Flacăra Iaşului, februarie 1954 (Anul 10, nr. 2316-2339)
1954-02-02 / nr. 2316
Peg. 2 Toata a permis învăţământului popular de limba rusă Organizarea învăţământului popular de limba rusa în anul de învăţământ 1953— 1964 a stat în centrul atenţiei comisiei regionale a învământului popular de limba rusă, precum si mintelelor şi birourilor cercurilor A.RL.U.S. Tot mai mulţi oameni ai muncii din cuprinsul regiunii noastre, dornici de a cunoaşte în mod nemijlocit cuceririle celei mai înaintate ştiinţe şi culturi din lumea întreagă, ştiinţa şi cultura sovietică, se înscriu la cursurile populare, de limba rusă. în acest an funcţionează în regiunea noastră coste 150 cursuri populare de limba rusă la care învaţă aproape 12.000 de cursanţi. Oamenii muncii din regiunea nocatră — ca şi cei din întreaga ţara — sunt conştienţi că însuşirea limbii ruse le dă posibilitatea de a cunoaşte în forma ei originală literatura rusă şi sovietică, cuceririle ştiinţei şi tehnicei sovietice, de a cunoaşte şi aplica bogata experienţă a constructorilor comunismului. Numeroşi stelanovişti şi fruntaşi în prodiste işi datoresc succesele obţinute în îndeplinirea şi depăşirea planului, cunoaşterii şi aplicării înainta unor metode de lucru ale stahanoviştilor sovietici. La cursurile populare de Lmba rusă care funcţionează în întreprinderile noastre s’au înscris numeroşi muncitori stahanovişti şi fruntaşi în producţie. Astfel în cadrul cursului organizat la fabrica de tricotaje „Moldova“ funcţionează două cicluri, la care lecţiile sunt predate cu multă dragoste de către tov. profesoară Iacob Anastasia. Cei cincizeci de elevi înscrişi la ciclurile I şi II au o frecvenţă de sută la sută şi învaţă cu multă sârguinţă lecţiile predate. Cu prilejul lucrărilor de control s-au evidenţiat Stahanovista Ht Haimovici, Baltag Constantin, Predescu Viorica şi alţi cursanţi care au dat răspunsuri bune şi foarte bune la examinările orale. Şi în alte întreprinderi şi instituţii din oraşul nostru ,ca de exemplu la fabrica „Victoria“, Maternitate, Policlinica A„ Universitate (curs cu muncitorii), şcoala medie tehnică de energie electrică etc., învăţământul popular de limba rusa se desfăşoară în cele mai bune condiţiuni. Numeroşi cursanţi ca de exemplu tov. Feisler Mendel şi Melinte Dumitru de la ciclul III al cursului popular de limba rusă de la fabrica „Victoria“, tov. Dr. Fierea Maria şi Golgoţiu Georgeta de la Spitalul unificat Nr. 5 şi alţii învăţând în mod temeinic au ajuns să cunoască bine noţiunile de limba rusă. Şi în cuprinsul regiunii noastre sunt organizate pe lângă unităţile socialiste din agricultură precum şi la sate numeroase cursuri populare de limba rusă frecventate de mii de oameni ai muncii de pe ogoare care sunt conştienţi că însuşirea limbii ruse le va fi de un real folos în lupta pentru mărirea producţiei la hectar, pentru creşterea randamentului în toate ramurile producţiei agricole. La gospodăria agricolă de stat Deleni cursurile sunt urmate de 25 elevi care au frecvenţă foarte bună. Tov. profesoară Bulgaru Elisabeta caută ca lecţiile să fie cât mai mult legate de preocupările muncitorilor, mărindu-le astfel interesul pentru cunoştinţele predate. La gospodăria agricolă colectivă „Ion Creanga“ din raionul Roman, cele două cicluri ale cursului de limba rusă sunt frecventate de aproape 40 ţărani colectivişti din rândul cărora pot fi evidenţiaţi pentru succesele obţinute la învăţătură tov. Matei Ioan, Cristarov Neculai, Mocanu Vasile şi alţii. Procesul de învăţământ se desfăşoară în bune condiţiuni şi la cursurile dela gospodăria agricolă colectivă dela Voineşti, raionul