Flacăra Iaşului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7814-7838)
1971-11-25 / nr. 7834
In climatul de puternică efervescenţă politică generat de recentele documente de partid privind îmbunătăţirea activităţii ideologice şi cultural-educative, plenara lărgită a Consiliului Uniunii asociaţiilor studenţeşti din Centrul universitar Iaşi — la ale cărei lucrări a participat conf. univ. Petre Malomete, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. , a realizat o introspectivă a activităţii depuse de consiliu, de organele de asociaţie şi a elaborat măsuri ce se impun pentru îmbunătăţirea substanţială a muncii de educare şi formare comunistă a tineretului universitar. Aşa cum au subliniat informarea prezentată de asist. univ. Mihai Timofte, preşedintele Consiliului U.A.S. din Centrul universitar, ca şi numeroşii participanţi la discuţii, anul de învăţămînt 1970—1971 s-a încheiat cu un bilanţ satisfăcător, 91,04 la sută din numărul studenţilor fiind promovaţi, iar din aceştia 72,6 la sută au obţinut note bune şi foarte bune. In Centrul universitar Iaşi a continuat totuşi să existe un număr relativ mare de studenţi care nu se pregătesc conştiincios, încalcă obligaţiile profesionale, manifestînd o atitudine lipsită de responsabilitate faţă de studiu, faţă de muncă. Referindu-se la aceste deficienţe, studenţii Gheorghe Pop, de la Facultatea de drept, şi Jan Grigoriu, de la Facultatea de construcţii, au subliniat faptul că rezultatele slabe la învăţătură obţinute de unii studenţi sunt şi urmarea unei slabe activităţi desfăşurate în rîndul acestora de către asociaţiile studenţeşti respective. „In programul de activităţi al asociaţiei studenţilor de la Facultatea de construcţii, menţiona Jan Grigoriu, ne-am propus pentru acest an acţiuni deosebit de importante a căror înfăptuire are menirea de a conduce la îmbunătăţirea situaţiei la învăţătură a studenţilor. In acest sens, un loc important îl constituie întrunirile săptămînale, vizitele periodice în cămine, activităţile ştiinţifice şi politice desfăşurate la nivelul grupelor de studiu". Dezbătând pe larg sarcinile ce revin asociaţiilor studenţilor pe linia formării pentru muncă şi viaţă a viitorului specialist, asist. univ. Ioan Petru, vicepreşedinte al Consiliului U.A.S. pe Centrul universitar, în spirit autocritic, sublinia „Neajunsurile despre care discutăm astăzi pornesc de la stilul nostru de muncă, de la caracterul funcţionăresc al modului de organizare a activităţii noastre. Consiliul U.A.S. nu trebuie să fie prezent numai la centru, ci peste tot, în mijlocul studenţilor, atît la Universitate şi Politehnică, cît şi la I.M.F., Agronomie sau Conservator. In ceea ce mă priveşte, ca vicepreşedinte, care răspund de problemele muncii ideologice, trebuie să recunosc deschis aici că, în anul de învăţămînt trecut, comisia politico-ideologică a fost aproape inexistentă, membrii comisiei complăcîndu-se în postura de simpli observatori la acţiunile studenţeşti sau, pur şi simplu, sustrăgîndu-se de la aceste activităţi". Noul an de învăţămînt universitar îşi desfăşoară activitatea în condiţii noi, determinate şi de amplul proces de aplicare a măsurilor aprobate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R privind perfecţionarea învăţămîntului superior care vizează o îmbinare organică între învăţă“nrenara