Flacăra Iaşului, mai 1965 (Anul 21, nr. 5800-5824)

1965-05-03 / nr. 5800

Pag. 2 Rr. 5800 FLACĂRA IAŞULUI Primăvară Demonstraţia entuziastă din Piaţa Unirii a început cu primăvara, cu re­vărsarea de voioşie şi bucurie a pio­nierilor. Primăvara e prezentă mai mult ca oricînd izvorîtă din mii de priviri, din glasurile copilăreşti care işi exprimă dragostea şi recunoştinţa faţă de partid pentru zilele însorite ale vie­ţii lor. Florile se împletesc cu cravatele ro­şii, glasurile cristaline cu sunetul trompetelor într-o armonie voioasă. Viitorii Ingineri, medici şi cosmonauţi trec purtînd compuse, machete avînta­­te de aeromodele. Deasupra capete­lor lor răsar pancarte pe care ei au însemnat „Mulţumim din inimă parti­dului pentru copilăria noastră ferici­tă", cuvinte îmbujorate de dragoste şi bucurie. Nimic nu le umbreşte zîm­­betul şi cerul copilăriei lor e plin de porumbei şi visuri. Simţi în ochii lor inundaţi de emoţie, în fluturarea vo­ioasă a cravatelor roşii, în mişcările lor graţioase de copii, dorinţa înflă­cărată de a fi viitorii constructori ai socialismului în patria noastră : „Slavă Iţi aducem, scumpa noastră Românie". Trec metalurgiştii şi feroviarii Se apropie coloana orăşenească a oamenilor muncii. Conform unei tra­diţii încetăţenite în aceşti ani liberi, de dincoace de acel istoric 23 August 1944, în frunte păşesc, cu paşi sănă­toşi, muncitoreşti, fiii vestitei „Nicoli­ne“, redutabilă cetate în trecutul glo­­rios de lupte duse de clasa munci­toare, pion îndrăzneţ în asaltul ge­neral de înflorire a ţării. Din piepturi puternice şi sănătoa­se, răsună chemările atît de cunos­cute şi de dragi : „Trăiască Partidul Muncitoresc Român, în frunte cu Co­mitetul său Central“, „Trăiască harni­cul şi talentatul popor român, con­structor al socialismului", „Trăiască atotbiruitoarea învăţătură marxist - leninistă". E o adevărată revărsare de bucurie şi de primăvară, sincer şi puternic mod de exprimare a ataşa­mentului, a unităţii în jurul conduce­rii înţelepte a partidului nostru. Flatnicul colectiv al „Nicolinei" ra­portează cu mîndrie însemnatele suc­cese obţinute în cinstea lui 1 Mai. Angajamentele luate în întîmpinarea acestei măreţe zile — o producţie globală peste plan în valoare de a­­proape 1.500.000 lei şi o producţie marfă suplimentară de peste 1.200.000 lei — au fost mult depăşite. Vasile Stoian, Ion Coţovanu, Mihai Badea (de la montaj-locomotive), Mihai Ignat (de la carangerie), tînărul Radu Ben­­ghea (de la montaj-vagoane) şi mulţi, mulţi alţi muncitori evidenţiaţi în în­trecerea socialistă trec cu fruntea sus, mindri de victoria în lupta pentru o producţie tot mai mare, de o calita­te superioară şi la un preţ de cost tot mai scăzut. In piaţă îşi fac acum intrarea mun­citorii, inginerii şi tehnicienii unei ti­nere întreprinderi ieşene . Uzina me­talurgică. Intrarea lor hotărîtă şi tu­multoasă, entuziastă, se aseamănă parcă cu apariţia în sfera industrială a laşului - îndrăzneaţă, masivă şi entuziastă. Pentru continua perfecţionare a proceselor de producţie, pentru o ca­litate superioară a producţiei, vn sinul acestui colectiv se dezvoltă neconte­nit mişcarea de inovaţii. In vederea intîmpinării celui de al IV-lea Con­gres al partidului nostru, harnicul colectiv de la Uzina metalurgică şi-a reînnoit angajamentele, pe care