Flacăra Iaşului, octombrie 1972 (Anul 28, nr. 8097-8122)

1972-10-01 / nr. 8097

FLACĂRA IAȘULUI MĂSURILE PRIViND SPRIJINIREA FAMILIILOR CU MULŢI COPII­­­O nouă expresie a grijii partidului Hotărîrile Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. de sprijinire a familiilor cu mulţi copii, h­otărîri fie care oamenii muncii au luat cunoştinţă prin intermediul pre­sei de ieri, au fost primite cu deo­sebită bucurie şi satisfacţie. Acor­darea de ajutoare băneşti lunare, începind de la 1 noiembrie a.c., mamelor care au în întreţinere­­ şi mai mulţi copii şi sporirea alo­caţiilor de stat pentru copiii sala­riaţilor, asimilaţilor acestora şi pen­­tru copiii ţăranilor cooperatori, in­­cepind de la al şaselea copil, con­stituie o nouă expresie a grijii P® care o acordă în permanenţă con­ducerea partidului oamenilor mun­cii, creşterii necontenite a nivelu­lui lor de trai. In rîndurile ce urmează publicăm cîteva dintre sentimentele şi Rîndu­rile de recunoştinţă ale cîtorva oa­meni ai muncii din judeţul nostru. „Am opt copii, ne-a spus Georgeta Păduraru (Iaşi, str. Hlincea nr. 23). Cel mai mare are 14 ani, iar cel mai mic are abia două luni. Eu am lucrat în­­tr-o vreme, a trebuit însă să rămîn a­­casă să-mi cresc copiii. Deşi numai soţul lucrează, la noi în casă e ca şi cum ar fi două salarii. Alocaţiile de stat pentru copii se ridică la suma de 1.390 lei. Am citit ar bucurie hotărîrea Comitetului E­­xecutiv al C.C. al P.C.R., publicată în presă. Aşadar, o nouă hotărîre care vine în sprijinul nostru, al familiilor cu mulţi copii. Incepînd cu 1 noiembrie, familia noastră va beneficia de 90 de lei în plus la alocaţie. Adăugind şi ajutorul lunar de 200 lei, ce se acordă mamelor care au­ în întreţinere 8­ 9 copii, înseamnă că numai pentru dînşii statul îmi va da acum 1.680 lei. Pot spune că şi „salariul nos­tru“, al meu şi al copiilor, a fost majo­rat substanţial. Mulţumesc mult pentru acest nobil gest de preţuire a femeii, a familiilor cu copii mulţi, scumpului nos­tru partid“. La întreprinderea „Ţesătura“, l-am în­­tîlnit pe ajutorul de maistru Constantin Mazilu. Auzise cu o seară înainte de la televizor despre noua majorare a aloca­ţiilor, incepînd cu cel de-al şaselea co­pil. Printre altele, interlocutorul nostru ne-a spus: „Lucrez la „Ţesătura“ din 1949. M-am calificat la locul de muncă. M-am căsă­torit un an mai tîrziu. Acum am şapte copii. Nu spun că mi-a fost uşor să cresc şapte copii, dar am simţit permanent grija partidului şi statului nostru faţă de familiile cu mulţi copii. An de an, m-am străduit să răspund acestei griji cu re­zultate cît mai bune în muncă. I-am în­văţat şi pe copiii mei să iubească munca, să aibă o comportare frumoasă. Şi ei nu m-au făcut de ruşine. Cel mare s-a calificat într-o meserie bună, iar alţi doi urmează la şcoli profesionale. Ceilalţi, mai mici, sunt la şcoala generală. Prin noua hotărîre, alocaţiile ce le primesc pentru copii vor fi mai mari. Mulţumesc conducerii de partid şi de stat, tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu­ personal, şi mă angajez să muncesc şi mai bine“. Natalia Titilişcă, ţărancă cooperatoare din comuna Bîrnova, ne-a declarat: „M-am bucurat nespus cînd am aflat că voi primi un ajutor mai mare pentru întreţinerea celor nouă copii ai mei. Cum pot să mulţumesc altfel conducerii partidului, decît străduindu-mă ca aici, în cadrul cooperativei agricole de producţie Bîrnova, să muncesc pentru obţinerea u­­nor recolte mai mari şi mai bogate !