Flamura, iunie 1973 (Anul 20, nr. 2657-2682)

1973-06-08 / nr. 2663

tmmiimim iu m-. ANUL XX, NR. 2663 VINERI, 8 IUNIE 1973 4 PAGINI — 30 BANI . .........................................«!■»■■»►■»■»»■»» «...»«II II IM liWUlWII INII I »I I.H I 11 iiinip 1Q40 25 DE ANI DE LA 11 171 si iui lib­ran actul naționalizării I« LUN­IG lÎJITf ..... ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]> - - ----------------------------------------------------------------------------------------------- - |....................I ]­| |:­fț] Reșița - timpul de aur al marilor creșteri la Reșița sînt mulți munci­tori, tehnicieni, ingineri, cadre cu munci de răspundere care îți pot vorbi ore întregi despre zi­lele ce au urmat adoptării legii naționalizării — act profund re­voluționar, pregătit de comuniști pentru a face, în fine, dreptate u­­nei clase care pînă atunci avea doar calitatea de producător. Oa­re­cum poți uita impresionantul miting din marea hală de mon­taj, cînd comuniștii au anunțat că uzina și întregul domeniu (ce­lebrul U.D.R.) au trecut în stăpî­­nirea­ clasei muncitoare, deve­nind bun al întregului popor, u­­zina fiind de acum condusă de un reprezentant al lor, al mun­citorilor ! Mii de oameni s-au an­gajat atunci să muncească mai bine, așa cum face fiecare cînd știe că tot ceea ce produce este în interesul său, în interesul se­menilor săi. După numai cîteva luni, în calitate de tînăr munci­tor, aveam să asist la o adunare sindicală pentru a pregăti pla­nul de producție pe 1949. De a­­tunci am urmărit pas cu pas e­­voluția industriei reșițene — sim­­țindu-mă legat de siderurgiști și constructorii de mașini — am fost prezent aproape la toate e­­venimentele din noua istorie orașului, la marile înnoiri care a au întinerit bătrîna „Cetate de foc“. Și dacă ar fi să sintetizăm în cîteva cuvinte, aș îndrăzni să afirm că ultimii 25 de ani fost mai „mari", mai bogați au și mai dinamici, decît toți cei 175 de ani anteriori. Cu un acut sentiment al isto­riei in care sînt implicați, cu un respect deosebit pentru tradiții, reșițenii consacră tot ceea ce poate ilustra devenirea în timp a municipiului. La Muzeul de istorie, te întîmpină chiar la in­trare o imensă fotografie luată cu ani în urmă, ca apoi pe cu­loare să revezi aceleași așa cum arată azi, după locuri, cinci, zece ani. Privim Reșița de acum un sfert de veac și o comparăm cu rea­litatea cunoscută nouă. Schimba­rea este radicală. In partea de sus a orașului, s-a ridicat o mo­dernă fabrică de oxigen, una de produse refractare, un baraj. Vechiul centru este dominat de siluetele zvelte, emanînd ale celor două furnale, de forță, oțe­­lărie, de laminoare. O schimbare mai pronunțată întilnim pe ma­lul sting al Bîrzavei. Spațiul o­­cupat de micile hale este azi do­minat de două fabrici (cum le numim, simplu) cu șase nivele. Aici se realizează cele mai uria­șe utilaje energetice, precum și „inimile uzinelor pe roate“ — motoarele Diesel. Apoi, nu poate fi omisă din istoria înnoirilor noua zonă industrială din Mo­­ciur: fabrica de aglomerare, complexul de turnătorii, forjă, secție mecanică — care toate au (Continuare tn pag. a 3-a) EUGEN FIERARU Azi pe locul vechii fabrici de poduri din Reșița întîlnim impunătoarea construcție de metal și sticlă a fabricii de motoare Diesel. Ce am putea spune ? Fotografiile, puse la dispoziție de conducerea Mu­zeului de istorie a județului, vorbesc elocvent. IUL DIN DOUĂZECI DE MILIOANE DE LA UN RĂSĂRIT LA UN APUS DE SOARE L-am întîlnit în zori, atunci cînd pași grăbiți răsună pe caldarîmul străzilor în spre locurile de muncă drum din uzinele reșițene. Statura-i po­trivită, bine legat, se pierdea în tumultul din jur, își aran­ja mereu, cu palma aspră a mîinii, părul cărunt răvășit de adierea ușoară a vîntului. L-am întîlnit apoi la locul de