Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)
1920-09-19 / nr. 39
Pag 2 FOAIA POPORULUI Nr. 31 legături mai întinse cu bolşevicii ruşi şi vorbesc deschiseşi de folosul cearputea răsări pe seama nemţilor de pe urma legăturilor cu Rusia. Anume: întărindu-se cu ţara cea mare a ruşilor, fie şi bolşevici, să se apere împotriva neamului francez, care îi strânge prea tare în curele, prin contractul de pace de la Versailles. Da, nemţii nu se pot împăca nicidecum cu pacea ce au legat-o şi caută mijloace şi pândesc prilejul să schimbe, să prefacă unele din condiţiile din contractul de pace înspre binele lor. Dar aceia, cari au făcut şi iscălit contractul şi l’au întărit cu peceţi, vor şti să grijească, ca să rămână întreg şi neştirbit. Anglia. Aici în ţara aceasta, spălată de toate părţile de valurile verzui ale mării, încă clocotesc nemulţumiri. Irlandezii îndrăgiţi de limba, obiceiurile, avutul naţiunii lor, cer libertate deplină. Isbucniri de răscoale sunt şi aici, iar întemniţările căpeteniilor, cari pun la cale răscoalele, n’au pânăacum nici un rezultat. Muncitorii englezi sunt asemenea nemulţumiţi şi tulbură bunul mers al lucrurilor prin greve, iar acestea aduc cu sine lipsa de mărfuri şi scumpirea traiului. Guvernul englez în schimb stăruc cu toate mijloacele să înăbuşe nemulţumirile din Irlanda şi să împace lucrătorii englezi, dar în aceaşi vreme nu uită să-şi întărească puterea şi stăpânirea mărilor. Aproape în toate părţile şi în toate mările are baze navale, acum se vorbeşte că o să facă o bază pentru corăbiile engleze şi în Constanţa, pentru aputea stăpâni şi Marea Neagră şi să se puiă demai, în directă legătură ,cu India, unde-şi are cele mai întinse şi mai bogate colonii. Nădăjduim, că guvernul român va şti să se apere împotriva unei umiliri, vină ea chiar şi de la englezi; doar nu putem să lăsăm pe englezi să-şi bată cui (cuiul lui Pepelea) încasa, în ţara noastră, ceea ce ar primejdui în măsură mare neatârnarea statului român. Franţa- Neamul francez a serbătorit zilele trecute amintirea celei mai frumoase biruinţe, a biruinţei de acum şase ani, câştigată la Marna. E biruinţa, căreia şi noi avem să mulţumim soartea noastră de azi, cu neamul întregit, cu hotarele lărgite, cu un viitor de aur. Da, acolo departe, sub zidurile Parisului, pe malul râului Marna, s’a zdrobit mai întâiu şi în chip hotărît cerbicia şi îngâmfarea neamţului prietin bun cu ungurul, duşmanul nostru de moarte. Deaceea nici neamul nostru nu poate, şi nu iertat să uite numele Mariei, precum nu uită nici Mărăşeştii. Acolo s’a dat lovitura cea dintâiu, aici s’a dat lovitura din urmă, fie numele acestea două stele luminoase în veci în amintirea neamului nostru precum şi a celui francez! Conducătorii francezi se ostenesc sincer pentru a înbulni nemulţumirile lucrătorilor, a le asigura un trai omenesc şi a asigura în chipul acesta şi întărirea şi îmbogăţirea statului prin muncă. Francezii se ostenesc de a veni în ajutor prin legi cuminţi familiilor sărace şi îndeosebi familiilor cu mulţi copii. Aşa au venit acum în parlament cu un proiect de lege, prin care să se asigure pe seama familiilor toui mulţi membri, ajutoare băneşti considerabile. In măsura, în bare stărue să se întărească în ţară, în aceeaş caută să se întărească şi în afară de ţară cu prietini. Ne doare, însă, când cetim veşti, că Anglia, ba chiar şi Italia, tiui o sprijinesc pe Franţa cum trebue, în silinţele ei frumoase pentru binele şi fericirea neamurilor. Ungurii se laudă, că au izbutit să-şi facă neamul francez prietin şi că îi va ajuta împotriva duşmanilor lor, sârbi, români şi cehi-slovaci. Lauda lor e minciuna chindisită slab de tot. Totdeauna au fost lăudăroşi, şi tot aşa au rămas şi după snopirea indurată. Se pot lăuda! Noi ştim, că sângele iapă nu se face ! Sârbia-Cehoslovacia-Grecia. Ziarele scriu foarte mult despre ţările acestea, în legătură cu România-mare. Se susţine anume, că între aceste patru ţări s’ar fi făcut o legătură strânsă de sprijin împrumutat în toate privinţele. Alianţa aceasta dintre România,Cehoslovacia, Serbia şi Grecia, ziarele străine o numesc „Antanta mică“ spre deosebire de Antanta. Ea este sprijinită de Franţa şi Anglia. Bulgarilor şi Ungurilor nu le place legătura aceasta. Nici nouă nu şi-a plăcut multe din legăturile lor, care tindeau la distrugerea noastră. Italia. In Italia, ţară de fraţi buni, mişcările muncitoreşti sunt vii de tot. Se vede, că şi neamul italian este bântuit de nemulţumiri. Guvernul e treaz însă şi ştie afla leacul pentru tămăduirea răului. Regretăm, că