Flacăra Iaşului, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 7555-7579)
1971-01-26 / nr. 7574
Incurn Insului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul XXVII, nr. 7574 Marţi, 26 ianuarie 1971 pagini, 30 bani ! DACA S-AR FI RESPECTAT DISCIPIINA MUNCII REZUITATE1E AR FI FOST SI MAI BUNE ■ ! La cooperativa agricolă din Podu-Iloaiei, planul producţiei globale pe anul 1970 a fost îndeplinit în proporţie de 84 la sută, iar cel al veniturilor băneşti de 75 la sută. De ce? Răspunsul a fost dat de participanţii la discuţiile purtate in cadrul adunării generalei de dare de seamă care a avut loc într-una din zilele trecute. Fără îndoială că şi cooperativa agricolă din Podu-Iloaiei a avut de suferit din cauza condiţiilor climatice nefavorabile ale anului trecut, însă dezbaterile din adunare ausubliniat că producţiile pierdute de pe terenurile inundate puteau fi recuperate dacă lucrările de întreţinere şi de recoltare de pe restul suprafeţelor s-ar fi făcut la timp şi de calitate, dacă animalele ar fi fost mai bine îngrijite şi furajate. . De pe cele 38 de hectare cu sfeclă de zahăr, de exemplu, au fost scoase 611 tone de recoltă, ceea ce înseamnă peste 16.000 de kg. la hectar. O recoltă relativ bună. Dar, se putea obţine mult maimult dacă toate suprafeţele ar fi fost prăşite la timp. Sfecla de pe 68 de ari situaţi pe un şes, cu pămînt roditor, n-a fost prăşit nici măcar, o data. Iată cum s-a pierdut recoltă. La floarea-soarelui, producţia obţinută de pe cele 300 de hectare a fost de numai 1.320 de kg, cu 180 de kg sub prevederile de plan. Nivelul producţiilor de la brigadă. la brigadă a diferit foarte mult. .In timp ce brigada a VI-a din Podu- Iloaiei a obținut 1.570 de kg., brigada din Budăi n-a rea- Adunarea generală de la C.A.P. Podu-Iloaiei liza nici măcar 1.000 de kg. la hectar. Din discuţii s-au desprins două lucruri ,şi anume că nerealizareaproducţiilor planificate a fost influenţată de indisciplina manifestată în muncă de unii membri cooperatori, de lipsă de răspundere faţă de calitatea muncii prestatăde unii brigadieri, şefi de echipă, cooperatori. — Noi, cei din brigada a V-a■—, spunea brigadierul Dumitru Lăzărescu — am scos aproape 4.000 de kg. de porumb boabe la hectar, de pe întreaga suprafaţă. Recolte bune la această cultură au obţinut şi celelalte brigăzi. Aşa se face că media pe cooperativa agricolă, de 3.172 de kg., este mult mai mare decit producţia planificată. Veniturile noastre ar fi fost cu mult sporite dacă reuşeam să obţinem asemenea rezultate şi la sfecla de zahăr, şi la floarea-soarelui. Dar cum să obţii producţii bune cînd unii cooperatori n-au înţeles că trebuie, să iasă la prăşit, la strînsul recoltei, atunci cînd este nevoie ? Se apropie primăvara şi vom ieşi diin nou la munca cîmpului. Să răspundem cu toţii prezent la fiecare lucrare şi atunci cind e nevoie. Nu mai tîrziu sau de loc! Nu e totul să participi la treabă, să prăşeşti, să recoltezi. In balanţa producţiilor trage foarte mult calitatea muncii depuse. N-am realizat producţiile prevăzute la unele culturi, spunea şefa de echipă Elena Manole. Vinovaţi suntem noi că n-am prăşit la timp şi mai ales că n-am prăşit bine peste tot. Aplicarea acordului global va face ca fiecare să fie răsplătit după munca prestată şi calitatea ei. Consiliul de conducere va trebui să asigure toate condiţiile îndeplinirii sarcinilor de plan. In prezent, în unitatea noastră mai sunt de atat circa 200 de hectare. Avînd în vedere că toamna a fost destul de lungă, ne întrebăm : cum de-a mai rămas atîta de arat? Nu cumva şi în rîndul unor tractorişti s-a strecurat indisciplina ? Ţăranii cooperatori din Podu-Iloaiei apreciază eforturile mecanizatorilor, contribuţia lor substanţială la producţiile obţinute. Dar, aşa cum a arătat şi Elena Manole, ca şi alţi vorbitori, nu toţi tractoriştii au înţeles să facă întotdeauna lucrări de calitate, să se încadreze cu executarea acestora în epoca optimă. Bine ar fi fost ca mecanizatorii, în frunte cu şeful secţiei, Vasile Dascălu, să fi fost prezenţi la adunarea generală