Flacăra Iaşului, februarie 1967 (Anul 23, nr. 6342-6365)
1967-02-01 / nr. 6342
FLACARA IAŞULUI PAGINA 2 * Drum mai scurt Intre difuzor Si cititor! „Luna cărţii la sate" care are loc în fiecare an, iarna, reprezintă un act de cultură, un semn al înaltei preţuiri de care se bucură cuvîntul tipărit. Intre 1—28 februarie, anul curent, vom asista din nou la un număr sporit de şezători literare, consfătuiri cu cititorii, concursuri, întâlniri cu scriitori, expoziţii de cărţi şi alte activităţi ce vor avea loc în biblioteci şi cămine culturale, în librării şi magazinele cooperaţiei de consum. Este vorba în general de acţiuni susţinute de popularizare a noutăţilor editoriale, de o largă informare bibliografică, de sondarea opiniilor şi gusturilor cititorilor, a proiectelor literare ale creatorilor. Evident în acest răstimp, vom înregistra şi noi apariţii de cărţi, editurile prevăzând circa 300 de titluri proaspete de lucrări, ce vor fi difuzate la sate. Tirajele fără precedent în care apar astăzi cărţile în ţara noastră nu mai surprind pe nimeni. Nu mai vorbim de rapiditatea cu care se epuizează stocurile în librării cînd e vorba de lucrări interesante, de creşterea numărului de cititori la bibliotecile de lectură publică şi al posesorilor de biblioteci personale. „Luna cărţii la sate" constituie o perioadă în care toţi cei ce propagă cultura vor trebui să-şi unească forţele pentru a îmbunătăţi munca de popularizare şi difuzare a cărţii, pentru a forma cititori pasionaţi şi a informa pe toţi paanenii muncii de la sate abupra noilor tipărituri. Acţiunea nu trebuie să fie cu caracter de campanie, ci este necesar să aibă continuitate, luna cărţii fiind un răstimp de perfecţionare continuă a activităţii de răspîndire a volumelor din cele mai diverse domenii. Subliniem aceasta deoarece pe lingă biblioteci comunale cu activitate susţinută, care au reuşit să permanentizeze un număr însemnat de cititori (Băceşti — Negreşti, Bîrnova — Iaşi, Balţaţi — Paşcani, Costeşti — Vaslui), pe lingă bibliotecari care au ştiut să antreneze specialişti la realizarea unor acţiuni mai deosebite (Duda şi Turzii — Hurj, Dumeşti — Iaşi, Deleni — Vaslui), mai sunt destule unităţi cu un număr foarte redus de cititori datorat lipsei oricăror iniţiative a bibliotecarilor pe linia popularizării cărţii, pasivităţii lor şi concepţiei greşite că rolul ce le revine s-ar mărgini la simpla distribuire a volumelor solicitate şi uneori nici măcar la atît. La Erbipeni, de exemplu, de la începutul anului nu s-au înregistrat mai mult de 30 de cititori, bibliotecara dovedind totală lipsă de pregătire. CU despre Sfatul popular raional, deşi cunoaşte această situaţie n-a luat măsuri de înlocuire. Şi la SCobinţi, Mironeasa, Prisecani etc., una din cauzele care generează deficienţe in difuzarea cărţii este lipsa de competenţă a bibliotecarilor. La această se adaugă fluctuaţia care se manifestă nu numai la bibliotecile comunale, dar şi la cele raionale (Negreşti, Hîrlău etc.). Fără îndoială că rezolvarea integrală a acestei probleme ţine de viitor, ca fiind legată de găsirea unei forme de învăţămînt speciale pentru bibliotecari, eventual în cadrul institutelor pedagogice de trei ani sau al liceelor pedagogice, de salarizarea diferenţiată a bibliotecarilor în funcţie de vechimea şi pregătirea lor etc. Pînă la realizarea acestor deziderate, pentru fixarea