Flacăra, iulie-septembrie 1971 (Anul 20, nr. 27-39)

1971-07-31 / nr. 31

In şapte zile «Să analizăm totul în spiritul materialismului dialectic, al marxism-leninismului şi să acţionăm ca revoluţionari!» Acest îndemn, rostit de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în cuvîntarea ţinută la întîlnirea cu activul judeţean de partid Con­stanţa, reflectă în fapt mutaţia calitativă ce se relevă în ultima săp­­tămînă, din ce în ce mai dominant, în viaţa spirituală a ţării, în conştiinţa tuturor oamenilor muncii, în activitatea concretă de fiecare zi. Dacă Expunerea la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultu­ral-educative împreună cu propunerile de măsuri privind înde­plinirea programului ideologico-educativ au fost întîmpinate cu adeziunea unanimă, conştientă, a întregului popor, exprimată prin miile şi miile de telegrame, mesaje şi scrisori adresate C C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU personal, din partea organizaţiilor obşteşti, a instituţiilor centrale, a colectivelor de oameni ai muncii, a cetăţenilor, în ultimele zile presa cotidiană a început să oglindească o tot mai temeinică şi multilaterală apro­fundare a ideilor conţinute în aceste documente de covîrşitoare importanţă pentru mersul nostru înainte pe făgaşul construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Activişti de partid, oameni cu bogată experienţă practică, oameni ai muncii din diferite domenii ale producţiei materiale, oameni de ştiinţă şi cultură, care lucrează în domeniul muncii ideologice şi teoretice, pe baza studierii magistralei expuneri a secretarului general al partidului nostru, au început să analizeze mai aprofundat, în spiritul materia­lismului dialectic, al marxism-leninismului, multitudinea de pro­bleme ale realităţilor noastre socialiste, luînd poziţie militantă, combativă, faţă de deficienţele existente încă in activitatea cul­­tural-educativă, în acest spirit şi-a desfăşurat lucrările Consfătuirea care a avut loc la Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, la care au participat directori ai caselor de cultură a sindicatelor, ai clu­burilor muncitoreşti şi responsabilii sălilor de cultură de pe lîngă marile întreprinderi, precum şi Consfătuirea pe ţară cu oamenii de teatru organizată de Comitetul de Stat pentru Cul­tură şi Artă. Din dezbaterile rodnice care au avut loc cu acest pri­lej participanţii au venit cu propuneri menite să ducă la organi­zarea pe baze noi, superioare, a muncii din aceste sectoare. Exemplu de înaltă principialitate partinică, marxist-leninistă, de profundă analiză ştiinţifică, ne-a fost dat în acest zile, încă o dată, de secretarul general al partidului nostru, de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, cu prilejul vizitelor de lucru în judeţul Constanţa şi la Institutul de fizică atomică. Legătura nemijlocită a conducerii partidului cu masele, prezenţa sistematică în rîndu­­rile făuritorilor de bunuri materiale, în mijlocul realităţilor vieţii, constituie o practică caracteristică care exprimă stilul nou de muncă al conducerii de partid şi de stat din ultimii ani, promo­vat de însuşi secretarul general al partidului, de preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Această prac­tică este totodată o expresie a dialogului permanent dintre partid şi popor, dintre statul socialist şi oamenii muncii. Această trăsă­tură profund democratică conduce spre rezolvarea concretă a problemelor pe care le ridică edificarea socialismului în toate compartimentele. Pornind de la teza făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, oprindu-se asupra conceptului marxist pe care-l are conştiinţa poporului, asupra transformării conştiin­ţei socialiste într-o uriaşă forţă revoluţionară a societăţii, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, în strălucita cuvîntare