să audă părerea cooperatorilor despre munca lor, să-şi spună părerea despre activitatea cooperatorilor, fiindcă tot anul au lucrat împreună. Mecanizatorii au lipsit cu toţii, cu toate că au fost invitaţi să participe la adunarea generală. Gheorghe STEJARI) (continuare tpaati- a *») 1966-1970—UN CINCINAL RODNIC, O PUNTE TRAINICĂ PENTRU VIITOR U. F. S. —pion al chimiei româneşti Aprilie 1969, început de primăvară. Undeva, în inima unor hale plămădite din beton şi sticlă, după un travaliu relativ scurt, se năşteau primele cantităţi din miraculoasa „Innă de aur“. Pe platforma industrială ieşeană o nouă unitate economică, rod al cincinalului 1966—1970, viguros pion al industriei chimice româneşti, primea botezul intrării în funcţiune. Uzina de fibre sintetice se conecta astfel, cu şase luni mai devreme decât era prevăzut, în circuitul economic. Au trecut aproape doi ani, răstimp în care oamenii de aici s-au străduit să înnobileze cu valenţe de prestigiu proaspăta marcă înregistrată la organismele internaţionale de specialitate de la Haga — TEROM. Şi intr-adevăr, marca s-a dovedit un ideal mesager al competenţei şi ingeniozităţii, priceperii şi hărniciei poporului nostru. Conştienţi că bogatul palmares, obţinut pe frontul bătăliei economice, se cere in permanenţă îmbogăţit, rînd pe rînd, oamenii uriaşelor retorte din moderna uzină au urcat noi trepte pe scara optimului economic. In pagina a XlI-a a ziarului prezentăm citeva imagini si cifre grăitoare din activitatea acestui prestigios colectiv ieșean. Etapele I și a ll-a 1969-1970 Etapele a lll-a și a IV-a 1971-1975 De la o etapă la alta a crescut eficienta fiecărui leu investit. Primii pași cu patinele (instantaneu la patinoarul ș.rândului din Iași). Foto : L. STRATULAT — coresp. Proletari din toate tarile, uniţi-va! Probleme deschise în învăţămîntul liceal fără frecvenţă învăţămîntul liceal fără frecvenţă cuprinde un însemnat număr de elevi, marea lor majoritate tineri încadraţi în producţie care doresc să-şi completeze studiile şi să-şi ridice nivelul de cultură generală şi de specialitate. Recenta sesiune de examene de la secţiile fără frecvenţă a demonstrat că, în ciuda ameliorărilor aduse in ultimii ani, pregătirea elevilor este în multe cazuri deficitară, nesatisfăcătoare. O treime dintre elevi dacă promovează într-o sesiune de examene. Chiar cei ce obţin medii de trecere la toate obiectele nu depăşesc îndeobşte valoarea notelor limită de 5 şi 6. Cîteodată, unii profesori — coborînd ştacheta exigenţei — sînt tentaţi să adopte, în cele din urmă, o atitudine îngăduitoare faţă de anumiţi elevi care sesiuni de-a rîndul n-au izbutit să promoveze examenul, numai ca „să scape o dată de ei". Studiul fără frecvenţă, menit să îmbunătăţească gradul de cultură al poporului, duce la o simţitoare creştere a numărului celor care termină liceul. De aceea, faptul că el mai continuă pe alocuri să reprezinte o cenuşăreasă a sistemului de învăţămînt apare drept un fenomen nefiresc. Care să fie cauzele unei asemenea situaţii? Factorul hotăritor în pregătirea şcolară îl constituie — se ştie — studiul individual al elevului însuşi. Dar la secţiile fără frevenţă unii tineri nu-şi onorează calitatea de liceeni, neglijează propria pregătire pentru viaţă, pentru producţie (nu neapărat pentru un anume examen), nu fac tot ce depinde de ei pentru a-şi însuşi cunoştinţele. Mai mult, revendicînd o falsă tradiţie, unii pun semnul egalităţii între fără frecvenţă şi fără exigenţă şi socotesc instituţiile de învăţămnt la care sunt înscrişi nişte simple oficii de eliberat acte de studii. Nu puţini sunt şi aceia care înlocuiesc studiul serios, aprofundat, cu o lectură grăbită şi superficială a manualului, efectuată cîteva zile înaintea sesiunii. Rezultatul? La examene — piatra de încercare a condiţiei lor de elevi — nu posedă un minim de cunoştinţe cerute de programa analitică. Unii dintre ei trec, cu toate acestea, clasa, eventual folosind şi anumite forme destul de rafinate de fraudă pedagogică (copiat, suflat), şi ajung in pragul absolvirii liceului, însă