cadrelor este foarte important şi felul cum sunt primite şi apreciate de comitetele executive ale sfaturilor populare comunale, modul cum slnt sprijinite de bibliotecile raionale şi regională. Faptul că in toamnă s-au organizat la biblioteca regională cursuri de două săptămaîn pentru circa 80 de bibliotecari şi că s-au trimis bibliografii rare să-i ajute în pregătirea profesională, nu e suficient, la aceasta trebuind să se adauge mai multe schimburi de experienţă la bibliotecile fruntaşe, Îndrumări pe grupe de comune urmate de exemplificări practice etc. Ar trebui, de asemenea, ca seminariile raionale să nu se mai limiteze la o singură zi, cum se întîmplă uneori, ceea ce face imposibilă realizarea unor acţiuni practice modei. Metodiştii bibliotecilor raionale Negreşti şi Bârlad, de exemplu, efectuează un număr redus de deplasări la sate, ceea ce duce la o slabă îndrumare, iar cei ai bibliotecii regionale au mers numai in unele raioane, neglijind altele ca Iaşi, Hîrlău, Negreşti. In asemenea împrejurări nu este de mirare că unele biblioteci comunale nu-şi fac simţită prezenţa cu prilejul diferitelor activităţi din comună unde contribuţia lor ar fi indispensabilă. Or, bibliotecile de lectură publică trebuie să coopereze organic cu toate celelalte unităţi cultural-educative şi aceasta nu numai în direcţia asigurării documentării necesare pentru toate formele de învăţămînt, dar şi prin participarea la conferinţe, simpozioane, experienţe ştiinţifice, seri de calcul, organizate de căminele culturale, cu expoziţii şi vitrine de cărţi, prezentarea unor lucrări, indicaţii bibliografice etc. De asemenea, unele manifestări pe care le organizează biblioteca ca montaje literar-muzicale, sort literare, şi altele nu pot fi desfăşurate la nivel corespunzător dacă nu se apelează la colectivele artistice ale căminului cultural. Colaborare strinsă se cuvine să existe şi cu biblioteca şcolară, începînd chiar cu asigurarea fondului de cărţi, care este necesar să fie făcută în aşa fel încît una să completeze ceea ce nu posedă cealaltă, răspunzînd necesităţilor procesului de învăţămînt. In ceea ce priveşte acţiunile educative pentru elevi, se impune să fie corelate astfel încît să nu existe paralelisme. Un număr mare de volume. Vor fi puse ln vînzare prin unităţile cooperaţiei de consum la sate, lucru ce cere un concurs preţios din partea difuzorilor, a tuturor celor ce contribuie la răsplndirea culturii. S-au amintit aici o serie întreagă de forme de popularizare a cărţii a căror eficienţă este de mult verificată în practică. Sunt bune şi serile literare şi montajele literar-muzicale şi simpozioanele privind lucrări ştiinţifice, cu condiţia să nu fie reduse la unison, metamorfozate in simple expuneri anoste, după cum recenziile nu trebuie să însemne povestiri ale cărţilor prezentate. Ar fl timpul ca Intre planuri şl realizarea lor practică să nu mal existe neconcordanţe, după cum firesc ar fl să-şi găsească Ioc In cadrul activităţii bibliotecii şl concursuri sau consfătuiri pe marginea unor lucrări agrotehnice, mai multe manifestări legate de specificul satului. La Cepleniţa, de exemplu, sunt posibilităţi de extindere a suprafeţelor plantate cu vii şi livezi, dar biblioteca n-a întreprins nimic în sprijinul acestor proiecte, după cum la Cotnari s-au făcut expuneri despre cultivarea sorgului şi ricinului în dauna altor