muncă, își răsfoia agenda. L-am urmărit în tăcere. Cu gesturi sigure a scos din ser­tar cîteva desene. Le-a desfă­șurat, le-a analizat fiz. Și-a făcut cîteva amănun­însem­nări. In atelier au început să sosească muncitorii. Răspun­dea fiecărui salut. Așa începe, de ani de zile, ziua de muncă a comunistului Vlastimir Ta­­mașevici, maistru, șeful atelie­rului ce deservește baza de utilaje a întreprinderii de construcții și montaje meta­lurgice Reșița. Ora zece. La punctele de lucru se servește gustarea. Muncitorii din subordinea co­munistului V. Tamașevici sunt adunați în jurul meselor, iar șeful de atelier le citește din coloanele ziarului, îi informea­ză cu evenimentele interne și externe, pentru că timpul e prețios și trebuie folosit cu maximă eficiență . .. Pe șantier fiind, acolo unde se consolidează temelia vii­toarei Fabrici de motoare na­vale, l-am întîlnit din nou pe comunistul Vlastimir Ta­mașevici. Lua „pulsul“ unui excavator reparat de unul din mecanicii conduși de el. Pe față i se citea satisfacția : uti­lajul mergea cu ceasul... Cele 480 de minute de mun­că s-au sfîrșit. Șeful de ate­lier își consultă agenda. Face noi însemnări pe fila ce indi­că ziua următoare și pornește din nou la drum. De data a­­ceasta însă nu spre casă, pen­tru că, două ore mai tîrziu se afla la ședința biroului co­mitetului de partid pe între­prindere al cărui membru este. Se analiza stadiul lucră­rilor cu termen de stat și si­tuația planului de producție — la zi. A luat cuvîntul. Com­bativ, principial, comunistul Tamașevici arată neajunsuri, propune soluții pentru valori­ficarea rezervelor interne de care dispune încă întreprin­derea privind folosirea capa­cităților de producție și mate­rialelor de construcții, con­știent că numai prin partici­parea efectivă a fiecărui sa­lariat la desfășurarea și orga­nizarea producției, I.C.M.M. Reșița își va îndeplini sarci­nile ce-i revin în actualul cincinal privind modernizarea și dezvoltarea potențialului in­dustriei din județul Caraș-Se­­verin. PAVEL GOSTA maistru electrician iai Tn ediția de azi CONFERINȚA NAȚIONALA A UNIUNII’ ARTIȘTILOR PLASTICI Sport • Curier juridic Programul Tv pentru săptămîna viitoare Conducerea stiind­­ea a activi­tății economice și sociale impune organizarea unei evidențe stric­te și a unui control sistematic și exigent asupra tuturor mijloace­lor materiale și bănești, procese­lor economice și rezultatelor fie­cărei unități. Legiuitorul a sta­bilit în acest sens sarcini con­crete conducerilor unităților so­cialiste prin diferite acte norma­tive, cum ar fi: decretul privind executarea silită, legea privind angajarea gestionarilor și gestio­narea bunurilor materiale, legea cu privire la gospodărirea mij­loacelor materiale și bănești, le­gea finanțelor etc. In acest con­­text, apărarea proprietății peratiste prin con­ți­nerea unei evi­dențe clare a debitorilor, prin luarea unor stiri operative mă­în vederea lichidă­rii restanțelor, prezintă o impor­tanță deosebită în aprecierea re­zultatelor activi­tății economico-fi­­nanciare a fie­cărei unități a­­gricole. Din făcute verificările de or­ganele de control _______________ cit și din bi­lanțurile financiar-contabile în­tocmite de cooperativele agricole de producție din județul nostru, rezultă că majoritatea­­ coopera­tivelor de producție țin o evi­dență clară a debitorilor — per­soane fizice și juridice —, luînd de fiecare dată măsuri operative pentru lichidarea lor. Astfel, C.A.P. Tirol, prin organizarea u­­nei stricte evidențe a mijloacelor materiale și bănești, a reușit ca la sfîrșitul anului 1972 să nu ai­bă nici un creditor, deși a des­fășurat o importantă activitate contractuală cu terțe persoane. Alte cooperative agricole de pro­ducție — cum sunt cele de la Comoriște, Moldova Veche, Ber­­zovia, Ohaba