lărgită a Consiliului Uniunii asociaţiilor studenţeşti din Centrul universitar Iaşimînt, cercetare şi producţie, formarea şi dezvoltarea la studenţi a deprinderilor practice de muncă, introducerea ştiinţelor sociale la toţi anii de studii. In mod deosebit, atît informarea prezentată, cit şi dezbaterile au relevat neajunsurile care se menţin în ceea ce priveşte legarea învăţămîntului de producţie, deficienţele existente încă în formarea deprinderilor practice ale studenţilor. Plenara a criticat faptul că Consiliul U.A.S. a acţionat timid, superficial, nu a adus o contribuţie eficientă la ancorarea întregului proces al pregătirii profesionale a studenţilor în realităţile şi cerinţele practicii, ale vieţii sociale. Referindu-se la aceste deficienţe, asist. univ. Dorin Belauş a relevat că unii studenţi privesc încadrarea lor în activităţile practice, de însuşire a deprinderilor specifice profesiei, ca un prilej de destindere şi recreere. Multe cadre din asociaţie, nefiindu-le clară importanţa desăvîrşirii practice a studenţilor, se complac într-o atitudine de indiferenţă, de pasivitate. Pentru înlăturarea acestor deficienţe, în Centrul universitar Iaşi s-au luat deja o serie de măsuri privind conjugarea eforturilor tuturor factorilor care au răspunderi în această direcţie. Reuşita acţiunilor ce vor fi întreprinse, precizau în cuvîntul lor studenţii Mihai Amironesei şi Aurel Buzdugan, depinde de modul în care se va urmări finalitatea lor, în acest sens îndrumarea şi colaborarea cu cadrele didactice impunîndu-se pe primul plan. Integrată organic în sistemul de învăţămînt, activitatea ştiinţifică a atras la Iaşi un număr mare de studenţi, în centrul ieşean universitar desfăşurîndu-şi activitatea 373 de cercuri ştiinţifice studenţeşti în cadrul cărora, anul trecut, au fost abordate 564 de teme. O sarcină pe care conducerea de partid o pune în faţa studenţimii este şi aceea a dezvoltării ,gîndirii ştiinţifice, a spiritului de investigaţie ştiinţifică. Lucrările plenarei, referindu-se la acest aspect al pregătirii studenţilor, au subliniat că, deşi s-au obţinut unele rezultate bune, activitatea ştiinţifică nu se desfăşoară încă la un nivel corespunzător datorită faptului că programul de studiu este prea încărcat, că orariile sunt, şi la ora actuală, instabile. La unele măsuri ce se impun pe linia îmbunătăţirii muncii politico-educative s-a referit, în intervenţia sa, conf. univ. dr. Ion Grigoraş, secretarul comitetului de partid pe Centrul universitar. Luînd cuvîntul, în cadrul dezbaterilor, conf. univ. Petre Mahomete, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., a subliniat cîteva din direcţiile principale spre care trebuie să-şi îndrepte eforturile toţi factorii responsabili pe tărîmul educaţiei din Centrul universitar Iaşi, sub conducerea şi îndrumarea nemijlocită a organelor şi organizaţiilor de partid. Atenţia participanţilor la plenară a fost reţinută, între altele, şi de necesitatea îmbunătăţirii conţinutului activităţii ideologice, politice şi cultural-educative, a ridicării gradului său de combativitate, în încheierea dezbaterilor, tovarăşul Gheorghe Doca, secretar al Consiliului U.A.S. din România, a jalonat sarcinile asociaţiilor studenţeşti în etapa actuală, izvorîte din documentele plenarei C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie a.c. Observaţiile şi propunerile participanţilor in discuţii şi-au găsit materialiaterea într-un program de activităţi adoptat de plenară şi care vizează perfecţionarea tuturor sectoarelor de activitate în munca de pregătire a viitorilor specialişti. Andrei BRATU Trei dintre elevele fruntaşe In acţiunile de muncă patriotica de la Liceul nr. 8 „Dimitrie Cantemir“ din Iaşi : Elena Scafaru, cl. a IX-a A, Cameliana Mihăiţă, cl. a XI-a B, şi Liliana Ciocîrlan, cl. a IX-a A. Foto : L. STRATULAT — coresp. Rădăcini adinei In toamna lui 1969, pe o burniţă rece călind peste oameni şi aşezări, un tînăr inuit şi slab mergea anevoie Străbătind cu piciorul ţarina udă şi grea de la Perieni spre Ţigănaşi. Urca şi cobora cîmpul invălurat, sărea peste smîrcuri şi băltoace, uitîndu-se uneori cu milă la pantofii lui de oraș ce arătau jalnic. Cu capul descoperit, fără să-i pese de ploaie şi frig, mergea vîrtos înainte, zăbovind doar pentru a-şi șterge din cînd în cind ochelarii. - încotro I - il intîmpină un bătrîn din Stejari, ce-și mina oițele spre saivanul casei. - La cooperativa agricolă - îi răspunse tinărul. - Acolo ? - se miră moşul. Dar ce ai matale de făcut acolo pe o vreme ca asta ? Că n-ai fi agronom... Tinărul zîmbi şi plecă mai departe. Iar mai tîrziu, la cîteva săptămîni, îi fu dat moşului din Stejari să se intilnească din nou cu vechea lui cunoştinţă. In altă împrejurare însă. Venise cu ceva treburi pe laferma din Stejari şi dăduse acolo de el. Se bucurase de revedere, că tînărul acela ii căzuse tare simpatic. Avea chip ca de faţă. Cu privirea ochilor adîncă şi blajină, gesturile şi vorbele, domoale şi discrete, dădeau fiinţei lui o mare modestie. - Tot dumneavoastră ? - Pămîntul e rotund - glăsui tinărul. - Aşaa ? - făcu moşul. Dar ca să venim la cuvinte de-ale noastre - continuă el, aş proba că eşti inginerul nostru. Tinărul dădu din Cap afirmativ. Căci aşa şi era. De pe băncile Facultăţii de agricultură generală, absolvită la lași, venise direct aici ca să preia conducerea fermei. - Eşti cam tinăr — începu iar bâtrinul, clatinindu-şi pletele. Cimpul e tare frumos, dar se vrea udat și cu multă sudoare de om. De unde ai s-o dai dumneata ? - De aici - ii spune inginerul ducindu-si mina in dreptul inimii. Şi a trecut de atunci, de la această întimplare, o altă bucată de vreme. Acum, în biroul inginerului Petre Dascălu, preşedintele cooperativei agricole Ţigănaşi, privesc fila de calendar care arată noiembrie 1971. La ferma din Stejari, tot inginerul acela inait, slab şi cu ochelari este ? - am întrebat noi pe gazdă. - Vasile Robu . Tot el - ne răspunse preşedintele. E unul dintre cei mai buni fermieri pe cooperativă. Oamenii din Cogâlniceanu şi Stejari ţin la el extraordinar de mult. De fapt, ştiu cum procedează, dar totuşi îmi este încă nelămurit prin ce mijloace anume a reuşit un tinăr ca el să mobilizeze în jurul lui toată suflarea celor două sate. O fi avind un secret ? - Prin cele spuse înseamnă că ferma are şi rezultate bune. Puteţi să ne demonstraţi şi competenţa lui profesională ? - N-am să citez cifre, că-s a mai greu de reţinut. Robu a avut de cultivat 7 culturi. Fiecare din acestea, cu specific şi tehnologie aparte. Dificile chiar şi pentru Un inginer cu multă experienţă. Mărturisesc sincer că ne-a fost frică pentru el. S-a descurcat insă