Federatiunea, octombrie 1874 (Anul 7, nr. 69-72)
1874-10-04 / nr. 69
Aceste doue credintie, in eternitate si ’n nemurire ale poporului romanu, au facutu, ca Stefanu Golescu, in decursulu intregei sale vieţi, se se lupte pentru democraţia, si in tote ocasiunile, atâtu candu eră la potere câtu si candu nu erâ, se nu se ingamfe de cele ce-a facutu, ci in totu d’a un’a se caute a face, cu ceea ce a inceputu, se aiba unu resultatu folositoriu. Domniloru, d’abia amu inceputu a trai: vieti’a, fericirea suntu înaintea nostra, de si cu dreptu cuventu ne intristâmu, ne este amaru candu vedemu, câ mnulu dintre noi, fruntasiulu democraţiei romane, unu omu d’atat’a valore pere fora de tempu, de orece la 61 de ani omulu nu trebue se pera, si mai alesu acei omeni cari tota vieti’a se gandescu la altii, la lucrulu publicu, la binele si fericirea poporului. Juneti’a, au disu unii cu dreptu cuventu, si mai alesu poterea si barbati’a unui omu, nu incepu de câtu intr’e verst’a de diumetate secolu, si era cu noi perdemu pre unu fruntasiu, care cu anim’a si cu sufletulu erâ june. De aceea dar’ mi-am luatu libertatea se viu a ve vorbi despre cugetările si convineţiunile sale, despre patriotismulu seu, despre totu ce erâ nobile si nationale in anim’a sa, câci toti câti lu cunoscu, l'amu vediutu pana ’n cele din urma momente viindu se voteze împreuna cu noi, facandu-si detori’a cu rigore; l’amu vediutu viindu cu unu omu, care, cu anim'a si cu sufletulu, nu se gandesce de câtu la binele poporului in tote ocasiunile si in tote intr’unirile elu celu d’anteiu, apoi elu se le preside, elu se le conducă, spre a lua o resolutiune pentru binele generale; l’amu vediutu viindu se-si implinesca misiunea de representante, de si sciu, ca face parte din minoritate in adunarea tierii, unde, ca unu vechiu militariu in tote lucrurile, in tote voturile sale, a respectatu acesta devisa unica si simpla: „onoru si patria,“ — devisa pre care o vedeti scrisa pre murii acestei biserici, cu cea mai mare îngrijire, cu cea mai mare scrupulositate. Acum domnitoru, care este detori’a nostra, candu perdemu pre unu omu, care are astu-feliu de convinctiuni, care cu atat’a ardore a representatu democrati’a romana, care, incependu de june la Izlazu in 1848, si pana in Adunarea din 1874, a fostu unu barbatu integru, unulu si acelasiu, cu anima totu d’aun’a batendu numai pentru interesele poporului, care numai elu pote in adeveru se diea: „totulu pentru patria, totulu pentru poporu si nimicu pentru mine !“ Care este detori’a nostra, ce potemu dice noi, in faci’a acestei separatiuni corporale? Se cugetamu si se intiparimu adancu in animele nostre simtiulu detoriei. Dar’ atat’a ore este destulu? Candu cineva are simtiulu detoriei, ore se socotesce achitatu de tote sacrificiele cotidiane, ce trebue s’aduca in interesulu publicu, mai cu sema candu si-iea misiunea d’a representa unu poporu, o idea ? Simtiulu detoriei e pre pucinu: trebue si împlinirea acelei detorii, totu d’a un’a, nestramutatu, caci celu ce posede numai simtiulu detoriei fara a si-o împlini, dispare cu severstre in faci’a unoru barbati cu Stefanu Golescu, adeverat’a petra de ademantu a democratiei romane. Deca, pentru momentu ne-amu închipui, câ amu dormitu 90 de ani, câ acelu ebreu, care avu privilegiulu d’a dormi pre unu cosiu de smochine in totu tempulu câtu dura captivitatea din Babilonu, deca ne-amu închipui câ amu dormi acei 90 de ani, ce amu vedé mai anteiu la desceptare ? Amu vedé pre Stefanu Golescu cu figur’a-i fericita, incantatore, nici odata obositu, la lucru langa colegii sei si aflandu-se — după unu dulce somnu de 90 ani — langa acelu panerasiu, totu asia de verde cum l’amu lasatu la adormire. Prin urmare amu fi gasitu pre Stefanu Golescu, deca ar fi mai traitu inca unu secolu, viindu in Adunare, viindu la guvernu, viindu in intr’unirile particulare si standu langa acelu panerasiu de idei pre