probleme. Sînt doar cîteva exemple din care rezultă necesitatea axării mai puternice pe specificul local. Desfăşurîndu-se in perioada campaniei electorale pentru alegerile de deputaţi in sfaturile populare comunale, manifestările ce vor avea loc în cadrul „Lunii cărţii la sate", constituie totodată un bun prilej pentru larga popularizare a realizărilor din anii puterii populare. Să facem ca lumina cărţii să se aprindă mai puternic în fiecare sat oricât de îndepărtat deoarece s-a constatat că dacă la centrele de comună in bună parte se duce o activitate, apoi la bibliotecile afiliate, munca de popularizare a cărţii şi chiar aprovizionarea sunt date uitării (exemplu Bivolari, Osoi etc.). Şi fiindcă am amintit de aprovizionarea cu cărţi a bibliotecilor pentru a răspunde cerinţelor în continuă creştere, precizăm că dacă pentru aprovizionarea bibliotecilor regională şi raională s-a manifestat exigenţă, apoi pentru cele comunale nu se vede aceeaşi grijă, ceea ce face să găsim aici, adeseori, lucrări dificile, care nu au ce căuta în mediul rural. Este drept că în problema respectivă şi editurile au un cuvint greu de spus, în sensul că mai lipsesc o serie de cărţi de nivel mediu. Editura Agrosilvică, bunăoară, ar trebui ca, pe lingă colecţii cum ar fi „In ajutorul specialistului" să scoată şi altele care depăşind broşurile elementare, să poată fi accesibile absolvenţilor învăţămoîntului agricol de masă, brigadierilor etc. Sunt, de asemenea, încă puţine titlurile ce se adresează tineretului pe linia educaţiei morale, iar în privinţa educaţiei patriotice sunt necesare lucrări pentru uzul elevilor şcolii generale. O atenţie sporită trebuie să se acorde şi asigurării condiţiilor materiale menite să-l atragă pe cititor la bibliotecă. Or, la Bivolari, raionul Iaşi, de exemplu, biblioteca a fost mutată intr-un local cu totul necorespunzător, mobilierul fiind împrăştiat prin diverse alte locuri. De asemenea, la Pogana—Bârlad, biblioteca a fost mereu Închisă, elevii fiind siliţi să străbată kilometri pînă la Perieni, deoarece timp de doi ani n-a existat Interes pentru numirea unui bibliotecar. Iar cînd s-a găsit in fine un cadru, biblioteca a rămas fără sediu. Luna cărţi! Ia sate este menită să ducă la remedierea lipsurilor semnalate şi la intensificarea muncii nobile de răspundera a lucrărilor social-politice, ştiinţifice şi beletristice In mase tot mai largi de cititori. EL. PIETRARU : Nu o lună, ci tot anul! (B Oricine poate fi bibliotecar ? ) Păsări călătoare... [] îndrumare prin corespondenţă ] De-a v-aţi ascunselea: cînd nu-i bibliotecar, cînd nu-i bibliotecă Dezlegarea jocului apărut în nr. 6336 al ziarului nostru ORIZONTAL: 1) Dezvoltare — Pe; 2) Una — Nae — Aport; 3) Mercur — Etalon; 4) Preț — Geneva — A; 5) Iga — Oime— Arc; 6) Ne — Veri — A — Ioc; 7) Gtp — Detaşa — N; 8) laţi — Exporta; 9) Accept — Ai —- Tru; 10) C — To — Rt Ra— Az; 11) Ofertă — Sărace; 12) Rolo — Patent; 13) Debitori Dezlegarea jocului apărut în nr. 6337 al ziarului nostru ORIZONTAL: 1) Lacăt — Copaci; 2) Uraniu — Șlep ; 3) M — Pcm — Șters; 4) Europolis — O , 5) Sarcini — Urg ; 6) Dc — A — Epavă ; 7) Bal — Ma — Ride ; 8) Stepanov — An; 9) E — Marinar — O, 10, Cinice — Taur; ii) Azore — F — Mim . 