le prezintă acum în faţa tribunelor. In mijlocul muncitorilor metalurgişti se vede portretul neuitatului luptător pentru binele clasei muncitoare, al poporului român, Gheorghe Gheorghiu- Dej. Coloana colectivului Direcţiei re­gionale C.F.R. e impresionantă. Grafi­cele, ca nişte oglinzi fidele, reflectă succesele înregistrate de la începutul anului, în cinstea lui 1 Mai şi a Con­gresului partidului. Astfel, planul pro­ducţiei globale pe primul trimestru a fost depăşit cu peste 300.000 tone convenţionale, sarcina statică cu 2,18 la sută, iar viteza trenurilor de marfă a sporit cu 6,25 la sută. Din rîndurile demonstranţilor izbuc­nesc, nestăvilite, uralele. Răsună lo­zinci scandate de glasuri puternice : „Vom munci cu mult succes, pentru­ al IV-lea Congres“. O fetiţă îmbrăcată în albastru, un albastru de culoarea pură a cerului de primăvară, flutură, de pe umerii părintelui ei, flori albas­tre, iar alta semnalizează cu două steguleţe : unul roşu, celălalt tricolor. Fiorile textilistelor „Flori, multe flori şi bilanţ rodnic"­ - sunt cuvintele care se spun despre harnicele muncitoare de la Fabrica „Ţesătura", cu prilejul fiecărei demon­straţii. Intr-adevăr, ochiul e de-a dreptul impresionat de varietatea de culori ce i se oferă şi de valoarea succeselor obţinute în muncă, înscrise pe grafice. Printre textiviste se află numeroase evidenţiate în întrecerea socialistă pentru o producţie sporită şi de bună calitate, cum ar fi filatoarea Elena Jipa, care poate vorbi mult despre preocuparea tuturor pentru obţinerea unei producţii de calitate superioară. „Cele circa 6 tone fire de bună ca­litate date peste plan pot constitui un argument, iar cei 42.000 m. p. ţesături, rezultat al muncii spornice şi avîntate a prietenelor noastre, ţe­sătoarele, pentru întîmpinarea cu cinste a acestei măreţe sărbători, de asemenea". Trece acum prin faţa tribunelor co­lectivul Fabricii de tricotaje „Moldo­va", care încă nu a împlinit un an de cînd s-a mutat în casă nouă, o impunătoare şi modernă clădire, do­vadă a grijii regimului nostru pentru continua îmbunătăţire a condiţiilor de muncă. In faţă, păşeşte un grup de demonstranţi purtînd pancarte pe ca­re sînt înscrise lozincile : „Trăiască Partidul Muncitoresc Român,­ In fru­nte cu Comitetul său Central", „Să întîm­­pinăm cel de al IV-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român cu noi succese în opera de construire a so­cialismului". Sînt chemări cărora în­suşi colectivul fabricii le-a răspuns cu entuziasm. Cu acelaşi entuziasm primăvăratic, născut de marea sărbătoare, rapor­tează succesele înregistrate în întîmpi­narea lui 1 Mai şi a apropiatului Congres al partidului şi muncitoarele de la Fabrica de confecţii şi de la „Textila roşie". Reprezentanţii ştiinţei şi culturii In piaţă îşi face apariţia colectivul Filialei Iaşi a Academiei R.P.R. Cerce­tători ştiinţifici de la institutele filialei manifestează pentru condiţiile deose­bite create de partid ştiinţei şi cul­turii. Ei dau glas hotărîrii de a contri­bui cu toate forţele la ridicarea pe o treaptă superioară a cercetării ştiinţi­fice. Trec acum coloanele studenţilor şi cadrelor didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“. Generaţia entuziaştilor aduce raportul viu al tinereţii şi re­cunoştinţa pentru condiţiile de viaţă şi învăţătură. Pe