cari le representa si din cari cele dantei erau: onestitatea politica si ideea de patria predominandu-lu. Dar’ fiindu ca nu ne este datu, câ profetului din Israilu, se ne gandimu câ vomu dormi 90 de ani, ce trebue se facemu noi punemi modem cu buna credintia a nostra cu convinctiunile ce avemu? Ce trebue se facemu cu acestu manunchiu de idei democratice, care a statu de-atatea ori in mania luiItolescu, si câ revolutionariu, si câ omu de statu, si câ primu-ministru, ce trebue se facemu, câ acestu menunchiu de idei se nu se ingrope cu densulu, se nu traiesca numai in lumea ideiloru, ci se intre in sufletele nostre, pentru câ se rodesca asemenea fruntasi, asemenea închinători la „onore si patria ?“ Unu singuru lucru. Cu tinerimea se se petrundia d’acestu lucru, câ in momentulu candu dispare unu fruntasiu din sinulu nostru, avemu detori’a d’a inventaria si a vede ce ne lasa de mostenire pentru onore si pentru patria, ce ne lasa cu sufletulu, spre a urmă si noi p’aceeasi cale demna si nobile, pre care a urmatu densulu. Era ce mi-am propusu s'aretu in putine cuvinte, după slabele mele poteri. Din ce se compunu aceste idei sânte ale democraţiei, pe cari Golescu le recomanda celorulalti frati ai soi carii remanu in vietia si carii, împreuna cu jun’a generatiune, au se continue oper’a începută de densulu ? — câci, domniloru, se nu ne facemu ilusiuni, o repetu inca odata: fasa in care suntemu este numai unu inceputu; mai avemu multe de facutu, pentru câ se ne organisamu poterile spre a realisa ceea ce maritâmu, ceea ce voimu : vointi’a nostra astadi e mai presusu de poterile nostre; pentru aceea avemu datoria, ca cu acelasi capitalii de idei, cu aceleasi convinctiuni morale se creamu si medilecele apropiate pentru ajungerea scopului la care trentimu. Cea d’antaia idea, pre care ne-o lasa Stefanu Golescu ca mostenire, este acesta: candu e vorb’a de emanciparea poporui, de drepturile, de guvernarea lui, nici o alta idea nu e mai presusu d’a onorei, virtutei, patriotismului. Acestea ni se inspira de la inceputu : onorea înainte de tote, in intrebuintiarea mediloceloru sale pentru binele patriei. Numai celu ce practica asemenea idei merita in adeveru se fia unu fruntasiu cum a fostu Stefanu Golescu. A dou’a idea, pre care Golescu ne-o lasa de mostenire, este, ca in nici o impregiurare se nu impingemu ur’a ce divide partidele pana a fi o urgia pentre tiera, ca nici odata spiritulu de tolerantia se nu ne paresesca, câ nici odata amenitatea atitudiniloru se nu se departe de noi, cu unu cuventu se nu incetâmu unu momentu d’a fi barbati, barbati chiaru atunci, candu ar’ trebui se ne luptâmu chiaru cu fortia, spre a ajunge binele. Acestea, domniloru, mi se pare ca este o idea seriosa, si Dvostra sciti, ca fara acestu spiritu de conduita urbana, fara acestu spiritu de fratiesca iubire in luptele cele mai crâncena dintre naţiuni, se produce cea mai mare selbatacia. Avemu chiar adi esemple de selbateci, carii mananca omeni. Ei bine, chiar’ acei selbateci suntu mai pucinu selbateci decatu unu poporu desbinatu, care se sfasia fara cea mai mica crutiare. Amu vediutu popore patrudiendu in sinulu societatii celei mai civilisate, in capital’a lumineloru, si comitiendu cele mai mari selbatecii, cele ne mai audite crudimi, numai din caus’a ca spiritulu de urbanitate dispăruse unu momentu de la acele popore. Ei bine, Stefanu Golescu ne lasa acestu modelu de urbanitate, acestu modelu de democraţia moderna, pre care trebuia se tindemu a-lu avea in vedere. Elu n’avea inimici personali, cu tote câ avea adversari politici. Golescu ne mai lasa modelulu demnu de imitatu, câ toti trebue se cugetâmu, in ori ce momentu, la binele publicu, câ — de câte ori vre-unulu din noi va fi la carm’a tierii — trebue s’o serve cu credintia si fidelitate. O alta idea, pre care ne-o lasa de mostenire, este câ, de câte ori poporulu se afla sub o amagire câ aceea, care