Foaia noastră, 1980 (Anul 30, nr. 1-52)
1980-02-03 / nr. 5
Un nou pas în păstrarea comorilor naturale De cîţiva ani, de cînd pusta Hortobágy a fost declarată monument natural, această rezervaţie naturală cu o floră şi faună bogată şi unică, este tot mai mult vizitată, dar şi cercetată nu numai de turişti şi amatori de ,,exotic”, ci şi de specialişti, mai ales cercetători din domeniul biologiei. Şi tot în aceşti din urmă ani au fost amenajate hanuri şi cabane pe întinsul pustei, s-au organizat expoziţii, a luat fiinţă un muzeu al pustei. Recent s-a inaugurat drept un nou pas în acest vast program de sistematizare - un complex nou, în partea apuseană a pustei, în dreptul hanului „Patkó” de odinioară, la o încrucişare de drumuri a şoselei Debreţin-Füzesabony. La 10 ianuarie, în prezenţa a numeroşi invitaţi, György Gonda, secretar de stat, şeful direcţiei centrale de ocrotire a naturii a tăiat panglica de la intrarea noului complex, unde concomitent a fost deschisă şi expoziţia temporară „Pusta lui Moricz”. La deschidere au fost prezenţi însă nu numai turişti şi oameni de specialitate, ci şi numeroşi locuitori ai acestor întinderi imense. Printre aceştia au fost şi cîţiva ciobani bătrîni care cunoscuseră pe marele scriitor încă de pe vremea cînd Moricz vizita aceste locuri de inspiraţie artistică. Complexul nou a fost proiectat de Năndor Pal şi István Nagy din Szolnok. Arhitecţii au ţinut cont de specificul regional în construcţia celor trei clădiri care compun complexul, îmbinînd elemenetele arhitectonice specifice acestor locuri cu trăsături ale arhitecturii moderne. Prima clădire este o recepţie propriu-zisă, în care se găsesc planurile de perspectivă ale parcului natural şi unde vizitatorul poate primi informaţii. Tot în această clădire a recepţiei au fost expuse obiecte legate de istoricul postei, mai ales documente şi proiecte. A doua clădire este destinată expoziţiilor temporare şi permanente, aici a fost deschisă şi recenta expoziţie „Moricz”. Actuala expoziţie cuprinde şi obiecte, unelte şi scule specifice omului din Hortobágy de pe vremuri, a ciobanilor, sămădăilor, giambaşilor. Pe pereţi, pînzele lui Tibor Boromissza oglindesc viaţa din trecut şi de azi a pustei, atmosfera ei specifică. în a treia clădire sînt grajduri, în faţa complexului poate fi văzută statuia păstorului, creaţia sculptorului slovac Janos Nagy, care dăltuise statuia în şantierul de creaţie din Hajduszoboszló. L. Szücs :■* .... Lo Idortobâgy .% ■* ''*• Y Un colt al expoziţiei temporare Statuia lui Petöfi la Băile Felix în vara anului trecut, în cinstea celei de-a 130-a aniversări de la moartea lui Sándor Petöfi au fost organizate în întreaga Românie socialistă simpozioane, întîlniri şi programe festive, dedicate memoriei marelui poet maghiar, în multe localităţi din Transilvania au fost dezvelite plăci memoriale, s-au depus coroane de flori la monumente şi case memoriale pe unde a trecut poetul în scurta sa viaţă. Una dintre aceste vestigii închinate amintirii poetului este şi frumoasa statuie a lui Petöfi din Băile Felix. De altfel, şi Casa culturii maghiare din Bucureşti poartă numele marelui poet maghiar. Acest cămin a iniţiat şi organizat cu ocazia aniversării numeroase serate memoriale în cinstea marelui poet cu renume mondial, al cărui operă a avut un larg răsunet şi ecou în literatura şi viaţa politică românească a vremii. L. I. (Fotó: Lili Ivan) Despre ficus II. Căderea frunzelor de jos - odată cu trecerea anilor şi cu îmbătrînirea plantelor - nu este o boală. Dar dacă îngălbenirea şi căderea acestor frunze continuă şi paralel cu aceasta frunzele de la vîrf devin mai mici, iar intensitatea creşterii scade, este vorba de boală. Cauza acestei boli poate fi calitatea slabă a solului, dimensiunea