Foaia poporului, 1911 (Anul 19, nr. 1-52)
1911-11-26 / nr. 46
* Duminecă, 13/26 Noimvrie 1911 Nr. 46 Amd al 19-lea PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe un an..............................4 cor. 40 bani. Pe o jumătate de an ... 2 cor. 20 bani. Romania, America şi alte ţări străine 11 cor. anual. Abonamente se fac la „Tipografia Poporului“, Sibiiu Foaie politică Apare în fiecare Duminecă. Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, Sibiiu. INSERATE: Mă primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI. (Strada Măcelarilor Nr. 12.) Un şir petit prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia oară 10 bani. Programul nostru naţional. 1. Orice zidar sau bărdaş, care să apucă să clădească fie şi numai un coteţ, îşi face mai întâiu un plan, după care să lucreze. Orice societate, care vrea să-şi ajungă ţinta hotărîtă, îşi face de asemenea un plan, adecă nişte statute. Dar şi orice om cu scaun la cap, nu se apucă de nici un lucru, pănă nu şi-a chibzuit planul, de care se ţine pentru a-şi vedea treaba făcută. Cu atât mai vârtos trebuie să-şi aibă un popor, o naţiune, planul său bine hotărît, după c care lucrează fruntaşii cu întreaga oaste, adecă poporul întreg, pentru ca să-şi vadă înfăptuite dorinţele sale pentru fericirea vremelnică. Noi Românii din ţările coroanei ungare, deşteptaţi de buciumul anului 1848, am avut şi avemmunca cea mai grea de împlinit pentru a ajunge la fericirea, de care trebuie să se bucure orice popor, în care s’a stâns simţământul sclăviei. Cei ce au făcut de-atunci şi pănă acum legi în ţara noastră, au avut de grije, nu cumva să dea prea multă libertate nici chiar conaţionalilor lor, pentru ca nu cumva să ne folosim şi noi Românii de ea. ► Dovadă avem în faptul, că la noi e o lege electorală barbară, care împedecă pe partea cea mai mare dintre cetăţenii ţării, ca să-şi arete liber voinţa când cu alegerile de deputaţi. Dovadă mai e şi lipsa unei legi pentru înfiinţarea de societăţi, pentru ţinerea de adunări, cari toate atârnă de bunul plac al unui pretor sau al ministrului. Curţile cu juraţi în treburi de-ale presei (gazetelor) le înfiinţează şi desfiinţează miniştri după bunul lor plac, cum au făcut eu curtea de juraţi din Sibiiu, pe care au desfiinţat-o pentru presă, ca nu cumva să se găsească în Sibiiu juraţi, cari să judece cu dreptate pe Români. Când au făcut, de ochii lumii, şi legi, prin care voiau să înşele lumea, că ar voi dreptate pentru toate naţionalităţile din Ungaria, le-au croit astfel, încât în unele puncte mai mult asupriau pe naţionalităţi. Iar paragrafii, cari i-ar fi silit să facă dreptate, îi socotiau, ca şi când n’ar fi. Dovadă legea de naţionalităţi, pe care am publicat-o în foaie şi din care nu se mai respectează astăzi nimic. Când se milostivesc nemeşii şi cu jidanii şi jidăniţii din dietă să voteze şi vreo lege pentru, binele ţăranilor şi meseriaşilor, măsurile cele bune cuprinse în ea se aplică numai naţionalităţii maghiare. Dovadă Săcuii în Ardeal, pe sama cărora statul a înfiinţat fabrici, cărora Ie-a făcut şi Ie face drumuri de fer, cărora le dă ajutare în bani, şi vite de prăsilă, pe cari îi căpătuieşte în toate slujbele mici de la poştă, căi ferate, drumuri ş. a. întreaga istorie a ţării noastre dela anul 1868 încoace, de când s’a întemeiat dualismul nenorocit, care a dat puterea pe manile nemerimii întovărăşite cu Jidanii, e un şir lung de nedreptăţi, de fărădelegi săvârşite împotriva libertăţii noastre naţionale pe terenul politic, cultural şi economic. Reprezentanţii noştri de la începutul acestei părţi din istoria Ungariei au luptat cu tărie în contra nedreptăţilor şi fărădelegilor deslănţuite împotriva noastră cu gând de-a ne nimici ca naţiune de sine stătătoare, cu viaţă proprie naţională. Loviturile erau tot mai dese, apărarea părea, că slăbeşte. Mai ales sub Tisza Kálmán (tatăl lui Tisza István de-acum, care ne ureşte de moarte, dar umblă să ne înşele cu momeli de împăcare) se pornise o goană înfricoşată în contra Românilor mai ales. Ajunserăm să nu mai avem deputaţi români (renegaţii şi vânduţii nu numără în