Foaia poporului, 1904 (Anul 12, nr. 1-53)
1904-07-31 / nr. 30
Anii XII Duminecă, 18/31 Iulie 1904 Nr 30 FOAIA Prețul ■boanuieatalal i Pi ci u.......................................................4 coroane. Pe o jumătate de an .............................2 coroane. Pentru Români* 10 lei anual. 1 kommen tele se fac la „Tipografia“ loslf Mamhall, Sibiiu Apare iniecare Duminecă INSERATE: «e primesc la biroul ndmanlic(jr»ttnitU. (etrada PoplScii nr. 1B). Un șir tarmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia oară 10 bani De preste septemâne. In dietă s’a votat urcarea listei civile; se continuă discuția asupra proiectului de budget. _ _ ♦_ ^ Espediția din Tibet se apropie de capitala Lassa. * Pe câmpul de răsboiu a fost o mare luptă In Mangiuria. Japonezii au învins și au ocupat orașul Dashcea. La Port-Arthur se continuă împresurarea. / ^ •" ~________ în amintirea hi Stefan-cel-Mare. II. Stăm încă tot sub impresia marilor şi strălucitelor serburi, aranjate în memoria marelui Domnitor de odinioară al Moldovei, Ştefan. Sânt patru sute de ani de la moartea acestui uriaş român şi erou creştin şi iată! înaltul lui spirit a adunat la locaşul vecinic al trupului său, la Putna. Români din toate părțile locuite de Români cari s’au adunat să proslăvească vitejiile lui fără seamăn și făptuirile sale înțelepte. Se pare, că s’a ridicat Ștefanvoevodul din mormânt și a sunat în bucium, chemând la un loc pe toți Românii, cum chema odinioară pe vitejii săi oșteni moldoveni, când întră sabia duşmană în ţeară. Şi fii recunăscâtori s’au adunat şi prinos de mulţumire ’i-au adus la Putna, la Bucureşti şi în multe alte părţi. Dar’ nu numai Românii, ci şi străini fruntaşi de mare rang au alergat la mormântul din Putna, arâtându-’şi stima şi veneraţiunea faţă de marele român de odinioară şi ridicând strălucirea serbărei şi vaza poporului românesc. La serbarea poporului românesc a luat parte între alţi fruntaşi din Bucovina, şi guvernatorul ţârii, prinţul Hohenlohe, care Maiestatea Sa bunul nostru rege şi imperat asemenea a fost cu luare aminte la serbarea înâlțâtoare, răspunzând prea grațios la telegrama, ce ’i s'a trimis. Prințul Hohenlohe la banchetul ce s’a dat la Putna, a rostit următorul toast: »Au venit azi la Putna Românii din toate unghiurile Europei, să sărbătorească amintirea marelui voevod Ştefan aprigul ţi neînvinsul luptător ţi apărător al ţerei, al poporului românesc ţi al creştinătăţii Au venit din lunea întreagă, elită, oameni culţi şi cei neştiutori, ca să depună prinosul lor de recunoştinţă memoriei aceluia, care a luptat acum 400 de ani pentru apărarea strămoşilor lor. Acest sinţâmânt de piesă recunoştinţă, înalţă pe cei ce-l manifestă şi nu poată lăsa pe nimeni rece. Ziua de azi mai are şi altă mare însemnătate, şi anume, însemnatatea unui eveniment menit a fi cimentul, care consolidează sinţemintele de dragoste şi înfrăţire între doue naţiuni vecine. Naţiunea mea şi imperatul meu, care a considerat ţi iubit pe Românii din imperiul seu deoptrivă cu ceialalţi supuşi ai săi, sunt veseli de a fi putut da prilej pentru o asemenea piesă sârbătoare a unui erou ca Ştefan cel Mare şi sfânt. Ridic acest pahar în sănatatea tuturor celor de faţă, şi cari, împreună cu noi iau parte la aceasta serbare. Telegrama Maiestăţii Sale, ca răspuns la telegrama omagială trimisă din Putna, în numele celor adunaţi, de mitrop. Dr. V. Repta şi bar. Hormuzachi, este de următorul cuprins: Cancelaria cabinetului Maiestăţii Sale I. şi R. apostolice Archiepiscop şi Metropolit Vladimir de