Iaşi, gospodăria agricolă colectivă dela Albeşti, raionul Vaslui, în comunele Ciurea şi Tomeşti raionul Iaşi precum şi în alte numeroase unităţi socialiste şi comune din regiunea noastră. Dragostea cu care oamenii muncii îşi însuşesc limba rusă este încă o dovadă a trainicii prietenii care leagă indestructibil poporul nostru de popoatele Uniunii Sovietice. Din păcate mai există în regiunea noastră linele întreprinderi şi instituţii ca Atelierele C.F.R. „Ilie Pintilie“, „Ţesătura“, Snigaii „Dr. C. I. Parhon“, Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare, unde forurile de răspundere nu acordă atenţia cuvenită bunei desfăşurări a cursurilor de limba rusă. Datorită lipiei de preocupare pe care au manifestat-o sfatul popular al comunei Lespezi, raionul Paşcani şi conducerea cooperativei din această comună — care nu au creiat condiţiile necesare — cursul popular de limba rusă la care sunt înscrişi peste 25 elevi nu-şi poate desfăşura în bune condiţiuni activitatea de învăţământ. O parte din vină o are şi tov. profesor Marenciuc Neculai care dă dovadă de o slabă preocupare în această privinţă. Aceiaşi situaţie este şi în comuna Tătăruşi, raionul Paşcani, unde procesul de învăţământ din cadrul cursului popular de limba rusă se desfăşoară în condiţii nesatisfăcătoare. Lipsurile manifestate în munca cercurilor de limba rusă trebuesc grabnic lichidate. In curând vor avea loc seminariile recapitulative care vor constitui un nou prilej de verificare a cunoştinţelor cursanţilor. Forurile de răspundere care au dovedit nepăsare şi desinteres pentru creiarea condiţiilor prielnice de învăţământ trebue să ia măsuri în vederea lichidării acestei stări de lucruri. Conducerile întreprinderilor şi instituţiilor precum şi sfaturile populare trebue să se preocupe de condiţiile materiale ale desfăşurării procesului de învăţământ, trebue să înlesnească prin toate mijloacele buna funcţionare a cursurilor populare de limba rusă. Organizaţiile de partid trebue să îndrume şi să ajute îndeaproape munca birourilor cercurilor ARLTIS, trebue să ducă o intensă muncă politică în vederea îmbunătăţirii frecvenţei, acolo unde ea lasă de dorit şi să sprijine cadrele didactice în munca lor. Să acordăm toată atenţia învăţământului popular de limbă rusă, să creiem toate condiţiile pentru buna lui desfăşurare, pentru ca în felul acesta să răspundem în cât mai mare măsură dorinţei oamenilor muncii care vor din toată inimă să înveţe cât mai temeinic limba constructorilor comunismului. FLACARA IAȘULUI Carnet cultural *-----------------------------------— Seară literară Sâmbătă 30 ianuarie a avut loc o seară literară organizată de clubul salariaţilor Direcţiei Regionale CFRIaşi, cu concursul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. La această seară literară care a avut ca temă „Luptele ceferiştilor oglindite în literatura noastră“, au participat un mare număr de oameni ai muncii din cadrul Direcţiei Regionale C.F.R. Iaşi. Printre invitaţi se găseau participanţi la luptele din Februarie 1933, precum şi numeroşi stahanovişti şi fruntaşi în producţie, ca mecanicul stahanovist Bobotă Mihai, stahanoviştii Ivanovici Vasile, Teodori Mihai, fruntaşii în producţie Raţă Neculai, Klugher Iulius şi alţii. Din partea Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. a luat cuvântul I. Funduş care a arătat că luptele ceferiştilor pentru libertate şi fericirea poporului constitue una dintre cele mai de seamă teme ale literaturii noastre noi, că scriitorii din ţara noastră se străduesc să le oglindească la un cât mai înalt nivel artistic. Au urmat apoi lecturi ale