“. Sorin DAMIAN Acţiuni concrete ♦ sporesc eficienţa muncii (urmare din pag. 1) ţara comitetului de partid pe fabrică. Mai mult, venind în întîmpinarea aces­teia, Silvia Ignea s-a angajat să producă lunar 5 metri de priză din materii prime economisite, iniţiativă căreia, îndrumate de organizaţia de partid, i-au subscris ţesătoarele din toate schimburile. Iată două dintre numeroasele angajamente in­dividuale a căror generalizare nu s-a lă­sat aşteptată, rezultatele imediate şi de perspectivă fiind îmbucurătoare. La secţia ţesătorie, Aurel Moisei, mai­stru principal, ne-a prezentat cîteva mun­citoare fruntaşe care prin calitatea pro­duselor, a economiilor specifice de ma­terie primă, a disciplinei la locul de muncă au constituit exemple urmate de majoritatea muncitoarelor. Imensa hală ne-a întîmpinat şi de această dată cu zumzetul războaielor, cu veşnicul trava­liu al ţesătoarelor în întrecere parcă cu bătaia de metronom a suveicelor. — Se munceşte mult şi bine, ne spu­nea Aurel Moisei, avem muncitoare poli­­calificate, cu un grad mare de îndemâ­nare. Este o familie, cu bucuriile şi ne­cazurile inerente unui colectiv. S-a îm­bunătăţit aprovizionarea la locul de mun­că, s-a întărit disciplina, calitatea produ­selor a crescut corespunzător. Mai întîm­­pinăm greutăţi însă cauzate de staţiona­rea maşinilor. Lipsa pieselor de schimb (pinioane pentru electromotor, lagăre scarate pentru mecanismul furculiţă de mijloc), precum şi timpul mare necesar înlocuirii acestor piese duce la o scăde­re corespunzătoare a producţiei, înfiin­ţarea unui atelier pentru piese de schimb şi accesorii din material plastic şi cau­ciuc — iniţiativă lăudabilă care a adus pină acum economii valutare de 10.000 lei, nu rezolvă decit parţial această pro­blemă. La secţia de filatură cardată, secţie cu pondere a întreprinderii, aceeaşi preocu­pare pentru nou, pentru calitate, acelaşi entuziasm care animă toţi muncitorii a­­cum în preajma aniversării Republicii, cînd secţia împlineşte 22 de ani de la înfiinţare. „ Preocuparea noastră principală este ridicarea calităţii firelor produse în sec­ţie şi, concomitent cu aceasta, o redu­cere substanţială a­­ rejururilor şi deşeu­rilor, ne informează Eugen Zaporojan, secretarul organizaţiei de partid pe schimb. Concret, s-au înfiinţat brigăzi de control al calităţii, al cantităţii deşeuri­lor obţinute pe fiecare fază a procesului tehnologic, ridicarea exigenţei la repara­rea maşinilor şi a pieselor de schimb. Comuniştii au mobilizat în jurul lor pe toţi specialiştii, pe muncitori, în vederea realizării acestui deziderat.­­ Tot în acest context, intervine ingi­nerul Iosif Goldman, şeful secţiei, zilnic se urmăreşte întreaga cantitate de ma­terie primă ce intră în fabricaţie. Se cân­tăreşte, se înregistrează şi apoi este ur­mărită pe toate fazele prelucrării, pînă la produsul finit. De asemenea, recupe­rarea scamelor din ambalajul balotului a dus la­ reducerea la minimum a mătu­­răturii uleiate care este acum de numai 10 kg, pe săptămînă faţă de 200 în peri­oada anterioară. Am reuşit astfel să ob­ţinem economii la preţul de cost, pe pri­mele 8 luni ale