cu un bagaj de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi la nivel de... şcoala generală. Sub orice critică s-au prezentat la examen, de pildă, la comisia din care am făcut parte în recenta sesiune (Liceul agricol Iaşi): Ioan Găinuţă (salariat la Centrul de selecţie Uricani), Vasile Gîrjan (Circumscripţia veterinară Erbiceni), Const. Ertache (I.A.S. Bucium), Lucia Nechita (Liceul Podu-Iloaiei), Antonica Stimeriu (I.G.M. laşi), Mihai Radu (Şcoala profesională Holboca), Steliana Gimbuţă (Liceul Tg. Frumos), Elena Iordache (C.A.P. Bivolari) etc. In aceste condiţii, prezentarea la bacalaureat, in faţa unei comisii exigente, competente, devine un „prag" aproape imposibil de trecut, ceea ce prejudiciază şi pe candidat şi pe examinatorii lui de-a lungul ariilor de studii. Reuşita la examene e uneori forţată prin sistemul de „pile". In unele părţi e aproape un lucru obişnuit ca în preajma si in perioada examenelor fără frecvenţă să dea tîrcoale şcolii musafiri nepoftiţi, care caută pe Val. C. NESTIAN (continuare in pag. a 2-a1 ■ Şcoala-o cenuşăreasă? ■ La ce duce goana după acte fără acoperire ■ Cînd sprijinirea elevilor rămîne un deziderat şedinţa Consiliului de Stat In ziua de 25 ianuarie a.c. a avuit loc la Palatul Republicii şedinţa Consiliului de Stat, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat. In afara membrilor Consiliului de Stat, la şedinţă au participat ca invitaţi tovarăşul Iosif Banc, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, miniştri, conducători ai altor organe centrale de stat şi preşedinţi ai unor comisii permanente ale Marii Adunări Naţionale. Din Împuternicirea Consiliului de Miniştri, tovarăşul Coreliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, a prezentat spre adoptare proiectul de decret pentru ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Polonă, semnat la Bucureşti, la 12 noiembrie 1970, precum şi proiectul de decret pentru ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă, România şi Republica Populară Bulgaria, semnat la Sofia, la 19 noiembrie 1970. Tovarăşul Mihai Dalea, preşedintele Comisiei pentru politică externă a Marii Adunări Nationale, a prezentat rapoartele comune ale comisiilor pentru politică externă, pentru problemele de apărare și juridică ale Marii Adunări Nationale, care au dezbătut și au avizat favorabil aceste proiecte de decrete, primite spre examinare din partea Consiliului de Stat. A luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat . „După cum este cunoscut — a spus preşedintele Consiliului de Stat — Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica populară Polonă, semnat la 12 noiembrie 1970, este rezultatul relaţiilor bune dintre România şi Polonia, al faptului că între ţările noastre există vechi legături de prietenie şi colaborare care, în anii socialismului, au cunoscut o dezvoltare puternică. Tratatul nu face decât să consemneze această realitate, creînd baza juridică pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor de colaborare şi prietenie dintre România şi Polonia. De asemenea, Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria oglindeşte relaţiile de bună vecinătate şi de colaborare îndelungată dintre ţările noastre. Această colaborare şi prietenie s-a dovedit Întotdeauna trainică ; ea s-a manifestat in lupta comună pentru scuturarea jugului stăpînirii străine, pentru independenţă naţională şi socială. In anii construcţiei socialiste prietenia şi colaborarea dintre România şi Bulgaria se dezvoltă pe o treaptă nouă şi putem spune că relaţiile de astăzi sunt deosebit de cordiale şi amicale. Ele se bazează pe dorinţa comună de a contribui la cimentarea legăturilor dintre statele noastre şi dintre toate statele din Balcani, la transformarea acestei părţi a lumii într-o zonă a păcii şi colaborării. Ambele tratate, atît cel cu Polonia, cit şi cel cu Bulgaria, sînt rezultatul politicii consecvente a partidului şi guvernului României socialiste de dezvoltare a relaţiilor de colaborare şi cooperare cu toate statele socialiste ; noi vedem în întărirea