scriitorilor ieşeni din lucrările proprii închinate eroicelor lupte ale ceferiştilor. Cu acest prilej scriitorul Ion Istrati a citit una din lucrările sale scrisă în colaborare cu cunoscutul luptător ceferist Vasile Bîgu. Tov. Constantin Scripcă, laureat al celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti, a citit poezia „în luptă“, iar tov. Sandu Faur poemul „Ilie Pintilie“ Seara literară a fost încheiată cu un program artistic susţinut de echipele clubului Direcţiei Regionale C.F.R. Atît ledurile literare, cît şi programul artistic, s-au bucurat de un frumos succes, fiind viu aplaudate de cei prezenţi. I Nr. 2316 Rnefita Imtivitate, a Institutului dfi Studii Rftinarlo-SovietiC Pe drumul construirii unei culturi socialiste, Academia Republicii Populare Române a obţinut succese remarcabile. In Matematică, în Fizică, în Chimie, în Medicină, în Tehnică, în Agronomie, lucrările oamenilor de ştiinţă se îndreaptă către acelaş scop: acela de a ajuta la construirea societăţii noi. In această activitate măreaţă, oamenii de ştiinţă folosesc exemplul cercetătorilor din Uniunea Sovietică care au în urma lor o experienţă deosebit de bogată. Filiala din Iaşi a Academiei Republicii Populare Române a adus şi ea o contribuţie simţitoare la rezolvarea multor probleme puse de construirea socialismului la noi. In afară de cercetările de natură teoretică, care şi ele contribue la rezolvarea unor chestiuni practice, colectivele Academiei au dat răspunsuri la multe din problemele puse de industria locală sau din alte regiuni. In vederea documentării, a cunoaşterii ştiinţei sovietice, Academia Republicii Populare Române şi-a creat un organ special, care este Institutul de Studii Româno-Sovietic Prin conferinţele şi referatele pe care le organizează, prin materialul documentar pe care îl pune la dispoziţie, prin publicaţiile pe care le difuzează, acest Institut îşi realizează scopul pentru care a fost creat. Aşa de exemplu Analele Româno-Sovietice publicate de acest Institut se adresează nu numai cercetătorilor Academiei sau din Institutele de învăţământ superior ci tuturor acelora care se interesează de progresele ştiinţei. Varietatea de serii în care apar aceste Anale, pe specialităţi, face ca ele să fie consultate de un număr destul de mare de cititor. Aş mai menţiona în special un alt mijloc de informare a cititorilor de la noi asupra cuceririlor ştiinţei sovietice ! este vorba de „Buletinul de Informare Ştiinţifică” care apare săptămânal şi care cuprinde rezumate ★ porf. univ. Adolf Haimovici ★ din cele mai importante __ articole apărute in revistele ştiinţifice sovietice. Pentru ţinerea la curent a specialistului, Institutul mai litografiază „Carte de referate“ pe specialităţi ; acestea cuprind în recenzii toate articolele dintr-o anumită specialitate. Institutul mai litografiază în traducere şi revista „Voprosî Filosofii“ unul din cele mai căutate bilunare sovietice.Spaţiul restrâns al unui astfel de articol nu ne permite să dăm amănunte şi asupra altor moduri de a face cunoscută ştiinţa sovietică. Aş menţiona doar că aceste publicaţii sunt foarte frecvent utilizate şi de către personalul ştiinţific al Institutelor Filialei Academiei şi al Institutelor de învăţământ Superior. In afară de publicaţii, Institutul de Studii Româno-Sovietic efectuiază traduceri din revistele de specialitate. Pentru majoritatea problemelor cercetate in Institutele Ştiinţifice din Iaşi au fost utilizate traducerile efectuate la Institutul Româno-Sovietic. In problema meseriilor în Moldova, a Societăţilor Ştiinţifice din Moldova, a terapiei prin somn, etc., se