un imens panou purtat de braţe viguroase sunt trecute cifre semnificative despre dezvoltarea Univer­sităţii ieşene în anii noştri. Două că­mine erau în anul şcolar 1938-1939. Astăzi sunt nouă. Doar 480 de studenţi locuiau în cămine. Astăzi sunt de zece ori mai mult. Cifre grăitoare, care a­­testă grija partidului şi statului pentru tineretul studios. Drept recunoştinţă, acesta îşi intensifică eforturile pentru a se pregăti cît mai bine. Iată-l, în mijlocul studenţilor pe tînă­rul M. Dumitrescu. Pînă nu de mult student, astăzi este asistent. „Mă bucură soarele, mă bucură viaţa fru­moasă pe care o trăim, mă bucură en­tuziasmul oamenilor care mă încon­joară în această zi de sărbătoare. Partidul, poporul cer specialişti cu o înaltă calificare. Avem sarcina de răs­pundere de a contribui la pregătirea lor“. Coloana Institutului politehnic este deschisă de grupuri de studenţi care poartă portretele conducătorilor parti­dului şi drapele roşii şi tricolore. Viitorii cercetători, ingineri, profesori scandea­ză lozinci în care îşi exprimă hotărîrea de a munci cu perseverenţă pentru a deveni cadre de nădejde ale patriei iubite. Iată-i pe cei care se pregătesc să devină apărătorii sănătăţii oamenilor muncii, studenţii de la Institutul de me­dicină şi farmacie. Lor le urmează co­loana viitorilor ingineri agronomi, horti­­viticoli, medici veterinari, cei chemaţi să contribuie, alături de ţărănimea coope­ratistă, la sporirea producţiei agricole, la ridicarea pe o treaptă superioară a agriculturii noastre socialiste. In anii noştri, şi învăţămîntul agricol superior a luat o mare dezvoltare. La Institutul agronomic ieşean, de pildă, studiază peste 1.600 de studenţi. In anul şcolar 1937-1938, numărul celor care se pre­găteau să devină specialişti în agricul­tura României era de numai 377. Trec coloane entuziaste de manifes­tanţi de la Staţiunea experimentală hortiviticolă, de la Institutul pedagogic de 3 ani. Urale, flori, lozinci, portrete. Tinereţe, voie bună. Au demonstrat şi cadrele medico­­sanitare de la spitalele, policlinicile şi circumscripţiile sanitare, cele a căror muncă este închinată ,apărării sănătăţii celor ce muncesc. Coloanelor de demonstranţi, din tri­bună le sunt adresate şi aplauzele prof. dr. Vladimir Buţureanu - şeful clinicii I chirurgicale de la Spitalul de adulţi nr. 1. „O demonstraţie a entuziasmului oamenilor muncii, a unităţii lor în juru partidului, a hotărîrii de a întîmpina cel de al IV-lea Congres cu noi succese în muncă - iată la ce asistăm acum. O manifestare a bucuriei pentru viaţa liberă pe care o trăim, a sentimentelor internaţionaliste ce ne însufleţesc - iată esenţa acestei manifestări de 1 Mai“. Trec prin faţa tribunei colectivele Na­ţionalului ieşean, Operei de stat, Filar­monicii, Teatrului de păpuşi. Ele sunt urmate de salariaţii muzeelor din Pa­latul Culturii, de cei al întreprinderii cinematografice regionale şi alţii. Corul Gavriil Musicescu“ trece prin piaţă în ritmul cunoscutului cîntec primăvă­ratic al lui Ciprian Por­umbescu, orches­tra „Doina Moldovei“ execută o vioaie melodie populară. In fluviul uman, care poartă nesfîrşi­­tele-i valuri, trec tineri a căror princi­pală îndeletnicire este însuşirea co­morilor ştiinţei şi culturii. Sute de elevi de la cele 9 şcoli medii din oraş, a­­lături de