aurelianu, Sionu, Ure­chia, Romanu secretariu. Urmedia discusiunea asupra puntului III din propunerea d-lui Odobescu, relativa la revisuirea dictionariului. D. Ionescu desvolta unu lungu siru de apreciari cu­ o elocintia rara, asupra archai­­smiloru lui Dositeiu, si­ asupra neologi­­smiloru. C. Massimu propune urmatorea mo­­dificatiune: Neflogismii contrari normeloru­­si puritatii limbei, cum si cei nejustificati prin necessitatea intielesului, voru fi esclusi din dictionariului societatii academice.“ Presiedintele anuntia, ca mai este o alta modificatiune făcută de d. Odobescu in ur­­matorea coprindere: „Cuvintele noue, cari se justifica prin necessitatea d’a esprime unu obiectu, séu o idea noua, séu o nuantia noua de ’ntielesu, si cari suntu formate după firea limbei, fia din limb’a latina séu greaca, fia din limbele sorori, séu si din limb’a ve­chia romanéasca, acel­a numai se se treaca in dictionariu, indicandu-se pre câtu se pote epoc’a intrebuintiarei loru. Sé se treca ase­menea si terminii de arte si scientie, adop­tati in limbele classice si in cele moderne.“ D. Romanu, fiindu-ca acestu punctu alu propunerei d-lui Odobescu este de impor­­tantia si redactarea modificatiunei avendu a se face după meditatiuni mai profunde, cere a se amana votarea pre alta di, pentru ca membrii se aiba timpu de meditatii. D. Baritiu sustiene acesta părere. Presiedintele pune la votu amanarea, care se si primesee.­ ­ Contribuiri la „fondulu pentru in­­fientiarea unei scule ran», de feti­­tie in Clusiu.4^) Nu pucinu tempu a troCutu, de candu despre „fondulu pentru infientiarea unei scule rom. de fetitie in Clusiu“ nu mai esî nemica in publicitate. A avutu si acésta tă­cere căușele sale multificarie. Dara comite­­tulu intr’acea n’a lipsitu a-si impleni deto­ri’a cu tota coscienti’a facia cu fondulu, era romane si romani zeloși a-lu adauge si mari prin contribuirile loru, asia câtu fondulu nostru după abia unu annu de la inceputulu lui se apropia de lâ la sum’a de una miia flo­rini v. a. * * * *) Celealalte dinalie rom. suntu cu re­­spectu rogate, se binevoesca a da locu ace­stui ratiociniu in pretiuitele loru colone. Ref.

Next