anului, de 140.000 de lei, o sensibilă reducere a cheltuielilor la 1.000 de lei producţie, precum şi ridicarea productivităţii muncii cu 5 la sută. Totuşi, continuă interlocutorul nostru, cauze o­­biective ne împiedică uneori în activita­tea de zi cu zi, calitatea bumbacului, primirea cu întîrziere a materiei prime, dar mai ales desele întreruperi de curent ne pricinuiesc neajunsuri nouă şi celor­lalte secţii. Numai cîteva ore de întreru­peri ne-au privat, în una din zilele tre­cute, de producerea a încă 1.500 kg. fire. Exceptînd cazurile în care factori o­­biectivi conduc la neajunsuri în procesul de producţie, consemnăm cu satisfacţie entuziasmul ce caracterizează acest har­nic colectiv, rezultatele obţinute confir­mând bogata experienţă acumulată, a că­rei generalizare a dat rezultatele scon­tate. 100 de ani de la crearea „Asociaţiei generale a lucrătorilor din România“ Reprezentînd rezultatul unei îndelungate şi com­plexe evoluţii a societăţii româneşti, mişcarea mun­citorească din ţara noastră a preluat tradiţiile luptei revoluţionare şi patriotice, continuîndu-le şi dezvol­­tîndu-le pe o treaptă cali­tativ superioară. Afirmîn­­du-se ca luptătoare pentru rezolvarea intereselor sa­le, clasa muncitoare din România era, în acelaşi timp, apărătoarea intere­selor generale ale poporu­lui român. In toate pro­blemele majore ale vieţii economice, sociale şi poli­tice ale ţării, proletaria­tul român a adoptat punc­te de vedere înaintate, ca­re reflectau, alături de pro­priile sale aspiraţii, şi pe cele ale maselor largi populare. Apărute pe scena istoriei încă în deceniile V şi VI ale secolului al XIX-lea, primele asociaţii şi socie­tăţi muncitoreşti au luat naştere şi s-au dezvoltat pe fondul realităţilor ţării,­­ răspunzind unor necesităţi vitale. Ele aveau un ca­racter de întrajutorare to­vărăşească, încerci­nd ame­liorarea efectelor­ exploa­tării, prin stringerea de fonduri, prin cotizaţii şi donaţii pentru cazurile de boală sau invaliditate. A­­semenea activitate au des­făşurat societăţile tipogra­filor din Braşov şi Timi­şoara, create în 1846 şi 1850, ale tipografilor din Bucureşti, înfiinţate în 1855 şi 1858 şi altele. In dece­niile următoare, mişcarea muncitorească din România avea să facă un salt sen­sibil trecind de la societăţi mutualiste la asociaţiile profesionale de clasă care au pus apoi bazele mişcă­rii noastre sindicale. Intre anii 1868 şi 1871, după cum rezultă din documentaţia timpului, elementele con­ştiente din rîndurile mun­citorilor şi intelectualilor cu vederi înaintate au pus bazele primelor organizaţii socialiste pe teritoriul pa­triei noastre. Un moment important in istoria organizării profesio­nale a clasei noastre mun­citoare îl constituie înfi­inţarea, la Bucureşti, cu un secol în urmă, în octombrie 1872, a „Asociaţiei genera­le a tuturor lucrătorilor din România". Această a­­sociaţie era prima care îşi propunea să unească lucră­torii la scara întregii ţări. O dată cu creşterea rîn­­durilor sale, cu dezvolta­rea proletariatului de fa­brică, cu răspîndirea mar­xismului în România, creş­tea şi conştiinţa clasei muncitoare, capacitatea sa de influenţare a evenimen­telor. In virtutea condiţii- Din tradiţiile mişcării noastre muncitoreşti­ lor materiale obiective, a poziţiei pe care o ocupa în ansamblul