profesorii lor, poartă flori, simbol al dragostei şi recunoştinţei pen­tru condiţiile create învăţăturii. In Co­­pou şi Tătăraşi, în centrul oraşului şi în noile cartiere de locuinţe Socola, Nicolina, D. Cantemir au apărut, în ul­timii ani, frumoase şi spaţioase clădiri destinate şcolilor, cu numeroase săli de clasă, laboratoare. O mare dezvol­tare a luat şi învăţămîntul tehnic şi profesional. Cei care trec acum prin faţa tribunei sunt viitorii muncitori me­­talurgişti sau ai industriei chimice, viitori constructori şi electricieni. Făuritorii noii zone industriale Către Piaţa Unirii se îndreaptă acum colectivele de muncă ale complexului energetic, constructorii, proiectanţii, to­varăşii din întreprinderile de construcţii­­montaj şi alţii care au construit noua zonă industrială a oraşului şi cartierele noi. Harnicii constructori ai Iaşului nou se mîndresc cu rezultatele tot mai bune înregistrate : 556 de apartamente puse la dipoziţia oamenilor muncii de la începutul acestui an, economii în­semnate, 40 la sută din apartamentele date în folosinţă notate cu calificativul foarte bine. In cinstea Congresului par­tidului, 1.068 de apartamente îşi vor pri­mi locatarii, iar valoarea economiilor va trece de 550.000 lei. Cîţiva munci-tr şi marfă : 390.000 lei valoarea eco­nomiilor obţinute prin reducerea preţu­lui de cost ; 1,5 la sută procentul creş­terii productivităţii muncii, succese care vor fi mult sporite în întîmpinarea Con­gresului partidului nostru. Cu o lozincă scrisă din flori - „Tră­iască 1 Mai, Ziua solidarităţii interna­ţionale a celor ce muncesc de pretu­tindeni“ - îşi începe defilarea cunos­cutul colectiv al Fabricii de antibiotice, ale cărei producţii au devenit de mult cunoscute dincolo de hotarele ţării. As­tăzi, întreprinderea ieşeană dă 70 la sută din producţia naţională de antibio­tice, iar sîrguinţa pentru ridicarea ne­contenită din punct de vedere calitativ a acestor produse, pentru lărgirea ga­mei de sortimente a devenit familiară oricui. Urmează o altă floare a industriei lașului . Fabrica de prelucrare a mase­­lor plastice. Condensate în limbajul laconic, dar grăitor, al unui grafic, re­zultatele muncii de la începutul anului şi pînă acum, în ziua marii sărbători, 1.200.000 lei­­ beneficii — 1.800.000 lei. (peste plan). Sînt succese cu care tî­nărul colectiv se mîndreşte, sînt rea­lizări care reprezintă cea mai nimerită dovadă a ataşamentului faţă de po­litica partidului. Coloana orăşenească a oamenilor muncii ieşeni a demonstrat ore în şir. A fost o manifestare impresionantă de entuziasm. Un fluviu neîntrerupt de oa­meni, purtînd mii şi multicolore flori, a unduit în faţa tribunelor, manifestîndu-şi solidaritatea cu oamenii muncii de pretutindeni în lupta pentru pace, pro­gres social, socialism. A fost un sincer şi grăitor- gest de unitate în jurul parti­dului, al cărui Congres îl vor întîmpina cu noi succese, un angajament în lupta pentru înflorirea viitorului luminos al patriei iubite. Tinereţe, forţă, graţie Melodiei săltăreţe a unei sîrbe, îi ia locul melodia unui marş sportiv. încolonaţi într-o ordine perfectă, se apropie de tribună sportivii de perfor­manţă ai Clubului sportiv muncitoresc­­studenţesc : fotbaliştii, rugbiştii atleţii... Coloana sportivilor pare că nu se mai sfîrşeşte. Trec mereu tineri viol, radiind