Mîtnic — au luat, de asemenea, măsuri eficiente pentru încasarea sumelor res­tante. Subliniem că numai în pe­rioada primelor cinci luni ale a­cestui an, au fost încasate­­ de­bite în valoare de aproape 300 000 lei. Printre unitățile care au obți­nut asemenea titluri executorii se numără C.A.P. Bănia, Vermeș, Domașnea, Berzovia și altele. Nu același lucru se poate spu­ne însă despre Gribovăț, Ticvaniu C.A.P. Prilipeț, Mic, Obreja, Socol, Cim­ecea, Apadia care da­torită defectuoasei organizări evidenței contabile — și, im­­­plicit, a evidenței debitorilor — nu au luat nici un fel de măsuri pentru ca sumele datorate să re­intre în visteria de drept a uni­tăților. Alte unități — printre care cele din Ilidia, Gribovăț, O­­breja — au debitori — persoane fizice — nelichidați de peste 8 ani de zile. Mult mai grav este însă faptul că unele C.A.P., cum este cea de la Obreja, nici nu cunosc cel puțin proveniența de­bitelor, astfel că, în prezent, este foarte greu să se ia măsuri pen­tru lichidarea lor. In activitatea unor servicii de contabilitate din unele coopera­tive agricole de producție se ob­servă, totodată, neglijențe seri­oase în recuperarea sumelor da­torate de organizațiile socialiste. Or, se știe că termenele de prescripție a dreptului de urmă­rire a persoanelor juridice sunt relativ scurte, iar prin împlini­rea lor organizațiile socialiste de­bitoare nu mai sunt obligate să achite datoriile restante unității creditoare. Cu toate acestea, nu s-au­ efectuat operațiile respecti­ve — trimiterea extrasului de cont spre confirmare — în vede­rea încasării sumelor datorate cooperativelor agricole de­ducție de către alte unități pro­so­cialiste. Numai astfel se poate explica faptul că la C.A.P. Ciuta, Jupa, Căvăran, Brebu, Răcășdia, Eftimie Murgu sunt de sume de ordinul zecilor și încasat sutelor de mii de lei. Este chiar locul să reamintim că salariații va fi de neluarea măsurilor vine­pre­văzute de lege în vederea recu­perării sumelor datorate unită­ților socialiste — deci și a coo­perativelor agrico­­­­le — în cazul prescripției răs­pund material pînă la acoperi­rea în întregime a sumelor pres­crise. In vederea re­medierii acestei situații punzătoare, necores­pon­siliile de condu­cere ale coopera­tivelor agricole de producție care au debitori tre­buie ca, împreună cu serviciile de contabilitate, să ia măsuri urgen­te pentru rea sumelor încas a­res­tante, să analie situația acestora, sarcini și respon­zeze periodic să stabilească sabilități concrete. De asemenea, serviciile de contabilitate din C.A.P. vor trebui să ceară spri­jinul jurisconsulților care acordă asistență, juridică calificată aces­tor unități. Numai printr-o bună organizare a evidenței mijloace­lor materiale și bănești, prin lu­area celor mai potrivite și opera­tive măsuri pentru lichidarea de­bitelor, unitățile cooperatist-agri­­cole din județul nostru vor reuși să apere și pe această cale inte­gritatea avutului obștesc, să con­tribuie la dezvoltarea în conti­nuare a avuției cooperatiste. IOAN RISTEI șef birou juridic la U.J.C.A.P. Tovarăși cooperatori! Ați produs, ați vindut. De ce nu vă încasați drepturile ? Coordonare unitară, integralitate, colaborare­ a în viața spirituală a municipiului Am­dorf încă la începutul a­­cestui articol să precizăm că, după opinia noastră, activitatea culturală în Reșița a cunoscut o înviorare in ultimii ani și dato­rită eforturilor depuse de Comi­tetul municipal pentru cultură și educație socialistă, respectiv unei mai eficiente colaborări în­tre organismele cu rol educativ și unei coordonări unitare a ac­țiunilor cultural-educative și ar­tistice de pe raza municipiului și a localităților aparținătoare. Pen­tru argumentare, se pot aminti cîteva direcții unde izbînzile sunt evidente. Spre exemplu, ,reși­­țenii au putut