Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-01-22 / nr. 3

No. 3 Măsuri de îndreptare Trebue pus capăt speculei şi altor rele. In zilele acestea s’au întrunit din nou căpeteniile Franţei, Angliei, Italiei, Bel­giei etc. la Cannes (un oraş mai mic în Franţa de sud), unde e în discuţie mai cu seamă plata despăgubirilor germane faţă de­­statele susnumite. După cum se ştie, Germania a declarat, că nu poate plăti atâta cât i s’a­­pus în cârcă. Dar Franţa şi­­Belgia nu lasă. Anglia şi Italia sunt mai domoale. Acestea sunt însă treburile lor interne. Ce Ine priveşte pe noi mai deaproape sunt următoarele: In programul conferin­ţei idela Cannes s’a luat şi studiarea mă­surilor­­de lipsă pentru o nouă încredere sinceră între popoare, fără de care co­merţul lumii nu poate să se desvolte. Va trebui­­să se studieze starea financiară şi a valutei din fiecare ţară în parte, spre a se pune capăt după putinţă speculei mi­zerabile. Deasemenea se va studia chestia transporturilor şi îmbunătăţirea lor. Dintre chestiile susnumite pe noi ne interesează i­­ai deaproape creditul inter­naţional l şî valuta. Suntem o ţară cu a­­tâtea bogăţii, prin urmare nu trebue să ne mai lăsăm speculaţi cu valuta,­­ iar Franţa încă ar trebui să ne ajute mai cu dinadinsul, —­ ca să scăpăm de acest ne­ajuns, Care ne îngreunează orice cumpă­rături în alte ţări şi face să crească scum­­petea în ţara noastră. La rândul său, guvernul nostru încă trebue să fie mai harnic şi mai stăruitor pentru ridicarea razei ţării noastre. Iar nu părtinind pe cei cu permise şi alte lucruri slabe, — ca în anul trecut, — cari ne mănâncă trecerea în faţa străinătăţii. Să sperăm, că nu mai suntem departe de în­dreptarea acestor rele! Logodna Regelui Serbiei cu Principesa Marioara a surprins pe mulţi, fiindcă despre acea­sta nu ştia aproape nimenea, nici în Ro­mânia, nici în Serbia, doar persoane sin­guratice din jurul celor două palate de la Bucureşti şi Belgrad. Căsătoria a fost definitiv hotărâtă pe ziua primă de Paşti. Că se va serba în Bucureşti sau la Belgrad nu e încă sigur. Principesa Marioara a primit multe tele­grame­­de felicitare din România mare ca şi din partea multor oraşe din Serbia. Re­gele Alexandru a fost primit în mod deo­sebit la sosirea lui acasă în Belgrad. Ine­lele se vor schimba la 5 Februarie, când regele Alexandru va sosi din nou la Bu­cureşti. O persoană din jurul Regelui Serbiei a spus, că Suveranul este foarte voios şi nu l-a văzut nici­odată aşa de vesel şi fericit, ca în timpul cât a stat la Sinaia. Gazetele greceşti, încă salută cu bu­curie logodna regelui Alexandru cu prin­cipesa Mărioara şi spun, că prin această căsătorie se statornicesc legăturile de strânsă prietenie între cele trei popoare conducătoare (Români, Greci şi Sârbi) în Orient şi se întăreşte alianţa lor. Ziarele din Viena scriu, că în afară de logodna principesei Marioara, vizita re­gelui Alexandru la Sinaia ar fi dus și la încheierea unei legături politice între Ro­mânia și Iugoslavia. FOAIA POPORULUI Vremea în ţară Dunărea a îngheţat din nou In urma gerului, ce s’a lăsat pe la 8 Ianuarie, sloiurile de ghiaţă care începuse a se sparge şi a curge pe Dunăre, au în­gheţat din nou. Circulaţia pe Dunăre e din nou întreruptă în mai multe părţi. Intre Tulcea şi Isacea, spre pildă, sloiurile au format un mare colos, cuprinzând între ele două mari vapoare cu încărcături. Sforţă­rile prime de­ a sparge ghiaţa au fost za­darnice. In zilele din 9—11 Ianuarie a nins aproape în toată ţara. In decursul zilei de 12 Ianuarie a cam încetat, iar la Bucureşti a început a se preface în apă. Timpul li­niştit, cerul acoperit şi foarte ceţos. Ziua în mare parte a ţării a fost desgheţ, iar noaptea mai frig, dar totuşi îngheţul mai slab ca în zilele dinainte. Aşa a fost vre­mea pe la 12 ianuarie în vechiul Regat, pe când în Ardeal a bântuit un frig mai pronunţat. Spre pildă în jurul Sibiului a fost un ger în toată puterea cuvântului. Când scriem aceste rânduri, e ceva mai domol. Zăpada e însă mare şi se ţine bine, ceea ce nici nu-i şede aşa rău, acum e în preajma Bobotezei. In multe părţi ale ţării a bătut şi vân­tul, care a făcut mari omături de zăpadă, acoperind drumurile. Astfel în ţinutul Si­biului cele mai multe drumuri au fost um­plute cu zăpadă. Pe ziua de 13 ianuarie apele Dună­rei erau pline cu sloiuri de ghiaţă la Bu­­ziaş; în creştere la Drencova, Orşova, Turnu-Severin, Calafat, Giurgiu, Cernavodă; în neschimbare la Olteniţa şi Galaţi; iar la Tulcea, Ismail şi Chilia nouă