relaţiilor de clasă, proletariatul a ri­dicat steagul luptei pentru drepturi şi libertăţi demo­cratice, pentru interesele vitale ale celor ce muncesc: eliberarea socială şi naţio­nală. „Asociaţia generală a lu­crătorilor din România“, or­ganizaţie profesională care cuprindea muncitori din toate ramurile de produc­ţie, a fost pregătită în timp de către primele ga­zete muncitoreşti şi în spe­cial de ziarul „Uvrierul", apărut la 10 iulie 1872, ca o continuare a ziarului „A­­nalele tipografice". Ziarul „Uvrierul" a apărut până la 15 noiembrie 1872, dată la care şi-a schimbat tit­lul în „Lucrătorul român". Scopul acestui organ de presă, tendinţele sale re­ies din articolul-program al primului număr. „Uniţi intr-un adevărat scop de înaintarea şi îmbunătăţi­rea soartei — se scrie in acest articol — cea mai mare parte a lucrătorilor am găsit de cuviinţă de a ne grupa sub un stin­dard care să reprezinte, de acum şi în viitor, unirea şi înfrăţirea tuturor lu­crătorilor, pentru ca astfel să putem dărima răul şi injustiţia ce de multă vre­me bîntuie clasa lucrăto­rilor". In editorialul primu­lui număr al „Lucrătorului român" se sublinia că i­­deea Unirii, a asocierii, „se deşteaptă în sufletul lucrătorilor, se propagă de dînşii în presă şi în în­truniri", fapt care a dus la întemeierea „Asociaţiei generale a lucrătorilor din România“. Continuînd munca În­cepută de „Uvrierul“ de propagare a ideii unirii lucrătorilor în asociaţii muncitoreşti gazeta „Lucră­torul român" a desfăşurat o intensă activitate şi în acest fel a contribuit la îndeplinirea sarcinilor a­­sumate de Asociaţia gene­rală a lucrătorilor din Ro­mânia. In a doua jumătate a se­colului trecut, proletariatul român a străbătut un drum ascendent, marcat de în­semnate înfăptuiri. De la primele organizaţii munci­toreşti, cu caracter de aju­tor reciproc, proletariatul a trecut la organizarea de asociaţii profesionale, baza­te pe principiul luptei de clasă, de cercuri muncito­reşti şi cluburi, care erau de acum organizaţii cu caracter politic, şi apoi la crearea Partidului Social­­democrat al muncitorilor din România. In acest pro­ces evolutiv „Asociaţia ge­nerală a lucrătorilor din România“ a reprezentat un moment important pe dru­mul dezvoltării şi afirmării politice a clasei muncitoa­re din ţara noastră. Evocarea împlinirii unui veac de la înfiinţarea „A­sociaţiei generale a lucră­torilor din România" are loc astăzi în condiţiile in care poporul nostru, sub conducerea încercată a Par­tidului Comunist Român, acţionează energic, pe toa­te planurile, in spiritul documentelor Congresului al X-lea şi ale recentei Conferinţe Naţionale a par­tidului, pentru edificarea societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate în Româ­nia. M. MOLDOVEANU Centrul universitar Iaşi răspunde : PREZENT (urmare din pag. 1) tehnicii, al dezvoltării elementelor care contribuie la formarea şi perfecţionarea gîndirii creatoare a viitorilor specialişti, eliminîndu-se datele care duc la solicita­rea exagerată şi supraîncărcarea inutilă a memoriei studenţilor. Astfel revizuite, cursurile au făcut obiectul dezbaterilor în cadrul colectivelor de catedră sau chiar al consiliilor profesorale , după care au fost încredinţate tiparului. Evi­dent, vom persevera în continuare pe li­nia modernizării cursurilor