Flacăra Iaşului, martie 1974 (Anul 30, nr. 8534-8560)

1974-03-28 / nr. 8557

A­NUL XXX Nr. 8557 JOI 28 MARTIE 1974 4 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-văl kirjril Insul­ei Organ al Comitetului judeţean laşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean ţJUPISTUL IAŞI S Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara C. C. al P.C.R. Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului nostru Central a dezbătut probleme de o deosebită impor­tanţă pentru activitatea partidului şi statului, pentru dezvoltarea economiei, ştiinţei şi culturii şi, mai cu seamă, pen­tru ridicarea nivelului de viaţă, material şi spiritual, al întregului nostru popor. Am început cu adoptarea unor hotărîri de ordin organizatoric. S-a adoptat h­o­­tărîrea privind modificarea Statutului partidului, avînd drept scop asigurarea unei funcţionări mai bune a organelor de partid şi de stat, eliminarea unor pa­ralelisme care se manifestau în activi­tatea noastră, simplificarea structurii or­ganizatorice. Aceasta, fără nici o îndo­ială, va avea repercusiuni pozitive asu­pra activităţii de conducere, atît pe li­nie de partid, cit şi pe linie de stat. Totodată, prin hotăririle adoptate se pune mai multă ordine în respectarea prevederilor din Statut cu privire la rolul Comitetului Executiv—organul care asi­gură conducerea întregii activităţi între plenare — înlăturîndu-se unele neajun­suri, paralelisme şi suprapuneri care s-au manifestat în această direcţie. Aceste măsuri vor duce, fără îndoială, la creş­terea rolului şi importanţei Comitetului Executiv în conducerea întregii activităţi de partid, economice şi de stat. Prin înfiinţarea Biroului Permanent, compus de data aceasta din cadrele de conducere din sectoarele de bază de partid şi de stat, se va asigura o mai bună corelare a diferitelor sectoare de activitate, o coordonare operativă şi o îndrumare unitară a lor, eliminîndu-se paralelisme şi şedinţe inutile. Crearea a­­cestui Birou, pe principiile pe care le-am adoptat astăzi, va trebui să ducă la o îmbunătăţire de fond a activităţii de conducere, la soluţionarea rapidă a pro­blemelor multiple şi complexe ce se pun in faţa noastră. Toate aceste măsuri vor trebui să fie urmate de creşterea răspunderii în mun­că a cadrelor de partid şi de stat în toa­te sectoarele de activitate. Măsurile or­ganizatorice luate vor trebui să fie ur­mate de înţelegerea, de către fiecare ac­tivist de partid şi de stat, a faptului că în funcţia sau în funcţiile încredinţate are datoria să acţioneze cu toată fermi­tatea, cu un înalt spirit de răspundere, pentru înfăptuirea neabătută a liniei ge­nerale a partidului, pentru realizarea sarcinilor încredinţate de partid. Por­nind de la toate acestea, fără nici o în­doială că rezultatul va trebui să fie creşterea şi mai puternică a rolului po­litic conducător al partidului în toate do­meniile de activitate. După cum ştiţi, noi am pornit întot­deauna de la faptul că formele organiza­torice nu sunt stabilite o dată pentru tot­deauna, că ele trebuie să corespundă sarcinilor şi etapelor în care desfăşurăm activitatea de organizare şi conducere a partidului şi statului. De aceea, trebuie să înţelegem că îmbunătăţirea formelor de organizare, a structurii organizatorice şi a metodelor de muncă este o necesi­tate şi o sarcină permanentă, întotdeau­na să pornim de la imperativul de a a­­sigura unirea în cît mai bune condiţi­­uni a eforturilor partidului şi statului nostru, ale maselor populare, ale întregu­lui popor în înfăptuirea politicii parti­dului de dezvoltare multilaterală a ţării. în ce priveşte modificarea Constituţiei, aşa după cum s-a arătat, aceasta a apă­rut necesară ca urmare a experienţei şi practicilor de pînă acum. în acest fel, se dă o formă legală unor realităţi im­puse de viaţă, unor practici care şi-au dovedit utilitatea şi necesitatea, asigu­­rînd mai buna funcţionare, la nivel cen­tral, şi la toate nivelurile, a organismu­lui nostru de stat. Plenara a hotărît, de asemenea, o se­rie de măsuri pentru mai buna reparti­zare a forţelor partidului în diferite