îngheţată Producţiiin­ea orfanilor din Orlat Orfanii adăpostiţi în orfelinatul S. C. O. R. din Orlat au aranjat sub conduce­rea doamnelor şi domnişoarelor directoare şi supraveghetoare, a doua zi de Crăciun, o producţiune şcolară foarte bine succeasă. Pe lângă rezultatul material, în sumă de 1211 Lei, câştigul moral încă a fost mare. Cântările patriotice, ca „Imnul Re­gal“, „Oituzul“, „Iată ziua triumfală“, au fost cântate cu foc şi limpezime de corul orfanilor. Poezia: „Scrisoarea unui orfan către părinţii lui“ şi dialogul „Fetiţa mi­­loasă“, scrise anume pentru aceasta ser­bare, au stors lacrimi din ochii publicului. Jocurile naţionale: Tărăşelul, Ardeleana, Banul Mărăcine şi Căluşerul au făcut să se sguduie sala de aplauzele privitorilor. In urmă, „Nunta lui Pârjol“, a înve­selit lumea, care nu-şi putea da seamă, că oare aievea au în faţa lor o nuntă plină de veselie sau sunt într’adevăr micii orfani, pe cari îi văd zilnic mişunând spre şcoala din sat. Corpul didactic din loc a dat tot sprijinul, la reuşita acestei produc­­ţiuni. Sătenii prin participarea în număr foarte mare, au dovedit, că se ştiu însu­fleţi pentru lucrurile frumoase şi bune. Felicităm pe conducătoarele acestor orfelinate, pentru rezultatul la care au ajuns, iar celor de sus le atragem atenţiunea a­­supra orfanilor Bozeşan şi Bârsan, cari ascund în ei talente, primul ca dansator, iar al doilea ca bun şi ager declamator. Această producţiune a arătat, că con­ducerea acestor orfelinate este pusă în mâni bune, cari într’adevăr cresc cetăţeni pentru ţară. Un participant. Bag. 5 Teatru românesc în Sibiu La Sibiu a luat fiinţă sub direcţia cunoscutei şi mult apreciatei scriitoare Constanţa Hodoş, un teatru românesc, cu artişti din vechiul Regat. In aceste zile, când apele culturei ro­mâneşti, din noua Românie, nu şi-au gă­sit albia statornică, teatrul românesc din Sibiu înseamnă o nădejde îndeplinită în ceea ce priveşte statornicia culturei româ­neşti în Ardeal, unde altădată cultura noa­stră îşi avea steagurile tupilate. A căuta să înfiinţezi un teatru româ­nesc în Sibiu, înseamnă şi un mare curaj din partea iniţiatoarei, mai înseamnă şi un mare risc material, iar pentru artiştii cari au venit la chemarea doamnei Constanţa Hodoş, înseamnă o lepădare de sine şi o dovadă mai mult, că în aceste zile de cumpănire bănească, se mai găsesc suflete idealiste, cari întorc faţa de la Mamona şi privesc drept ţintă la înflorirea românis­mului pe scena teatrelor. In Sibiu nici un artist nu poate să câştige prea mult; nu câştigă, în cele mai multe cazuri, nici măcar suma necesară pentru întreţinere. Dar în Sibiu, artiştii şi în general toţi acei tari lucrează cu râvnă în via Patriei, având în vedere numai înăl­ţarea neamului, sunt de două ori folositori : odată artei şi a doua oară culturei româ­neşti, care aici trebue să fie susţinută de toată suflarea românească, pe motivul că ne izbim de o cultură streină. Dl Nicolae Iorga, într’un articol pu­blicat în „Gazeta Transilvaniei“ laudă foarte mult această înjghebare teatrală. Şi se miră, că oare pentru ce s’a înfiinţat aşa de târziu, acest teatru la Sibiu, mai ales, că jur împrejurul Sibiului se găsesc o mân­­dreţă de sate româneşti, care doresc să aibă în Dumineci şi sărbători, câte o re­prezentaţie ? S’a înfiinţat târziu, căci altfel nu s’a putut. Aici viaţa românească greu îşi face loc. Şi dacă nu este sprijinită de români, moare în faşă. Apelăm, deci, la publicul românesc, rugându-l să aibă bunăvoinţă, ca să dea concurs pipăibil acestei porniri de ridicare a vieţii româneşti, în vechea capitală a Ardealului. U. P. - Preţul lemnelor în Sibiu Dela Primăria oraşului Sibiu primim spre publicare următoarele: Modificând preţurile maximale la lem­ne, publicate prin înştiinţarea din 12 Dec. 1921,­­se măreşte preţurile cu considerare la schimbarea împrejurărilor ce s’a ivit în acest interval: pentru 100 kg. lemne tă­iate şi crepate de fag, dela lei 32.50 la lei 34.— şi 100 kg. lemne de stejar şi mesteacăn, crepate şi tăiate dela lei 28.— la lei 29.50. Toate celelalte preţuri rămân în vi­goare,­­se înţelege prin aceasta preţurile fără cele 1­0­0 dare de stat de desfacere. Această dispoziție intră în vigoare imediat. Sibiu, la 9 ianuarie 1922.­ ­ Primăria. Numeri de probă din „Foaia Popo­rului“ trimitem oricui, gratis, dacă ne cere. Abonaţii noştri vechi vor face bine, să ne scrie adresa la astfel de oameni, cari vreau­­să aboneze foaia, ca apoi înmulţin­­du-se abonaţii,­­să o putem face tot mai bună.

Next