vigoare, forţă, bucurie. Voleibalistele de la Penicilina, care au promovat recent în seria I a campionatului categoriei A, evoluează pe un teren marcat de trupuri în mişcare. Şi iată că, la un semnal, pe asfaltul pieţei, sute de tineri înscriu cu corpu­rile lor iniţialele atît de dragi : P.M.R. Eşarfe, flori, culori vii. O mare de ti­neri entuziastă. Aproape fiecare grup ce trece prin faţa tribunei aduce ceva din specificul sportului preferat. lată, graţioase fete se avîntă în frumoase figuri de gimnastică artistică , două e­­chipe de băieţi joacă handbal. Pe platoul pieţii îşi face apariţia o coloană de sportivi îmbrăcaţi în echipa­ment roşu, galben şi albastru. Ajunşi în faţa tribunei ei înscriu cu trupurile iniţialele : R.P.R. Vin planoriştii şi paraşutiştii, cei care au adus în ultimii ani numeroase suc­cese sportului ieşean, iată-i, în primele rinduri, pe maeştrii sportului Gheorghe Gîlcă, Ion Alexa, Valentin Ţurcanu... Au cucerit înălţimile, au cucerit admiraţia şi respectul tuturor iubitorilor de sport din Iaşi. Clipele s-au scurs pe nesimţite. Peste 3.500 de sportivi au demonstrat prin faţa tribunei ca semn de adîncă recu­noştinţă pentru condiţiile minunate pe care partidul le asigură mişcării spor­tive. A fost o afirmare a tinereţii şi en­tuziasmului, a elanului şi încrederii în frumuseţea şi măreţia zilelor noastre. * Se apropie o coloană compactă. Sunt tovarăşii din echipele de ordine. Se opresc în faţa tribunei. Cîteva clipe de tăcere, apoi din piepturilor tuturor celor prezenţi, se revarsă cunoscutul Imn al muncitorilor de pretutindeni, ,,interna­ţionala“. VASILE FILIP GH. MATEI ALF. NEAGU DEMONSTRAŢIA OAMENILOR MUNCII DIN ORAȘUL IAȘI . ..............................................................................„............,m.imimiTm„,mM,limi^.n„ml,mm„,wli„,m,mffl„iiin„imiMmmmn»n„nmnTnnim„mTnmTinini„ni1llllimmnnm]ţ||||[]ţ|^ niiiiiimimmiiiiiMiiiiiiiiiiiiiffliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiffliiiiiiiiiiiiim^^^^ [lllillllllllll!!lllllll!lllllllll!llllllll!!llllllllllll tori poartă o pancartă pe care stă scris în perspectivă: Şantierul 214 lași. E, simbolică, perspectiva dezvoltării ora­şului nostru, care întinereşte din zi în zi, devenind un centru urban modern, socialist. Prin faţa tribunelor îmbrăcate sărbă­toreşte trec colectivele altor întreprin­deri. După ei se apropie colectivul unei alte petale din floarea nouă a zonei industriale a Iaşului . Fabrica de ulei „Unirea“. Un grafic mare arată tutu­ror depăşirile înregistrate în cinstea Zilei solidarităţii internaţionale a oame­nilor muncii din lumea întreagă : 1.750.000 lei valoarea producţiei glo- sunt elocvente : producţia globală -bale ; 1.900.000 lei valoarea produc­ 2.800.000 lei , producţia marfă - Trompetiştii anunţă intrarea în Piaţa Unirii a primelor coloane de pionieri. Trece prin faţa tribunei colectivul Staţiunii experimentale hortiviticole. Un frumos car alegoric al Fabricii „Ţesătura". Coloane nesfirşite de studenţi trec prin Piaţa Unirii, colina". Demonstraţia oamenilor muncii este deschisă de muncitorii, tehnicienii şi inginerii de la Atelierele „Ni­ritmuri populare. In cadrul coloanei oamenilor de artă trece colectivul Teatrului de pă­puşi cu eroii spectacolelor sale. Graţie, tinerețe, voioșie. Portativele noilor noastre