Foaia Noastră, 1968 (Anul 12, nr. 1-24)

1968-01-01 / nr. 1

Méhkerék O nouă treaptă spre propăşirea comunei Cooperativa agricolă de pro­ducţie „N. Bălcescu” din comu­na Méhkerék a încheiat anul economic 1967 fără deficit. Acest lucru are o deosebită importan­ţă în această comună, unde ani de-a rîndul ţăranii cooperatori au trecut prin multe frămîntări şi într-un timp părea că soarta lor nu se va ameliora în curînd. Au obţinut rezultate remarcabile deşi în anul 1967 mersul vremii n-a fost în favoarea culturilor. In primăvară apele de băltire au pricinuit mari pagube, iar în cursul verii seceta a bîntuit. Atunci totuşi cui i se datoresc schimbările fundamentale în ur­ma cărora în decurs de un an cooperativa agricolă de produc­ţie s-a ridicat în rîndurile uni­tăţilor agricole de un nivel mij­lociu? Iată răspunsul. Preşedintele Vasile Marc ne convinge prin date cifrice că rezultatele con­stituie consecinţele fireşti ale năzuinţelor şi muncii sîrguin­­cioase a ţăranilor.­­ Datorită unei munci făcute cu mai multă grijă am reuşit, de pildă, ca anul acesta să re­coltăm în medie 7 măji 60 kg de grîu faţă de cantitatea de 4 măji 30 kg din anul trecut. Pierderea de seminţe am re­­dus-o la minimum. La sfecla de zahăr cultivată acum pe o su­prafaţă de două ori mai mare ca anul trecut am obţinut o recol­tă medie cu 16 mări mai ridi­cată decît în 1966. Calitatea cî­­nepei a fost foarte bună. Nu avem pierderi nici la seminţele de trifoi şi orez. Creşterea ani­malelor — în special oieritul — a adus un venit frumos coope­rativei. Şi ne putem mîndri şi cu faptul că însămînţarea griu­lui de toamnă pe 1813 iugăre s-a făcut la timp, pînă în 25 octombrie. Nu încape îndoială că, fără sîrguinţa ţăranilor cooperatori toate aceste rezultate nu ar fi fost posibile. Dar se pune în­trebarea: De ce numai în anul 1967 se poate referi la aceasta? Pentru că oamenii abia acum s-au schimbat. Nu în persoană, ci în privinţa atitudinii. Acest proces de schimbare a început în urmă cu un an şi ceva, o dată cu realegerea conducerii organizaţiei de partid din ca­drul cooperativei agricole de producţie, apoi a celei comu­nale. Marea majoritate a membrilor de partid a primit cu bucurie atitudinea hotărîtă a noii con­duceri locale de partid, fapt ce a avut ca rezultat întărirea dis­ciplinei în rîndurile membrilor de partid. Pînă cînd înainte doar foarte puţini luau parte la diferitele întruniri organizate de partid, numărul participanţilor crescu brusc la 70—80 procente, număr care azi atinge 80—90 pro­cente. La şedinţele conducerii ce au loc din două în două săp­­tămîni sunt prezenţi toţi mem­brii conducerii. Au constatat că are rost să participe la dezbate­rea problemelor comune, deoa­rece îşi pot da părerile, iar ho­tărîrile luate se transformă în fapte. Conducerea locală de partid era de părere de la bun început că atît preşedintele, cît şi agrono­mul şef şi şeful îngrijitorilor de animale trebuie înlocuiţi, deoarece nu-şi îndeplinesc sarcinile, în plus şi atitudinea lor lasă mult de dorit. Majoritatea membrilor de partid a fost de acord cu pă­rerea conducerii, părere care s-a întîlnit şi cu aprobarea ţărani­lor cooperatori. La început s-au mai ivit neînţelegeri între „adep­ţii” conducerii vechi şi noi, dar curînd s-a putut constata că pro­punerea comuniştilor a fost justă. între conducerea cooperativei agricole de producţie şi a organi­zaţiei de partid a început o co­laborare bazată pe înţelegere reciprocă. Organizaţia de partid — luînd în considerare părerile ţăranilor cooperatori — a înain­tat conducerii cooperativei o se­rie de propuneri şi iniţiative ca­re rînd pe rînd s-au realizat cu timpul. O