sec­toare de activitate. în ce priveşte funcţia de prim-ministru, după cum s-a arătat astăzi dimineaţă, schimbarea a fost de­terminată de aprobarea cererii tovară­şului Maurer de a fi pensionat, ca ur­mare a stării sănătăţii sale şi a vîrstei înaintate. Multe din schimbările făcute astăzi au fost însă determinate şi din necesitatea de a realiza o mai bună cu­prindere a muncii în toate sectoarele — oricum, ele trebuiau să aibă loc. în ce priveşte hotărîrea plenarei Co­mitetului Central de a recomanda Marii Adunări Naţionale alegerea mea ca pre­şedinte al Republicii Socialiste Româ­nia, doresc să asigur plenara, întregul partid, întregul popor că îmi voi închina toate forţele pentru a servi cauza socia­lismului şi comunismului în patria noas­tră, interesele bunăstării şi fericirii po­porului nostru. Voi face totul pentru a contribui, împreună cu întregul colectiv, cu întregul Comitet Central, cu întregul partid şi popor la realizarea politicii de dezvoltare multilaterală a României so­cialiste, la întărirea poziţiei sale interna­ţionale, la sporirea aportului ei la cauza păcii şi colaborării între naţiuni. Stimaţi tovarăşi, Plenara a dezbătut astăzi una din cele mai importante legi ale societăţii noastre, şi anume aceea căreia îi revine rolul de a aşeza pe o bază nouă retribuirea mun­cii. După cum se ştie, sunt aproape 6 ani de când experimentăm noul sistem de re­tribuţie. în toţi aceşti ani, s-au adus o serie de modificări, s-au făcut multe îm­bunătăţiri ; de aceea, faţă de proiectul iniţial, propunerile actuale conţin îmbu­nătăţiri principiale care au modificat în mod radical proiectul. în primul rînd, în proiect se propune să renunţăm la noţi­unea de salarizare şi să introducem o noţiune nouă, care să oglindească noile relaţii de producţie. Am considerat că este necesar să introducem această mo­dificare ţinînd seama că noţiunea de salarizare oglindeşte de fapt vechile re­laţii de producţie, bazate pe exploatare, pe existenţa proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. în ţara noastră — ca în toate ţările socialiste — oame­nii muncii au devenit, după cum e cu­noscut, stăpîni pe mijloacele de produc­ţie, statornicind noi relaţii de producţie. Este necesar să ţinem seama de aceasta şi să adoptăm noţiuni noi care, în măsu­ra posibilului, să oglindească schimbările produse. Noua lege a retribuţiei trebuie să oglindească schimbările revoluţionare petrecute în ţara noastră, să reflecte ca­litatea nouă a oamenilor muncii, aceea de proprietari şi, în acelaşi timp, de producători ai tuturor bunurilor mate­riale. Introducerea noţiunii de retribu­ire a muncii are o mare importanţă principială şi practică. Ea va trebui să ajute la eliminarea unor mentalităţi în­vechite privind poziţia faţă de proprie­tatea obştească, faţă de mijloacele de producţie, derivate din vechile relaţii de producţie, din vechiul sistem de relaţii dintre patroni şi oamenii muncii, dintre capitalişti şi muncitori. Ea va trebui să contribuie la dezvoltarea atitudinii noi faţă de proprietatea obştească, faţă de muncă. Fiind stăpîni ai mijloacelor de producţie, producătorii bunurilor mate­riale, oamenii muncii trebuie să ţină sea­ma de faptul că asigurarea veniturilor lor directe depinde de asigurarea mijloa­celor financiare şi materiale necesare dezvoltării continue a forţelor de produc­ţie, a întregii societăţi. Trebuie înţeles că această problemă este problema cen­trală a fiecărui colectiv, a fiecărei între­prinderi, a fiecărui om al muncii, a fie­cărui cetăţean al patriei noastre. O altă caracteristică principală a legii este afirmarea cu putere a principiilor socialiste de retribuire după calitatea și cantitatea muncii, înscrierea, de la în­ceput, în lege, a faptului că nimeni nu poate realiza venituri prin exploatarea muncii altora, că singura sursă de venit este munca utilă şi necesară societăţii socialiste. Pornind de aici, fiecare este retribuit în raport cu cantitatea şi cali­tatea muncii depuse, cu contribuţia di­rectă la dezvoltarea forţelor de produc­ţie, la înflorirea societăţii socialiste. Este de la sine înţeles că