utilizează lucrările analoage din Uniunea Sovietică. Unul din mijloacele cele mai utile de cunoaştere a realizărilor sovietice în ştiinţă este acela al conferinţelor, care se ţin fie în cadrul şedinţelor plenare ale Filialei Academiei Republicii Populare Române, fie — dacă au un caracter mai special — în cadrul Institutelor. Să menţionăm în special conferinţele ţinute în ultimul timp asupra realizărilor medicinei sovietice în problema şocului (Conferenţiari prof. V. Buţureanu, prof. O. Francke, prof. G. Chipaili, asupra realizărilor chimiei sovietice în problema Siliconilor (Conferenţiar prof. M. Dima), asupra realizărilor fizicei sovietice în domeniul magnetismului, (conferenţiar V. Stănculescu), asupra realizărilor sovietice în domeniul hibridărilor vegetative (Conferenţiar Magazin Petru) etc.etc. In ultimul timp, Institutul Româno- Sovietic Filiala Iaşi, şi-a pus ca sarcină pe aceea de a prezenta legăturile ştiinţifice româno-ruse din trecut. In luna Noembrie, tov. prof. N. Popa a prezentat o conferinţă ascultată cu deosebit interes : „înrâurirea literaturii ruse asupra celei române în secolul al XIX-lea“. Vorbitorul a arătat că „Studiile despre legăturile noastre politice şi economice cu Rusia, călătoriile scriitorilor români şi relaţiile cu Ruşii, cercetările despre raporturile culturale , tipografii, traduceri româneşti din limba rusă, turnee ruseşti la noi, ecouri din presă, influenţe suferite de scriitorii noştri, acţiuni în domeniul teatrului, al muzicii şi al artei în general, iată atâtea fapte în măsură să precizeze contribuţia literaturii ruse în procesul de dezvoltare a literaturii noastre progresiste“. „ Acestea sunt pe de altă parte faptele care arată că „înrâurirea literaturii ruse pregăteşte larga undă înoitoare a literaturii sovietice de care beneficiem azi“. In aceiaşi ordine de idei, Institutul îşi propune să prezinte şi alte conferinţe. In cursul trimestrului I al anului 1954, va avea loc o astfel de conferinţă în domeniul arheologiei şi una în domeniul matematicei, în care se vor vedea legăturile dintre cercetările matematicianului Karl Mihailovici Peterson şi lucrările şcolii de matematici de la Iaşi. Evident, acţiunea de a face cunoscută ştiinţa sovietică nu este numai a Institutului Româno-Sovieti. Toate Instituţiile ştiinţifice au aceiaşi preocupare. Cu ajutorul lor, Institutul nostru a putut să aibă rezultate frumoase. Institutul Româno-Sovietic speră că va avea şi de-acum înainte acelaşi ajutor pentru a-şi putea extinde activitatea. Cinema Maxim Gorki Filmul zilei C * • i A . w v-/ rr u inima tanara44 Scenă din filmul in culori „Cu inima tantra" realizat de studiourile maghiare in care vom regăsi pe cunoscutul comic Latabar Kalman si pe tânărul actor Imre Soos. Inspirat din viaţa elevilor unei şcoli a Rezervelor de Muncă, filmul regisat de Keleti Marton, aduce pe ecran o temă cu totul nouă în cinematografia maghiară. Desvoltarea activităţii muzicale din ţara noastră este încă o ilustrare a amploarei pe care a căpătat-o revoluţia culturală în statul nostru democrat-popular. La Iaşi s-au realizat o serie de succese importante în ceea ce priveşte popularizarea muzicii în masse. Concertele săptămânale ale Filarmonicii de stat „Moldova“ sunt urmărite de un public permanent, care devine tot mai numeros. Concertele educative date în întreprinderi şi şcoli, au avut şi au, de asemenea, un rol de seamă pentru formarea gustului oamenilor muncii. La toate acestea trebue să adăugăm acţiunea de educare a masselor din oraşele care nu dispun de formaţiuni simfonice, prin turneele efectuate de Filarmonica ieşană, ca şi valoroasa