primăveri După-amiaza zilei de 1 Mai 1965. Un parc, o scenă, un loc de odihnă sint In această zi cînd „toate saltă-n dulce alai, c-a sosit şi 1 Mai", locuri unde oamenii vin dornici sa participe la diverse manifestări cultural-artistice şi sportive. Deci, iatâ-ne la Începutul Itinerariului. Teatrul de vară a găzduit în aceste zile peste 7.000 de ieşeni. Muncitori din zona in­dustrială, de la Atelierele „Nico­tină­“ sau de la antibiotice, stu­denţi ce au coborît de sus, de la Copou, din cealaltă zonă, a ştiin­ţei şi culturii, s-au întilnit aici in jurul cintecului şi poeziei. Şi par­că niciodată n-a răsunat cu mai multă semnificaţie ca in aceste zile versurile ce le recita un tinăr muncitor ieşean: „Să seamăn in cintecul meu / Măreţul urcuş că­tre creste, / Să-i dau o putere me­reu / Mai demnă de zilele aces­te". Şi din vreme in vreme, cor­tina se retrăgea uşor, domol, lă­­sind deschise noi drumuri spre tainele frumosului artistic. Cele 45 de formaţii de artişti amatori ce s-au perindat in aceste zile pe scenele Iaşului au demonstrat Incă odată, cu pregnanţă, faptul că la noi, arta, cultura sunt mi­­nuite cu pricepere şi mult talent de cele mai largi mase de oameni ai muncii. Aplauzele dăruite din Inimă de miile de spectatori n-au făcut altceva decit să confirme cu competenţă acest lucru. S-au pe­rindat pe scenă formaţii de pres­tigiu care au obţinut frumoase succese la diferite concursuri pe plan regional şi republican. Ce­feriştii ieşeni s-au prezentat cu formaţia de cor, muncitorii de la antibiotice au fost reprezentaţi de brigada artistică de agitaţie, zona industrială ieşeană şi-a sem­nat „condica de prezenţă“ prin for­maţiile de dansuri de la Fabrica de mase plastice şi brigada şi orchestra de la Uzina metalurgică. Ascultînd cu atenţie aceste pro­grame aveai impresia că priveşti prin nişte ferestre larg deschise spre Inima acestor Întreprinderi, că le asculţi noul puls robust, sănătos. Artiştii amatori de la antibiotice sau „Ţesătura", de la Atelierele „Nicolina“ etc., îi ară­tau pe aceste noi portative ale primăverii succesele de seamă ob­ţinute in producţie, calitatea pro­duselor pe care le fabrică, viaţa nouă ce o trăiesc astăzi oamenii muncii. Şi parcă la un semn toate vocile se contopeau de pretutin­deni intr-un singur glas, încreză­tor, plin de optimism şi demni­tate. Se aducea cel mai preţios omagiu izvorit din inima iubitului conducător al poporului nostru, Partidul Muncitoresc Român. Cit de măreţ şi înălţător au răsunat in aceste zile versurile: „Tot ce are­­ara mai frumos, m­il­ aduce azi un dar prinos“. Reporterul s-a oprit apoi şi prin alte locuri pitoreşti ale la­şului nostru drag. La Cir­ic, Repe­dea, in dealul Copoului, pe străzi, prin parcuri, pe terenurile de sport, in casele oamenilor. Peste tot şi-a notat noi fapte pline de o adîncă semnificaţie. Să consemnăm faptul că un drum spre Repedea a întilnit familii de ieşeni care călătoreau in maşini personale, că la Giric ar fi trebuit să stea mult timp pentru a număra mo­tocicletele ce erau parcate pretu­tindeni. Sunt semne concludente de belşug şi bunăstare. Şi cintecele, optimismul, încre­derea în viitor erau consemnate vizibil pe acest portativ al primă­verii. Şi natura purta o parafă nouă cu iscălitura noilor autori ai vremurilor ce le trăim. ION ARHIP i T

Next