Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-09-19 / nr. 39

Pag 2 FOAIA POPORULUI Nr. 31 legături mai întinse cu bolşevicii ruşi şi vorbesc deschis­eşi de folosul ce­­ar­­putea ră­sări pe seama nemţilor de pe urma legă­turilor cu Rusia. Anume: întărindu-se cu ţara cea mare a ruşilor, fie şi bolşevici, să se apere îm­potriva neamului francez, care îi strânge prea tare în curele, prin contractul de pace de la Versailles. Da, nemţii nu se pot împăca nici­de­­cum cu pacea ce au legat-o şi caută mijloa­ce şi pândesc prilejul să schimbe, să pre­facă unele din condiţiile din contractul de pace în­spre binele lor. Dar aceia, cari au făcut şi iscălit contractul şi l’au întărit cu peceţi, vor şti să grijească, ca să rămână întreg şi neştirbit. Anglia. Aici în ţara aceasta, spălată de toate părţile de valurile verzui ale mării, încă clocotesc nemulţumiri. Irlandezii îndrăgiţi de limba, obiceiurile, avutul naţiunii lor, cer libertate deplină. Isbucniri de răscoale sunt şi aici, iar întemniţările căpeteniilor, cari pun la cale răscoalele, n’au până­­acum nici un rezultat. Muncitorii englezi sunt asemenea ne­mulţumiţi şi tulbură bunul mers al lucru­rilor prin greve, iar acestea aduc cu sine lipsa de mărfuri şi scumpirea traiului. Guvernul englez în schimb stăruc cu toate mijloacele să înăbuşe nemulţumirile din Irlanda şi să împace lucrătorii englezi, dar în aceaşi vreme nu uită să-şi întărească puterea şi stăpânirea mărilor. Aproape în toate părţile şi în toate mările are baze na­vale, acum se vorbeşte că o să facă o bază pentru corăbiile engleze şi în Constanţa, pentru a­­putea stăpâni şi Marea­ Neagră şi să se pui­ă de­mai, în dir­ectă legătură ,cu In­dia, unde-şi are cele mai întinse şi mai bo­gate colonii. Nădăjduim, că guvernul român va şti să se apere împotriva unei umiliri, vină ea chiar şi de la englezi; doar nu putem să lăsăm pe englezi să-şi bată cui (cuiul lui Pepelea) în­­casa, în ţara noastră, ceea ce ar primejdui în măsură mare neatârnarea statului român. Franţa- Neamul francez a serbătorit zilele tre­cute amintirea celei mai frumoase biruinţe, a biruinţei de acum şase ani, câştigată la Marna. E biruinţa, căreia şi noi avem să mulţumim soartea noastră de azi, cu nea­mul întregit, cu hotarele lărgite, cu un viitor de aur. Da, acolo departe, sub zidurile Pari­sului, pe malul râului Marna, s’a zdrobit mai întâiu şi în chip hotărît cerbicia şi în­gâmfarea neamţului prietin bun cu ungu­rul, duşmanul nostru de moarte. Deaceea nici neamul nostru nu poate, şi nu­ i­ertat să uite numele Mariei, pre­cum nu uită nici Mărăşeştii. Acolo s’a dat lovitura cea dintâiu, aici s’a dat lovitura din urm­ă, fie numele acestea două stele luminoase în veci în amintirea neamului nostru precum şi a celui francez! Conducătorii francezi se ostenesc sin­cer pentru a în­b­ulni nemulţumirile lucră­torilor, a le asigura un trai omenesc şi a asigura în chipul acesta şi întărirea şi îmbogăţirea statului prin muncă. Francezii se ostenesc de a veni în aju­tor prin legi cuminţi familiilor sărace şi îndeosebi familiilor cu mulţi copii. Aşa au venit acum în parlament cu un proiect de lege, prin care să se asigure pe seama fa­miliilor toui mulţi membri, ajutoare băneşti considerabile. In măsura, în b­are stărue să se întă­rească în ţară, în aceeaş caută să se întă­rească şi în afară de ţară cu prietini. Ne doare, însă, când cetim veşti, că Anglia, ba chiar şi Italia, tiui o sprijinesc pe Franţa cum trebue, în silinţele ei frumoase pentru binele şi fericirea neamurilor. Ungurii se laudă, că au izbutit să-şi facă neamul francez prietin şi că îi va ajuta împotriva duşmanilor lor, sârbi, români şi cehi-slovaci. Lauda lor e minciuna chindi­­sită slab de tot. Totdeauna au fost lăudă­­roşi, şi tot aşa au rămas şi după snopirea indurată. Se pot lăuda! Noi ştim, că sân­gele iapă nu se face ! Sârbia-Cehoslovacia-Grecia. Ziarele scriu foarte mult despre ţările acestea, în legătură cu România-mare. Se susţine anume, că între aceste patru ţări s’ar fi făcut o legătură strânsă de sprijin împrumutat în toate privinţele. Alianţa a­­ceasta dintre România,Cehoslovacia, Ser­bia şi Grecia, ziarele străine o numesc „Antanta mică“ spre deosebire de Antanta. Ea este sprijinită de Franţa şi Anglia. Bul­garilor şi Ungurilor nu le place legătura aceasta. Nici nouă nu şi-a plăcut multe din legăturile lor, care tindeau la distrugerea noastră. Italia. In Italia, ţară de fraţi buni, mişcările muncitoreşti sunt vii de tot. Se vede, că şi neamul italian este bântuit de nemulţu­miri. Guvernul e treaz însă şi ştie afla lea­cul pentru tămăduirea răului. Regretăm, că