nesperat de bine. Cu oamenii lui, a depăşit planul la toţi indicatorii. A dat cooperativei mai mult de 25 de vagoane de produse peste plan. Niciodată la Cogălniceanu şi Stejari nu s-a auzit de aşa ceva, înseamnă că pe undeva şi inginerul lor are o contribuţie. Un copăcel, ce şi-a înfipt însă rădăcinile adinei, consolidînd şi regenerind glia, cu tinereţea şi învăţătura nobilei lui profesiuni. P. COSTIN Intr-o uzină ieşeană, vîrstnici vorbesc La început am fost potcovar. Sînt de loc din Munteni de Jos, judeţul Vaslui. Cînd am venit aici, ca forjor, asta era prin treizeci şi ceva, am găsit un foi cilindric din piele, o forjă cu un singur foc, două ciocane, un cleşte şi o daltă. Cu ce să lucrezi ? Am început să-mi adun scule, ca tinerii însurăţei, care încep căsnicia de la lingură şi castron. Azi mi-am făcut o daltă, miine o matriţă, poimîine un cleşte... Şi i-am dat înainte. Cînd în primăvara anului 1944 se apropia frontul de Iaşi, aveam ceva zestre. Nu era a mea, era a atelierului, care şi el era al Flotilei I de aviaţie. Am plecat atunci la Curtea de Argeş. Cit am stat pe acolo, am lucrat în nişte barăci, a fost vai şi amar de noi. Pe urmă, aşa cum ştiţi, din îndemnul şi sub conducerea Partidului Comunist, ai noştri au ridicat armele împotriva armatei lui Hitler, şi am venit înapoi la Iaşi. Dar atelierul nostru era vraişte, n-aveai unde să lucrezi, ne-am instalat într-un grajd, în vale la Abator. Vreo jumătate de an am stat acolo. Pe urmă ne-am ridicat sus, la loc. Forja era într-o baracă de scinduri. Dar de lucrat trebuia să lucrăm, mai ales că era vorba de ai noştri. Ni s-au dat cîteva tractoare şi pluguri să le reparăm. Pentru ţăranii noştri, care primiseră pămînt. Sculele erau pe sponci şi destul de înapoiate. Ce avusesem mai bun pierdusem în refugiu. Lucram cu un ciocan de mină de curgea transpiraţia şiroaie de pe noi. Dar nu ne-am lăsat şi am început să ne prindem din nou. Am găsit un ciocan mecanic vechi, urat şi mă gîndesc eu : ce-ar fi să-i fac nişte modificări şi să-l pun în funcţie, că nu mergea. Am stat eu de vorbă cu un inginer, m-am sfătuit cu el, am făcut rost de nişte materiale, de nişte tablă de la C.F.R., am croit nişte şabloane, un tovarăş de-al meu a făcut lucrările de sudură, şi ciocanul a început să mişte. Am lucrat vreo doi ani cu ei. Acum vine o altă perioadă. Am trecut de la forjă la turnătorie. Se înfiinţase la noi o turnătorie şi întreprinderea a angajat un de preţ! maistru batrin, îl chema Hurdubaia. Eu pe lingă el. Era o turnătorie mică, dar o noutate. După doi ani maistrul iese la pensie şi rărrtîn eu turnător. Ce să fac singur ? Am strîns o grămadă de pămînt şi am început să lucrez, mă descurcam. Vine într-o zi directorul şi-mi spune ! ştii, vrem să facem o turnătorie de fontă, ceva mai mărişoară, de vreo 500 de kg. Parcă a început să mă mine cineva, nu-mi găseam astîmpăr. Am căutat două butoaie de benzină, de 400 de litri, am făcut toba de aer, jgheabul... A fost ceva de necrezut. Veniseră şi nişte băieţi cu şcoală profesională şi am turnat mai multe piese. In comparaţie cu ce facem acum, era un fleac, dar pe atunci nu ne venea de loc uşor. Acum sunt ale condiţii. Turnăm mii de kilograme şi în perspectivă se prevede o turnătorie de oţel şi alta de neferoase. Spuneam că voi, tinerii, aveţi alte condiţii. Trebuie doar să învăţaţi