12) Tisa — Galați 13) As - Sporită. jocuri Culturală ORIZONTAL: 1. Sumarul pieselor dintr-o stagiune; 2. „Călăreţul de poem de Puşkin — „Fiul Pepelei, cel Isteţ ca un proverb" ; 3. „Jurnal de volum de Jean Bart — Erou principal din „Romanul operei" de Fr. Werfel ; 4. Emil I. Nedelcu —„Muhina, autoarea unor „Scrieri despre artă"; 6. Oraşul Acropolei _ Teli ; 6. Prozator român contemporan —Monedă portugheză ; 7. Bluză de borangic — Poet grec, laureat al premiului Nobel; 8. Stea de cinema — „ ... literar", publicaţie lunară ; 9. Ambrozia şi nectarul pentru zeii greci — A cuprinde cu mintea. VERTICAL: 1. Autorul celebrului „Gargantua"; 2. „Moartea unui..." (pl.) roman de Aldington — Emu mitologic omorît de Perseu din greșeală; 3. In „cetatea" zeilor—Măsură I 4. In remediu 1 — Planeta noastră ...; 6. ... și vechiul soare I — „... vidi, viei" I 8. Oraș Italian în care are loc o bienală de artă plastică ; 7. de cinci paralel de Berthold Brecht — Scaunul povestitorului; 8. Din cînd în cînd — Vestit caricaturist român; 9. Fluviu asiatic — Parenchim; 10. „Povestea piesă de Mircea Ștefănescu .— Pronume, L. BRADU Institutul de chimie „Petru Poni". In laboratorul de analize termogravimetrice și măsurători magnetochimice. Monumentele laşului Aroneanu Către răsărit, pe dealul opus Galatei, s-a construit către sfîrşitul secolului al XVI- lea «In ţarina laşului", unul dintre cele mai frumoase şi interesante monumente de arhitectură din Moldova, mănăstirea Aroneanu. Zidurile de piatră, cu turnurile de colţ, ca şi cel de la Intrare, care înconjurau incinta mănăstirii lui Aron Vodă, au dispărut, înainte de primul război mondial se mai puteau observa temeliile turnului de intrare şi urmele chiliilor. Nu s-a păstrat nici pisania ctitorului, deşi deasupra uşii de intrare. In pronaosul bisericii, se observă locul unde a fost fixată. Pe locul actualei biserici a fost alta, construită de Alexandru Lăpușneanu între anii 1564—1568. Fiind distrusă, probabil de tătari în vara anului 1574, a fost reconstruită în 1593 de către Aron Vodă, un fiu natural al primului ctitor. De aceea noua mănăstire s-a numit Aroneanu sau a lui Aron Vodă. Biserica mănăstirii Aroneanu, cu silueta sa elegantă este construită în plan treflat, fără contraforţi şi cu o singură turlă. Are un pridvor deschis, mic şi elegant, boltit cu două calote gemene, cu arcadele rezemate pe coloane, ca şi la Hlincea. Nu s-a păstrat nimic din vechea pictură a bisericii. Cea mai interesantă, ca aranjament şi forme, unică în istoria artei noastre feudale, ni se prezintă decoraţia exterioară a acestei biserici. Pe soclii s-a săpat un rînd de caneluri înalte de circa un metru. Pereţii sunt Înconjuraţi, la nivelul planului de naştere al bolţilor, de un briu in formă de tor şi Împodobiţi cu un rînd de aresturi adincite In zid şi încadrate de muluri, Turla este de formă prismatică cu 12 laturi decorată cu arcaturi încadrate de muluri. Faţă de construcţiile similare din evul mediu, pereţii bisericii Aroneanu sunt decoraţi în mod original şi cu teracote smălţuite de culoare verde, cu reflexe albăstrui. Forma acestor elemente decorative şi plasarea lor ne prezintă una din cele mai interesante şi originale îmbinări decorative din ţara noastră a arhitecturii culte cu elemente populare. Pentru a o salva de la o ruină totală, fosta Comisiune a monumentelor istorice a restaurat-o în anul 1907. Atunci s-a refăcut acoperişul, tencuit şi reparat pereţii, completat teracotele decorative distruse şi degajat pridvorul de zidăria dintre