Foaia noastră, 1980 (Anul 30, nr. 1-52)

1980-02-03 / nr. 5

Un nou pas în păstrarea comorilor naturale De cîţiva ani, de cînd pusta Hortobágy a fost declarată mo­nument natural, această rezerva­ţie naturală cu o floră şi faună bogată şi unică, este tot mai mult vizitată, dar şi cercetată nu nu­mai de turişti şi amatori de ,,e­­xotic”, ci şi de specialişti, mai ales cercetători din domeniul bio­logiei. Şi tot în aceşti din urmă ani au fost amenajate hanuri şi cabane pe întinsul pustei, s-au organizat expoziţii, a luat fiin­ţă un muzeu al pustei. Recent s-a inaugurat­­ drept un nou pas în acest vast program de sistematizare - un complex nou, în partea apuseană a pustei, în dreptul hanului „Patkó” de o­­dinioară, la o încrucişare de dru­muri a şoselei Debreţin-Fü­zes­­abony. La 10 ianuarie, în prezenţa a numeroşi invitaţi, György Gon­­da, secretar de stat, şeful direc­ţiei centrale de ocrotire a naturii a tăiat panglica de la intrarea noului complex, unde concomi­tent a fost deschisă şi expoziţia temporară „Pusta lui Moricz”. La deschidere au fost prezenţi însă nu numai turişti şi oameni de specialitate, ci şi numeroşi lo­cuitori ai acestor întinderi imen­­se. Printre aceştia au fost şi cîţi­­va ciobani bătrîni care cunos­cuseră pe marele scriitor încă de pe vremea cînd Moricz vizita aceste locuri de inspiraţie artis­tică. Complexul nou a fost proiec­tat de Năndor Pal şi István Nagy din Szolnok. Arhitecţii au ţinut cont de specificul regional în construcţia celor trei clădiri care compun complexul, îmbi­­nînd elemenetele arhitectonice specifice acestor locuri cu trăsă­turi ale arhitecturii moderne. Prima clădire este o recepţie propriu-zisă, în care se găsesc planurile de perspectivă ale parcului natural şi unde vizita­torul poate primi informaţii. Tot în această clădire a recepţiei au fost expuse obiecte legate de is­toricul postei, mai ales docu­mente şi proiecte. A doua clădi­re este destinată expoziţiilor temporare şi permanente, aici a fost deschisă şi recenta expozi­ţie „Moricz”. Actuala expoziţie cuprinde şi obiecte, unelte şi scule specifice omului din Hor­­tobágy de pe vremuri, a ciobani­lor, sămădăilor, giambaşilor. Pe pereţi, pînzele lui Tibor Borom­­issza oglindesc viaţa din trecut şi de azi a pustei, atmosfera ei specifică. în a treia clădire sînt grajduri, în faţa complexului poate fi văzută statuia păstorului, creaţia sculptorului slovac Janos Nagy, care dăltuise statuia în şantierul de creaţie din Hajduszoboszló. L. Szücs­ ­:■* .... Lo Idortobâgy­­ .% ■* ''*• Y Un colt al expoziţiei temporare Statuia lui Petöfi la Băile Felix în vara anului trecut, în cinstea ce­lei de-a 130-a aniversări de la moar­tea lui Sándor Petöfi au fost organi­zate în întreaga Românie socialistă simpozioane, întîlniri şi programe fes­tive, dedicate memoriei marelui poet maghiar, în multe localităţi din Tran­silvania au fost dezvelite plăci memo­riale, s-au depus coroane de flori la monumente şi case memoriale pe un­de a trecut poetul în scurta sa viaţă. Una dintre aceste vestigii închinate a­­mintirii poetului este şi frumoasa sta­tuie a lui Petöfi din Băile Felix. De altfel, şi Casa culturii maghiare din Bucureşti poartă numele marelui poet maghiar. Acest cămin a iniţiat şi organizat cu ocazia aniversării numeroase serate me­moriale în cinstea marelui poet cu re­nume mondial, al cărui operă a avut un larg răsunet şi ecou în literatura şi viaţa politică românească a vremii. L. I. (Fotó: Lili Ivan) Despre ficus II. Căderea frunzelor de jos - odată cu trecerea anilor şi cu îmbătrînirea plantelor - nu este o boală. Dar dacă îngălbenirea şi căderea acestor frunze conti­nuă şi paralel cu aceasta frun­zele de la vîrf devin mai mici, iar intensitatea creşterii scade, este vorba de boală. Cauza a­­cestei boli poate fi calitatea sla­bă a solului, dimensiunea prea mică a ghiveciului (prea puţin sol) şi în urma acestuia prăpădi­­rea rădăcinilor. Căderea frunzelor o putem preveni prin transplantarea ime­diată a plantelor, administrînd totodată apă şi îngrăşăminte chi­mice în mod suplimentar. La transplantare să examinăm bine starea rădăcinilor. Să avem gri­jă ca solul să nu conţină ele­mente dăunătoare.