Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)
1912-09-15 / nr. 36
Anul al 20-lea Duminecă, 2/15 Septemvrie 1912 Nr.36 PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe un an.............................4 cor. 40 bani. o jumătate de an ... 2 cor. 20 bani. România, America şi alte ţari străine 11 cor. anual. A.Ermamente se fac la „Tipografia Poporului“, Sibiiu Foaie politică Apare în fiecare Duminecă. Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, Sibiiu. INSERATE: Mă primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI. (Strada Măcelarilor Nr. 12.) Un şir petit prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia oară 10 bani. Berchtold la Sinaia.^ In numărul 34 am dat şi noi ştirea, că ministrul de externe al monarhiei noastre, contele Berchtold, a făcut o vizită la Regele României în Sinaia. In legătură cu aceasta vizită, gazetele cele mari austriace, germane, franceze şi ruse — ca să nu mai vorbim şi de presa din statele mai mici — au scris o mulţime de articole, în care arătau însemnătatea deosebită a acestei vizite pentru politica Europei privitoare la Peninsula Balcanică. Turcia a fost totdeauna obiectul celei mai mari nelinişti pentru Europa. Cauza a fost şi este, că în imperiul acesta nu e niciodată linişte, fiindcă popoarele, cari îl locuesc sunt totdeauna agitate pentru nedreptăţile adevărate şi închipuite, pe cari le îndură dela stăpânirea turcească. O altă cauză a acestei nelinişti pentru Europa e dorinţa ţărilor învecinate, ca la moment binevenit să pună mana pe bucăţi mai mari sau mai mici din Turcia.**) Bulgaria vrea să cuprindă Macedonia pănă la Marea Egee, Serbia încă vrea o parte din Macedonia, de se poate tot pănă la această mare, Rusia vrea Azia mică şi Constantinopolul cu strâmtorile de mare de-acolo, ca să poată eşi fără pedecă cu corăbiile ei din Marea Neagră, Grecia vrea Epirul şi Macedonia, ba de s’ar putea chiar şi Constantinopolul, Austria şi-a aţântit ochii asupra Albaniei şi a unei părţi din Macedonia cu Salonicul de lângă Marea Egee, Italia partea de apus a Turciei, pe care o vrea şi Austria. Fiecare din aceste ţări ar avea dreptate încâtva, ca să ajungă în stăpânirea pământului dorit. Bulgarii şi Sârbii au fraţi de acelaş sânge în Macedonia. Grecii mai puţini, mai ales pe lângă mare, Austria nu se poate mulţumi numai cu eşirea prin Marea Adriatică, care pe lângă că e îngustă, dar are dealungul ei spre apus Italia. Italia se teme de întărirea Austriei şi pentru întărirea sa proprie ar vrea să aibă amândouă malurile Mării Adriatice. Rusia, în sfârşit, se înăbuşe în Marea Neagră, de unde nu poate esî decât cu corăbiile de comerciu, aşa că cele de războiu stau ca încuiate acolo. Franţa şi Anglia încă au fost şi sunt şi acum împotriva oricărei împărţiri a Turciei, pe deoparte pentrucă ajungând sub alte stăpâniri nu şi-ar mai putea desface aşa uşor mărfurile, afară de aceea din în■_____ti • *) N4»s’a imblicat în numărul trecut, nefiind loc.. **1 • ‘ • **) E bine a se uită la harta (mapa) Europei, căci atunci se va înţelege mai bine, pentru ce doresc _ să se înfrupte din Turcia. Mărirea prea mare a Rusiei, Austriei şi Italiei se tem să nu se nască primejdii pentru ele. La aceasta se mai adaugă şi groaza, pe care o au chiar cei lacomi de pământul altuia de un războiu, care ar fi înfricoşat şi ar slăbi şi pe învingători. Mai trebue să luăm în samă şi faptul, că Rusia nici nu e pregătită de războiu, aşa că toate Puterile s’au înţeles, ca deocamdată să stea pe loc. înţelegerile acestea se pot însă strica uşor, de aceea Puterile cele mari, grupate în două alianţe mari (Tripla-Alianţă cu Austria, Germania şi Italia, apoi Tripla-invocată cu Franţa, Rusia şi Anglia), îşi caută tovarăşi şi între ţările mai mici, dacă au o guvernare bună şi o armată puternică. Ochii marilor Puteri au căzut mai întâiu asupra României, care între toate statele din partea de meazăzi-răsărit a Europei are cea mai cuminte guvernare și cea mai puternică armată, în frunte cu viteazul Căpitan, Regele