astfel de propunere a fost, printre altele, să aibă inde­pendenţă deplină preşedintele comisiei de control. Comisia — pe lîngă apărarea avutului obştesc — are posibilitate să caute soluţii cu privire la problemele ţăranilor cooperatori şi să fie o legătură între membrii şi conducerea co­operativei. Contractele încheiate cu ţăranii au dat un avînt serios muncii. De acum ştia fiecare ce trebuie să facă, pentru ce răspunde el. Iar cînd comuniştii au propus ca pînă la 7 noiembrie să se termine cu recoltatul, s-au luat angajamente însufleţite care au şi fost îndeplinite, încă cu un an în urmă (pentru prima dată în viaţa cooperativei) brigada tractoriştilor şi brigada îngrijitorilor de vaci şi-au asu­mat sarcina să obţină titlul de brigadă socialistă. Atitudinea brigăzilor, munca lor însufleţită n-a rămas fără rezultat. Pe lîngă diploma de brigadă socialistă au primit şi 6000 forinţi primă, în plus doi membri ai brigăzilor au putut lua parte în mod gratuit la o călătorie în Uniunea Sovie­tică, înainte femeile nu prea luau parte la şedinţe, doar foarte pu­ţine se interesau de viaţa politi­că. Acum, comitetul de femei înfiinţat la propunerea organi­zaţiei de partid, are sarcina să producă schimbări şi în această direcţie. Primul pas în această privinţă l-a constituit acea că­lătorie de schimb de experienţă care a fost exclusiv pentru femeile din cooperativă. N-a fost lucru uşor convingerea femeilor despre folosul vizitelor făcute în alte părţi ale ţării, dar cînd s-au întors acasă, nu mai terminau cu povestitul. De a­­tunci s-a schimbat părerea multora în unele privinţe, iar în obţinerea rezultatelor anului 1967 au şi ele un rol însemnat. Organizaţia de partid a mai pro­pus, printre altele, ca suprafaţa orezăriei să fie mărită în 1968 de la 80 la 180 iugăre, să se ia măsurile necesare pentru dezvol­tarea oieritului şi creşterii vite­lor, să se sădească puieţi de sal­cie pentru ca peste doi ani să fie posibilă înfiinţarea unui ate­lier de împletit coşuri. Iar pen­tru ridicarea venitului din oierit să se deschidă un bufet cu spe­cialităţi pregătite din carne de miel. După multe discuţii con­ducerea a fost de acord cu pro­punerile. Tov. Gheorghe Ruja, secreta­rul organizaţiei de partid, om cu diplomă obţinută la şcoala superioară de ştiinţe agricole, împreună cu conducerea organi­zaţiei de partid, a documentat prin diferite socoteli economice că propunerile sînt utile din punct de vedere economic. Iar in cele ce urmează să repro­ducem părerea lui Teodor Cos­­ma, cultivator de plante, despre anul economic 1967: — Anul 1967 nici nu se poate compara cu 1966. în fie­care lună am primit 70 la sută din suma cîștigată. Bineînţeles că astfel omul are mai multă voie să lucreze. înainte mulţi au căutat şi în altă parte posibili­tate de lucru pentru a cîştiga mai mult. în ultimul an n-a mai fost nevoie să ne orientăm şi în altă parte. Mi se pare că am trecut prin ce a fost mai greu. Iar dacă conducerea economică se menţine puternică şi pe mai departe, n-avem de ce să fim îngrijoraţi. Tractoristul Laurenţiu Marc de asemenea este optimist şi mulţumit: — în sfîrşit s-a creat şi la noi, la Méhkerék, o situaţie prielni­că. Oamenii au cuvînt. Dacă ceva nu ne place, ne dăm pă­rerea, şi cuvintele noastre sînt luate în considerare. în astfel de împrejurări muncim cu mai multă plăcere, şi cu rost. Nicio­dată n-am cîştigat ca acum. Pînă cînd în anul 1966 abia am avut 70—80 de forinţi la zi după 10 ore de lucru în anul 1967 am cîştigat cîte 11—12 forinţi pe oră. în noiembrie am adus acasă 3700 forinţi. Faptele i-au convins pe ţăra­nii din Méhkerék. Ceea ce acum un an părea vis, de atunci s-a