coloane. Dar, la Insistenţele locuitorilor din satul Aroneanu s-a zidit între coloane şi arcade un perete mai subţire, care scoate totuşi în evidenţă forma veche a pridvorului. Din nenorocire, în august 1944, frontul fiind în apropiere, biserica a fost incendiată, arzînd toate obiectele de cult, cărţile şi mobilierul. A fost, însă, curînd restaurată. In concluzie, dacă monumentele din vremea lui Ştefan cel Mare au decoraţia lor exterioară specifică, de firide, discuri smălţuite şi cărămizi aparente, ale lui Petru Rareş bogata şi frumoasa lor pictură, care le-a dus faima în lumea întreagă, la biserica mănăstirii Aroneanu, meşterii moldoveni au venit cu inovaţia teracotelor smălţuite de forme variate, plasate pe întregul cîmp al pereţilor. Acest element, împreună cu cele de zidărie, completează o alternanţă plastică originală, care va fi punctul de plecare al motivelor de decoraţie exterioară realizate la două din cele mai frumoase monumente de arhitectură feudală din ţara noastră, bisericile mănăstirilor Dragomirna şi mai ales Trei Ierarhi, N. GRIGORAȘ cercetător științile O noua pasarelă la Paşcani In apropierea Staţiei C.F.R. Paşcani — călători, s-a început nu de mult, construcţia unei pasarele peste calea ferată care va înlesni călătorilor circulaţia din str. Unirii spre str. Constantin Burcă. Lucrările se desfăşoară într-un ritm intens. S-au încheiat probele de rezistenţă a solului, precum şi baterea pilonilor, iar acum se confecţionează ultimele armături metalice pentru scările de beton. Colectivul de muncă a acestui şantier dă zor pentru a termina construcţia in termenul planificat. IOAN GH. VRINCEANU corespondent Gospodărim bine hrana pămîntului ? (Urmare din pag. 1) Celor agricole : construirea magaziilor în gări cut şi ridicarea neîntîrziată a îngrăşămintelor ce sosesc pe rampe. Nerespectarea graficelor de livrare de către unităţile furnizoare, creează unele greutăţi cooperativelor agricole. Este seronificativă situaţia din toamna anului trecut cînd îngrăşămintele au sosit după ce s-au executat lucrările de bază ale solului, rărpînînd astfel în stoc pînă la anul viitor (în special superinsfatul). Desigur că aceste carenţe semnalate în folosirea îngrăşămintelor chimice au cântărit defavorabil in balanţa recoltelor raionului, a unităţilor agricole respective. Specialiştii care au participat la discuţie, tovarăşii din conducerea Consiliului agricol şi Uniunii raionale a cooperativelor agricole au recunoscut că multe din aceste deficienţe le aparţin. Dar nu este suficient. Va trebui acţionat cu mai milita energie, cu mai multă pasiune pentru a curma aceste neajunsuri, pentru folosirea integrală şi raţională a tuturor îngrăşămintelor chimice planificate. Numai astfel se vor înregistra, de la un an la altul, însemnate sporuri de producție. AGENDA Cu ajutorul noilor maşini Secţia de mobilă de la întreprinderea „Progresul" din Iaşi a fost dotată, recent, cu noi maşini de prelucrare a lemnului. Printre acestea se află maşina de frezat diferite profile, necesare execuţiei garniturii de mobilă tip „Roman" şi maşina de rindeluri la grosime. Prin darea acestor utilaje în exploatare, pe de o parte calitatea produselor se va îmbunătăţi simţitor, iar pe de altă parte productivitatea muncii în sectorul amintit va creşte cu aproape 10 la sută. Premieră la Casa tineretului Duminică, 5 februarie ora 20, va avea loc