urmări în ultimul an un mare număr de expoziții, organizate în special cu contri­buția plasticienilor locali. Este clar că acest an consemnează cea mai bogată activitate expo­­zițională în municipiu. Progre­se se înregistrează în organiza­rea întîlnirilor cu scriitori, re­prezentanți ai editurilor, redac­tori ai unor reviste culturale din țară. Latura încă nereușită a a­­cestor acțiuni privește participa­rea nesatisfăcătoare la ele a pu­blicului sau a unor organizatori culturali. Nu trebuie omisă, de asemenea, o destul de vie activi­tate artistică, deși nu s-ar spune că față de potențialul de care dis­pune municipiul, numărul artiș­tilor amatori, calitatea programe­lor susținute sunt pe măsura aș­teptărilor. Referindu-ne însă la propriu-zisă a Comitetului munca mu­nicipal pentru cultură și educa­ție socialistă, nu putem să nu evidențiem mai întîi efortul ma­jorității membrilor săi (majorita­tea însemnînd circa 20 din 33) pentru ca străvechea cetate de foc a Reșiței să primească noi dimensiuni spirituale. Scop în ca­re — așa cum rezultă din docu­mentele acestui organism — co­mitetul și-a propus (și a realizat) în perioada din urmă obiective precise, din care spicuim cîte­va pentru comentariu (ordinea ne aparține). 1. S-a acordat atenție diversi­ficării activităților cultural-e­ducative, punîndu-se accent pe cuprinderea tuturor categoriilor de cetățeni, organizarea unor ac­tivități specifice pentru tineri, intelectuali, lucrători femei, din comerț etc. Amintim dezbaterile (organizate de Consiliul munici­pal al sindicatelor) cu lucrătorii din comerț sau locatarii unor că­mine, frumoasele manifestări ce se inițiază la Clubul „Femina“, extinderea inițiativei „Azi casa este a noastră“ sau „Zilele cul­turii reșițene" ce se vor tradi­ționale. Intr-o discuție, Valeriu Oprea (comitetul sindicatului C.S.R.) solicita ca la nivelul mu­nicipiului și în marile întreprin­deri să se organizeze mai multe acțiuni cu intelectualitatea. Noi am vrea să credem că culturii reșițene“ constituie „Zilele un asemenea prilej, numai că ele trebuie să devină o manifestare mai cuprinzătoare, adresîndu-se, de pildă, și intelectualității teh­nice (așa cum au solicitat unii ingineri în paginile suplimentu­lui nostru „Caraș-Severinul“). Din păcate, deși viitoarea ediție a „Zilelor culturii" este programa­tă pentru luna septembrie, pîn­ă în momentul de față nu este ni­mic definitivat. Primejdia de a or­ganiza acțiuni în pripă și fără ecoul scontat este evidentă. 2. In ultima perioadă s-a do­ GH. JURMA (Continuare in pag. a 7-a) La redacție sosesc zilnic nu­meroase scrisori. Lectura lor — nu numai din obligații profesio­nale, ci și din dorința cunoașterii a ceea ce numim viață în toată complexitatea și diversitatea manifestărilor ei — ne trezește anumite sentimente și reflexii. De regulă, corespondențele pri­mite din toate colțurile județului cuprind o încărcătură de fapte și date pozitive, aspecte ale tră­irilor cotidiene care ne bucură. Rîndurile care văd lumina tipa­rului, avînd drept izvor tocmai aceste scrisori, vin să sublinieze atitudini în care descoperim les­ne multe din profilul omului înaintat al societății noastre, schi­țează portrete și biografii care reflectă strălucirea nobilă a mun­cii, a omeniei. Din păcate, în noianul de co­respondențe întîlnim și relatări despre comportamentul unor inși, care nesocotind principiile și nor­mele vieții socialiste duc o via­ță parazitară, comit acte prin ca­re tulbură liniștea publică, ali­mentează un climat de imorali­tate. Despre un asemenea vis ne-a scris recent o tînăra, Gica Ște­fan, moașă la circumscripția sa­nitară rurală Dognecea. In pa­ranteză spunem că exigențele o­­biectivității ne-au obligat să ve­rificăm la fața locului cele afir­mate, ele s-au dovedit în totali­tate reale. Despre ce