colaborării şi cooperării multilaterale cu toate ţările socialiste baza trainică a asigurării progresului fiecărui stat socialist, a întăririi economice şi ridicării bunăstării fiecărui popor, a dezvoltării independente a fiecărei naţiuni socialiste şi, totodată, temelia consolidării necontenite a întregului sistem socialist mondial. Ratificarea acestor tratate de către Consiliul de Stat aşează pe baze trainice, pentru încă o perioadă de 20 de ani, relaţiile dintre România, pe de o parte şi Polonia şi Bulgaria pe de altă parte , avem convingerea că aceasta contribuie la cauza asigurării securităţii in Europa, la dezvoltarea colaborării şi prieteniei între toate statele lumii. Iată de ce propun Consiliului de Stat să aprobe în unanimitate şi să ratifice aceste Tratate“. Consiliul de Stat a adoptat în unanimitate decretul privind ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Polonă, precum şi decretul privind ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria. In continuare, Consiliul de Stat a adoptat, pe baza dezbaterii proiectelor respective, următoarele decrete: decretul privind autorizarea şi funcţionarea în Republica Socialistă România a reprezentanţelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine ; decretul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor , decretul pentru modificarea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, precum şi decretul pentru modificarea Legii nr. 16/1968 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Băncii Române de Comerţ Exterior. Consiliul de Stat a ratificat acordul cu privire la salvarea astronautilor, reîntoarcerea astronautilor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic, precum şi Acordul comercial dintre Republica Socialistă România și Republica Volta Superioară. Toate decretele adoptate au fost în prealabil examinate și avizate favorabil de comisiile permanente de specialitate ale Marii Adunări Naționale. Consiliul de Stat a rezolvat apoi lucrări curente. Manifestări prilejuite de sărbătorirea Unirii Duminică după-amiază marea Piaţă a Unirii din Iaşi a devenit neîncăpătoare pentru masa de oameni ai muncii care au venit să asiste la manifestările prilejuite de sărbătorirea Unirii. Atmosfera festivă se crease încă de dimineaţă, cînd, prin difuzoarele instalate în Piaţă, răsunau cîntece patriotice şi melodii populare. După-amiază, fanfara militară şi fanfarele Uzinei mecanice „Nicolina" şi U.F.S. au prezentat un program de cîntece. In continuare, orchestra de muzică populară „Doina Moldovei" si soliştii vocali Maria Munteanu, Ştefan Pintilie şi Ion Pascu de la Casa de cultură a sindicatelor, precum şi ansamblul folcloric „Doina Carpaţilor" al Casei de cultură a tineretului şi studenţilor, au interpretat frumoase melodii populare româneşti. In cadrul programului artistic actorii Valeriu Bobu şi Emil Coşeru, de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri", au recitat „Hora lui Cuza Vodă", pagini din folclor despre Cuza Vodă şi, respectiv, poeziile „Partidului" de Nicolae Labiş, „Sub semnul anilor“ de George Lesnea. In încheiere, sub cerul brăzdat de jocul de artificii, fanfara militară a intonat Hora Unirii. In sunetele ei participanţii au încins o horă mare, amintind simbolic semnificaţia momentului înălţător al Unirii. RĂSPUNSUL GUVERNULUI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA LA AIDE-MEMOIRE-UL GUVERNULUI FINLANDEI După cum s-a anunţat, la sfîrşitul lunii noiembrie 1970, guvernul Finlandei a dat publicităţii un Aide-memoire care sugerează iniţierea unor consultări cu privire la organizarea conferinţei de securitate cu Ministerul Afacerilor Externe al Finlandei, in vederea trecerii la schimburi de vederi în această chestiune în cadrul unor reuniuni multilaterale la Helsinki. Documentul a fost adus la cunoştinţa guvernului român pe cale diplomatică. La 31 decembrie 1970, guvernul Republicii Socialiste România a dat guvernului Finlandei răspunsul verbal de principiu la problemele prezentate în Aide-memoire-ul finlandez. La 25 ianuarie 1971, Kaarlo Veikko