contribuţie care se aduce popularizării muzicii prin concertele de cameră. In momentul de faţă însă, se impune desfăşurarea unei munci pentru lărgirea cercului de auditori, pentru o mai intensă popularizare a lucrărilor compozitorilor clasici şi a creaţiilor de valoare ale compozitorilor contemporani. Două sunt căile prin care trebue să se urmărească mai departe acest lucru. Mai întâi este organizarea de audiţii cât mai multe, prin deplasări ale formaţiunilor muzicale în întreprinderi şi instituţii cu programe valoroase de muzică simfonică, ca şi prin popularizarea concertelor simfonice date în sala Teatrului Naţional Nu se poate spune că, în această privinţă, Filarmonica de Stat „Moldova“ nu are realizări de seamă. Ceea ce trebue să se urmărească însă, este crearea unei masse largi de auditori. In acest scop, o măsură pozitivă ar fi iniţierea unor concerte cu abonament, pentru oamenii muncii din întreprinderi şi instituţii. Comisiile culturale sindicale trebue să sprijine această acţiune, în acord cu conducerile de întreprinderi, care pot folosi în vederea unor asemenea măsuri, sau în vederea susţinerii unor contracte socialiste cu instituţiile de artă, sume din fondul directorial. A doua cale prin care se poate desvolta gustul auditorilor, asigurându-se o mai largă pătrundere a muzicii în masse este desfăşurarea unei acţiuni instructive, bine organizate. Activitatea desfăşurată până în prezent pe această linie, prin alcătuirea de programe tipărite, prin prezentarea orală a concertelor, nu este satisfăcătoare. Auditorul trebue învăţat să retrăiască emoţia pe care a avut-o compozitorul în momentul creaţiei. In acest scop, prezentarea muzicală trebue să aibă rolul de a-1 introduce pe auditor în atmosfera emotivă care a dus la creaţia acelei opere, împrejurările de ordin social-politic ale epocii în care a trăit şi a lucrat compozitorul, viaţa acestuia cu momentele ei cele mai semnificative, de natură a explica ideile, mentalitatea şi atitudinile sufleteşti care răzbat în opera muzicală, toate aceste elemente trebuesc în aşa fel aranjate încât să-l pregătească pe auditor să participe la concerte cu o stare dispoziţională adecvată. Este inutil, sau — în cel mai bun caz — prea puţin să scrii că în muzica lui Ceaicovschi „ascultătorul, pe lângă euforia sonoră, va intui un adânc şi clocotitor conţinut de idei şi sentimente, un îndemn spre luptă, va găsi în muzica lui Ceaicovschi imagini vii trezite în conştiinţa sa de o desfăşurare muzicală ce cuprinde, învălue şi deslănţuie o puternică tensiune emotivă“. (Progamul concertului Filarmonicii ieşene din 13 Noembrie 1953 — prezentarea : Igor Ciornei). O operă eficace ar fi însă mai ales aceea de a oferi auditorilor mai multe detalii tehnice asupra diferitelor forme muzicale. Auditorii trebue să cunoască diferenţa dintre un concert şi o simfonie, dintre un lied, o arie de operă sau o uvertură. Asupra unor asemenea lucruri se poate insista în programe, atât în acelea tipărite, care, mai bogat alcătuite, ar putea fi păstrate de spectatori, colecţionate, constituind un îndemn de a citi şi audia cât mai mult despre arta muzicală. Altfel sunt de neînţeles, pentru public afirmaţii ca acestea, dealtfel destul de simple: „partea mediană este intitulată simplu canzonette. Aici găsim pe inegalatul Ceaicovschi al romanţelor, melodiilor, barcarolelor şi cântecelor fără cuvinte“. Pentru a urmări aceste afirmaţii publicul trebue pus la curent cu toate aceste forme muzicale. S-ar impune de aceea organizarea unor concerte instructive, cu explicaţii mai ample, însoţite de ilustraţii muzicale imediate. Deasemenea