ţinută la întîlnirea cu activul judeţean de partid Constanţa,arăta: «Numai îmbinînd activitatea de dezvoltare a industriei şi agriculturii cu preocuparea pentru formarea omului nou, pentru ridicarea conştiinţei socialiste, pentru realizarea unor relaţii noi între oameni, întemeiate pe echitate şi dreptate socială, pe colaborare şi ajutor reciproc, relaţii în care fiecare să-şi înţeleagă răspunderea şi menirea în societate, în lupta pen­tru făurirea orînduirii comuniste, numai astfel vom asigura fiecărui membru al societăţii tot ceea ce este necesar, atît din punct de vedere material cît şi spiritual, pentru înflo­rirea personalităţii sale». Un fenomen concret în acest sens îl constituie, în aceste zile, conţinutul şi modul în care se desfăşoară în întreaga ţară adunările generale ale salariaţilor din întreprinderi. Adevărate foruri ale conştiinţei muncitoreşti, ale democraţiei socialiste, adunările generale ale salariaţilor dezbat situaţia economică, financiară a întreprinderilor, sarcinile producţiei viitoare, măsurile ce se im­pun pentru mobilizarea tuturor forţelor de producţie în­­vederea îndeplinirii exemplare a indicatorilor de plan. Avînd la bază expe­rienţa şi concluziile anului trecut, înarmaţi cu o viziune înnoitoare — îmbogăţită de indicaţiile precise ale expunerii de la Consfătuirea de lucru a activului de partid din 9 iulie — tehnicienii, inginerii, toţi oamenii muncii analizează — în spirit critic şi autocritic con­structiv , cu conştiinţa de proprietar şi producător căile realiste pentru perfecţionarea activităţii de producţie. Iată-ne dar, strîns uniţi sub steagul mobilizator al partidului, angrenaţi tot mai larg, tot mai profund, tot mai conştient şi res­ponsabil, ceas de ceas, zi de zi, în opera de făurire a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate, operă la care am muncit cu toată puterea braţelor şi a minţii noastre, din tot sufletul, încă o săp­­tămînă. Marţi, 27 iulie 1971 Mihai MÎRZA V_________________| H INDISCUTABIL CĂ SE POATE! In expunerea făcută de tovarăşul Nicolae Ceaușescu la 9 iulie, secretarul general al partidului arăta, printre altele, că trebuie combătut cu tărie obiceiul, ce mai dăinuie încă pe alocuri, «de a privi numai spre ceea ce se face In altă parte, în străinătate, de a apela pentru orice la import». Cît de important este să se acţioneze în acest sens rezultă şi din unele situaţii existente în industria mase­lor plastice. Deşi «foamea» faţă de aceste materiale, manifestată de economia naţională şi de cea mondială, este în con­tinuă creştere, dezvoltarea impetuoasă a industriei noastre chimice a reuşit să atingă un asemenea nivel, încît noi, la ora actuală, practic nu mai importăm mase plastice. Ba mai mult, producem însemnate cantităţi de granule, folii ş.a., materii prime ce stau la baza fabricării utilajelor şi obiectelor de mase plastice de tot felul — în special policlorură de vinil, polietilenă şi polistiren de uz general şi antişoc — încît am putea deveni un principal furnizor de articole gata prelucrate pe piaţa internaţională. Din păcate însă, noi trebuie să ne limităm — în linii mari — la a satisface numai nece­sităţile economiei naţionale, livrînd la export doar granulele, foliile etc., ca materii prime. Aceasta deoa­rece nu dispunem încă de suficiente utilaje de pre­lucrare. Am participat la multe congrese, conferinţe şi simpo­zioane internaţionale de specialitate. Cu mîndrie mi-am dat seama că în ce priveşte nivelul gîndirii teh­­nico-ştiinţifice româneşti în domeniul studiului încer­­cări-caracterizări de mase plastice—ca şi în ce pri­veşte calitatea materiei prime pe care o producem — ne situăm pe cele mai înalte trepte atinse pe plan mon­dial. Atingem, adică, acelaşi nivel de cunoştinţe cu colegii noştri din ţări industriale avansate, ne bucurăm din partea lor de cea mai înaltă stimă, consideraţie