Makela, ambasadorul Finlandei la București, a fost primit la Ministerul Afacerilor Externe şi i s-a remis răspunsul scris al guvernului Republicii Socialiste România la Aide-memoire-ul guvernului Finlandei. După ce se subliniază că propunerile conţinute în documentul finlandez au fost examinate cu atenţie de guvernul român, un răspuns se arată: „România desfăşoară o intensă activitate pentru îmbunătăţirea pe toate planurile a relaţiilor de bună vecinătate între toate statele continentului european, pe baza principiilor unanim recunoscute ale suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului in treburile interne şi avantajului reciproc, a respectării dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, corespunzător intereselor şi aspiraţiilor sale vitale. In concepţia guvernului R.S. România, securitatea europeană reclamă un sistem de angajamente clare din partea tuturor statelor, precum şi de măsuri concrete care să ofere fiecărui stat garanţia deplină că se află la adăpost de orice primejdie de agresiune sau de orice alte acte de folosire a forţei sau de ameninţare cu forţa şi să asigure dezvoltarea lor paşnică intr-un climat de destindere, înţelegere şi colaborare. Pentru înfăptuirea acestui deziderat, după părerea guvernului român, în prezent este necesar să se treacă neintîrziat, fără nici un fel de condiţii prealabile, la pregătirea practică şi convocarea conferinţei pentru securitate şi colaborare în Europa. Consultările întreprinse de guvernul român îndreptăţesc aprecierea că sunt întrunite condiţiile pentru ca, paralel cu continuarea contactelor bilaterale, să se abordeze problemele concrete ale pregătirii (continuare în pag. a 4-a) CARNET IEŞEAN Ştiaţi că în judeţul nostru există în parcul mecanizat şi un tractor de aur ? Informaţia aceasta, luată la Început sub formă de glumă, s-a dovedit plnă la urmă... o jumătate de glumă. Căci, mergînd pe firul acestei ştiri ieşite din comun, am dat de tractorul de aur tocmai la Berceşti, proprietarul lui fiind nu S.M.A.-ul din localitate, ci Vasile Balmuş, un tinerel blond şi timid care, cu amabilitate, a mers la casa părintească să ni-1 arate... In „carne şi oase". Era o machetă foarte reuşită. Reprezenta intr-o culoare galben-strălucitoare un tractoraş de aur, conferit de Olimpiada tinerilor mecanizatori pe 1970 cîştigătorului pe ţară al acestui frumos şi semnificativ concurs pentru cei ce lucrează în mecanizarea agriculturii. Aşadar, un trofeu obţinut in cadrul unei confruntări la care au participat anul trecut cei mai buni meşteri in această importantă meserie. Povestea tractorului de aur poposit din martie trecut tocmai la Belceşti este scurtă dar plină de revelaţii. Mă uit la tinărul din faţa mea care a împlinit abia 23 de primăveri. Cum ai cîştigat Olimpiada ? Nu ţi-a fost teamă de Întrecere ? — M-am pregătit, m-am concentrat şi am reuşit să intru în ultima selecţie. Ţin minte trofeu preţios că în total rămăsesem 10 care ne disputam tractorul de aur, dar după aceea am rămas deodată numai eu ... Directorul S.M.A.-ului nostru şi colegii m-au felicitat, spunlndu-mi că într-o bună măsură trofeul acesta reprezintă recunoaşterea meritelor tuturor mecanizatorilor din judeţ. Şi aşa şi este. Căci unde am învăţat eu meseria ? Mai intîi ca elev al Şcolii profesionale de la Podu-Iloaiei, apoi ca tractorist şi mecanic de atelier la S.M.A. Belceşti. In plus, mă gîndesc şi la un alt lucru. Oi fi eu bun mecanizator, dar sînt convins că in judeţul nostru mai sînt şi alţii ca mine, dacă nu chiar mai buni. Băieţi care, lucrind pămîntul, au ridicat meseria de mecanizator la nivelul linei arte adevărate. Ei pot fi întîlniţi la cooperativele agricole Ruginoasa, Bălţaţi, Movileni, Tătăruşi, ca şi în alte părţi. De aceea, tractorul ăsta de aur cîştigat de mine este trofeul de muncă şi pricepere al tuturor mecanizatorilor harnici din judeţ. Iată o adevărată profesiune de credinţă pentru munca grea dar plină de frumuseţi a mecanizatorilor din agricultură — făcută de Vasile Balmuş, cîştigătorul tractorului de aur pe 1970. C. PAPAFIL