­­Despre a­­cest fapt ne putem convinge se­­mănînd în sol seminţe de lăp­tucă. Dacă acestea nu germinea­ză, sau plantele sînt galbene, po­cite, atunci să nu folosim solul la transplantare). Trebuie să amintim că şi ra­zele lămpii de cuarţ pot cauza îngălbenirea, apoi înnegrirea frunzelor. Deci, să fim cu băga­­tare de seamă şi la acest fapt, dacă aceasta poate fi cauza, a­­tunci transplantarea nu e nece­sară. Pe ficusul de cameră a­­genţi patogeni - din cauza can­tităţii scăzute de vapori - abia se ivesc. Putem aminti numai petele de frunze gloesporice. Pe frunze putem observa nişte pete mai mici sau mai mari, la mijloc brun-palide, cu puncte negre (care sînt formulele de reprodu­cere ale agentului patogen.) Simptomele se ivesc mai ales pe frunzele de jos, de unde se infectează și celelalte frunze cînd le spălăm. îndepărtarea frunzelor bolna­ve este neapărat necesară. 1. C. j^Vlicul deschis al lui bace Vasilevs. K a m ausfît că.. .­Jt Amu dă cînd îi mai rece vreme nu pre îm place şi ies din ocol. Nu zic, dă frig mă poci io feri, că amu tătă lume are bane calde, aşe şi io mă poci îmbrăca bine, da’ cu alu­­necuşurile aste multe, mă tem c-oi aluneca odată, aşe că mai bine rămân în casă, dacă nu-i musai şi ies afară. Da’ cite odată îi musai şi mă duc ici­­colo, aşe am ajuns şi la Giula înt-o treabă familială. M-am dus cu ghezu, m-am făcut treaba înt-on ceas şi m-am întors la staţie. Numa că ghez n-am avut numa păs­­tă on ceas şi jumătate, aşe că m-am băgat şi beu on păhar dă bere la crîşma d­îngă sta­­ţie, aşe-i zice că Budrco. Cum mă bag io şi-mn cer bere aud că nu dăparte dă mine voro­­văsc rămâneşte. Mă duc cătă îi da’ dacă-i cunosc. Da’ nu i-am cunoscut nici pă unu, ba­­tăr că or fost vo patru. Bogăt şi dăstul că mă pun la o masă lingă ii şi ascult. După voarbe, dăloc am gîndit că-s michărecheni, apu i-am şi întrebat. Cu asta ne-am şi dat noi la voarbe, şi pîntră altele le-am spus dară că io cine mi-s. Da’ numele mi l-am spus numa şi tare m-am mni­­rat cînd m-oi povestit că cît dă tare le place ce scriu io in Foaie, că tăt citesc Foaie. Una încoace, una încolo, zice unu dîntră ii cum că asta și asta ar mai trăbui s-o scriu. Bine, zîc io, n-oi scrie, că doară asta mi meserie, că amu dă cînd îs pensionar nu pre am altă dă lucru. Scriu ce aud, și-m pare bine dacă aud lu­cruri întărăşante. Ne-apu să-ncepe tînăru și-m spuie aci că la Michă­­rechi ce sucă bună-i că aproa­pe în tote uliţăle să fac dru­muri faină dă beton, şi ce bi­­ne-i că nu mai trabă şi aştepte primăvara că şi te poţ băga p-o uliţă dă pă alta, numa că este şi bai cu aste.Zice aci că mai nou oamenii cînd poartă gunoi la folii nu bagă gunoiu în ocol­­ şi nu taie ocolu şi şi nu facă năcurăţănie - cel îl dăscarcă pă drum, pă beton, şi d-acolo îl poartă apoi în o­­gradă. Aşe dacă pun gunoiu în uliţă, da’ gunoiu pute, a­­pu nici maşinile nu pot mere p­îngă el aşe şi nu treacă şi păstă gunoi, apu aşe îl poartă cu roatile încoace şi încolo, lucru ce nu-i nici mândru, da’ nici sănătos. Ce-i dirept îi dirept, asta nu-i bine aşe. Da’ or mai zîs hortacii d la masa vecină, că şi aciie or zîs că sfatu ar trăbui şi grîjească mai bine dă cură­­ţăriie satului, şi că ar trăbui şi-i globească pă care dăscar­că gunoiu în uliţă şi nu-l ba­gă dăloc în ocol. Asta hortacii din Michărecheni n-or zîs, da’ cred că treabă şi aibă dirept, că-s tare dă folos foliile, da’ sănătate­a omului îi şi mai preţioasă. Vă salută cu drag: V­asile Ciur­dar­u pensionar

Next