l’a facutu se lapideze pre Ieremi’a, se nu incetâmu d’alu iubi. Trebue se ve spunu, câ elu nu sciâ se urasca, precum trebue se ve spunu câ sciâ se iubesca poporulu chiar’ in amăgirile si in retacirile lui. Sciâ, câ porulu are desceptârile sale, sciâ câ sufletulu si consciinti’a unui poporu neperitoriu nu pote se nu se descepte, si d’aceea in tota vieti’a sa nu-lu veti vedea amaritu in contr’a poporului, chiar’ candu erâ singuru cu unu micu numeru de omeni, chiar’ atunci iubiâ poporulu si facea totulu pentru densulu. I lipsiâ completaminte ur’a in contr’a poporului, chiar’ candu acell’a saretâ nedreptu si nerecunoscatoriu catra densulu. Si chiar’ atunci se lupta ca se-i faca binele, desvoltandu in tote momentele virtutile cele mai rare, calitatile cele mai morale. Era ce a facutu Stefanu Golescu pentru poporu, candu era amagitu, si d’aceea, cu aceste calitati si merite, nici unu momentu nu deveni adversariutu poporului, nici unu momentu nu l’a urgisitu si nu l’a parasitu in retacirile sale. Alta idea pre care ne-o lasa Stefanu Golescu de mostenire, noua si viitorei generatiuni, este ideea ca, mai pre susu de tote, poporulu trebue condusu d’a dreptulu prin poporu. Densulu n’a lipsitu sacrei detorii d’a lupta pentru ideiele democratice, cari se impunu fia-carui omu, fia-carui cetatianu care voiesce a se devota poporului, de pre ce unu asemenea barbatu nici odata nu trebue se aiba alta cugetare decatu aceea pre care ar’ avea-o unu părinte. St. Golescu, din nobila si ilustra familia, avea simtiulu detoriei si indeplinia acesta detoria: atunci e cineva nobile atunci devine ilustru, candu isi pune capitalulu intelectuale si morale, activitatea si cultur’a in serviciulu celoru multi, alu poporului. Acest’a este esinti’a democratiei moderne, acest’a a fostu originea ei. Cele mai mari popore din lume, incepandu de la Englesi, viindu la Francesi, pana astadi la Germani, cauta, ca omenii loru de statu se se inspire de interessulu poporului. Si acesta e atatu de adeveratu, in catu la noi vedeti, ca si cei ce nu iubescu poporulu, candu au cârma in mana, apoi pentru ca se-si atraga popularitate, cauta se faca cate ceva pentru poporu. Si-amu ajunsu acolo, in catu chiar’ candu noi democratii ne luptamu cu fortiele nostre cele slabe in representatiunea nationale in contra loru, ei nu facil altu ceva, de catu vorbescu de poporu si de interesele lui. Ce voi si se mai dicu, Domniloru ? Tote aceste idei, pre cam vi le desvoltaiu, ne arata modelulu calei morale si politice, ce Golescu ne lasa de urmatu. Apoi cine, din tota acesta paporatiune bucurescena nu-si manifesta dorerea pentru perderea unui fruntasiu, care ne lasa nobile mostenire, o vietia plina de sacrificie de idei nobile ? Detori’a nostra e dar se luâmu din man’a lui Stefanu Golescu acestu patrimoniu, sé luâmu inventariulu ce amu facutu, si se lu incredintiâmu generatiunei june, care vine pre urm’a patriotului democratu. Trebue, cu nou’a generatiune, deca este sincera, deca voiesce se lucreze pentru poporu, se iee patriotic’a hotarire d’asi apropria acestu pretiosu tesauru, se faca unu inventariu si mai minutiosu si mai completu decatu l’amu facutu noi cu de tote aceste idei sacre, de tote aceste esemple nobile, pentru ca se scie, ca ele vinu din man’a lui Stefanu Golescu, pre care ni-amu deprinsu toti se-lu iubimu de la 1848 incoce. Acestu omu, care in tota vieti’a n’a sciutu se faca de catu sacrificie, care pana in cele din urma momente si-a implinitu cea mai nobile detoria, care — nascutu dintr’o gloriosa familia a tierii, intr’unu secolu in care poporulu era inca opresatu — a sciutu s’adopte calea adeveratei democratii si se se lupte cu barbatia pentru a-lu scote din man’a opresatoriloru; acestu omu pana in ultimulu momentu si-a pastratu calitatile-i superiors si ne-a lasatu tesaurulu nepretiuitu pre care trebue se-lu aiba in vedere si se-lu sporesca toti democraţii romani. Cu fraţii si cu putienii sei amici, Golescu ne deschise calea pre care suntemu, cu scopu nu câ se câştige averi si onori dosierte, ci câ poporulu s’ajunga la fericire. Era ce aveamu di disu in memori’a nemuritoria a acestui barbatu, fruntasiu alu democratiei romane, cu care alaturi amu luptatu cu represintante democraticu in adunarea nationale. 