meserie. Nu zic că nu-nvăţaţi, dar sînt unii dintre voi care, atunci cînd îi cauţi, nu-l găseşti. Umblă fleaura prin uzină. Nimeni n-a fost adus cu forţa aici. Singuri v-aţi ales meseria. Iar ca să o învăţaţi trebuie să ascultaţi de Cei bătrîril, că nici unul nu vă vrea rău!. îmi amintesc că in anic de secetă şi foamete de după război, venea cite un camion cu porumb şi noi tăbăram pe el, luam ştiuleţii, înfigeam în ei cite o firmă şi-i puneam la copt. Zile de-a rîndul asta era mîncarea noastră - ştiuleţi copţi, dar nu ne-am dat bătuţi. N-am cine ştie ce diplome, eu am făcut doar patru clase primare, dar mi-a plăcut să învăţ meserie şi să văd că din miinile mele iese ceva de preţ. Dacă v-am convins că şi voi trebuie să învăţaţi meserie, îmi pare bine. P.S. Preşedintele sindicatului a adăugat : Probabil că din modestie, tovarăşul Aprodu nu v-a spus că a făcut nişte matriţe pentru turnat ca un mare Specialist. Pe diploma lui scrie numai patru clase, dar să ştiţi că pregătirea lui tehnică este cu mult superioară. Sunt un pic emoţionat. Vă rog să mă iertaţi. N-am prea avut ocazii din acestea. Dar să intru în subiect, in 1934 am terminat patru clase primare şi am vrut să urmez liceul. N-a fost chip, pentru că părinţii n-au avut bani să-mi cumpere uniformă şi sâ-mi plătească taxele şcolare. Astăzi învâţămîntul este gratuit. Numai cine nu vrea nu învaţă. Dacă n-am avut posibilităţi să urmez liceul, m-am gindit să învăţ o meserie. Dar vreo doi ani nu m-a primit nimeni. Nici nu prea era unde să înveţi o meserie. Ca întreprinderi principale în Iaşi pe atunci erau Atelierele „Nicalina“, Fabrica „Ţesătura“ şi Uzina electrică. In rest ateliere mai mici sau mai mari ale unor particulari. Cu multă greutate am reuşit să intru la Uzina electrică şi să învăţ lăcătuşerie, iar în 1942 am venit aici. Am dat probă, aşa cum era pe atunci, şi m-au angajat. Cum se muncea pe atunci aţi aflat. Nu vreau să repet ceea ce vi s-a spus. Am să mă refer la altceva, in 1945 m-am întors din refugiu şi am început activitatea. Trebuia să reparăm tractoare şi pluguri pentru ţărani. Aveam nevoie de materiale, în primul rînd de metal. Magaziile erau goale, comenzi nu puteai să faci nicăieri, că n-aveai cui să ceri. Pe cimpul ăsta, unde sintem acum, erau numai dărîmături. Am pus mina pe ciocane şi am scos din dărîmături fierul-ceîncep cu ucenicia. Era prin 1934. Pe atunci ucenicul nu era plătit, nu primea o indemnizaţie ca acum. N-aveam nici bani de tramvai şi în fiecare zi făceam drumul de-acasă pină aici pe jos. A venit însă şi vremea să mă însor, intîi m-am logodit, aşa era pe atunci, şi am început sâ-mi cumpăr lucruri pentru gospodărie. Reuşisem să-mi cumpăr ceva mobilă şi deodată vine refugiul. După cum ştiţi, aici se reparau avioane militare şi toţi care lucram aici eram ca şi militari, nu puteam să nu mergem acolo unde ni se ordona. Toată mobila și alte lucruri au rămas la Iași ; n-am luat decit un geamantan. Ce puteai pune îtttr-un geamantan ? Cîteva rufe. Nu se permitea nimănui să se urce în tren cu mai mult de un geamantan. Dar chiar in trenul cu care am plecat noi era un vagon al unui domn. Un vagon întreg pentru el. Nu era de mirare. Aşa erau arinduiefila pe vremea aceea. Cei mari ne-au băgat în război, dar aveau grijă să-şi salveze averile. Că pînă la Urmă te-a râmas averea în gri asta e