Repta, Furia. Majestatea Sa I. şi R. apostolică a binevoit a lua la înaltă cunoştinţă cu deosebită mulţumire şi în cea mai mare graţie espresiunea fidelităţii şi alipirei neclintite, din incidentul zilei comemorative de patru sute de ani a principelui moldovean Ştefan cel Mare şi mulţumeşte din inimă I. P. S Tale şi tuturor oaspeţilor adunaţi la festivitate pentru manifestarea adusă şi cu această ocasiune. Aceste doue fapte ce ne arată? Ne arata de o parte, că şi străinii recunosc vrednicia lui Ştefan cel Mare, după cum a zis-o aceasta cu prilejul sărbatorilor, învâţatul profesor din Bucureşti, Gr. Tocilescu, arătând că Ştefan al Românilor şi în istoriile universale deja are un loc de frunte, ca Domnitor român şi opărător al creştinității. De Forta. » Vorbirea ministrului Sp. Haret ţinută cu prilejul aniversării morţii Iul Stefan-cel-Mare, în Bucureşti* Ne avend loc In anul trecut, dăm astăzi frumoasa vorbire: S’au Împlinit 400 de ani astăzi, aproape chiar In ceasul acesta, de când s’a stins, in toată srălucirea gloriei sale, cel mai mare dintre oamenii mari, cari au ilustrat trecutul neamului românesc. Şi, dacă ar fi să se măsure mărimea omului, nu după Întinderea ţarei sale ci după puterea de concepţie, după energia şi priceperea in esecuţie, după pătrunderea genială a tainelor viitorului, ar trebui ca neîntrecutul nostru Domn săi se numere nu numai ca cel mai mare Român, dar, ca şi unul din cele mai puternice genii, ce a produs vre-odată neamul omenesc. Grele erau pentru Români vremile, când fiul lui Bogdan Vodă îşi puse coroana pe cap. Ţeara era mică, slabă, cu populaţie rară şi săraca; hotarele ei de toate părţile erau încunjurate de vecini puternici, ale căror pofte nu erau niciodatăsăturate, ale căror invidie nu era niciodată adormită, pe a căror vorbi nu se putea pune niciodată temeia. Despre rfisărit, hotarul ţârei era bătut de ultimele, dar’ furioasele valuri ale potopului de barbari, care, timp de o miie două sute de ani, trecuse dintr’acolo peste noi asupra Europei. Din mează zi năpădise noianul otoman, care cu patru ani mai înaite aruncase la pământ cele din urmă rămăşiţe ale vechei împărăţii romane. La apus şi mează-noapte aveam vecini ale căror gânduri umblau după câştiguri uşoare, dar nu puteau înţelege primejda comună a creştinătăţii. Inlăuntru ţările române erau soşiaţe de lupte, cari făceau să se schimbe domnii la câte trei patru ani, mai totdeauna cu ajutor străin. Oştile ungureşti, polonese şi turceşti îşi făceau într’una drum, ca să aducă un domn nou, sau ca să gonească pe cel de mai înainte, prădând şi sărăcind ţeara la fiecare invasie nouă In astfel de vremi a luat coroana fiul viteazului Bogdan Vodă Câteva zlei au fost de ajuns, ca să pună pe fugă pe nemernicul ucigaş al tatălui său; dar’ o jumătate de secol nu 'Iau mai putut clinti din loc vijeliile pornite în contră’i fără încetare. O jumătate de secol Ştefan-Vodă îşi învârteşte sabia contra vrăşmaşilor, cari curg asupra lui din toate păile, şi pe toţi îi răsbeşte. Trufia sau lâudăroşia unora, puterea neresistibilă a altora, reaua credinţa a tuturor s’a sdrobit pe rând de pieptul de aramă al domnului moldovean. Grele, dar’ frumoase vremi au fost acelea ! Frumos era spectacolul unui petec de pământ şi al unui pumn de oameni, cari neînfricoşaţi ţineau piept unei lumi întregi pentru apărarea moşiei lor. Frumos era să se vază ţărănimea ridicându-se ca un singur om la glasul domnului său, şi înarmată numai cu coase şi topoare, risipind ca pulberea în vânt mulţimea fără număr a vrăşmaşilor! Mare şi