şi a tipăririi lor spre a putea fi puse la îndemîna tu­turor studenţilor. In acest context, orga­nele şi organizaţiile de partid din Cen­trul nostru universitar acordă o tot mai sporită exigenţă disciplinelor sociale şi politice care se predau în între­gul nostru învăţămînt. „Este de în­ţeles — sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — că specialistul de onli­ne, în orice domeniu de activitate ar lu­cra, trebuie să posede şi cunoştinţele so­ciale şi politice necesare pentru a putea fi un participant activ la conducerea în­tregii vieţi social-econom­ice“. Pentru în­făptuirea acestui legitim deziderat, facem apel la o tot mai largă gamă a formelor muncii politice şi organizatorice pentru dezvoltarea spiritului de răspundere şi a rolului cadrelor didactice în formarea politico-ideologică a studenţilor, pornind de la faptul incontestabil că sarcina pri­vind educaţia comunistă a tineretului revine întregului corp didactic, tuturor catedrelor şi disciplinelor universitare. Perfecţionarea învăţămîntului implică, cum bine se ştie, şi legarea acestuia de practică, participarea efectivă a studen­ţilor la activitatea concretă din unităţile economice şi social-culturale. Comitetul nostru de partid, aplicînd în viaţă in­dicaţiile partidului în acest sens, a făcut din acest obiectiv problema nr. 1 a preo­cupărilor sale, anul academic 1971—1972 însemnînd şi pentru Centrul universitar Iaşi un real pas înainte pe calea reali­zării unei mai strînse legături a proce­sului de învăţămînt cu practica. Nu pu­tem spune însă că au fost rezolvate toa­te problemele legate de accentuarea ca­racterului practic al învăţămîntului nos­tru. Ne-am preocupat şi ne preocupăm în continuare de dezvoltarea bazei materiale destinate practicii: laboratoare, ateliere de producţie, ateliere-şcoală în car­e stu­denţii să lucreze efectiv. Urmare a recen­tei măsuri hotărîte de Conferinţa Na­ţională a partidului, ca facultăţile să fie patronate de ministerele de resort, s-au şi înregistrat unele reuşite, anumite mi­nistere — cele tehnico-economice îndeo­sebi — făcîndu-şi simţită prezenţa prin sprijinul material acordat şi unor facul­tăţi de profil din Iaşi pentru dezvoltarea bazei tehnico-productive. Un astfel de sprijin va fi dublat, fireşte, de preocupa­rea susţinută a noastră de a ne dezvolta baza materială cu posibilităţi locale, şi de a o folosi cît mai judicios. De altfel, în acest sens noul organism creat recent la nivelul Centrului universitar Iaşi — Consiliul rectorilor institutelor de învăţă­­m­înt superior — şi-a şi dovedit eficienţa într-o seamă de probleme între care şi cele privind justa folosire a spaţiului de căminizare. Avînd în vedere fie numai şi acest exemplu, putem să ne exprimăm convingerea că şi în problema creării, dezvoltării şi justei întrebuinţări a bazei materiale, destinată practicii productive a studenţilor, Consiliul rectorilor ieşeni va acţiona cu reale foloase. Aş adăuga acestor preocupări şi hotărîrea noastră, a comuniştilor din învăţămîntul superior ieşean, de a acţiona în aşa fel încît, în­­cepînd cu acest an academic, fiecare ca­dru didactic, indiferent de locul ce-l o­­cupă în ierarhia universitară, să partici­pe efectiv la soluţionarea concretă a u­nor sarcini economice sau soocial-cultura­­le din cuprinsul judeţului. O