oamenii de la cârmă nu sunt înfioraţi de gânduri de curată dra­goste faţă cu neamul francez, frate bun, ci caută mai bine­­să facă ochi dulci guver­­­­nului sovietic d­in Moscova, duşman cumplit al francezilor, al libertăţii şi al ordinei. Şi nu înţelegem, de ce nu li pe plac Italienilor legătura noastră cu Sârbia şi Cehoslovacia? Doar din pricina, că Sârbii râvnesc la Albania? Cu ungurii au reluat legături de pace şi în curând va veni la Budapesta un ministru împuternicit al Italiei, Ungaria. Să mai pomenim şi ţara aceasta, ciun­tită după cum cere legea firii şi după cum sunt vrednici ungurii? E ciudat, cum gu­vernul unguresc declară prin ţările străine, că ei sunt un popor pacinic, că doresc prie­­tinie cu vecinii, ori cine iar fi, în ascuns însă aţâţă sufletele la răsbunare şi pregătesc arme şi armate, ca la vreme cu prilej să sară ca lupii în stână. De aceea trebue să fim cu ochii în patru părţi şi să ne întărim paza hotarelor! Nu ştim pentru ce aliaţii francez şi en­glezi nu-i supraveghiază mai bine şi să-i constrângă la împlinirea contractului de pace, mai ales în ce priveşte armata?! A­­ceasta după contractul de pace poate fi număr de 30,000, pe când ea de fapt este de peste 100,000! Dealtcum în Ungaria încep certuri u­­rîte între partide. Anume unele voesc să-şi aducă rege pe fostul împărat Carol, care stă în Elveţia, pândeşte, tace şi aşteaptă ceasul, iar al­te partide,­­sătule de habsburgi, doresc republică cu preşedinte, care să se aleagă din timp în timp. Se prevăd lupte, mai ales că şi Horty, căpetenia armatei, este prietinul fostului împărat Carol. Plăcerea aceasta li-o în­găduim : să­ se mânec ei între ei, ca să nu rămână nici de pomenire. Din alte părţi. O veste mai nouă spune, că Arabii s’ar fi răsculat, organizat şî început să lupte împotriva englezilor şi francezilor. O parte din arabii răsculaţi se zice, că ar fi în­­ drum spre Damasc (cetatea în care s’a »«­­creştinat apostolul Pavel). Poate în drum să primească şi arabii aceştia lumină Ce­rească şi din duşmanii francezilor să se schimbe în prietinii lor. In Africa, se zice, că un mare învăţat iar fi descoperit un­­popor de pitici.­­Mărimea acestor pitici e abia de 1 metru şi 30 de centimetri, dar sunt foarte vioi şi se pot urca foarte uşor pe cei mai înalţi arbori. Neamul acesta de oameni n’a fost cunoscut până acum. Târgul de toamnă al Sibiului ţinut în 14 Septemvrie, care de obiceia e cel mai bun, a fost foarte slab, ceeace s’a putut prevedea înainte. Stradele oraşului erau pe alocurea pline bine de lume dela sate, prin unele pieţe erau şi mărfuri des­tule, — dar mai nimenea nu vindea. Toţi mai mult întrebau, decât cumpărau. Schimbarea coroanelor în lei şi ordo­­nanţa, că mărfurile trebuesc socotite 3 cor. 50 fileri la 1 leu, a produs o învălmă­­şală numai ca aceea. Negustorii susţin, că trebue să vândă prea ieftin şi cu pagubă, iar oamenii de la sate sunt de credinţă, că în curând vor putea cumpăra şi mai ieftin. Din cauza aceasta fiecare întreba peste tot locul, iar la urmă nu cumpă­ra mai nimic. Deja în ciasurile de după ameazi nu mai era mai nimenea prin tîrg, iar pe la 5 ore şetrele cu mărfuri se curăţiau de-a binele, plecând fiecare de unde veni9£. Credinţa generală e însă, că în săptă­mânile viitoare se va regula preţul mărfu­rilor mai cum se cade. Un rău mare e pentru populaţia din jurul Sibiului şi acela, — după cum ne-a declarat mai mulţi oameni, — că nu se dă liber târgul de vite. Dacă nu e târg de vite, mu e iniei­­mare învârteală de bani. Un sătean spunea: de luni de zile tîrgu­l de vite e oprit, fără a se şti aplicat motivul. Pentru câte un singur caz de boală, se opreşte târgul săptămâni şi luni de zile. In târg e o căsoaie pentru vite bolnave. Veterinarul ,ar putea să cerceteze vitele când întră în târg, iar pe vr’««a bolnavă s’o bage acolo. In schimb să se libereze târgul, ca oamenii să vadă cu«* umblă preţurile. Aşa mai curând dau pre­ţurile înapoi, decât mergând măcelarii din Sibiu pe sate, unde oamenii, în necuno­­ştinţă de cauză, cer preţuri de te îngro­zeşti. Apoi, măcelarilor saşi, cari au cum­părat vite cu coroanele ce trebuia să le schimbe, cum şi veterinarului Schoppelt, protectorul lor, să li se taie puţin de sa­­ghişoară. Aşa ne-a spus­­un sătean, în ale cărui cuvinte e desigur mult adevăr. Cum să facem mai bine? — Extrase din 2 scrisori. — Ce întreabă un sătean. Onorată Redacţie! Coroanele s’au schimbat, dar mărfurile­­parcă ipiu iprea vreau să. se ieftinească. Casele, pământurile, tot cam aşa. Doar vitele, pe unde n’au fost destule­ nutreţe, de se vor ieftini măi la repezeală. i . ( / , )

Next