şi preţuire. De aprecieri asemănătoare se bucură şi produsele noastre. Dar lipsa utilajelor, generată în mare măsură de concepţia retrogradă că noi nu putem să ne creăm maşinile de prelucrare ce ne sunt necesare, constituie o frînă în dezvoltarea acestei ramuri de producţie. Faptele demonstrează însă că am putea construi multe dintre utilajele care ne lipsesc. lată un exemplu: în urmă cu cîţiva ani, la fabrica «Chimica» din Orăştie s-a realizat prototipul unei maşini de extrudere pentru ţevi de dimensiuni mici. S-au construit un număr redus de asemenea maşini, fiind date în exploatare la diverse întreprinderi. Una dintre ele se află în uzina noastră şi funcţionează de 3—4 ani cu foarte bune rezultate, atît în producţia curentă cît şi în munca de cercetare. Cu toate acestea, Ministerul Industriei Chimice, căruia îi aparţin atît fabrica ce a realizat această maşină cît şi cele ce o exploatează, s-a mulţumit cu construirea cîtorva exemplare, sistînd apoi producerea ei. Nu susţinem teza că ministerul nostru trebuie să-şi schim­be profilul, transformîndu-se într-un departament al construcţiilor de maşini, dar printr-o analiză temeinică şi cointeresare între ministerele de specialitate (chimia pe de o parte — industria construcţiilor de maşini, pe de alta) s-ar putea realiza multe utilaje de care avem nevoie şi pentru care apelăm mereu la importuri. A­­ceasta chiar dacă, pentru unele maşini mai complexe, ar trebui să se recurgă la importuri parţiale, cum ar fi unele repere din sistemele de măsuri şi control pe care încă nu le producem. Dar o bună parte a utilajelor necesare industriei de prelucrare a maselor plastice s-ar putea crea cu inteligenţă şi forţă românească, dacă din concepţia unor ingineri, proiectanţi şi factori de conducere din cele două ministere amintite ar fi definitiv înlăturată tendinţa de ploconire faţă de tot ce e de import, în multe direcţii am reuşit să ne dezbărăm de această tendinţă. Astfel, voi aminti cazul unuia dintre materia­lele care ne făceau tributari importurilor: policlorură de vinil plastifiată, necesară izolării cablurilor de 6 kilovolţi — cabluri de mare importanţă pentru trans­portul energiei electrice la anumite instalaţii cu curenţi de înaltă tensiune. Deoarece în întreaga lume nu există decît vreo trei întreprinderi care oferă tipul de gra­nule P.V.C. necesare realizării acestor izolaţii, e lesne de înţeles că preţul lor a fost şi continuă a fi foarte ridicat pe piaţa internaţională Luptînd împotriva con­cepţiei unora că producerea lor necesită cunoaşterea unor «secrete» inabordabile, cei ce lucrează la centrul nostru de cercetări au izbutit — cu o muncă grea şi îndelungată, desigur,­­ să realizeze acest tip de gra­nule, să impună trecerea la producţia lor pe scară indus­trială şi renunţarea totală la importuri. Indiscutabil că lucruri asemănătoare sunt posibile şi în domeniul construcţiei utilajelor de care avem nevoie. Realizarea lor va da un nou avînt acestei relativ tinere ramuri a industriei noastre chimice, cu repercusiuni pozitive în toate sectoarele de activitate ale economiei naţionale. Cristea DIDICESCU şeful serviciului cercetare din cadrul Centrului de cercetări al Uzinei de prelucrare mase plastice — Bucureşti VOM FI CU TOŢII O PILDĂ VIE DE CONŞTIINŢĂ MUNCITOREASCĂ Uzina noastră este o întreprindere veche, de peste o sută de ani, dar care, datorită politicii partidului de industrializare socialistă, datorită perseverenţei şi ela­nului colectivului, a reuşit să se transforme în anii construcţiei socialiste dintr-un atelier de reparaţii de material rulant într-o întreprindere producătoare de motoare diesel şi compresoare. Cînd privim îndărăt, vedem că avem destule lucruri cu care să ne mîndrim. Dar asta nu e de ajuns. Ochii noştri trebuie să fie aţintiţi spre viitor. Dacă dorim ca ţara noastră să devină aşa cum o