ar trebui ca la concertele simfonice prezentarea şi punerea auditorilor în atmosferă să se facă pentru fiecare bucată în parte înainte de execuţia ei. Numai aşa se poate crea un contact strâns între interpreţii muzicali şi publicul larg de oameni ai muncii, numai aşa muzica poate deveni, din ce în ce mai mult, un bun al masselor. Dar în Iaşi mai avem, în afară de Filarmonică, formaţiuni de muzică uşoară, care deasemenea trebue să desfăşoare o acţiune de popularizare a compoziţiilor valoroase de muzică uşoară, cu teme variate, cu un conţinut vesel, satiric, ca şi al folclorului muzical al poporului nostru. Ansamblului de estradă al sfatului popular îi revine, în mod deosebit, această sarcină. Pentru irt- ! făptuirea ei, însă, trebue să se ducă o muncă perseverentă în scopul pu- j rităţii execuţiei, eliminării reperto- riului dulceag-sentimental, fără pro- j funzime şi sinceritate, cultivat în trecut de teatrele de revistă, cu „stele“ care „lansau“ diferite melodii-şablon. Pentru formarea unui public serios, cu preocupări muzicale, este de mare interes sprijinirea activităţii formaţiunilor de amatori din întreprinderi, instituţii şi şcoli. Instrumentiştii de calitate ar trebui să ducă o muncă mai activă de instructaj, îndeosebi în şcoli. In acest fel, se va forma mai uşor gustul tinerilor pentru muzică de calitate, creindu-li-se obişnuinţa de a frecventa concertele. In nici un caz, însă acţiunea de popularizare a muzicii nu trebue înţeleasă ca un îndemn de coborire a nivelului repertoriului, prin eliminarea muzicii așa numite grele. O atare procedare ar însemna de fapt o alunecare în coada masselor, care dimpotrivă, trebuesc ridicate la nivelul necesar pentru a aprecia muzica de calitate, muzica aceea care în mod greșit se spune că ar fi scrisă numai pentru iniţiaţi. Beethoven, Bach ,Ceaicovschi, Grieg, Liszt au scris pentru masse şi ei trebuesc făcuţi accesibili masselor printr’o muncă educativă dusă cu dragoste şi elan. Ca dovadă că acest lucru este posibil avem exemplul U.R.S.S., unde muncitori din fabrici, lăcătuşi, frezori, strungari, ascultă cu pasiune operele acestor titani ai muzicii. Un exemplu ni-l oferă şi în ţara noastră orchestra şi corala de amatori a muncitorilor de la combinatul „Sovrommetal“ din Reşiţa, care execută lucrări de Bach, Mozart, Beethoven, Ceaicovschi etc. la un înalt nivel. RADU NAUMESCU. Spre o mai puternică pătrundere a muzicii în masse Pe marginea scrisorilor oamenilor muncii Deprinderi de care trebue să ne desprindem... Oamenii muncii din diferite ramuri de activitate, prin sesizările pe care le adresează ziarului nostru, relatează o seamă de fapte, nu tocmai La locul lor, şi care se cer de îndată inlăturate din viaţa şi munca noastră. Indolenţa, nepriceperea, birocratismul, toate aceste racile, rămăşiţe ale trecutului, mai dăinuie încă din păcate in multe dintre instituţiile noastre. Oamenii cinstiţi de pretutindeni sunt însă mereu treji la tot ce se întimplă în jurul lor. Ei se adresează cu încredere și ziarului, nostru, demascând cu curaj lipsurile, indicând remedii. In felul acesta ei aduc aport la efortul colectiv de a înlătura tot ce este încă rău, putred, dăunător. Aragazuri numai pentru... unii. Tov. Carp Romeo din str. Costache Negri Nr. 101, este meseriaş la cooperativa „Muncitorul’'. In ultima vreme a lucrat cu spor la locul său de muncă şi a reuşit să pună la o parte ceva economii. Cu banii adunaţi s’a decis să-şi cumpere un aragaz. Se spun atitea lucruri bune despre această maşină folosită în gospodărie... Cică face economie la lemne, mâncarea fierbe mai repede, cratiţele nu se