la Casa de cultură a tineretului, premiera cu piesa de teatru „Alt tramvai numit dorinţă“ de Mircea Radu Iacoban. Spectacolul a fost pregătit de una dintre formaţiile de teatru ale Casei de cultură sub îndrumarea lui Al. Blehan. Destinația: Irlanda Nu mai există nici o îndoială că irlandezilor le place cum este pirogravat lemnul la Iaşi. O nouă dovadă a fost dată zilele trecute cînd, de la cooperativa „Mobilă şi tapiţerie“ din Iaşi, a plecat spre Irlanda un nou transport de 624 de servicii de ouă (fiecare serviciu de cite 24 de piese) din lemn pirogravat. Asemenea servicii au fost livrate în Irlanda şi în anii 1965 şi 1966. Ca şi în anii trecuţi, nici o piesă nu a fost respinsă la recepţie. Irlandezii sunt foarte pretenţioşi şi zgîrciţi la vorbă. Meşterii ieşeni sunt darnici la localitate. Colecţionara la scurt timp după eliberarea din penitenciar, unde a executat pedeapsa de 1 an fi 8 luni închisoare corecfionald, Elena Cucer a fost încadrată In luneta de casier-colector la cooperativa „Tehnica confecţiei" dinafl! In cele elteva luni ott a functionat In această calitate, casiera a furat din bănit colectat de la unităţile de croitorie suma de 31194 de lei. Femeie cu moravuri uşoare, încadrată cu uşurinţă In lunctia de gestionar, Elena Cucer a mai Încasat o sumă. Nu in bani. Zece ani închisoare corecţională şi cinci ani interdicţie corecţională. Are ce petrece... Ca la Polul Nord Intr-una din zilele trecute, din cauza temperaturii cu mult sub zero grade, cei din conducerea S.M.T.-ului Vlădeni au... îngheţat bocnă. Da, au Îngheţat bocnă pentru că au făcut imprudenţa să servească masa la cantină. In ialie. Ce să le faci, dacă nu-s grijulii ! Mecanizatorii şi elevii şcolii profesionale nu procedează aşa. Ei servesc masa îmbrăcaţi In şube, cojoace, căciuli, pislari, mănuşi. Cineva spunea că dacă pînă la primăvară se va face locul In sobele existente In sala de mese, cel din conducere Işi vor reveni. Să se încerce. Argumente tari In timp ce Adrian Popovici, elev in clasa a VI-a C la Liceul nr. 7 din Iasi fura din buzunarul unei bătrine, in virstă de 76 de ani, suma de 200 de Iei, a fost observat de cetăteana Elvira Ciobănică. Martora, Împreună cu păgubaşa, s-au dus la mama elevuluiGherghina Popovici, str. Tătăraşi nr. 17), pentru a-i aduce la cunoştinţă cele întîmplate. „Copilul meu nu fură!" — a strigat mama delicventului. Şi pentru a dovedi acest „adevăr" a... bătut-o pe martoră I Adrian e un copil fericit I are o mamă care-i face educaţia pe bază de argumente tari... dar pe pielea altora. Un aspect cotidian din Bîrlad. Autobuze circulă avînd pasageri agăţaţi pe scări. Şoferii acceptă, nimeni nu-i întreabă. Oricînd, astfel de situaţii pot duce la accidente de circulaţie. Foto : V. Petrescu FILMELE SĂPTĂMlNII GOLGOTA Mircea Drăgan continuă In noul său film o iemnă pe care a tratat-o In apreciatul „Lupeni ‘29". Continuarea însă se face pe alt plan. Vasta frescă istorico-socială încercată In prima peliculă este urmată In „Golgota" de analiza psihologică, de evoluţia unui grup restrtns de oameni In conşt/In/a cărora reflexele grevei sunt încă vii. Şase femei, văduve ale greviştilor ucişi, îşi caută drepturile de pensie. Este un pretext pentru realizatorii Ulmului (scenariu N. Ţie şi M. Drăgan) de la care pornesc in realizarea cinematografică a unei idei deosebit de interesante. Pare limpede pentru oricine