563 Societatea ACADEMICA ROMANA. Siedintia de la 20 Augustu, 1 Septemvre 1874. Presiedinte: Dr. Anast. Fetu. Membrii presenti: Laurianu, Massimu, Ionescu, Baritiu, Caragiani, Aurelianu, Sionu, Hodosiu, Urechia, Odobescu, Al. Romanu, secretariu. La ordinea dilei fiindu discusiunea asupra punctului 2 din propunerea d-lui Odobesci, D. Ionescu iea cuventulu si sustiene cu modeluri din Littre, câ are se se faca istoriculu cuvinteloru, dar’ discusiunile si polemicele trebuie se lipseasca, si prin urmare d-sa primesce punctulu 2 din propunerea d-lui Odobescu. D. M a s i m u observa, ca acestu puntu nu prescria neei o regula precisa pentru viitorii lucratori seu redactori ai dictionariului. D. Romanu declara, ca nu este ’n contra coprinsului acestui punctu, dar’ observa, câ nu i se pare a fi destulu de desvoltatu, neci formulatu cu destula precisiune. Presiedintele pune apoi la votu punctului, care se si primesee cu unanimitate in modulu urmatoru: „Din articlii lesicografici in cari se esplica cuvintele limbei, se lipsesca pre viitoru discusiunile si polemicele asupra etimologiei si intielesului diceribru. Intielesulu sé se dea in cuvinte putiene, dar’ bine cumpănite si coprindietore. Etimologi’a sé se arate numai candu e ne’ndoiosa, seu celu putienu forte probabile“. Siedintia de la 21 Aug. 2 Septem. 1874. Pr siedinte, dr. A. Fetu. Membrii presenti : Laurianu, Ionescu, Baritiu, Caragiani, Masimu, Odobescu, Aurelianu, Sionu, Urechia, Romanu secretariu. Urmedia discusiunea asupra puntului III din propunerea d-lui Odobescu, relativa la revisuirea dictionariului. D. Ionescu desvolta unu lungu siru de apreciari cu o elocintia rara, asupra archaismiloru lui Dositeiu, si asupra neologismiloru. C. Massimu propune urmatorea modificatiune: Neflogismii contrari normelorusi puritatii limbei, cum si cei nejustificati prin necessitatea intielesului, voru fi esclusi din dictionariului societatii academice.“ Presiedintele anuntia, ca mai este o alta modificatiune făcută de d. Odobescu in urmatorea coprindere: „Cuvintele noue, cari se justifica prin necessitatea d’a esprime unu obiectu, séu o idea noua, séu o nuantia noua de ’ntielesu, si cari suntu formate după firea limbei, fia din limb’a latina séu greaca, fia din limbele sorori, séu si din limb’a vechia romanéasca, acela numai se se treaca in dictionariu, indicandu-se pre câtu se pote epoc’a intrebuintiarei loru. Sé se treca asemenea si terminii de arte si scientie, adoptati in limbele classice si in cele moderne.“ D. Romanu, fiindu-ca acestu punctu alu propunerei d-lui Odobescu este de importantia si redactarea modificatiunei avendu a se face după meditatiuni mai profunde, cere a se amana votarea pre alta di, pentru ca membrii se aiba timpu de meditatii. D. Baritiu sustiene acesta părere. Presiedintele pune la votu amanarea, care se si primesee. Contribuiri la „fondulu pentru infientiarea unei scule ran», de fetitie in Clusiu.4^) Nu pucinu tempu a troCutu, de candu despre „fondulu pentru infientiarea unei scule rom. de fetitie in Clusiu“ nu mai esî nemica in publicitate. A avutu si acésta tăcere căușele sale multificarie. Dara comitetulu intr’acea n’a lipsitu a-si impleni detori’a cu tota coscienti’a facia cu fondulu, era romane si romani zeloși a-lu adauge si mari prin contribuirile loru, asia câtu fondulu nostru după abia unu annu de la inceputulu lui se apropia de lâ la sum’a de una miia florini v. a. * * * *) Celealalte dinalie rom. suntu cu respectu rogate, se binevoesca a da locu acestui ratiociniu in pretiuitele loru colone. Ref.