afumă, şi cite altele. Omul nostru n’a mai putut rezista. însuşirile aragazului, insistenţele nevestei, l-au hotărit: „Cumpăr aragaz". După mai multe tergiversări, Elena Carp, care avea sarcina să rezolve această problemă familiară, — a primit toate asigurările că va fi servită. Şi astfel, s’a prezentat — după cum i s’a spus — în ziua de 19 Ianuarie la „Magazinul Universal” din str. Ştefan cel Mare. Aici, după o nouă şi îndelungată aşteptare a primit răspunsul: — „Aragazurile se pun în vânzare după amiază”. Ce să-i faci ? Dacă tovarăşul dela magazin a spus că după amiază.... probabil că aşa o fi.... Şi în după amiaza aceleiaşi zile, Carp Elena s’a Înfăţişat din nou. In cuprinsul oraşului nostru există un număr de chioşcuri de distribuire a ziarelor şi revistelor. — Aşezate încă de astă vară, la diferite intersecţii de străzi, chioşcurile la a căror realizare utilul a fost împletit armonios cu esteticul, — înlocuesc un chip fericit vechile şi dărăpănatele bărăci de odinioară, îşi dau un aspect plăcut oraşului. Dar acum în plină iarnă, când întunericul nopţii se lasă atât de devreme, vânzarea publicaţiilor se face în condiţii defectuoase la lumina unei lămpi fumegânde sau la flacăra pâlpâitoare a lumânării. De multe ori însă, chioşcurile stau cufundate în întuneric şi în cele din urmă vânzătorii respectivi sunt nevoiţi să tragă obloanele. Serviciul difuzării de pe lângă Direcţia Regională P.T.T.R. a chibzuit că este bine să aducă lumină electrică în aceste chioşcuri, mai ales că ele posedă întreaga instalaţie. — Trebueşte doar efectuat racordul. In acest scop s’au înaintat încă din luna OcS’a aşezat la uşă. Era prima venită. Curând, în faţa „Magazinului Universal” se formase un grup de cetăţeni, având acelaş scop să-şi cumpere aragaz. . In sfârşit, la ora 16 fix uşa a fost dată in lături şi oamenii muncii au pătruns în magazin. Nu mică le-a fost însă mirarea când au aflat că,.., nu mai sunt aragazuri. Dar in acelaş timp, pentru anumite „persoane’ — nu se ştie când şi pe unde au ajuns în magazin — se confecţionau facturi pe baza cărora urma să se ridice „marfa”. Când tov. Carp Elena s-a prezentat la conducere să reclame cazul, ea a fost pur și simplu poftită afară de tov. Nemesnicu Safta cu recomandarea de a vorbi „la bec“. Metoda folosită de conducerea „Magazinului Universal” nu are desigur nimic comun cu prevederile pentru buna deservire a consumatorilor în unităţile noastre de stat şi cooperatiste, prevederi cuprinse în Decizia Nr. 2200 a Ministerului Comerţului Interior. Aşadar, în loc de flacăra albastră a aragazului, responsabila i-a oferit clientei, sfatul de a se mulţumi cu lumina galbenă a becului. „Vorbeşte la bec, tovarăşă”,tombrie 1953 câteva adrese către întreprinderile E.T.A.C.S. dar nici până astăzi „sunt 4 luni de atunci”, nu s'a tras curentul electric in chioşcuri. Mereu au fost găsite motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Dacă pământul este îngheţat şi nu se poate trage cablul subteran, ba că nu este sârmă de 10 milimetri.... Şi lucrarea se amână, nu ştim până când. Este, să recunoaştem, un lucru păgubitor. Conducerea întreprinderii E.T.A.C.S. ar face bine să curme această stare de lucruri. Chioşcurile de ziare, care au şi ele un rol destul de valoros în acţiunea de difuzare a publicaţiilor noastre, de răspândire în massă a luminii slovei, să nu mai fie lăsate, seara.... pe întuneric. ★ Este necesar să se pornească imed lichidarea acestor deprinderi nesănătoase, care n’au ce căuta în zilele noastre, ele fiind caracteristice unor oameni cu mentalitate burgheză. M. NANU, La chioșcurile de ziare * . * . r i