că pensiile pe care le cer cele şase femei nu sunt mobilul esenţial al acţiunilor lor; lemină un impuls mult mai puternic : setea de dreptate, acest puternic sentiment care i-a îndemnat la grevă pe sofii lor. „Dreptatea e de partea noastră", se aude ca un leit motiv strigătul muncitorilor grevişti (in secvenţele reproduse la începutul Ulmului chiar din ,,Lupeni ’29"). „Dreptatea este a noastră" repetă mereu femeile. Aşadar, conştiinţa că acţionează în numele unei dreptăţi, care este a lor (şi nu numai a lor: „Ca noi mai sînt multe, dar n-au venit că le-a fost frică"), imprimă torţă, curaj, dîrzenie grupului celor şase femei. Şi, deşi grupul va fi pînă la sfirşit destrămat prin moarte sau prin fugă, el rămine Învingător. Singura reprezentantă, Ana Varga va ajunge la capăt, să-şi spună păsul răspicat, fără teamă. Dar victoria ei şi a tovarăşelor ei de calvar nu aici se împlineşte. In biroul căpitanului, la capătul drumului, victoria are loc mai înainte, şi ea stă în tăria cu care au infruntat calvarul in numele unui fel, în dîrzenia cu care au rezistat sălbatecului tratament la care au fost supuse de jandarmi. Este în primul rînd meritul scenariştilor, care au tratat tema cu o gravitate amintind pe alocuri tragedia antică. Femeile, îmbrăcate în negru, străbat un drum fără silişti, prin ploaie, prin bezna nopţii, sub ameninţările şi loviturile jandarmilor. Purtate din post în post, minţite, siluite, ameninţate cu moartea, ele suportă martiriul cu o putere nebănuită. Confruntarea continuă dintre ele şi jandarmi conferă Ulmului dramatism, note tragice. Din grupul femeilor se remarcă figura dirză, impunătoare a Anei Varga. Ea insuflă încredere şi curaj tuturor celorlalte. Interpretată de Draga Olteanu, eroina ne apare inteligentă, demnă, inepuizabilă din nunct de vedere fiic și moral. Din păcate însă, celelalte componente ale grupului sunt mai palid conturate, nediferenţiate caracteriologic şi interpretate foarte modest de Ioana Drăgan (Ruxandra), Violeta Andrei (Alexandrina), Nunuta Hodoş (Cătrina), Nagy Réka (Maria) şi Viorica Farcaş (Eva). Cu mai multă pricepere dramaturgică a fost alcătuit grupul advers, al jandarmilor din care se impun mai multe caractere, trasate in linii sigure, dure. Am avut chiar impresia la un moment dat că, atraşi de dramele acestui grup, cineaştii au părăsit ideea centrală şi s-au îndreptat pe un Făgaş secundar, evoluţia unor soldaţi fiind mai dramatică decit cea a eroinelor principale. Este aici o lipsă de echilibru pe care o considerăm ca lipsă principală a Ulmului. Din grupul jandarmilor s-au detaşat interpretările lui Gh. Dinică (Sergentul) şi Sebastian Papaiani (Soldatul). Dinică conferă personajului său duritate şi uscăciune morală, cruzime şi întaluare ignorantă, iar Sebastian Papaiani, într-un rol cu totul diferit de linia lui obişnuit comică, subliniază cu atenţie şi forţă de convingere evoluţia unui destin dramatic care împrumută, în final, reflexe de tragedie. Notabile, de asemenea, apariţiile lui Virgil Platon şi Sabin Făgărăşanu, doi caporali brutali şi ignoranţi. Imaginea lui George Cornea slujeşte cu fidelitate intentate regiei, creind o atmosferă sobră, vibrînd de dramatism. Efecte plastice interesante, realizate în alb-negru, susţin convingător evoluţia caracterelor. FEMEIA NISIPURILOR Considerat de critica noastră ca cel mai bun film al anului trecut, producţia