oamenii de la cârmă nu sunt înfioraţi de gânduri de curată dragoste faţă cu neamul francez, frate bun, ci caută mai binesă facă ochi dulci guvernului sovietic din Moscova, duşman cumplit al francezilor, al libertăţii şi al ordinei. Şi nu înţelegem, de ce nu li pe plac Italienilor legătura noastră cu Sârbia şi Cehoslovacia? Doar din pricina, că Sârbii râvnesc la Albania? Cu ungurii au reluat legături de pace şi în curând va veni la Budapesta un ministru împuternicit al Italiei, Ungaria. Să mai pomenim şi ţara aceasta, ciuntită după cum cere legea firii şi după cum sunt vrednici ungurii? E ciudat, cum guvernul unguresc declară prin ţările străine, că ei sunt un popor pacinic, că doresc prietinie cu vecinii, ori cine iar fi, în ascuns însă aţâţă sufletele la răsbunare şi pregătesc arme şi armate, ca la vreme cu prilej să sară ca lupii în stână. De aceea trebue să fim cu ochii în patru părţi şi să ne întărim paza hotarelor! Nu ştim pentru ce aliaţii francez şi englezi nu-i supraveghiază mai bine şi să-i constrângă la împlinirea contractului de pace, mai ales în ce priveşte armata?! Aceasta după contractul de pace poate fi număr de 30,000, pe când ea de fapt este de peste 100,000! Dealtcum în Ungaria încep certuri urîte între partide. Anume unele voesc să-şi aducă rege pe fostul împărat Carol, care stă în Elveţia, pândeşte, tace şi aşteaptă ceasul, iar alte partide,sătule de habsburgi, doresc republică cu preşedinte, care să se aleagă din timp în timp. Se prevăd lupte, mai ales că şi Horty, căpetenia armatei, este prietinul fostului împărat Carol. Plăcerea aceasta li-o îngăduim : să se mânec ei între ei, ca să nu rămână nici de pomenire. Din alte părţi. O veste mai nouă spune, că Arabii s’ar fi răsculat, organizat şî început să lupte împotriva englezilor şi francezilor. O parte din arabii răsculaţi se zice, că ar fi în drum spre Damasc (cetatea în care s’a »«creştinat apostolul Pavel). Poate în drum să primească şi arabii aceştia lumină Cerească şi din duşmanii francezilor să se schimbe în prietinii lor. In Africa, se zice, că un mare învăţat iar fi descoperit unpopor de pitici.Mărimea acestor pitici e abia de 1 metru şi 30 de centimetri, dar sunt foarte vioi şi se pot urca foarte uşor pe cei mai înalţi arbori. Neamul acesta de oameni n’a fost cunoscut până acum. Târgul de toamnă al Sibiului ţinut în 14 Septemvrie, care de obiceia e cel mai bun, a fost foarte slab, ceeace s’a putut prevedea înainte. Stradele oraşului erau pe alocurea pline bine de lume dela sate, prin unele pieţe erau şi mărfuri destule, — dar mai nimenea nu vindea. Toţi mai mult întrebau, decât cumpărau. Schimbarea coroanelor în lei şi ordonanţa, că mărfurile trebuesc socotite 3 cor. 50 fileri la 1 leu, a produs o învălmăşală numai ca aceea. Negustorii susţin, că trebue să vândă prea ieftin şi cu pagubă, iar oamenii de la sate sunt de credinţă, că în curând vor putea cumpăra şi mai ieftin. Din cauza aceasta fiecare întreba peste tot locul, iar la urmă nu cumpăra mai nimic. Deja în ciasurile de după ameazi nu mai era mai nimenea prin tîrg, iar pe la 5 ore şetrele cu mărfuri se curăţiau de-a binele, plecând fiecare de unde veni9£. Credinţa generală e însă, că în săptămânile viitoare se va regula preţul mărfurilor mai cum se cade. Un rău mare e pentru populaţia din jurul Sibiului şi acela, — după cum ne-a declarat mai mulţi oameni, — că nu se dă liber târgul de vite. Dacă nu e târg de vite, mu e inieimare învârteală de bani. Un sătean spunea: de luni de zile tîrgul de vite e oprit, fără a se şti aplicat motivul. Pentru câte un singur caz de boală, se opreşte târgul săptămâni şi luni de zile. In târg e o căsoaie pentru vite bolnave. Veterinarul ,ar putea să cerceteze vitele când întră în târg, iar pe vr’««a bolnavă s’o bage acolo. In schimb să se libereze târgul, ca oamenii să vadă cu«* umblă preţurile. Aşa mai curând dau preţurile înapoi, decât mergând măcelarii din Sibiu pe sate, unde oamenii, în necunoştinţă de cauză, cer preţuri de te îngrozeşti. Apoi, măcelarilor saşi, cari au cumpărat vite cu coroanele ce trebuia să le schimbe, cum şi veterinarului Schoppelt, protectorul lor, să li se taie puţin de saghişoară. Aşa ne-a spusun sătean, în ale cărui cuvinte e desigur mult adevăr. Cum să facem mai bine? — Extrase din 2 scrisori. — Ce întreabă un sătean. Onorată Redacţie! Coroanele s’au schimbat, dar mărfurileparcă ipiu iprea vreau să. se ieftinească. Casele, pământurile, tot cam aşa. Doar vitele, pe unde n’au fost destule nutreţe, de se vor ieftini măi la repezeală. i . ( / , )