este vorba ? Pentru a înțelege mai bine fizionomia morală a lui Ionuț Popa, în vîr­­stă de 23 de ani, — căci despre el este vorba — să ne întoarcem la o zi de la începutul lunii mai ... In ziua aceea,­­ peste Dognecea ploua mărunt și des, așa cum a plouat, de altfel, peste întreg județul. Moașa G. S. se în­torcea grăbită la dispensar de la locul numit Gura Izvorului unde făcuse o vizită la domiciliul li­nei gravide. Pe drum se gîndea zîmbind că în curînd populația Dognecei se va mări cu încă un cetățean ; nou-născutul va fi cel de-al 20-lea de la începutul a­­nului. Așadar, o cifră rotundă cu semnificații aparte. Apariția lui Ionuț Popa i-a frînt brusc gin­­d­urile. — Vă rog foarte mult, a spus el, veniți să-mi vedeți soția. Acum a sosit de la Reșița și are dureri­­ de naștere. Nu mai poa­te ... Vă rog ! . . . Impresionată de insistența tî­­nărului și acordînd mandat de încredere vorbelor lui — ca în atîtea alte ori dat oamenilor în înțelesul nobil al cuvîntului , moașa și-a îndreptat imediat pa­șii spre locuința acestuia. Era de-acum obosită și udă de ploa­ie. Dar gîndul că o femeie sufe­rindă are nevoie de ajutorul ei îi dădea noi puteri. Și n-ar fi crezut pentru nimic, în schimb, că I. P. îi întinde o cursă, că ar fi capabil de fapte josnice. Și totuși ... — După ce am trecut pragul casei — ne mărturisește G. S. — am fost îmbrîncită cu brutalitate în încăpere. Abia atunci mi-am dat seama de intențiile nerușina­te ale acestei brute cu chip de om. Firește, am început să strig. Țipătul meu a fost auzit de două vecine, de Nuța Manciu și Ana Moisă . . . Așa am scăpat . . . Apoi au venit și alți oameni — cetățeni cinstiți din comună — care au dezaprobat comportamen­tul agresiv și imoral al consătea­nului lor. In realitate, ce hram poartă și cum este cunoscut în Dogne- CONSTANTIN GALESCU (Continuare in pag. a 7-a) ÎNGĂDUINȚĂ fată de fapta si­­ TOT ATA DE VINOVATĂ CA INSASI VINA! > MĂRTURII Mi-au plăcut dintot­­deauna suspansurile. Cu un Maigret sau Agatha Cristie în mină, mă a­­pucau zorile. Pe teren fiind, făceam ce făceam, numai să fiu acasă sîm­­bătă seara la El Fugiti­vo, Sfîntul sau Mannix. Boală — ce vreți ! Dar, acum hotărit îmi dau seama cât de banale erau. Am renun­țat și la „Enigma“, și la serialuri. Ți se stră­­pezesc dinții, ca după un articol prost scris. M-am­ decis pentru noul suspans. E și în le­gătură cu „terenul" deci mai gazetăresc. Și cum să nu-mi schimb „deci­zia“ dacă după acel fai­mos 6 — 2 cu Steaua, cînd n-ai mai avut loc pe stradă de bufoni, ur­mează 0—1 cu stegarii. Dau mărturie că după suspansul de duminică, miercuri seara n-am vă­zut picior de ... A­ta­­xist. Suspans Una la mină. A doua, C.S.M.—ăsta, copil teribil al celor 70 — 80 de mii, cîți am fi. Că n-a fost om valid care să nu fie de față în tribună sau pe dea­luri (bună ideea să se mai defrișăm, că nu se vede bine de la „bal­con“) și să nu-și dea cu presupusul. Ș-apoi, cele­lalte echipe cu miros de alge, de petrol, de căr­buni ... grozav ! Sus­pans ! De Rolland Garros am auzit, că-s gazetar. Dar de picat, unde pică, ha­bar n-aveam. Și-am luat harta Parisului și l-am dibuit. Pe șoseaua ce duce spre Normandia lui D’Artagnan (alt sus­pans). Și parcă-l vedeam pe năstrușnicul mușche­tar — îl cheamă acum .Năstase — purtînd în loc de spadă o rachetă și făcînd praf toate găr­zile cardinalului, adu­­cînd diamantele victo­riei pentru noi, ăștia de la poalele Carpaților, pe Și-am mai văzut apoi Mircea Țone, pe ■Mec Năstas, pe Simion Cuțov, pe C. Gruiescu. Fiecare cu victoriile lui fiecare cu suspansul lui. Să vă mai dau exem­ple ? Cred că nu mai sînt necesare. Vedeți, de-aia nu mai deschid nici pe Maigret, nici pe Agatha Cristie. Ci ies pe teren sau deschid te­levizorul cînd aud de năstrușnicii cu ecuson tricolor.\­ ­ PAVEL CODRUȚ ^

Next