japoneză „Femeia nisipurilor" venea la noi cu recomandări demne de luat în consideraţie: „Premiul special al juriului" la Cannes in 1964. Rareori ne este dat să vedem un Ulm atit de unitar realizat de la scenariu la interpretare, de la imagine la muzică şi la montaj. Este un Ulm despre condiţia umană. Trăsături fundamentale ale acestei condiţii se află înglobate organic intr-un tot impresionant: frumuseţea morală a omului, puterea lui de dăruire, nestăpînita dorinţă de realizare şi, mai mult ca orice, continua sete de libertate. Sensul social al individului, pasiunea lui de a se realiza într-un plan superior, dincolo de orizontul său intim, aceasta este demonstraţia pe care ne-o propune regizorul japonez Hiroschi Teshigawara. O femeie singură se află izolată Intr-o vale închisă din toate părţile de uriaşe dune de nisip. Ieşire de acolo nu există decit prin bunăvoinţa consătenilor din satul care se află „afară". Dar femeia şi-a găsit acolo un sens şi nu doreşte să părăsească groapa, deşi traiul îi este lipsit de orice bucurie, de orice satisfacţie în afară de una esenţială, este de folos satului. Ea are sarcina să sape mereu nisipul, care ameninţă existenţa satului. II sapă în fiecare noapte şi consătenii îşi pot trăi liniştiţi viaţa. Femeii ii ajunge o asemenea satisfacţie. Sigur că pînă a ajuns la această convingere i-au trebuit ani de renunţări, de întrebări chinuitoare pe care regizorul nu ni le arată. Demonstraţia pe viu el o face asupra altui personaj: un entomolog prins de ţărani în preajma satului şi dus, prin şiretenie, alături de femeie, să-i fie de ajutor. Evoluţia acestuia ne demonstrează sensul filozofic profund al noţiunii de libertate. ’Ani de zile s-a zbătut bărbatul să iasă din această groapă, să fie din nou liber, să se întoarcă In laboratorul lui din Tokia ! ani de zile a dorit libertatea. Într-o zi însă a înteles sensul adevărat al libertăţii: libertatea ca necesitate înţeleasă. Intr-o zi a descoperit apă pentru însetata ţărani şi a înțeles că Ie-a devenit acestora atît de necesar incit dacă ar pleca, ei ar pieri, in clipa acestei înţelegeri, el a devenit liber. Dar nu s-a grăbit să iasă din groapă, deşi — pentru prima dată — ţăranii uitaseră scara acolo. Anonim, oarecum la început, un simplu, modest entomolog, dornic să-şi lege numele de o insectă a nisipurilor pe care speră să o descopere, eroul nostru evoluează treptat, într-un ritm de variate intensităţi, cu explozii şi calamităţi zguduitoare, spre propia sa autodescoperire, spre acel culminant moment al autocosirii de indiferenţă, de necunoaştere, de neînţelegere. Miezul de umanitate pe care şi l-a descoperit în clipa înţelegerii necesităţii, este, în fond, concluzia spre care, cu răbdare şi măiestrie, ne-a purtat regizorul. Fabulaţia filmului poate părea pe undeva stranie, oamenii şi faptele lor pot da naştere la discuţii contradictorii. Trebuie avută însă în vedere valoarea lor simbolică. Groapa în care îşi consumă drama cele două personaje nu trebuie luată aiit in sine, cit ca simbol al unei lumi în care individul e amenințat să fie acoperit, anulat de „mișcătoarele nisipuri", în fața cărora trebuie să facă eforturi epuizante spre a se elibera și realiza. Inspirîndu-se din cromatica vechilor stampe japoneze, realizatorii filmului (operator Hirsohi Segawa) au dat multor imagini o ținută plastică remarcabilă. ST. O. MUGUR