componentă principală a şcolii supe­rioare o constituie cercetarea ştiinţifică. Şi în acest domeniu, ilustrare­a politicii înţelepte a partidului nostru, şi a răs­punderilor sporite ale comuniştilor, ale tuturor cadrelor didactice, Centrul uni­versitar Iaşi se înscrie cu unele bune re­zultate. Cercetarea ştiinţifică a dobîndit un caracter mai organizat, desfăşurîn­­du-se pe bază de planuri anuale şi de perspectivă, savanţi ieşeni, de înalt pres­tigiu, aducîndu-şi reale contribuţii la progresul ştiinţei româneşti. Sîntem însă departe de a fi făcut tot ce s-ar fi putut face din acest punct de vedere în Centrul nostru universitar. Măsurile întreprinse însă în ultima vreme şi la Iaşi între care se înscriu cele privind: reorganizarea co­lectivelor de catedră, în sensul grupării forţelor didactice şi ştiinţifice, instituirea activităţii de cercetare ca esenţial crite­riu în promovarea cadrelor didactice, co­laborarea mai strînsă interdiscipline şi între învăţămînt şi producţie — consti­tuie garanţii ale creşterii aportului şcolii superioare ieşene la progresul rapid al ştiinţei româneşti. Aceste aspecte, care constituie doar cî­teva din multitudinea problemelor ce preocupă în cel mai înalt grad, acum, la început de nou an şcolar, organele şi or­ganizaţiile de partid din Centrul nostru universitar vor face, indiscutabil, obiec­tul unor ample dezbateri în cadrul a­­dunărilor de dări de seamă şi alegeri în organizaţiile de partid, ce vor avea loc în perioada imediat următoare, ceea ce va prilejui luarea unor noi măsuri, politice şi organizatorice, la nivelul fie­cărei facultăţi şi instituţii de învăţămînt superior. Chemării partidului nostru de a asigura progresul şcolii superioare româneşti, Centrul universitar Iaşi ii răspunde din tot sufletul. PREZENT. Recunoştinţă pilotului In una din dimineţile tre­cute, cînd pilotul Aurel Dăscăliţa de la Aviasan Iaşi a primit dispoziţia să decoleze cu avionul în di­recţia Paşcani, el a stat o clipă pe ginduri. Pînă a­­proape de oraşul Tg. Fru­mos, solul era acoperit cu un strat gros de ceaţă care împiedica vizibilitatea şi nu decolarea era pusă sub semnul întrebării, ci ateri­zarea la întoarcere. Era to­tuşi vorba de doi oameni — Paraschiva Gîtlan şi fi­ul ei, Aurel, din Paşcani — cu o gravă intoxicaţie ali­mentară şi care necesita un tratament medical ur­­gent. Totuşi pilotul s-a ho­­tărît : plec ! Şi a plecat, deşi nimeni nu-i putea face vreo imputaţie dacă nu-şi asuma o asemenea răspun­dere. După mai puţin de o jumătate de oră avionul a aterizat cu bine la Iaşi, iar pacienţii — internaţi in spital. Acum, ei sunt în a­­fara pericolului şi-i poartă pilotului o firească recunoş­tinţă. Din primăvară... La începutul anului, cetă­ţeanul Virgil Ilaş, din str. Popescu Eremia nr. 15, se­siza I.G.L.L. pentru neter­­minarea unor lucrări în­cepute , tîmplărie şi duşu­mele la locuinţa respectivă. Conducerea I.G.L.L. recu­noaşte ca întemeiată sesi­zarea şi promite măsurile de rigoare, astfel ca la 15 aprilie a.c. lucrările să fie încheiate. Acum am intrat în octombrie şi promisiunea a rămas tot pe hîrtie. Sîn­tem informaţi că acesta n-ar fi singurul caz şi ne între­băm dacă n-ar trebui să înţelegem altfel decît se o­­bişnuieşte cuvîntul condu­cerii I.G.L.L. , atunci cînd indică un termen să înţele­gem orice