fondul de retribu­ire este nemijlocit legat de producţia ge­nerală, de bunurile materiale pe care le producem, de produsul social, de venitul naţional, de raportul dintre fondul de consum­ şi fondul de dezvoltare. Mări­mea retribuţiei fiecăruia nu poate fi de­cât legată nemijlocit de fondurile gene­rale de care dispunem într-o anumită etapă de dezvoltare a societăţii noastre. Ceea ce merită subliniat este consec­venţa cu care s-a urmărit şi se reali­zează în proiectul de lege prezentat asigu­rarea unei mai bune corelări între veni­turile mari şi veniturile mici, realizarea unei retribuţii mai echitabile, în urmă cu circa 20 de ani, între veniturile cele mai mici şi cele mai mari era un ra­port de unul la douăzeci, în 1965 rapor­­tul acesta era de doisprezece la unul. Prin propunerile prezentate plenarei, a­­cest raport va fi mai mic de şase la u­­nul. Aceasta arată preocuparea consec­ventă de a realiza în viaţă hotărîrile Congresului al X-lea, ale Conferinţei Na­ţionale cu privire la crearea unui raport mai echitabil între veniturile mari şi ce­le mici. După cum aţi putut reţine, aşa cum am discutat şi la plenara din noiembrie 1973, s-a acordat o atenţie deosebită creş­terii mai puternice a veniturilor mici. în mod special, prin hotărîrile plenarei din noiembrie 1973, asigurarea unui raport mai echitabil între venituri s-a creat pe seama creşterii mai puternice a venitu­rilor mici, realizîndu-se o sporire cores­punzătoare a veniturilor mari, dar în­­tr-un raport mai echitabil. De măsurile privind creșterea veniturilor beneficiază, în primul rînd, tineretul, pentru că el este acela care, în primii ani de activi­tate, ocupă de regulă primele trepte din sistemul de retribuire. Ele constituie deci o expresie a preocupării de a asigura ti­neretului, în primii ani de activitate, con­­diţiuni materiale mai bune, care să-i permită să păşească în viaţă în raport cu posibilităţile de care dispune astăzi societatea noastră. De asemenea, cred că au fost reţinute măsurile privind simplificarea, faţă de primul proiect, a treptelor de retribuţie, reducerea unor trepte, crearea unui mai bun echilibru între diferite categorii, măsuri luate în scopul de a cointeresa mai mult oamenii muncii în efortul de ridicare a calificării. Cointeresarea este determinată de faptul că se poate ajun­ge, în diferite ramuri, la o diferenţiere destul de însemnată între salariile mici şi cele mari. O diferenţiere mai mare nu cred că este indicată. Trebuie să avem grijă să nu producem o nouă discrepanţă între veniturile mici şi cele mari. Tre­buie să pornim de la necesitatea de a păstra raportul echitabil în condiţiunile de astăzi, să nu-l depăşim din nou prin creşterea mai intensă a veniturilor mari. Diferenţierea nu se poate face prin men­ţinerea la un nivel scăzut a veniturilor mici și creșterea mai rapidă a celor de sus — aceasta ar duce la dezechilibrul raportului pe care l-am stabilit. Trebuie avut în vedere că legea prevede posibi­litatea acordului în toate sectoarele de activitate, inclusiv a acordului global. A­­ceasta permite ca, pe baza realizării pro­ducţiei fizice, veniturile să crească ne­limitat, ca rezultat al creşterii produc­ţiei. Sunt şi astăzi muncitori care cîştigă de două ori mai mult decît alţii din a­­ceeaşi categorie. Posibilitatea cointeresă­rii, pe baza obţinerii unei producţii su­plimentare, există în toate ramurile de activitate, inclusiv în agricultură. Din toamnă a fost introdus și în sectorul mi­nier un sistem simplu care leagă ciștigul de tona de cărbune livrată. Acesta este, realmente, un stimulent foarte puternic. Primind pentru fiecare tonă o anumită su­mă, muncitorii pot obţine venituri nelimita­te în raport de producţiile suplimentare. Aşa se şi explică faptul că, dacă în 1973 nu s-a realizat planul, în primele luni ale acestui an s-a obţinut, după cîte ştiu, o producţie suplimentară. Deci, sistemul de retribuire prevede o serie de stimulente materiale directe, le­gate de producţie, în această categorie intră şi sistemul de premiere şi celelalte forme pe care le cunoaşteţi. De aceea, aş aprecia că în