prea mică a ghiveciului (prea puţin sol) şi în urma acestuia prăpădirea rădăcinilor. Căderea frunzelor o putem preveni prin transplantarea imediată a plantelor, administrînd totodată apă şi îngrăşăminte chimice în mod suplimentar. La transplantare să examinăm bine starea rădăcinilor. Să avem grijă ca solul să nu conţină elemente dăunătoare.Despre acest fapt ne putem convinge semănînd în sol seminţe de lăptucă. Dacă acestea nu germinează, sau plantele sînt galbene, pocite, atunci să nu folosim solul la transplantare). Trebuie să amintim că şi razele lămpii de cuarţ pot cauza îngălbenirea, apoi înnegrirea frunzelor. Deci, să fim cu băgatare de seamă şi la acest fapt, dacă aceasta poate fi cauza, atunci transplantarea nu e necesară. Pe ficusul de cameră agenţi patogeni - din cauza cantităţii scăzute de vapori - abia se ivesc. Putem aminti numai petele de frunze gloesporice. Pe frunze putem observa nişte pete mai mici sau mai mari, la mijloc brun-palide, cu puncte negre (care sînt formulele de reproducere ale agentului patogen.) Simptomele se ivesc mai ales pe frunzele de jos, de unde se infectează și celelalte frunze cînd le spălăm. îndepărtarea frunzelor bolnave este neapărat necesară. 1. C. j^Vlicul deschis al lui bace Vasilevs. K a m ausfît că.. .Jt Amu dă cînd îi mai rece vreme nu pre îm place şi ies din ocol. Nu zic, dă frig mă poci io feri, că amu tătă lume are bane calde, aşe şi io mă poci îmbrăca bine, da’ cu alunecuşurile aste multe, mă tem c-oi aluneca odată, aşe că mai bine rămân în casă, dacă nu-i musai şi ies afară. Da’ cite odată îi musai şi mă duc icicolo, aşe am ajuns şi la Giula înt-o treabă familială. M-am dus cu ghezu, m-am făcut treaba înt-on ceas şi m-am întors la staţie. Numa că ghez n-am avut numa păstă on ceas şi jumătate, aşe că m-am băgat şi beu on păhar dă bere la crîşma dîngă staţie, aşe-i zice că Budrco. Cum mă bag io şi-mn cer bere aud că nu dăparte dă mine vorovăsc rămâneşte. Mă duc cătă îi da’ dacă-i cunosc. Da’ nu i-am cunoscut nici pă unu, batăr că or fost vo patru. Bogăt şi dăstul că mă pun la o masă lingă ii şi ascult. După voarbe, dăloc am gîndit că-s michărecheni, apu i-am şi întrebat. Cu asta ne-am şi dat noi la voarbe, şi pîntră altele le-am spus dară că io cine mi-s. Da’ numele mi l-am spus numa şi tare m-am mnirat cînd m-oi povestit că cît dă tare le place ce scriu io in Foaie, că tăt citesc Foaie. Una încoace, una încolo, zice unu dîntră ii cum că asta și asta ar mai trăbui s-o scriu. Bine, zîc io, n-oi scrie, că doară asta mi meserie, că amu dă cînd îs pensionar nu pre am altă dă lucru. Scriu ce aud, și-m pare bine dacă aud lucruri întărăşante. Ne-apu să-ncepe tînăru și-m spuie aci că la Michărechi ce sucă bună-i că aproape în tote uliţăle să fac drumuri faină dă beton, şi ce bine-i că nu mai trabă şi aştepte primăvara că şi te poţ băga p-o uliţă dă pă alta, numa că este şi bai cu aste.Zice aci că mai nou oamenii cînd poartă gunoi la folii nu bagă gunoiu în ocol şi nu taie ocolu şi şi nu facă năcurăţănie - cel îl dăscarcă pă drum, pă beton, şi d-acolo îl poartă apoi în ogradă. Aşe dacă pun gunoiu în uliţă, da’ gunoiu pute, apu nici maşinile nu pot mere pîngă el aşe şi nu treacă şi păstă gunoi, apu aşe îl poartă cu roatile încoace şi încolo, lucru ce nu-i nici mândru, da’ nici sănătos. Ce-i dirept îi dirept, asta nu-i bine aşe. Da’ or mai zîs hortacii d la masa vecină, că şi aciie or zîs că sfatu ar trăbui şi grîjească mai bine dă curăţăriie satului, şi că ar trăbui şi-i globească pă care dăscarcă gunoiu în uliţă şi nu-l bagă dăloc în ocol. Asta hortacii din Michărecheni n-or zîs, da’ cred că treabă şi aibă dirept, că-s tare dă folos foliile, da’ sănătatea omului îi şi mai preţioasă. Vă salută cu drag: Vasile Ciurdaru pensionar