dietă. Cei dela putere scoteau ţipete de bucurie, că ne-au strivit. Dar s’au înşelat. Dacă în afară lupta noastră părea domolită, cu atât mai mult am lucrat în casă, pentru ca să ne întărim pentru războiul cel nou. Ne-am apucat să ne întărim pe cale economică şi culturală, şi, ceea ce e un câştig amare pentru înaintarea noastră pe calea spre ţinta dorită, ne-am croit un plan, un program, după care să purtăm lupta pănă la izbânda desăvârşită. Iar cei ce au alcătuit acest program au fost reprezentanţii aleşi ai întregului popor român. In chipulacesta poporul însuşi a fost chemat să, declare prin aleşii săi, ce doreşte. Iar când zicem poporul, nu înţelegem pe cei îmbrăcaţi în haine orăşeneşti, ci pe mulţimea cea mare dela coarnele plugului şi pe cei ce muncesc în ateliere şi în micile prăvălioare dela sate şi în anii din urmă şi de la oraşe. Căci cei îmbrăcaţi orăşeneşte, tot din mulţimea aceasta au eşit, părinţii, fraţii, verii lor tot muncind ogorul trăiesc. De aceea şi programul odată hotărît se poate numi cu drept cuvânt programul naţional al naţiunii române din Ardeal şi Ungaria, şi fiecare Român e dator să-l respecteze cu sfinţenie luptând, între marginile puterii sale, pentru înfăptuirea lui, fie când e vorba de biserică şi şcoală, fie când e vorba de interese economice sau politice, fie în comună, fie la comitat, fie pentru dietă. Lupta aceasta nu trebuie îndreptată însă numai contra străinului cutropitor, ci şi contra aceluia dintre noi, care ar cuteză să lucreze în contra programului nostru naţional. Un astfel de vânzător de neam trebuie prigonit pănă la nimicire, căci totdeauna e mai primejdios dujmanul din casă decât cel de-afară. Lupta pentru înfăptuirea celor cerute prin programul nostru naţional mai e şi o întrebare de cinste pentru poporul român. Dacia nu vom luptă cu toţii, toate popoarele culte, dar şi căpeteniile cele mai înalte ale împărăţiei vor zice cu drept cuvânt, că un popor, care nu e în stare să ducă o luptă îndârjită pentru neatârnarea (lui naţională) nici nu e vrednic să trăească, ci cu ruşine să moară. Pe noi n’are să ne sperie faptul, că o astfel de luptă ţine 20, 30, 100 de ani, pentru ca vedem procese între doi oameni ducând zeci de ani. Nici n’are să ne sperie faptul, că între noi se găsesc şi vânzători, cari pentru un blid de linte cred, că se vor ferici. Oameni ticăloşi se găsesc în orice societate şi unu câteva, sute de astfel de prăpădiţi ne vor opri pe noi în calea noastră spre libertate naţională. • Cel dintâiu program naţional l-au alcătuit cei patru cezi de mii de reprezentanţi ai naţiunii române la anul 1841 pe Câmpul Libertăţii dela Blaj. Programul acesta l-aţi publicat în foaia noastră din luna lui Main anul acesta. Al doilea program naţional s’a publicat la anul 1881 în conferenţa naţională ţinută în Sibiiu. Programul acesta a rămas neschimbat pănă în ziua de astăzi. Numai în conferenţa naţională ţinută acum şapte ani s’a mai întregit, adaugându-i-se mai multe puncte privitoare la lupta economică. Foile noastre au publicat totdeauna programul naţional, ba în anul 1881 Gheorghe Bariţiu, marele nostru fruntaş, a publicat şi o carte (Memorial), în care se arătă pe larg îndreptăţirea programului naţional. Vrem să fim pregătiţi pentru întâmplările politice, pe care ni le va aduce ziua de mâne. De aceea vom începe un şir de articole, în care vom căută să explicăm cetitorilor noştri de la sate punctele din programul nostru naţional. Noi dorim, ca fiecare Român, fie cu carte multă sau puţină sau chiar fără carte, numai minte sănătoasă să aibă, să ştie, pentru ce trebuie să lupte, pentru ce trebuie să dea tot sprijinul său aceluia ce vine să i-l ceară în numele programului nostru naţional. Iar celui ce îi va veni cu vorbe dulci de împăcare cu dujmanui, arete-i aşa, căci acela e lupul în piele de oaie, e mişelul, care pentru folosul său propriu, vrea să vâre gâtul Românului în jugul străinului. Repeţim: nu trebuie uitat, că programul nostru naţional a fost votat de conferenţe naţionale, ai căror membri au fost reprezentanţi aleşi de noi, deci cinstind hotăririle lor, pe noi ne cinstim.