in afară de ceea ce este scris negru pe alb. 2.000 de lei un bilet de cinema Vin mulţi cetăţeni la cinematograful din Gura Bohotin (comuna Gorban) şi toţi plătesc biletul de intrare. Intr-o seară însă Gheorghe Mihăilă s-a apro­piat de operatorul Ion Dinu şi i-a spus: — De ce nu-mi primeşti băiatul pe gratis la film ? — Dacă nu se poate... G. M. n-a mai aşteptat argumentele, ci i-a aplicat operatorului cîţiva pumni de l-a lăsat în nesimţire. In­­ mod firesc, postul de miliţie a început întocmirea unui dosar penal şi cînd să încheie hirtiile, cei doi au ajuns la o înţelegere. I. D. a cerut 2.000 de lei drept despăgubire (a­ avut nevoie de 17 zile îngrijire medi­cală). G. M. a acceptat şi dosarul s-a dus la ... ar­hivă. Şi cînd te gîndeşti că bi­letul de film, pe care G.M. a refuzat să-l plătească, costa numai 1,25 lei. Pe şapte cărări în exerciţiul funcţiunii Umblă Constantin Apos­tol prin sat ca să încaseze bani de la cetăţeni pentru consumul de energie elec­trică. Dar umblă pe şapte cărări, iar atunci cînd ni­mereşte la cite o casă în­jură pe cine îl întîmpină în prag. Cetăţenii din Vlădeni, locul unde se petrec aceste scene, se întreabă : cine l-o fi pus pe C. A. într-o sluj­bă ca aceasta de încasator, că după cine se ştie beţivii nu prezintă siguranţă la minuirea banilor publici ? Deocamdată, conducerea I.R.E., care l-a pus pe C.A. in această funcţie, i-a dat o prea blinda „mustrare“. Bine ar fi să-l mustre cu adevărat conştiinţa, că de altfel i se poate întimpla mai rău şi regretele nu-i vor mai folosi la nimic. ▼ PAGINA A III-A Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ Iaşi ANUNŢA deschiderea stagiunii 1972/1973 în ziua de 9 octombrie 1972 cu „IAŞII IN CARNAVAL" de Vasile Alecsandri. Regia artistică: Cătălina Buzoianu. Scenografia : Mihai Mădescu. ★ Spectatorii care s-au abonat la spectacolele aces­tei stagiuni pot ridica abonamentele la Agenţia teatrală din str. Lăpuşneanu, Telefon 11418. ★ Direcţiunea Teatrului Naţional prelungeşte ter­menul de contractare a abonamentelor în între­prinderi şi instituţii pînă la data de 5 octombrie a.c. ★ Incepînd de la data de 1 octombrie 1972, elevii şi studenţii pot contracta abonamente cu preţ re­dus la spectacolele acestei stagiuni. ★ Reamintim publicului ieşean că la procurarea de bilete pentru spectacolele prezentate la Iaşi de teatrele din ţară şi străinătate abonaţii Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri" din Iași au prioritate. Muzeul Peleş achiziţionează pentru întregirea colecţiilor sa­le porţelanuri, argintărie, cristaluri, sticlărie şi faianţă, obiecte de lemn, os şi piele, produse eu­­opene sau româneşti ale unor ateliere de artă sau de artă populară din secolele XV—XX. Ofertanţii se vor adresa direcţiei Muzeului Peleş, Sinaia str. Peleşului nr. 2 , depunînd o dată cu oferta şi piesele propuse, fotografii ale acestora. In cazul în care situaţia este mai convena­bilă pentru ofertanţi, obiectele pot fi depuse şi la Muzeul de artă al R.S.R. cu menţiunea „Pen­tru Muzeul Peleş“. GRUPUL ŞCOLAR COMERCIAL angajează prin transfer sau concurs: — instructor practică ospătari — instructor practică conducători unităţi. Condiţii de angajare, conform H. C. M. nr. 284111968. Relaţii suplimentare se pot obţine la telefon 16238. 4 V UZINA DE PRELUCR...