realizat. Comitetul executiv al organi­zaţiei de partid din plasa Gyula încă în iulie a apreciat situaţia economică şi politică din coope­rativa agricolă de producţie „N. Bălcescu” din comuna Méhkerék şi a constatat că schimbările fa­ţă de anul 1966 sunt pozitive. Atunci, tov. Lajos Arany Tóth, primsecretar al comitetului de partid de plasă a declarat urmă­toarele: „în caz că cooperativa din Méhkerék va încheia anul fără deficit, acest lucru va con­stitui şi în sine un rezultat de seamă, chiar dacă multe alte probleme vor rămîne deocam­dată nerezolvate.” Şi iată că ţă­ranii din Méhkerék au creat o bază sigură pentru a fi capabili să rezolve şi celelalte probleme. Căci au mai rămas destule de făcut şi pe anul 1968. Comuniştii din comună, în ca­drul şedinţei din 4 decembrie, cînd au fost înmînate noile car­nete de membru de partid, au făcut o scurtă privire asupra a­­nului 1967, relatînd pe lîngă re­zultate şi greşelile şi neajun­surile. Au constatat cu satisfacţie că Méhkerék în sfîrşit a făcut primul pas sigur pe drumul progresului. Iar celor care în acest sens au desfășurat o acti­vitate considerabilă li s-au acor­dat premii. Și ca încheiere să cităm din cuvintele lui Alexandru Goron, membru al conducerii de partid, rostite cu prilejul înmînării noi­lor carnete de membru de par­tid: — Schimbarea carnetelor nu constituie doar un gest formal, ci înseamnă totodată reînnoirea acelor obligaţii pe care noi co­muniştii ni le-am asumat. BÉLA PÁSZTOR A APĂRUT! A APĂRUT! CALENDARUL NOSTRU-1968 Se poate procura la căminele culturale şi activiştii culturali . Informaţie Tovarăşul profesor dr. Endre Pálffy — la propria cerere şi pe lîngă recunoaşterea meritelor cîş­­tigate — se retrage din funcţia de redactor şef al Foii Noastre. Conducerea gazetei este pre­luată — cu începere de 1 ianua­rie — s d­e tovarăşul Georghe Mé­száros. FOAIA NOASTRĂ Reconstruirea unor hoteluri Pentru lucrările de reconstruire a hotelului „Taurul de aur” din oraşul Debreţin s-au cheltuit pî­­nă acum 10 milioane de forinţi. în trecutul apropiat au fost în­tocmite proiectele cu privire la mărirea hotelului. Uriaşa clădi­re în urmă cu­ cîteva decenii n-a fost construită potrivit proiecte­lor originale. Partea de nord a hotelului lipsește și azi. Pentru construirea acestei aripi au fost elaborate acum proiecte de stu­diu. Totodată însă reconstruirea ho­telului continuă. Clădirea va pri­mi în curînd încălzire prin con­ductă de termoficare. La Debre­ţin se va deschide şi un restau­rant nou, în blocul de birouri din piaţa Calvin. O dată cu funcţionarea acestui restaurant se va reduce marea aglomeraţie de la restaurantul hotelului. S-a programat şi reconstruirea restau­rantului Gambrinus, care ani de-a rîndul a fost folosit ca ma­gazie. Anul viitor vor începe lu­crările de construcţie a restau­rantului modern de pe malul la­cului din marea pădure a ora­şului. 3 S-au împlinit 20 de ani de la proclamarea Republicii în România Socialistă, eveniment istoric măreţ în viaţa poporului român. Cele două decenii care au trecut de la data de 30 decembrie 1947 au marcat uriaşe prefaceri pe toate tărâmurile vieţii, schimbări din temelii ale înfăţişării ţării. Plat­formele industriale apărute în aşezări cîndva înapoiate din punct de vedere economic constituie una din mărturiile acestor trans­formări. Dezvoltarea armonioasă a bazei tehnico-materiale a socialismului pe întreg teritoriul României continuă să stea în fruntea preocupărilor, în cincinal, în cadrul căruia se trece acum pragul anului III, este prevăzută crearea unor baze industriale şi în localităţile lipsite de industrie sau cu o industrie slab dezvoltată. Dar