forma actuală, în ce pri­veşte principiile şi nivelele, proiectul este corespunzător şi putem să-l adoptăm ca atare, înţeleg faptul că fiecare vrea să treacă la o categorie superioară. Se pune, însă, întrebarea : ce să facem cu celelalte ca­tegorii ? Le trecem în jos sau le ridicăm şi pe ele mai sus ? O nivelare între di­feritele domenii de activitate nu se poa­te realiza ! Trecerea categoriilor de jos la cele de sus ar duce practic la nive­lare. Desigur, fiecare ramură este impor­tantă. Există însă deosebiri între ra­muri. Una e să lucrezi în subteran, alta să lucrezi în metalurgie, alta să lucrezi în pădure. Nu subapreciem deloc rolul lucrătorilor din pădure, dar altă califica­re se cere la tăiatul şi fasonatul lemne­lor şi alta în electronică, în producţia de maşini-unelte sau de utilaj chimic. Trebuie să judecăm lucrurile de pe po­ziţia intereselor generale ale ţării, ale tu­turor oamenilor muncii ; de aceea, tre­buie să aşezăm raporturi juste între di­feritele ramuri de activitate la un anu­mit moment dat. Sigur, se poate întîmpla ca peste zece ani să se schimbe rapor­turile. Nimic nu e veșnic. Clasificarea sau raportul de astăzi se poate schimba după un număr de ani. Actualmente, însă, în raport cu dezvol­tarea diferitelor ramuri, considerăm că această clasificare este cea corespunză­toare. Ea va trebui sa fie, desigur, pe­riodic adaptată la schimbările ce se pro­duc în fiecare ramură, în tehnicitatea sa, în importanţa ei socială. în acest spirit am procedat şi în prezent la stabilirea clasificărilor şi corelărilor din proiect. Am avut în vedere să aducem, de pildă, o anumită corectură în industria textilă ţinînd seama de importanţa ei şi de fap­tul că acolo lucrează în majoritate fe­mei — peste 80 la sută. Am dorit să subliniem preocuparea de a acorda fe­meilor o mai mare atenţie şi din acest punct de vedere, în acelaşi timp, toate categoriile au primit aceeaşi majorare la limita de jos, în medie peste ceea ce era planificat de 180—200 Iei. Deci, s-a obţinut o ridicare generală a bazei, la toate categoriile. Este necesar să se renunţe la propunerea de trecere a unei ramuri sau alta la ca­tegorii superioare şi să se adopte pro­iectul aşa cum este prezentat. S-au făcut şi alte propuneri şi suges­tii de care cred că va trebui să se ţină seama. Mi se pare justă observaţia că s-a creat o prea mare fărâmiţare a spe­cialităţilor şi meseriilor. De altfel, aceas­tă problemă am discutat-o la plenara Co­mitetului Central din 1973, cînd am ana­lizat problemele învăţămîntului. S-a dat sarcină Ministerului Învăţămîntului, mi­nisterelor, de a trece la reducerea seri­oasă a fărâmiţării specialităţilor, de a re­aliza o mai mare concentrare a lor, ast­fel ca specializarea să ofere posibilităţi mai mari oamenilor muncii de a trece dintr-un domeniu de activitate în altul. Deci, observaţiile sunt juste şi va trebui să realizăm cu consecvenţă hotărîrile luate de Comitetul Central în această di­recţie. S-a făcut ceva, după cît ştiu. Dar dacă problema s-a ridicat şi astăzi, se pare că nu s-a făcut suficient. Trebuie să acţionăm în continuare, cu mai multă fermitate şi consecvenţă, în acest sens. Trebuie, de asemenea, să avem în ve­dere că, prin proiectul discutat astăzi, se asigură o apropiere simţitoare între ve­niturile oamenilor muncii din industrie şi din celelalte ramuri ale economiei, în special ale ţărănimii cooperatiste. Am introdus venitul garantat în sectorul co­operatist. Practic, pe baza creşterii pro­ducţiei agricole, prin acordul global, co­operatorii pot realiza venituri mult mai mari decît venitul garantat. Anul trecut, unii cooperatori au realizat venituri ca­re au depăşit veniturile realizate în in­dustrie. înseşi veniturile garantate apro­pie şi aşază pe o bază nouă raporturile între veniturile din industrie şi agricul­tură. Dar, pe baza activităţii concrete de producţie, cooperatorii pot realiza veni­turi nelimitate. Ţinînd seama şi de con­diţiile specifice ale vieţii din sate, în comparaţie cu cerinţele oamenilor muncii din oraşe, putem spune că, în fond, a­­propierea este mult mai mare. Această