^ MASELOR PLASTICE lAȘI angajează tineri absolvenţi ai şcolii g­enerale de 8—10 ani cu serviciul militt satisfăcut sau în vîrstă de 17—18 ani , ~stru şco­larizare în meseriile de: — operatori prelucrare mast­atice, strungari, frezori şi rabotori-n­­tenori. Examenul va avea loc în ziua d 10 oc­tombrie 1972 la sediul uzinei. De asemenea, angajează: — şef serviciu investiţii — inginer principal mecanic — economist — şef de depozit la serviciul investiţii — magazineri principali la serviciul de desfacere un maistru Instructor trezor angajează Şcoala profesională de pe lingă Uzina mecanică „Nicolina“ Iaşi I.I.b. „PROGRESUL­Şos. Bucium nr. 23 Iaşi angajează ur­genţă conform Legii 12/1971 şi H.C.M 914/1968 — 3 primitori­­distribuitori (prin concur­s, la data de 1 octombrie 1972) — 10 tinichigii — 10 lăcătuşi — 10 strungari — 30 muncitori ne­­calificaţi. Relaţii suplimen­tare se pot obţine de la biroul personal şi la biroul salarizare, telefon 30994. — trei buldoexca­­vatorişti pentru fa­bricile de cărămizi Ciurea şi Holboca — un tractorist specializat în utilaje grele pentru a lucra pe buldozer S 650 angajează 1.1. L. „PROLETARUL" IAȘI strada Cloşca nr. 28. Angajarea se face conform Legii nr. 12/1971 şi H.C.M. 914/1968. Orice relaţii se pot obține la tele­fon 17138, serviciul mecanic şef. INSTITUTUL POLITEHNIC IAŞI angajează: - un administrator cămin studenţesc - trei foci­ţii egii nr. 1­2/1971 şî Condiţii: conform HCM 2841/196S. I. un economist pentru comparti­mentul A.D.T. angajează Fabrica de Alii S.v.hr.'»* l&ii bere şi spirt laşi Condiţii de angajare conform Legii 12/1971 întreprinderea eco­nomică judeţeană a cooperaţiei de consum Iaşi Str. Ştefan cel Mare nr. 40 angajează de urgenţă.­­ - NORMATORI CIRCULAŢIA MĂRFURILOR Condiţii de anga­jare — conform Legii nr 12/1971. Relaţii se dau la Serviciul O.A.M., telefon 16412, interior 904. — doi mecanici a­uto categoria 3—6 — un electrician auto categoria 3—6 — trei automacara­­gii autorizaţi pentru mai ara de 5 ton© — opt muncitori necalificaţi — pre­gătitori metale vechi — un zidar între­ţinere angajează de urgenţă ÎNTREPRINDEREA PENTRU COLECTAREA METALELOR strada Păcurari nr. 23 Iaşi. Angajarea se face conform Legii S2/ 1971 şi H.C.M. 914/ 1968. Informații la bi­roul personal ad­ministrativ sau la telefon 42326. Fabrica de antibiotice angajează : — 5 şefi depozite pentru reactivi, sticlărie de laborator, materii prime şi materiale, pentru care se angajează farmacişti, chimişti, tehnicieni prin­cipali sau tehnicieni în specialităţile chimice şi mecanică ; —­ 3 strunguri în fier, categorii de salarizare I—V cu stagiul militar satisfăcut şi absolvenţi ai Şcolii profesionale de meserii; — 2 rectificatori, categoria I—V cu stagiul mi­litar satisfăcut şi absolvenţi ai Şcolii profesionale de meserii ; — un zugrav vopsitor, categoria I—111 califi­cat prin şcoală profesională sau la locul de mun­că cu stagiul militar satisfăcut­; — 2 tractorişti, cu stagiul militar satisfăcut) şî absolvenţi ai Şcolii profesionale de tractorişti ; —­­5 pompagii — pompieri. Condiţii de salarizare de încadrare, conform. H.C.M. 914/1968, Legii 22/1969 şi Legii 124971. Informaţii suplimentare la telefon 14830, inte­rior 698 sau 664. Concursul va avea loc la sediul Fabricii de an­tibiotice Iaşi pe data de 14 octombrie 1972.

Next