visăm cu toţii, este de datoria noastră ca şi noi, cei de aici, să dobîndim prin muncă realizări cît mai însemnate în îndeplinirea sarcinilor trasate de partid, pentru aceasta e foarte important ca toţi muncitorii să se simtă legaţi de locul de muncă, să manifeste dragoste permanentă faţă de tot ce au de făcut, să ajute şi să îndrume pe cei tineri. Şi avem numeroşi asemenea oameni. Cine nu-l cunoaşte în uzină pe mentorul Nicolae Păduraru? E un om de vreo 45 de ani. In afară de faptul că e deosebit de priceput în meseria sa, dovedeşte un înalt grad de conştiinciozi­tate; la el simţul datoriei e totdeauna treaz. Deşi a asamblat zeci şi zeci de motoare, n-am auzit să i se fi imputat vreodată defecte la asamblările pe care le realizează. Şi asta datorită faptului că lucrează cu tragere de inimă, pune suflet în tot ceea ce face. Pentru el nu venitul material primează. Conştiinţa sa de muncitor îl face să fie astfel. Şi tot conştiinţa sa de muncitor îl determină să nu se ocupe numai de sarcinile de ser­viciu. El este unul dintre cei care ajută întotdeauna, dezinteresat, pe tinerii din secţia în care lucrează, îi îndrumă cu răbdare şi îi sfătuieşte cum să-şi însuşească cît mai bine profesiunea, să-şi iubească locul de muncă, să fie conştiincioşi în tot ce fac, să lucreze cu tenacitate. Ca urmare, mentorul Nicolae Păduraru se bucură de respect şi consideraţie din partea tinerilor lucrători. Cîţi dintre aceştia nu merg pe urmele lui! Aş putea cita pe lucrătorul Nicolae Velicu, şi el tînăr, crescut de Păduraru, care azi constituie, la rîndul său, un exemplu pentru tovarăşii săi de muncă. Sînt şi alţii, în alte sectoare. Cine nu ştie, de pildă, în uzina noastră cum lucrează echipa de turnători de fontă condusă de şeful de brigadă Ştefan Ion, care depăşeşte cu regulari­tate planul de producţie, sau cea condusă de şeful de brigadă Gheorghe Barbu, care a eliminat complet rebu­turile, executînd numai piese de calitate superioară? Deşi «Timpuri noi» are oameni harnici, aşa cum am arătat (am încheiat primul semestru al anului cu depăşirea sarcinilor de plan şi cu un beneficiu peste prevederi în valoare de 11 milioane lei), totuşi s-au înregistrat cîteva cazuri negative în ceea ce priveşte atitudinea faţă de muncă. Au fost muncitori, în diverse sectoare, care n-au lucrat efectiv cele 480 minute ale zilei, au lucrat neglijent sau au absentat nemotivat. Asemenea atitudini nu rămîn fără ecou. Cei care mun­cesc nu pot sta indiferenţi in faţa neglijenţei şi nepăsării. De aceea faptele acestor muncitori, insuficient de conştienţi de răspunderea pe care o au, au fost aspru combătute în adunări generale şi la gazeta de uzină. Chiar dacă unii dintre ei s-au supărat, pînă la urmă au înţeles că a fost vorba de un ajutor cinstit, muncitoresc, îndreptat spre propriul lor interes. De aceea, trebuie să spunem că indicaţiile preţioase pe care ni le-a dat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în magistrala sa Expu­nere la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural­­educative, ne-au mers drept la inimă şi că ele ne vor călăuzi ca în viitor toţi muncitorii, întreg colectivul nostru, să fie o pildă vie de conştiinţă muncitorească. Organizaţia de partid, întregul colectiv, vor face totul în această direcţie. Mai ales că între anii 1971 şi 1975 sarcinile uzinei devin aproape duble faţă de anul 1970. Va trebui să livrăm noi tipuri de motoare, mai perfec­ţionate, competitive pe piaţa externă. Pentru toate acestea se aduc uzinei importante investiţii financiare, menite să-i asigure o dezvoltare conform cu necesită­ţile producţiei. La investiţiile făcute de stat vom adăuga investiţiile morale izvorîte din cea mai curată conştiinţă patriotică. Pavel PĂTRU — maistru mecanic secretar al comitetului de partid al uzinelor «Timpuri noi»—Bucureşti _ ________________________■ OPINII

Next