datele statistice îşi au iz­vorul acolo unde pulsează viaţa, pretutindeni unde se desfăşoară muncă constructivă. Pe marile magistrale ale noii industrii româneşti conectate la cea mai înaltă tensiune poarta maritimă a R.S. România, Constanţa, de exemplu, marchează una din punctele de seamă. Dincolo de siluetele zvelte ale hotelurilor şi caselor de odihnă, s-au ridicat şi continuă să se ridice aici construcţiile unor importante unităţi industriale ce revarsă în şuvoiul economiei naţionale contribuţii din ce în ce mai substanţiale. în partea de sud a oraşului care poartă numele zeiţei Palas a fost creată o întinsă platformă industrială. Primul obiectiv ridicat în această zonă — întreprinderea de prefabricate şi materiale de con­strucţii — a avut menirea să contribuie la înălţarea următoare­lor unităţi industriale. Aşa a devenit platforma industrială Palas mai întîi o sursă importantă de produse alimentare. Acestea pornesc de la întreprinderea de morărit şi panificaţie „Dobrogea” (una din cele mai mari unităţi de acest gen din ţară), de la întreprinderea de conservare şi industrializare a laptelui (capa­citate de prelucrare de 1000 hectolitri pe zi), de la Centrul de depozitare şi vinificare. Ulte­rior, profilul zonei s-a îmbogăţit prin intrarea în funcţiune a F­abricii de celuloză şi hîrtie din paie şi a întreprinderii integrate de lînă. Dar constructorii şi montorii mai au încă mult de lucru în această parte a Dobrogei. Pe lîngă dezvoltarea unora din unităţile existente, ei ridică acum Centrala electrică de termoficare (putere instalată de 100 MW) şi o importantă unitate a industriei lemnului (capacitate anuală de 20 000 garnituri de mobilă şi 5 milioane mp furnire estetice). Şi mai pregnantă apare le­gătura strînsă dintre industri­alizare şi dezvoltarea pe toate planurile a urbanisticii în „dul­cele tîrg al Ieşilor”. Vechilor monumente de arhitectură, ve­chilor mărturii ale culturii multi­seculare li s-au adăugat contem­porane şi măreţe monumente ale industriei. Alături de renăscutele cartiere ale Socolei şi Nicolinei, pe întinsul drum al Ţutorei, care de mulţi kilometri, se întinde una dintre cele mai moderne plat­forme industriale ale ţării. Ea înglobează de pe acum mari întreprinderi din variate domenii ale industriei (o uzină metalurgi­că, o uzină de prelucrare a materialelor plastice, o mare fabrică de ulei, o unitate energe­tică, o fabrică de tricotaje etc.), urmînd ca viitorul apropiat să marcheze apariţia unor noi mari unităţi: o uzină de terilenă (pro­dus care înlocuieşte lîna), o ţesătorie de mătase, o fabrică de mase poliesterice etc. Organic legat de apariţia masivă a industriei pe melea­gurile ieşene, este ritmul intens al construcţiilor de locuinţe şi social-culturale. Celor peste 9500 apartamente construite din 1960 şi pînă­­în prezent, li se vor adăuga în perioada 1966—1970 alte 10 600. Deci încă 40 000 din cei 161 000 locuitori ai oraşului se vor muta în acest cincinal în casă nouă. în paralel, în vechea capitală a Moldovei creşte un a­­devărat oraş universitar, cu circa 15 000 locuitori, care dispun de tot ce le este necesar: săli de cursuri, cămine, cantine, în con­strucţie aflîndu-se noi facultăţi şi grupuri sociale. în paralel se construieşte o vastă reţea de şcoli de cultură generală, tehnice şi profesionale care vor asigura viitoarele cadre pentru moderna industrie. Mesagere ale progresului, plat­formele industriale duc în cele mai îndepărtate colţuri ale României, suflul înnoitor, avîntat al noii vieţi a poporului român. La sărbătoarea României Socialiste Fabrica de relon din Săvineşti — regiunea Bacău — în iluminaţie de seară

Next