altceva şi voi ştiţi din şcoală cum s-au petrecut luton. Altă soluţie nu eră. Şi chibzuiam fiecare bucăţică de fier. Acum mai văd pe unii care fac risipă. Nu e bine. Cînd punem mina pe o bucată de metal trebuie să ne gîndim cum s-o împărţim mai economic. Pentru că ceea ce avem acum a fost agonisit cu multe necazuri şi greutăţi. Imi aduc aminte că ierni la rînd ne încălzeam la nişte sobe improvizate din butoaie de carbid în care ardea te miri ce, iar din salariul pe o lună cumpăram abia cîteva pîini. Unii au plecat din atelierul nostru în întreprinderi care au reuşit să-şi creeze mai repede condiţii de muncă ceva mai bune. Alţii au rămas. Ne-au fost dragi atelierele noastre, cu toate că nu ne erau prielnice, dar voiam să le transformăm noi, cu miinile noastre. Dacă am fi plecat toţi, cine ar mai fi clădit tot ce vedeţi voi astăzi ? Ne era călăuză partidul comunist şi am răspuns chemării lui de a nu ne lăsa biruiţi de greutăţi şi necazuri. In zilele acelea ştiam, eram convinşi că totul se va schimba în bine şi cu această convingere în suflet am reuşit să mergem înainte. S-au construit aici hale moderne, avem maşini moderne, numele uzinei noastre este cunoscut şi peste hotare. Cînd vine în uzină un tînăr, este înconjurat cu dragoste. I se dau toate explicaţiile ca să se simtă cît mai bine. Ce aşteptăm de la dv. ? Să creşteţi oameni adevăraţi. Dragi prieteni, vă doresc succes Icrurile în 1944. Cind ne-am întors la Iaşi, din nou sărăcie. Casa nu mai avea nici uşi, nici ferestre, iar din mobila două rămăseseră cîteva sertare cu ovăz. Vă puteți imagina ce se întîmplase : casa fusese transformata în grajd pentru cai. De mîncare rtu găseai mai nimic. De lucru era insă berechet. După ce terminam munca în ateliere, ne încolonam și mergeam să înlăturăm dărimăturile din oraş. Am lucrat în Piaţa Unirii şi pe locul unde este blocul „Expres". Nu se gîndea nimeni să se sustragă de la o asemenea activitate. Dacă am fi fugit de ceea ce era greu, astăzi vi-aţi fi văzut in laşul nostru atitea blocuri noi de locuinţe, atiteci fabrici, atelierul nostru nu s-ar fi transformat in uzină. Spun asta pentru că văd pe unii dintre voi că atunci cînd sînt chemaţi să facă ceva în afara programului încearcă să se fofileze. Păi unul care se fofilează acum, ce va povesti peste douăzeci de ani, celor tineri ? Să ne gîndim şi la ce vom povesti urmaşilor noştri. Vă urez spor la treabă. V. GHEORGHIU trei muncitori tineretului VLAD MÜLLER, lăcătuş : în zilele acelea eram convinşi că totul se va schimba un bine PETRU FILIP, lăcătuş montator: Ce veţi povesti peste douăzeci de ani? A O, Ţară, Călcîiul de vise crestat de străbuni în lemnul din porţi şi pîine de răscruce Al Marelui Timp, Mă plec peste fruntea-ţi senină cu soare Să scot Cîntec fluid rostit de nămezi Ca viers de pruncie Şi viers de belşug ; Şi simt urcînd lingă tîmplă Stihul aprins al noilor vremi — Torţă mă-nalţ, Marele cer îşi saltă jerba-n palma altor mii de torţe : Să aibă viers nou Ţara Şi veşnică lumină ! Mariana JECEJ elevă JOCURI MECANICA ORIZONTALĂ 1. Desparte piesele unui sistem tehnic; 2. Utilizat la ungerea sistemelor mecanice — A pune în funcţie o maşină; 3. Piesă de legătură între ţevi; 4. Uzinele de vagoane Arad — Haos (pop.); 5. Aflată în mişcare oscilatorie ; 6. In aceeaşi categorie cu Politehnica — La intrarea în atelier! — La friz !; 7. La pinion ! — Piesă mobilă servind la prelungiri; 8. Cadru montat pe două osii — Mecanic în ... „Saloon“, VERTICAL ! 