realitate oglindeşte, de asemenea, preo­cuparea consecventă a conducerii partidu­lui şi statului de a crea condiţii pentru creşterea corespunzătoare, proporţională, a veniturilor tuturor oamenilor muncii, pentru asigurarea unor raporturi cît mai juste între venituri, în raport cu impor­tanţa şi contribuţia fiecărui sector de activitate. Analizat de pe aceste poziţii, pornind de la interesele generale, de la necesi­tatea înfăptuirii neabătute a politicii partidului de creşterea continuă a nive­lului de trai material şi spiritual al tu­turor oamenilor muncii, proiectul pe care l-am discutat astăzi corespunde eta­pei actuale şi Directivelor Congresului al X-lea şi Conferinţei Naţionale ale parti­dului. Desigur, nu trebuie să scăpăm nicio­dată din vedere că ridicarea continuă a bunăstării materiale şi spirituale depin­ (continuare în pag. a 2-a) Regionala de căi ferate Iaşi Cu planul trimestrial îndeplinit Bilanţul realiză­rilor deosebite cu care sunt întîmpi­­nate — de către colectivele de muncă ieşene — cele două mari e­­venimente din via­ţa poporului nos­tru în acest an — cea de-a XXX-a a­­niversare a elibe­rării patriei şi Congresul al XI- lea al partidului, este, în fiecare zi, tot mai bogat. La redacţie ne sosesc mereu veşti de la corespondenţii noş­tri, veşti care, in­­formîndu-ne despre rezultatele bune înregistrate în o­­norarea sarcinilor de plan şi a an­gajamentelor, ates­tă dăruirea fiecă­rui colectiv, hotă­rîrea de a înde­plini angajamen­tul naţional — cincinalul înainte de termen. Dintre scrisorile primite ieri la re­dacţie, am ales u­­na, semnată de muncitorul I. To­­nescu, de la Regio­nala C.F. Iaşi. Am ales-o pentru con­ţinutul ei deosebit: „Feroviarii de pe cuprinsul Regiona­lei, ne spune cores­pondentul nostru, au îndeplinit, în ziua de 26 martie a.c., planul trimes­trial la unul dintre cei mai importanţi indicatori — tone/ km nete transpor­tate. Pînă la sfîrşi­­tul perioadei de plan la care ne re­ferim, se va reali­za o depăşire esti­mată la peste 95.000 tone/km ne­te“. Dincolo de mă­surile tehnice care au permis obţine­rea acestui succes şi al căror efect îl vor amplifica în continuare, mai re­ţinem din ■ scrisoa­rea coresponden­tului nostru hotă­rîrea pe care o ma­nifestă întregul co­lectiv de a munci şi mai bine, mai e­­ficient. JK. întreprinderea de confecţii Muncă ritmică, producţii suplimentare Colectivul de muncă al întreprinderii de confecţii este hotărît să întîmpine cele două mari evenimente din acest an ■— cea de-a XXX-a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist şi Congresul al XI-lea al partidului , cu rezultate deosebite. Astfel, după cum ne informea­ză ing. Mircea Andronic, directorul uni­tăţii, sarcinile de plan sunt îndeplinite ritmic şi în condiţii de calitate. De la începutul anului şi pînă în prezent sar­cinile au fost depăşite substanţial, depă­şire care se materializează in peste 10 000 bluze şi cămăşi şi aproximativ 1 000 de impermeabile. La baza acestor realizări stau o serie de măsuri tehnico-organizatorice, introdu­cerea unor noi procedee tehnologice, or­ganizarea mai buna a muncii , şî, în pri­mul rînd, hotărîrea întregului colectiv de a-și onora exemplar sarcinile și anga­jamentele în întrecerea socialistă. Astăzi, la posturile­­ de radio şi televiziune \ Astăzi, în jurul orei \ \ 11,15, posturile noastre de ^ t radio şi televiziune vor j j transmite direct de la ^ t Palatul Marii Adunări \ t Naţionale şedinţa solemnă \ i consacrată alegerii 7 t preşedintelui Republicii ^ Socialiste România \ s n­­ ŞEDINŢA CONSILIULUI DE STAT In ziua de 17 martie 1974, a avut loc, la Palatul Republicii, şedinţa Consiliului de Stat, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat. Consiliul de Stat a examinat şi şi-a însuşit în unanimitate proiectul de lege privind modificarea Constituţiei Republi­cii Socialiste România, elaborat pe baza hotărîrilor Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 25— 26 martie a.c., și a hotărît ca acest pro­iect să fie supus spre adoptare Marii A­­dunări Naţionale. Totodată, Consiliul de Stat, în unanimi-­­tate, şi-a