Carol. Dovezile, ce Ie-a dat Rusia de mai bine de un veac, că vrea să supună România, căreia i-a răpit Basarabia, cu toate că armata fraţilor noştri a scăpat-o de peire la Plevna, a îndemnat pe Regele Carol să se alieze cu Tripla Alianţă, în special cu Austria. Nu e deci mirare, că de câte ori pacea Europei e serios ameninţată în ţările balcanice, îndeosebi în Turcia, Austria se pune în înţelegere cu România, a cărei armată poate fi hotărîtoare într’un războiu. Aşa e şi acum. Norii grei, cari se ridică dinspre Turcia şi ţările ei vecine au îndemnat pe ministrul de externe al Au- stro-Ungariei să vină la Sinaia şi să se sfătuească cu Regele României. Pe noi Românii din Austro-Ungaria ne umple de mândrie faptul, că ţări puternice ţin aşa de mult să-şi aibă tovarăşă pe România liberă a fraţilor noştri de preste Carpaţi. Dar când judecăm însemnătatea acestei aprecieri nouă nu ne este ertat să ne gândim numai la folosul, ce-i poate avea o parte a neamului nostru, ci trebuie să ne gândim la folosul întregeimpaţiuni române fără privire la măiestritele graniţe politice. Cugetând astfel, trebuie să’constatăm, că binele ce-i aduce alianţa României cu Austro-Ungaria nu se revarsă şi asupra noastră, a Românii©»' din Transilvania şi Ungaria, cari de preste 40 de ani suntem supuşi celor mai neomenoase asupriri, numai pentru că nu voim să ne lăpădăm firea de Român. Aceasta au înţeles-o şi fraţii noştri din Regat (România), ba chiar şi străinii. Dăm aici două voci române şi una străină, cari arată, că legătura cu România va fi numai atunci tare şi de folos pentru toţi, când va încetă asuprirea Românilor din Transilvania şi Ungaria. Ziarul Seara, organul partidului conservator, azi la putere în România, scrie în privinţa aceasta următoarele: „Foile din Viena au scris, că mergând în România, contele Berchtold va fi purtătorul simpatiilor tuturor naţionalităţilor din Austro-Ungaria. „Ne gândim, că printre acele naţionalităţi sunt şi Românii, fraţii noştri din Austro-Ungaria. Desigur, că ei, credincioşi supuşi ai împăratului Francisc Iosif, privesc cu simpatie apropierea dintre monarhia austro-ungară şi regatul român —, da, însă trebuie să spunem, că o privesc nu numai cu simpatie, dar şi cu speranţe. Ce sunt speranţeleacestea? Nueste în ele nimic iredentist, ci este numai dorul după o tratare dreaptă şi omenească. „Dacă România, dacă ţara noastră a ajuns din mila lui Dumnezeu şi prin vrednicia ei proprne un factor atât de însemnat în politica internaţională (politica tuturor statelor), situaţia ei nu se poate să fie exploatată într’un aşa fel, încât să fie silită să privească fără durere la cele ce se petrec cu milioane de fraţi ai ei de preste graniţe, să jertfească pe aceşti fraţi ai ei. „Aceasta s’a spus şi e bine să se spună întotdeauna: că o apropiere pe deplin sinceră, temeinică între noi şi monarhia Vecină numai atunci va fi cu putinţă şi numai atunci va fi întărită puternic fără să se mai poată dăpânia, când Românii din regatul României nu vor mai avea cuvânt şi dreptate să privească cu durere la tratarea aşa de vitregă astăzi, decare au parte Românii din Ungaria“. Dl C. G. Dissescu, fost ministru, decanul facultăţii de drept de la Universitatea din Bucureşti, i-a adresat contelui Berchtold o scrisoare, în care cere pentru Românii din Transilvania şi Ungaria libertatea de conştiinţă, pe care a propus-o pentru popoarele din Turcia. In scrisoare zice între altele: „Ceea ce ne umple şi mai mult inimile de bucurie, e că Excelenţa Voastră a venit la Sinaia, după cum a zis „Neue Freie Presse“, * * *) ca purtător al simpatiei tuturor popoarelor din monarhie. „In numele acestei simpatii, în numele dragostei voastre pentru libertatea religioasă, pentru egalitate în stat, daţi voe Excelenţă, ca un cetăţean al Regatului român să vă roage să împedecaţi nedreptatea, pe care Papa şi guvernul ungar sunt pe cale de-a o face prin punerea în lucrare a Bulei papale. Nu, noi nu putem crede,, că diplomatul fie ' ce este Excelenţia Voar *) O gazetă mare jidană din Viena.