1. Strîngerea unui şurub ; 2. Instalaţie mecanică de transport la mică distanţă; 3. Pîrghie de manevră ; 4. Miez de văiugă ! — Piesă metalică servind la dirijarea garniturilor; 5. Sistem de tuburi îmbinate; 6. Instalaţie care reglează mersul maşinilor II; 7. A şurubări — La maşini !; 8. Componente ale sonetei I — Organ mecanic de legătură în formă de bară ; 9. Prinse în mandrină I — Instalaţie compusă din focar şi sistem de ţevi. Viorel VILCEANU Studenţi de la secţia tehnologia pieţei, înlocuitorilor de piele şi tananţilor din cadrul Facultăţii de industrie uşoară de la Institutul politehnic din Iaşi, la lucrări practice în unul din laboratoarele facultăţii. Cît nu o sesizare primită la redacţie. Pe scurt, Nelu Parasca (19 ani), barman la bufetul „Ciurchi“, încearcă să-şi croiască drum in viaţă cu ajutorul pumnilor. Am rămas impresionaţi de numărul bătăilor şi al altor acte huliganice la care a luat parte Parasca. Colegii lui de muncă cunosc o parte dintre aceste abateri ale tinărului, insă n-au catadixit să informeze conducerea I.A.P. laşi. Mai mult, in cadrul acestei unităţi de alimentaţie publică s-au semnalat şi alte abateri: lipsuri in gestiune, expunerea şi vinzarea unor produse depreciate, diluarea băuturilor alcoolice etc. Aceste abateri ale unor salariaţi ce s-au perindat pe la acest bufet sau care mai lucrează şi în prezent in această Unitate se perpetuează de ani de zile (de pildă, şi în anul trecut, un alt salariat al acestei unităţi a fost condamnat la închisoare pentru diluarea băuturilor). In acest mediu, tinărul e prea Parasca şi-a permis să ignore cele mai elementare norme de convieţuire socială. Nenumărate certuri şi încăierări pe stradă, comportare imorală la locul de muncă, provocarea de scandaluri şi bătăi chiar in incinta bufetului, neglijenţă în exercitarea atribuţiunilor, abateri de la normele de i NOTE gienă, diluarea băuturilor etc., etc. — aproape toate aceste fapte ale lui Nelu Parasca s-au săvirşit sub blinda priveghere a şefului său de tură, Mihai Botez. Aşa cum suntem informaţi de către conducerea I.A P-L chiar Mihai Botez are o ţinută morală necorespunzatoare. Şi atunci de ce un tinăr absolvent al şcolii profesionale comerciale a fost repartizat Sub directa îndrumare a unui astfel de şef ? Ce fel de influenţă educa tîrziu tîvă poate să aibă M. Botez asupra tinărului aflat la început de drum ? Intr-un an şi jumătate de la încadrarea lui Nelu Paraşca, pe adresa întreprinderii au sosit, din partea organelor de control, procese-verbale de contravenţii cu amenzile corespunzătoare (e drept că unele cu o intirziere apreciabilă de la comiterea faptelor), au fost şi sesizări de altă natură şi totuşi nu au fost luate măsuri energice pentru a i se completa educaţia. Apreciem că măcar acum factorii de resort vor interveni cu eficacitate. Tinărului Nelu Parasca trebuie să i se dea posibilitatea să lucreze intr-un colectiv mai închegat, măi puternic, care să exercite asupra lui influenţa educativă de care a fost lipsit pină în prezent şi să fie determinat să înţeleagă că trebuie să-şi schimbe fundamental şi imediat întreaga atitudine faţă de muncă şi societate, pînă nu e prea tirziu Sorin PAMIAN ,A. I i X i