însuşit hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. de a se propune Marii Adunări Naţionale alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, ca preşedinte al Re­publicii Socialiste România. Plenara Consiliului Naţional al frontului Unităţii Socialiste Sub preşedinţia tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, a avut loc, miercuri după­­amiază, plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. La ordinea de zi a plenarei : Modifică­rile la Constituţia Republicii Socialiste România, adoptate de Plenara C.C. al P.C.R. din 25—26 martie 1974, supuse dez­baterii şi în plenara Consiliului Naţional al F.U.S. La începutul lucrărilor a luat cuvîntul tovarăşul Gheorghe Pană, membru al Co­mitetului Executiv, secretar al C. C. al P.C.R., membru al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. După cum vă este cunoscut — a spus tovarăşul Gheorghe Pană — Plenara Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român a aprobat la 26 martie a.c. pro­punerile referitoare la modificările unor prevederi ale Constituţiei Republicii So­cialiste România, care prezintă însemnă­tate­­deosebită pentru dezvoltarea în con­tinuare a întregii vieţi politice, economice şi sociale din patria noastră. In legătură cu această istorică hotărîre, s-a stabilit să fie supusă aprobării Marii Adunări Naţionale propunerea de a se institui în altă funcţie de preşedinte al Republi­cii Socialiste România. Complexitatea vieţii noastre sociale şi de stat atît pe plan intern, cît şi pe pla­nul relaţiilor internaţionale pune în mod firesc sarcini importante pe linia organi­zării centrale a activităţii de stat, care să răspundă cît mai deplin, cerinţelor în­făptuirii cu consecvenţă şi la un nivel calitativ superior a obiectivelor edificării­­societăţii socialiste româneşti. In vederea realizării acestor obiective fundamentale, Plenara Comitetului Cen­tral al P.C.R. a apreciat, ca fiind necesară­­ instituirea funcţiei de preşedinte al­­ Re­publicii Socialiste România, care va con­tinua să păstreze în acelaşi timp şi ca­litatea de preşedinte al Consiliului de Stat. Preşedintele Republicii Socialiste România va exercita o parte din atribu­ţiile ce revin Consiliului de Stat atît în relaţiile interne, cît şi în relaţiile inter­naţionale. In unanimitate, Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român a prezentat drept candidat pentru înalta funcţie de preşedinte al Republicii Socia­liste România pe secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Raţiunea pentru care a fost făcută a­­ceastă propunere este aceea că tovarăşul Nicolae Ceauşescu reprezintă cea mai proeminentă personalitate, a naţiunii noastre socialiste, omul care întruchipea­ză calităţile cele mai înalte de conducă­tor de partid şi de stat, de patriot con­secvent, de militant înflăcărat pentru cauza socialismului şi comunismului în patria noastră, pentru libertatea şi nea­­tîrnarea României, pentru solidaritatea internaţionalistă cu toate ţările socialiste, cu toate forţele revoluţionare ale lumii. Acestea sunt şi motivele pentru care propun susţinerea de către Consiliul Na­ţional al Frontului Unităţii Socialiste a candidaturii tovarăşului Nicolae Ceau­şescu, conducătorul partidului şi statului nostru, cel mai iubit fiu al poporului ro­mân, în funcţia de preşedinte al Republi­cii Socialiste România. In cadrul dezbaterilor au luat cuvîntul tovarăşii Traian Ştefănescu, prim-secre­­tar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, Ludovic Fazekas, preşedintele Consiliului judeţean Har­ghita al F. U. S., Miron Nicolescu, pre­şedintele Academiei Republicii Socialiste România, Eleonora Mărculescu, preşedinta Comitetului judeţean al femeilor — Ga­laţi, Richard Winter, preşedintele Consi­liului judeţean Sibiu al F.U.S., Toma Spi­ridon, maistru la Uzinele „1 Mai“ din Ploieşti, Tincu Anton, preşedintele coo­perativei agricole de producţie din Pala­­zu Mare — Constanţa, Constantin Dăs­­călescu, preşedintele Consiliului judeţean Galaţi al F.U.S. Participanţii la dezbateri — reprezen­tanţi ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, ai clasei muncitoare, ţărănimii şi inte­lectualităţii, ai oamenilor muncii români, maghiari, germani— au susţinut cu înflăcă­rare candidatura tovarăşului Nicolae Ceau­şescu pentru înalta funcţie de preşedinte al Republicii Socialiste România, şi-au ma­nifestat încă o dată, şi cu acest prilej, simţămintele de dragoste, stimă, preţuire faţă de secretarul general al Partidului Comunist Român. In cuvîntul lor, ei au dat o înaltă apreciere activităţii labo­rioase, plină de pasiune şi dăruire, a con­ducătorului partidului şi statului nostru pusă în slujba edificării societăţii socia­liste multilateral dezvoltate, a înfloririi patriei şi fericirii poporului, cauzei socia­lismului şi păcii în lume, subliniind că viaţa şi munca celui care conduce cu în­ţelepciune destinele naţiunii române în­truchipează un strălucit exemplu pentru toţi oamenii muncii din patria noastră. De numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu — au subliniat vorbitorii — sînt indiso­lubil legate marile realizări obţinute de România socialistă în construcţia vieţii noi pe pămîntul patriei noastre, în ridi­carea continuă a nivelului de civilizaţie şi a bunăstării întregului popor, înaltul prestigiu de care se bucură ţara noastră în lume. 1. — Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste a hotărît în unanimitate să-şi însuşească propunerile adoptate de : Plenara C.C. al P.C.R. cu privire la unele modificări ale­­Constitu­ţiei şi, la­­■ rândul său, a decis să­ recoman­de Marii Adunări Naţionale legiferarea lor. . 2. — Exprimînd adeziunea deplină a tuturor organizaţiilor care alcătuiesc Frontul Unităţii Socialiste, a întregului nostru popor, plenara Consiliului Naţio­nal al F.U.S. şi-a însuşit cu un sentiment de profundă satisfacţie şi mîndrie pa­triotică hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din 25—26 martie a.c. de a propune Ma­rii Adunări Naţionale alegerea tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, în funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste Ro­mânia. În unanimitate, plenara Consiliului Na­ţional al Frontului Unităţii Socialiste a susţinut candidatura tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru înalta funcţie de şef al statului român şi a hotărît să propună, la rîndul său, Marii Adunări Naţionale alegerea secretarului general al partidu­lui ca preşedinte al Republicii Socialiste România. 3. — Plenara Consiliului Naţional al F.U.S. şi-a însuşit hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la eliberarea tova­răşului Ion Gheorghe Maurer din funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, la cererea sa. Plenara Consiliului Naţional al F.U.S. şi-a însuşit hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. de a propune, pentru funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri pe tovarăşul Manea Mănescu. .Plenara Consiliului Național al F.U.S. a hotărît ca propunerile respective să fie prezentate Marii Adunări Naţio­nale şi în numele Consiliului Național al Frontului Unităţii Socialiste. 4.­­ Plenara Consiliului Național al F.U.S. a hotărît convocarea pentru ziua de 23 mai a Congresului Frontului Uni­tăţii Socialiste. In încheierea lucrărilor plenarei, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAU­ŞESCU. Mulţumind pentru încrederea manifes­tată de Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, prin votul pe care l-a dat, susţinînd hotărîrea şi propune­rea Plenarei C.C. al P.C.R.,­­ tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a declarat, în aplauzele entuziaste ale participanţilor, dacă va servi, ca şi pînă acum, poporul, cauza socialismului şi comunismului, dez­voltarea patriei noastre, creşterea bună­stării şi fericirii poporului român, po­litica de colaborare și pace cu toate na­țiunile lumii. Aspect de muncă de la Baza de a­­■provizionare și desfacere nr. 3. In imagine i se sortează noi produse. Foto : S. LEONID în pagina a 2-a Lucrătorii ogoarelor să nu uite nici un moment. La sporirea producţiei agricole contribuie fiecare măsură înscrisă în planul campaniei de primăvară

Next